Geoană + Antonescu = Oprescu ?

BREAKING NEWS:

Greii PSD discuta despre retragerea lui Geoana

8/9/2009 | Stirea zilei

«O informație explozivă de ultimă oră a intrat în posesia Inpolitics: un grup restrîns de lideri ai PSD, cu Viorel Hrebenciuc în frunte, s-au reunit într-o ședință de taină, aseară, cu un unic subiect pe agenda discuției. E vorba de propunerea de retragere din cursa prezidențială a lui Mircea Geoană, la congresul din ultima decadă a lunii, și acordarea sprijinului politic al PSD pentru candidatura lui Sorin Oprescu.
Motivul pentru care a apărut această propunere este situația din sondaje a lui Geoană, liderul PSD fiind în acest moment cantonat undeva, în zona lui 24-25%, în cele mai optimiste variante, ceea ce creează premisele unei situații catastrofale, pe fondul candidaturii independente a lui Oprescu, respectiv neintrarea candidatului social-democrat în turul doi. Pentru că acest eveniment fără precedent în ultimii 20 de ani ar dinamita din temelii PSD, dar, mai ales, ar putea încheia cariera politică a factorilor resonsabili pentru candidatura lui Geoană, se fac presiuni, din acest moment, pentru ca el să renunțe. Deocamdată, din datele noastre, Geoană nu vrea să audă de forfait, dar presiunile asupra lui se vor înteți în următoarele zile. Vom reveni.» (Bogdan Tiberiu Iacob)

«ORICINE, TOTU’ ŞI ORICE

PENTRU-NFRÂNGEREA LU’ BĂSE!»

Acest nou „slogan” PSD-PNL, disimulat în spatele unor eventuale retrageri ale lui Mircea Geoană şi Crin Antonescu din cursa prezidenţială, ar fi catastrofal din punct de vedere electoral, pentru că ar atrage şi mai mult atenţia asupra adevăratelor scopuri politico-economico-judiciare ale celor care manevrează cele două partide şi asupra faptului că Traian Băsescu ar fi singurul în stare să li se opună.

Plecăciunea co-partinică în faţa legatului lui Ion Iliescu ar fi, de asemenea, evidentă.

Nici nu mai vorbesc că, în cazul PNL, întreaga „filosofie” pe care s-a pedalat până acum, cu „neprihănirea” Crinului, cu poziţiile tranşante şi îndelung explicate ale lui Patriciu în favoarea acestuia, s-ar duce pe apa sâmbetei, lăsând partidul în fundul gol în piaţa publică la oră de vârf.

După grandioasele spectacole de lansare şi dare-n stamba de culoare roşie în care Obama-ul de Dăbuleni se prezenta, cu o seriozitate sinceră şi tocmai de aceea comică, drept preşedinte cert, e greu de crezut că el, de bună voie, se va lăsa reconfirmat, definitiv şi irevocabil de această dată, drept „prostănacul” satului România. La această „mişcare hrebenistă” n-ar asista impasibili nici „clujenii”, nici Mitrea, nici mulţi alţii, animaţi de tot felul de interese şi griji mai mult sau mai puţin patriotice sau golăneşti.

Antonescu n-ar avea, probabil, destul sânge în instalaţie încât să ridice capul sau glasul într-un partid rablagit, care l-a ales într-un moment de avarie şi căruia îi pasă mai mult de burta decât de capul partidului. Ar rămîne, din nou, repetent fără drept de repetare, învins de context, de Cataramă, de clanuri, de orice îi vor putea inventa mamiţa Vălean şi mamