Declarație a Ministrului Turismului, Elena Udrea, în fața plenului Parlamentului României, 27 iulie 2009

Luni, 27 iulie 2009

WP-AM - POLITICOIALAEU«Am venit astăzi, în fața dumneavoastră, pentru a vă cere să fiți de acord cu înființarea Comisiei Parlamentare „Vanghelie”, al cărei scop declarat este acela de a măsura jaluzelele de la Ministerul Turismului. Pentru a ajuta comisia să funcţioneze cât mai eficient, am pregătit pentru membrii comisiei rulete şi abacuri.

Dacă veți fi de acord cu înființarea acestei comisii astăzi, până la sfârșitul săptămânii am putea clarifica ce se întâmplă la turism, mai ales că, așa cum am spus, membrii comisiei vor avea la dispoziție instrumentele necesare cercetării.

Astfel, de săptămâna viitoare, parlamentarii ar putea trece, în comisii, la verificarea cheltuielilor publice și în alte ministere, cum ar fi cele gestionate de PSD. Dacă vorbim despre modul în care am cheltuit, în acest an, aproximativ 3 milioane de Euro pentru promovarea internă şi externă a destinaţiilor turistice româneşti, vă propun să înfiinţaţi comisii care să cerceteze şi cum au fost angajate următoarele cheltuieli:
– La Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, condus de un coleg de la PSD – aproximativ 10 milioane de EURO pe servicii de publicitate constând în îmbunătăţirea strategiei de comunicare şi a identităţii vizuale sau publicitate într-un cotidian central naţional.
– La Ministerul Muncii, condus de un ministru PSD – peste 10 milioane de EURO pentru o campanie de publicitate de suport pentru dezvoltarea resurselor umane în zonele rurale.
– La Ministerul Mediului, condus de alt coleg de la PSD – aproximativ 3 milioane de EURO pentru campanii radio, TV şi print naţionale.
– La Ministerul Administraţiei şi Internelor, condus și acesta de un ministru PSD – 600.000 de Euro pentru servicii de consultanţă în publicitate.

Sper că, până la alegerile prezidențiale, vom avea rapoarte ale comisiilor parlamentare de la toate ministerele, inclusiv pe perioada gestionării ministerelor de către PNL.
– Astfel, Parlamentul ar putea înfiinţa o comisie de anchetă a lui CRIN ANTONESCU pentru a elucida cum a fost posibil ca, în perioada în care era Ministru al Tineretului şi Sportului, să înstrăineze Ştrandul Tineretului din domeniul public al statului către firma Trigranit, firmă care are în spate un controversat om de afaceri.
– O altă comisie de anchetă parlamentară ar putea să lămurească ce a făcut fostul premier atunci când a aflat că Bogdana Balmuş, consilieră a sa şi, în acelaşi timp, membră în Consiliul de conducere al Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), vinde prin firma familiei sale, un imobil către ISC cu suma de 12 milioane Euro; imobilul fusese achiziţionat cu 5 săptămâni în urmă la jumătate din preţul de vânzare.
– Tot o comisie parlamentară ar trebui să îl ancheteze pe LUDOVIC ORBAN care, în perioada în care era Ministru al Transporturilor, a plătit firmei Romstrade suma de 64 milioane de Euro pentru reparaţia pistei Aeroportului Băneasa, chiar dacă firma se angajase, atunci când câştigase licitaţia, să facă respectivele lucrări pentru 17 milioane de Euro. Aceeaşi comisie ar trebui să lămurească de ce un avocat de casă al PNL a primit de la ministerul condus de Orban un onorariu de 6 milioane de Euro pentru contractul Bechtel.
– Nu în ultimul rând, Parlamentul ar trebui să lămurească modul în care fostul Ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a cheltuit 14 de milioane de Euro pentru 39 de studii de fezabilitate identice pentru 39 de spitale regionale şi judeţene, dar şi modul în care acesta a cheltuit 240 de milioane de Euro pentru programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, din care 40 milioane de Euro au fost costuri operaționale, printre care se numără și cele de tipărire și difuzare a buletinelor de analize, în timp ce campania de informare a populației în cazul gripei porcine se desfășoară fără costuri pentru stat.

În urmă cu o jumătate de an, mă anagajam să încerc să rezolv problemele unui domeniu de mult abandonat de politicienii din România. Este vorba de turism, domeniu care, împreună cu agricultura, ar putea aduce avantaje competitive țării noastre în următorii ani, ar putea aduce mulți bani la bugetul statului și ar putea crea locuri de muncă pentru oameni disponibilizați din alte sectoare ale economiei. M-ați mandatat atunci, dumneavoastră, Parlamentul României, să mă ocup de promovarea țării noastre ca destinație turistică și de rezolvarea problemelor de infrastructură din turism, iar eu am luat în serios mandatul pe care mi l-ați încredințat și am trecut la treabă. ”Ce greșeală!”, spun astăzi PNL și PSD, măcinați de interese mărunte, cu parlamentari intrați în Parlament de pe locurile 2-3, având candidați la președinție de locurile 3-4. ”Desfiinţaţi ministerul”, strigă primarul care este, primar PSD care este la putere atunci când îşi pune oameni în poziţii de conducere în instituţiile de stat şi care este în opoziţie atunci când apare la televizor.

În legătură cu modul de cheltuire a banilor publici pentru promovarea României ca destinaţie turistică şi pentru încurajarea consumului de turism intern, nu este nevoie decât să accesaţi site-ul Ministerul Turismului pentru a vedea toate aceste contracte, iar, dacă nu reuşiţi sau nu vă merg calculatoarele ori internetul, sigur că puteţi vota pentru înfiinţarea unei comisii care cu asta să se ocupe.

Dacă deja v-aţi lămurit că probleme de legalitate nu există şi vreţi să verificaţi oportunitatea acţiunilor întreprinse la minister, vă reamintesc că deciziile de oportunitate aparţin ministrului. Cu toate acestea, vă aduc la cunoștință că deciziile mele se înscriu în planuri şi strategii aprobate de Guvernul Tăriceanu, şi amintesc:
– Master Planul Turismului Național Român 2007-2026, elaborat în 2007 de o echipă a Organizației Mondiale de Turism şi aprobat de Guvernul Tăriceanu
– Hotărârea de Guvern nr. 1726/2006, aprobată de Guvernul Tăriceanu, care cuprinde lista proiectelor de investiţii în infrastructura turistică ale unui număr de 32 de consilii locale şi judeţene, proiecte care se încadrau în subprogramele naţionale de investiţii în turism, aşa cum au fost acestea concepute şi aprobate în 2006 tot de către Guvernul Tăriceanu: „Schi în România”, „Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona montană înaltă”, “Dezvoltarea echilibrată şi integrată a staţiunilor turistice balneoclimaterice” şi “Dezvoltarea echilibrată şi integrată a zonei turistice din Delta Dunării şi a staţiunilor turistice de pe litoralul Mării Negre”.

Oricine îşi poate da seama că asistăm la refacerea majorităţii parlamentare PSD-PNL, responsabilă de cheltuirea a 3,2 miliarde de Euro din Fondul Naţional de Dezvoltare, în ultimele luni ale guvernării Tăriceanu. Aceasta este „Coaliţia 322”, în varianta PSD la putere, PNL în opoziţie.
În ceea ce îi priveşte pe partenerii noştri de guvernare de la PSD, în final, remarc că întreg bugetul Ministerului Turismului, care reprezintă dealtfel 0,06% din PIB, nu este decât a 6-a parte din comisionul despre care presa vremii susţine că ar fi fost încasat de Adrian Năstase pentru vânzarea Petrom.»


ÎNTREBARE DESCHISĂ adresată celor 35 de intelectuali

Duminică, 26 iulie 2009

WP-AM - INTREBARI DESCHISEÎn urma controlului desfăşurat la sediul Universităţii „Spiru Haret” s-a constatat că numărul diplomelor eliberate a evoluat de la an la an.

Situaţia, pe ultimii 7 ani, se prezintă astfel:

  • în 2003 au fost emise 5.700 de diplome;
  • în 2004 au fost emise 5000 de diplome;
  • în 2005 au fost emise 6.000 de diplome;
  • în 2006 au fost emise 10.000 de diplome;
  • în 2007 au fost emise 15.000 de diplome;
  • în 2008 au fost emise 50.000 de diplome;
  • în 2009 au fost emise 56.000 de diplome.

Adresez, în mod public, tuturor semnatarilor* „Apelului intelectualilor” prin care aceştia au luat poziţie în cazul Universităţii „Spiru Haret” şi în care au scris:

«Nu există nimic care să legitimeze uriaşa impostură universitară pe care a creat-o universitatea „Spiru Haret” cu singurul scop de a face o afacere pur lucrativă. Nu subversiunea din partea universităţilor de stat sau a sindicatelor a creat sutele de mii de studenţi „de la distanţă” ai universităţii „Spiru Haret”, şi nu ea a produs raportul aberant de peste 400 de studenţi la un cadru didactic (cînd norma europeană nu depăşeşte 20 de studenţi la un cadru didactic). Nici o maşinaţiune nu poate să explice cataloagele cu 9000 de studenţi, toate semnate de un singur cadru didactic, nici o conspiraţie împotriva învăţămîntului privat nu explică de ce s-au numit aproape 100 de profesori şi conferanţiari fără validarea comisiei Ministerului Educaţiei şi Cercetării care, prin lege, are această responsabilitate.»

următoarea întrebare:

Doamnelor si domnilor intelectuali, de ce nu aţi luat nicio atitudine faţă de situaţia scandaloasă de la Universitatea „Spiru Haret”, ilustrată în aspectele semnalate de dumneavoastră mai sus, în anul 2008, an în care numărul diplomelor a „explodat” de la 15.000 la 50.000? Legăturile dumneavoastră cu viaţa universitară din România se stabilesc doar în momentele în care ies scandaluri şi în care vi se pare oportun şi spectaculos să interveniţi?

Mulţumesc anticipat măcar vreunuia dintre distinşii intelectuali pentru osteneala de a-mi răspunde.
__________________________

* Semnatarii „Apelului” sunt următorii:

  1. Andrei Cornea
  2. Andrei Oişteanu
  3. Dan Perjovschi
  4. Armand Goşu
  5. Andreea Pora
  6. Rodica Palade
  7. Smaranda Vultur
  8. Andrei Pleşu
  9. Gabriel Liiceanu
  10. Livius Ciocarlie
  11. Zoe Petre
  12. Serban Foarta
  13. Stefan Andreescu
  14. Vintila Mihailescu
  15. Alina Mungiu Pippidi
  16. Andrei Pippidi
  17. Florin Iaru
  18. Daniel Vighi
  19. Viorel Marineasa
  20. Vasile Docea
  21. Lucica Iancu
  22. Adrian Cioroianu
  23. Mihnea Berindei
  24. Alex Leo Serban
  25. Ion Vianu
  26. Marius Oprea
  27. Stefan Borbély
  28. Ioana Both
  29. Calin-Andrei Mihailescu
  30. Filon Morar
  31. Liviu Antonesei
  32. Radu Filipescu
  33. Liviu Rotman
  34. Paul Cornea
  35. Leon Volovici



ÎNTREBĂRI DESCHISE adresate doamnei Alina Mungiu-Pippidi

Duminică, 26 iulie 2009

WP - INTREBARI DESCHISEAMPDoamna ALINA MUNGIU-PIPPIDI nu ştiu dacă chiar este, dar în mod indubitabil se crede superioară, reuşind,  de curând, să fie doar… ţaţă:

«Dna. Udrea e, ca toate fetele astea, o creatură care nu gândeşte decât în termeni de interes personal şi nu poate concepe că în societate există şi etaje superioare, unde oamenii au altfel de motivaţii.»

«(…) dacă ne întâlneam, despre ce am fi vorbit oare? Îi făceam un desen?»

Îi adresez doamnei ALINA MUNGIU-PIPPIDI, în mod public, următoarele trei întrebări:

  1. Câte funcţii remunerate deţine în acest moment?
  2. Câte salarii sau indemnizaţii strânge lunar de la diversele „etaje superioare” în care evoluează?
  3. Care este valoarea totală a veniturilor sale lunare provenite din salarii şi indemnizaţii?

„Motivaţiile” doamnei ALINA MUNGIU-PIPPIDI ar fi mult mai clare decât cele ale doamnei Elena Udrea dacă dânsa, benevol şi transparent, ne-ar prezenta o declaraţie de avere.

Îi mulţumesc anticipat distinsei doamne ALINA MUNGIU-PIPPIDI pentru bunăvoinţa de a-mi răspunde.


Duru’ cocalaru’, transformerii, maşinuţele, pistolul şi demisia (pamflet)

Miercuri, 22 iulie 2009

Domnul Mazare pare un fel de pre-adolescent retardat. Il banuiesc ca se joaca cu transformeri si cu masinutze, facand vummm-vummm, cand le conduce cu mana urmarind inchipuite piste trasate pe covor.

Un politician adult, dotat cu copil propriu, a carui imagine publica se rezuma la excentricitati pentru care cred ca-l invidiaza si Columbeanu, se dovedeste astazi nu numai infantil, ci pare chiar apt pentru un control psihiatric aprofundat. Maniile sale vestimentare denota deja o doza de „ciudatzenie”, ca sa nu spun altfel. Acum ii descoperim apetente pentru travestiri dintre cele mai grotesti. Obsesia militarista din capul lui Mazare ar merita psihanalizata. Nu stiu exact cum se manifesta paranoia, dar eu personal asa mi-o inchipui.

«„Am acoperit însemnele uniformelor naziste, dar svastica de pe centură era prea mică, n-am văzut-o”, a explicat Radu Mazăre, în direct la B1. Pe centura purtată de edilul Constanţei, în ghearele vulturului german, există un astfel de simbol, interzis de lege.

În plus, ca să justifice gestul de a purta uniforma unei armate care a ucis civili în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Radu Mazăre a spus că „toate armatele omoară civili. Nu mai departe de zilele noastre, militarii români ucid în Afganistan”. Comparaţia este una şocantă şi demonstrează, în cel mai bun caz, o necunoaştere a istoriei: pentru primarul Constanţei, „victimele de război” sunt totuna cu cele ale Wehrmachtului, armata nazistă condusă personal de Adolf Hitler. Biroul de Presă al Ministerului Apărării a precizat, pentru EVZ, că, în Irak şi Afganistan, „acţiunea militarilor români a fost orientată exclusiv împotriva elementelor insurgente şi niciodată împotriva populaţiei civile”.»

Sursa: Evenimentul Zilei

E clar, dupa modul stupefiant in care a gasit sa-si explice extravagantza comportamentala printr-o extravagantza mentala, ca domnul Mazare nu mai are ce cauta in spatiul public. Daca criza de exhibitionism cu uniforma poate fi pusa pe seama unui derapaj comportamental deviant si paote patologic, grava insulta adusa armatei romane nu poate fi insa trecuta cu vederea.

Ne amintim despre teribila campanie dusa impotriva Elenei Basescu imbracata in tinuta de camuflaj… Ce galagie a facut PSD-ul atunci. Niste tembeli pun acum pe acelasi plan cele doua comportamente.

Astazi PSD-ul se face ca nu vede ceea ce s-a vazut pana la Washington, Berlin, Paris si Ierusalim.

Initial Mazare a declarat ca uniforma purtata de el nu contine niciun semn nazist, fiind comandata la o firma din Germania pentru un film. Ulterior, pus in fata evidentei, a intors-o si a recunoscut, asa cum am aratat mai sus, ca n-a vazut mica svastica de pe paftaua de la centura (vezi Foto 1). Minciuna (sau prostia) este evidenta, caci tuturor fotoreporterilor care l-au fotografiat pe Mazare le-a trecut prin cap sa prinda in cadru elementele de uniforma susceptibile sa poarte insemne naziste, doar lui Mazare nu. Desigur, daca uniforma a fost realizata in Germania, se putea folosi o pafta din perioada imperiala, anterioara nazismului (vezi Foto 2). Nemtii sunt extrem de atenti la astfel de detalii si nu pot risca nimic compromitator.

Este evident, de asemenea, ca acest domn Mazare pare a avea grave probleme de identitate si de functionalitate masculina. Se stie ca, in general, indivizii care isi exacerbeaza masculinitatea au probleme generate de disfunctii sau de insuficientze morfologice sa le spunem… intime. Mazare se afiseaza in posturi de macho, umbla cu o barba quattro giorni sa moara casierele de la supermarket, practica sporturi (relativ) extreme, se da cu masini ostasesti, poarta casca de santierist crezandu-se Patton, da din cur in ritm de samba si in general se vrea admirat. Cu alte cuvinte, parafrazand un banc misto, domnul Mazare ne arata muschii obtinuti din diferite activitati sportive glorioase, dar, la o adica, orice femeie ar constata ca pipi n-a prea facut la viata lui.

O trecere in revista a ipostazelor in care Mazare „se trage in chip” ne arata un tip de Fane Duru’, in fond o victima a filmelor cu Rambo, de un narcisism indubitabil, inscriindu-se in panoplia barbatilor minimi gen Badea sau Ciutacu. Pe HI5, domnul Mazare afiseaza nu mai putin de 159 de fotografii din care ne sare in ochi profilul sau de cocalar sub acoperire de playboy.

De ce nu si-a ales Mazare o uniforma de „bun”, adica de ofiter american din „California dreamin'”, sau una de roman din „Dacii”, ci una de „rau”, numai sexologul lui stie.
Bine ca ne strica imaginea in lume Ridzi sau un consul prins la femei si nu ne-o strica un ditamai pesedistul prins in public in uniforma germana cu svastica. Si cu propriul copil alaturi, imbracat la fel.
Despre vreo demisie vad ca nici nu poate fi vorba.

Desigur, cred ar fi absurd sa i se ceara lui Mazare demisia din functia de primar ales. Domnia-sa poate sa se mascheze si in Noemi, daca pofteste si daca constantenilor le convine sa aiba in frunte un asemenea „ciudat”.

Dar daca tot este limpede ca pe domnul Mazare, mai presus de orice lege, nu-l va deranja numeni cu prevederea legii 107/2006, care spune ca „Utilizarea publica a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani”,  macar demisia/demiterea din PSD si din orice alta functie politica s-ar impune.

Alooo, domnule candidat Geoana, se aude??? Dumneavoastra ca „american”, adica ca un fel de Roosevelt, cine credeti ca a cistigat acest WW2 in PSD?
Vad ca deocamdata micul Hitler de plaja.
Ce zice tov. Iosif Vanghelovici Stalin de la sectoru’ 5?

* ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET SI EL TREBUIE CITIT, INTERPRETAT SI CONSIDERAT CA ATARE! *

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009



Mito anti-mito…

Luni, 20 iulie 2009

WP - ATITUDINIDe câtva timp, pe fondul emancipării financiare şi sociale a mitocănimii agresive, în plin asalt al acestei categorii sociale mutante asupra cetaţeanului de rând, a aparut, în mod dialectic, o categorie contrară: cea a criticilor. Aşa au aparut acele texte ale lui Bendeac sau Chirilă, de pildă, care umblă din mail în mail, precum odinioară folclorul din gură în gură.
Nu contest utilitatea şi savoarea acelor texte. La fel cum consider salutară şi haioasă iniţiativa cu „Dicţionarul de mitocănie urbană”.

Problema apare în momentul în care, din cauza de fiţe, atitudinea anti-mito devine trendy şi este preluată de mitocanul însuşi. Care o exercita fie în calitate de pretins expert în bun gust – gen Romaniţa, care zice „hăini de blana”, sau alte comentatoare „de monden” -, fie de diferiţi bloggeri sau de alţi „artişti ai cuvântului” care evoluează în… blogosfera.

Aseara, la o ora inaintata, citeam forumul si ma uitam la televizor doar cu urechile.
Era pe „Realitatea” emisiunea unui fel de jmeker, gen vedeta fara nume de familie, zis Teo. Ca „Teo de la scularie”.
Emisiunea se intituleaza „Dupa bloguri”. Tema emisiunii, incitanta: „cocalarii”!

Ei bine, ascultand cam neatent o conversatie a lui Teo asta cu un blogger intervievat, mi-a atras atentia o musca care brusc mi s-a asezat pe caciula.
Bloggerul zicea ceva despre cei care poarta tricouri negre. Intamplarea face ca mie sa-mi placa t-shirt-urile negre inca din anii ’70, deci inainte sa se nasca orice cocalar din lume, pe vremea aceea stramosul cocalarului purtand camasi lucioase din silon. Iar manelele chiar nu-mi plac pentru ca sunt stupide si stereotipice muzical si liric, pentru ca sunt agresive si in exces. Desi, imi amintesc de-o replica draguta dintr-un „Astérix” („Astérix et le Goths”) in care unui fioros razboinic got ii scapa niste aplauze la vederea unui superb buchet de flori: „Ben quoi? On peut être barbare et aimer les fleurs, non?!”. Si-atunci, la rigoare, on peut être intellectuel et aimer les „manelles”… n’est-ce pas?

„Hopaaaa”, zic, „asta se ia de mine?!?”… Ma intorc pe scaunul rotativ sa vad cine are tupeul sa ma atace miseleste, pe la spate, din televizor. Si ce vad?
Interviul avea loc la domiciliul criticului de mitocani-care-poarta-tricouri-negre. Il cheama, pe numele de blogger, Fusu.ro (http://www.fusu.ro/)
Am ramas masca.
Io-te-te cine vorbeste. Unu’ cu aspect si voce de autobaza.
Domnul in cauza, Calin Fusu, milionar in dolari, recomandat de Teo ca creator al unor site-uri de succes (inclusiv financiar) gen neogen.ro, al carui director este (bravo lui, la acest capitol!), tocmai afirmase textual si zguduitor:

«Vroiam sa zic ca nu putem sa-i excludem pe oamenii acestia; sa zicem „gata, afara!”, pentru ca urmeaza tiganii, apoi ungurii (sic!), apoi aia care umbla cu tricouri negre si unde ajungem?»

(Sursa: http://www.fusu.ro/ – min. 11:00-14:40)

Uit sa ma mai indignez din cauza prostiei uriase, cu aspecte penale, scapate de nea Fusu, specialist in bloguri si in critica magdeiciumac pure.
Fundalul imaginii de la televizor imi taie respiratia: era ocupat cu o magnifica mobila stil, d’aia sculptata in PAL, PFL si furnir, genul „combina modulara” de pe vremuri, cu rafturi, dulapioare, loc pentru telecolor si vitrine.
Ce te ametea era o interminabila colectie de bibelouri din portelan: ample cosulete cu flori, pasaret gen egreta cu cioc de pelican dormind, elefanti nervosi cu trompa ridicata (doua buc.), leopard cu buline si parca si un printzisor cu aspect hidrocefal, alaturi de un fel de madona si de o Carmencita cu poalele-n cap… Un kitsch horror de toata frumusetea. Nu lipseau nici doua perechi de flori uriase galbene pe care le suspectez ca au inflorit intr-o matritza chinezeasca din seminte de poly-propi-nu-stiu-ce. Din mobila cat tot peretele lipseau insa, deloc intamplator, cartile. Chiar si cele din portelan. Piesa de rezistenta a esteticii o reprezenta insa un superb odorizant tip „Glade”, asezat la vedere in rand cu bibelourile (vezi Foto 1, 2 si 3).

Fusu 1Foto 1

Fusu 2Foto 2

Fusu 3Foto 3

M-am linistit. Gagiul se rupea-n figuri, sanchi oripilat de tricoul meu cel negru, dar murea de dragostea pentru frumosul exprimat in gingasii din portelan aurit. Un sensibil. Tupeul era maxim. Ma intreb cat de tzoparlan poate fi cineva, care accepta sa vorbeasca despre marlania altora etalandu-si cu mandrie si voluptate propria mitocanie. Unde se afla diferenta dintre o manea, un Q7 alb peste tot, si pe-afara si mai ales pe dinauntru, un lant gros de aur la gat, o tinuta sic cu trening si „adidasi Puma” desfacuti elegant la sireturi si un cerb din portelan tronand in mijlocul vitrinei, printre cescute din acelasi material? Ar fi putut sa dea interviul… pe scari, printre blocuri, la birou, sau chiar la OTV, nu in mijlocul acelui apartament cu un asa decor calomnios in spate. Am uitat sa spun ca, evident, ca la orice tzaran urban cu pretentii si complexe intelectuale, televizorul era deschis pe „Animal Planet”. Sa se vada ca gandeste, nu ca sufera pe baza vreunei telenovele de pe „Acasa”. „History”, „CNN”, „Mezzo” sau „Arte” ar fi batut la ochi, inconjurat fiind de atatea bibelouri hidoase. N-am remarcat daca „obiectele de arta” erau asezate grosolan direct pe rafturi, sau delicat pe mileuri. Un punct bun, totusi: lipseau pestele din sticla colorata de pe televizor si ciucurii crosetati agatati de cheile de la dulapuri. Despre „rapirea din serai” de pe peretele dormitorului nu bag mana in foc.

Caci, daca va veti incumeta sa intrati pe blogul lui Fusu veti vedea poze cu legenda „Bonus: m-am pozat si cu Dayana Mendez, Venezuela, Miss Universe 2009” si declaratii privind reusite personale ca „Am fost in juriul presei (la Miss Universe Romania – n.m.), a castigat Elena Bianca Constantin”. Intreb din nou, à propos de exemplele date de Teo insusi in emisiune: ce diferenta e intre unul care se pozeaza cu teancul de euro bagati in betelia pantalonilor si altul care se pozeaza cu o miss, sau cu Bentley-ul altuia.

Dupa domnul Fusu.ro, amfitrionul Teo ne prezinta un cuplu de tineri bloggeri, care produc blogul divercitycafe.ro (http://www.divercitycafe.ro/): Delia Constantinescu si Cristian Pandia, pe numele lor. Si acestia isi dau cu parerea despre mitocanie. I-as fi crezut, daca doamna/domnisoara Constantinescu nu-si etala cate un inel pe degetele mijlocii ale ambelor maini (Sursa: http://www.fusu.ro/ – min. 22:48 – Foto 4 si 5).

Delia 1Foto 4

Delia 2Foto 5

Nu scap bine de ororile astora ca vad, in reluare, pe „Antena 3” la „Zig Zag”, un interviu cu un alt blogger celebru: Iulian Comanescu. De vorba cu Cristoiu. Acceptabil. Digerabil. Potabil. Ascultabil, sau, mai degraba, audibil. Probabil citibil. In niciun caz lecturabil. Comanescu, de din dosul unui aer de modestie covarsitoare, vede, insa, totul de sus, nicioadata razant, nicioadata de jos. Si vorbeste de si mai sus. Despre oricine, despre orice. Face a-na-li-za. Diseca microbii de pe nasul oricui fara microscop, doar cu flerul. Competenta nu i-am descifrat-o. Comenteaza in arabescuri verbale pana si stilul vestimentar al Elenei Udrea, prin prisma „filosofiei culorilor” (zau!), pe care il gaseste „inadecvat” (nu te poti ca** in gustul oamenilor si probabil ca stilul vestimentar al Noricai Nicolai sau al Linei Ciobanu i se pare mai adecvat, din moment ce-o doreste pe Udrea imbracata ca… Merkel (re-zau!)). Pe scurt, domnul Comanescu se vrea un fel de atoateganditor. Un fel de „sfatul batranilor intr-unul singur”. Pana cand…
…TROSC! Oistea in gard, mucii in fasole, arama pe fatza: dupa mai multe englezisme, probabil inconturnabile la nivelul elevat al domnului blogger Comanescu, prin care se sugereaza maselor cititoare ca domnul Comanescu este o vedeta blogosferica culta, domnul Comanescu zice, facand-o de oaie, sau, vorba lui Badea, „de porc”:

(despre Geoana) «Asta este U.S.P.-ul lui, cum se spune, „Unique Serving Proposition (sic!), „Propunere Unica de Vanzare” a individualitatii (…).»

(Sursa: http://85.9.12.243/a3/watch3.php?year=2009&month=7&day=19&show=zig_zag – ora 19:48 – min. 43:30-44:00)

Ooops! proposition = propunere???

Nu, domnule blogger Comanescu, proposition = propozitie! „Propunere” se spune PROPOSAL!

Oricine va spune ca aspectul este irelevant, ca e un chitibus, un nod in papura. Parerea mea este, insa, ca pretentiile noastre fata de o persoana trebuie sa fie cel putin direct proportionale cu pretentiile emise de persoana insasi. Ca sa judeci de la pantofii Elenei Udrea la profilul lui Ion Iliescu trebuie sa-ti ai macar cuvintele acasa, inclusiv pe cele in limbi straine, daca tot te arunci in ele. Ca nimeni nu l-a obligat pe domnul blogger Comanescu sa se lege la cap cu expresii englezesti, din moment ce, iata, exista si traducerea romaneasca. Deh, tichie de margaritar ii mai trebuia. Daca era vorba despre vreo pitipoanca, sau despre Cretzulescu, nu ziceam nimic, ca n-am pretentii, dar de la ditamai domnul blogger Comanescu?!?
Iata ca nu numai somnul ratiunii, ci si notorietatea naste monstri. In prelungirea titlului cartii sale, „Cum sa devii un nimeni”, domnul blogger Comanescu isi paradeste brandul aratandu-ne ca, de fapt, nu-i deloc greu sa devii un… V.I.N., adica un Very Important Nobody.

Ma contrariaza nu mitocania vrac, groasa, deranjanta, ci mitocania fardata, ambalata in sclipici cu tente intelectualiste. Il prefer pe Salam in locul lui Poponet si pe Nikita in locul Monicai Columbeanu.

Ajung la concluzia trista ca si anti-mitocania publica a devenit un kitsch, daca nu de-a dreptul o forma de impostura.
Avem multe oale sparte, dar si mai multe cioburi care rad.

Ne trebuie o contrareactie. Nu o anti-anti-mitocanie, anulatoare, ci o anti-anti-anti-mitocanie. Pana nu si-o insusesc mitocanii si pe aceea.

***

© Alexandru Dan Mitache – 2009


Who’s REALLY who? (Pamflet)

Marți, 7 iulie 2009

Mă uit la șirurile nesfârșite de titluri ale thread-urilor ce apar pe diverse forumuri.
Dacă nu m-ar podidi râsul, mi s-ar face greață. Sau milă…
Am vrut sa fac o selecție de titluri, un fel de minibibliografie, citând titlurile unora dintre „operele” unor vestiți comici ai acestor moderne gazete de perete virtuale.
Imposibil! TOATE sunt memorabile, TOATE sunt mărețe, TOATE sunt grandioase!
A alege câteva ar fi însemnat o nedreptate și chiar o insultă adusă celorlalte.

Găsești prolixitătati maladive și găunoase, intervenții cvasi mecanice, ca niște ticuri nervoase, abrambureli logice, fantasme, vulgarități violente sau lăbărțate etc.
Găsești idei puține, fixe, colorate și îngroșate, sau gândeli stupide și calpe.
În cele mai multe cazuri, însă, avem de-a face cu preluări tale quale – un fel de copy-paste-uri mentale – după ce se spune la televizor. Cu cât spusa la televizor este mai aberantă și mai stropșită, cu atât percutează mai puternic și umflă capetele goale ca pe niște air bag-uri.

Acești vorbăreți (și nu numai ei) sunt, de fapt, machetele ratate ale unor așa-ziși „profesioniști” (analiști, jurnaliști, comentatori, sociologi, psihologi sau pur si simplu psihopați), pe care se chinuie dacă nu să-i imite, măcar să-i reverbereze trompetistic, după cât îi duc capul, conștiința și ortografia.

„Profesioniștii grei” care se ocupă cu chibițarea vieții politice și cu datul de lecții și păreri n-au, evident, nicio calificare sau vreo competență clară; adică… „expertiză”, cum le place să spună analfabeților de fițe, gen Renate Weber, în loc de „experiență”. Ei se ocupă de „de toate”: politică internă, politică externă, economie, sociologie, medicină, avionică, hidrologie, militărie, morală, reșigie, circulație și mai ales habarneologie…
Majoritatea sunt vechi ziariști comunistoizi, care au avut șansa și tupeul semipenal, prin anii ’90, să pună mâna pe ziarele la care lucrau, prin varii metode, de la MEBO la jaf. Aceștia au la bază celebra academie „Ștefan Gheorghiu”, sau „literele” (uneori mai puțin uzul lor corect), filosofia (marxistă, evident), istoria, sociologia – adică cunoscutele „științe sociale” de pe vremuri – și nu de puține ori… politehnica sau… doar un liceu obscur.

Acești impostori și-au organizat o suveică: fiind grangurii presei timpului (anii tulburi ’90) s-au angajat pe post de cadre la puzderia de „universități” private nou inființate sau la cele de stat deschise ad-hoc prin mai toate târgurile României, și-au dat niște doctorate fake, ei cu ei și ei între ei, și acum se intitulează și-și zic unii altora, cu o deferență comică, „profesor doctor” în tot felul de specialități cu nume pompoase, care dau bine la dame și la telealfabetizați: științe politice, relații politice internaționale, analiză militară, analiză politică, comunicare, consultanță și marketing politic etc.

MTNici generația tânără nu este mai brează – ba din contră – și asta se vede din gravele lacune de cultură generală, de exprimare, de gramatică, de logică chiar. Ni-l amintim pe directorul de jurnal Tuca care spunea, ca Geoană: „am decât un / o…”. Despre deontologia meseriei lor nici nu mai vorbesc. Acești tineri, având în cap doar parvenirea și imaginea diplomelor înrămate pe pereți din filmele americane cu avocați, și-au umplut nu capul de cunoștințe, ci CV-urile de absolvențe post-universitare suspecte.
Cum se intră la aceste instituții de învățământ super-superior, știm. Tipice și celebre sunt „SNSPA”, „Colegiul Național de Apărare” și „Colegiul de Siguranță Națională”, de parcă ar fi rămas apărarea și siguranța națională pe umerii Florianei Jucan, posesoare de legitimație de șmecher, cum scria „HotNews”.


Așadar, după o fușereală mai mult sau mai puțin temeinică prin „Școala Superioară de Jurnalistică” sau/și prin „Facultatea de Jurnalism”, tinerii protagoniști din mass-media încep să creadă ca au dobândit legal și moral dreptul la prestarea unei activități retribuite gros: măsluirea adevărului și manipularea maselor largi populare mai puțin norocoase, pe scurt a pulimii, în folosul intereselor celui care dă mălaiul, adică celui numit îndeobște „mogul”, sau, în unele cazuri, creditorului acestuia, respectiv sponsorului sau finanțatorului din penumbră.

*          *

*

BTUn tip de „învartit profesional” este „domnul cu barba”, acel supraponderal ajuns „profesor” la „Facultatea de Comunicare și Relații Publice” printr-o metoda oarecum… „creaționistă”. Iar dacă ne luăm și după gura „Wikipediei”, cică ar fi profesor și la „SNSPA”. Iată ce studii interesante posedă domnul Conferențiar Universitar Bogdan Teodorescu:

• 1982 – 1987 – Facultatea de Instalații / Universitatea Tehnică de Construcții, București, Specializarea Hidraulica (sic!)

• 2000 – Studii de Securitate Națională, Colegiul Național de Apărare, București

• 2006 – Doctorat în Media și Cinematografie, cu o lucrare dedicată istoriei manipularii
Sursa.

Mă întreb, evitând o formulare retoric-vulgară explicită: cum… puii mei, dintr-un inginer „hidraulician” a ajuns domnul ăsta ditamai cadrul universitar și doctorul în… media și cinematografie??? Bine ca nu în macramé și fizica cuantica. După niște studii „aprofundate” care s-au petrecut într-un an, 2000, la același etern „Colegiu National de Aparare”???
O carieră… soră cu prefectura.


VSPentru ilustrarea unei traiectorii „profesionale” complete și arhetipale a „analistului” român contemporan, putem urmări și biografia profesională a agitatului domn cu nume de stat asiatic Valentin Stan, cunoscut sub numele de Stan-Laptop, ciuca miștoului tuturor confraților săi normali la cap.

Citez:

Activitate profesională

• Profesor de istorie în învăţământul liceal, la Rm. Vâlcea, în perioada 1984-1988;

• Cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice, în perioada 1988-1990;

• Diplomat în Ministerul Afacerilor Externe, în perioada 1990-1993; în perioada 1993-1994, detaşat, în cadrul MAE, pentru activitate de cercetare ştiinţifică, la Institutul Român de Studii Internaţionale (IRSI);

• În perioada 1995-1996, coordonator de programe în domeniul relaţiei dintre protecţia drepturilor omului şi securitatea internaţională la Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România-Comitetul Român Helsinki (APADOR-CH);

• Cadru didactic asociat al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti în perioada 1991-1997;

• Din martie 1997, lector titular la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, catedra de istorie universală, specializarea relaţii internaţionale şi istorie contemporană universală;

• Din 2002, conferenţiar titular la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, catedra de istorie universală.

Din 2009, profesor titular doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, catedra de istorie universală;

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Valentin_Stan

Ascensiunea lui Stan de la nivelul de simplu profesor de liceu la Rm. Vâlcea la acela de cercetator în cadrul unui institut eminamente ideologic și propagandistic în perioada comunistă cu cel mai ridicat nivel de proslăvire a cultului personalității lui Nicolae Ceausescu (1988-1989) spune totul.
De aici încolo, caracterul scatofagic a făcut restul pentru cariera domnului Stan.
Astăzi, personajul arată ca în fotografia alăturată, este specialist în râs isteric, în spus tâmpenii groase și emanat premoniții aiuritoare care nu se împlinesc niciodată și în inspirat mila și jena rudelor sale nevinovate, după ce, sub dictatura lui Băsescu și guvernarea lui Boc, a ajuns profesor universitar plin. Cred chiar că omul este nebun de-a binelea, dacă îi observăm manifestările și stările.

*       *
*

Ce îi leagă, însă, pe unii forumiști de Stan? Pe toți peroratorii TV de Teodorescu? Ce îi leagă pe acești impostori universitari de polticieni la fel de neaveniți?

EȘECUL!

Nu pot să înțeleg cum, după 5 ani de înjurături complexe, după un efort conjugat al unei mari majortități politice naționale, susținute de doi foști președinți ai țării, de patru foști premieri, de trei trusturi de presă, de zeci de slujbași cu limba ai acestor trusturi, după mii de ore de incontinență verbală, de vituperări, de calomnii, de insulte, de verbozități grețoase, de minciuni și de invenții elucubrante, de mistificări, de tâmpenii crase, de falsuri și uzuri de falsuri intelectuale, după toate resursele financiare și umane puse în joc, efectul electoral este… ZERO!
Ba mai rau… toate șuturile trase în Băsescu și în P.D.L. nimeresc, matematic deja, în curul celor care le trag.
Cazul Partidului Conservator – ajuns un simplu studiou de televiziune de închiriat – este cel mai evident și mai notoriu. O chestie de care și din care până și Marinescu Bideu a fugit.

In 2009 criza mondială a lovit România, iar guvernul „Boc” (malițioșii îl numesc guvernul „Băsescu”) o gestioneaza.

Șomajul face ravagii!
Nivelul de trai s-a prabușit!
Țara e îndatorată pe generații de-acum înainte!
Industria e la pământ!
Bugetarii sunt muritori de foame!
Legi mizerabile ne îngrădesc libertățile cetățenești!
Ni se ascultă telefoanele!
Suntem arestați ziua în amiaza mare!
Ba nu, suntem arestați numai vineri noaptea!
Presa este în cătușe!

P.D.L. minte!
P.D.L. fură la asfalt!
P.D.L. e partidul lui Băsescu!

Boc e mic!
Boc e prost!
Boc a cazut în cap!

Udrea sfidează!
Udrea e curvă!
Udrea fură!

EBA e agramată!
EBA stă în cluburi!
EBA își parchează mașină aiurea!

Ioana Băsescu are apartament de un milion de euro!

Mircea Băsescu a furat un teren al statului și face afaceri clandestine cu arme!

Maria Băsescu călărește la înmormântări!

Președintele Băsescu e bețiv!
Președintele Băsescu a furat flota!
Președintele Băsescu și-a aservit serviciile speciale!
Președintele Băsescu și-a aservit Parchetul și DNA-ul!
Președintele Basescu și-a aservit justitia!
Președintele Basescu și-a aservit societatea civila și intelectualii!
Președintele Băsescu vrea desființarea parlamentarismului!
Președintele Băsescu vrea dictatură!
Președintele Băsescu poartă fes „Paul & Shark”!
Președintele Băsescu e zbanghiu, sau chior!
Președintele Băsescu n-a tras in teapa pe nimeni!
Președintele Băsescu a făcut o mezalianță cu P.S.D.-ul!

Uf… mi-am pierdut suflul…
Ați înțeles ce vreau să spun…

Și… cu toate acestea, în PLINĂ CRIZĂ REALĂ, Partidul Democrat-Liberal se menține pe poziție.
Cu toate acestea Elena Udrea câștigă alegerile uninominale, iar EBA va caștiga europarlamentarele pe „persoană fizică”.
Cu toate acestea Traian Băsescu rămâne pe prima poziție.
Cu toate acestea Partidul Național Liberal, un partid aflat ÎN OPOZIȚIE, suflă greu.
Un partid care, în 2004, era al doilea partid din țară a ajuns, dupa 5 ani în care a fost la guvernare și susține că a dăruit românilor „cea mai bună guvernare de după 1989”, un breloc rablagit și coclit la nădragii politicii românești.

Că e vina unor figuri sinistre ca Tăriceanu, Remeș, Anastasiu, Nicolai, Orban și mai recent sexosul Păcuraru nu constituie o scuză.
Ideea unor „strategi” de redacție că pot defila în România – o țară de țărani, dar nu de fraieri – cu o bășică umflata și pictata în Obama s-a dovedit proastă din toate punctele de vedere. Mai ales ca nici Obama originalul nu se dovedește vreo mare brânză, nevând nici măcar culoarea corespunzatoare unei telemeli comestibile.

Crin Antonescu e predestinat pentru a fi un nimeni. Chiar daca va ajunge vreodata „ceva” (căci „cineva”, e imposibil), va fi mereu „ceva”-ul cuiva.
Partidul Național Liberal a ajuns, in 2009, să-și pună pe emblema sa, veche de un secol și jumătate, un fel de Iliescu „sărac și cinstit” cu veleități de mic satrap de familie sau, mai degrabă un fel de Lefter Popescu. Un pârlit!

Un personaj care zbiară. Ați observat că în ultimile sale „evoluții” a ajuns să-și iasă din pepeni pe baza propriului discurs. Se automontează. Va ajunge să fluiere cu deştele.
Un personaj suferind și șocat, care nu știe decât să peroreze aceleași două-trei idei.
Un personaj șubred, care o ironizează pe autoarea „succesurilor” pronunțând el însuși „serviciuri”…
Un personaj frustrat, care o înfiereaza pe creatoarea „președintelui Norvegiei” numindu-l el însuși pe Churchill președinte al Marii Britanii…
Un personaj angoasat de propria biografie, care îl critică pe președinte de pe poziția repetentului în serie și-a parlamentarului cu cele mai multe absențe…
Un personaj care doar trăncănește, trăncănește, trăncănește. De când ocupă prim-planul în P.N.L., nu l-am văzut decât vorbind în gol la șezători obscure de partid sau la televizor, unde il țin viu, cu perfuzii și aparate, „analiștii” și „moderatorii” fără de care n-ar mai fi decât ceea ce este de fapt: un NIMENI. Lăsat fără acestea, ca în cazul confruntării cu CTP, Crin Antonescu sucombă în propria nimicnicie și în serii de „mmmmgnffffgrjjjjmpfff, cheșchevu… ledizengentălmen vuzave an fas mânăstirea Putna. Suvenir silvuple dancheșion.”
Un personaj nătâng dar ahitat, înconjurat de personaje pierdute sau șmechere, trezit dintr-un somn îndelungat cu o pălărie prea mare în cap care îi acopera și ochii și bruma de minte.
Un personaj care nu e în stare să priceapă, nici dupa 5 ani, că obsesia „Jos Basescu” e o idee politică falimentară.
Între P.N.L. și P.R.M. nu mai există mari diferențe. Nici între Crin și Vadim.

Întrebarea rămâne: CUM DE SUNT POSIBILE TOATE ACESTEA?

Poate că alegerile de duminica viitoare vor infirma ultimul sondaj INSOMAR și vor reflecta faptul că în România anului 2009 o altă criza decât cea de nervi e prietena domnului Crin Antonescu. Mă refer, de data aceasta, la criza economică.

Deși mă îndoiesc, pentru că nu mă îndoiesc de luciditatea poporului roman.

*** ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ȘI EL TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ȘI CONSIDERAT CA ATARE! ***

 

N.B.: Acest text a fost scris în data de 3 iunie 2009, înaintea alegerilor europarlamentare și a fost actualizat înaintea alegerilor prezidențiale!


© Alexandru Dan Mitache • 2009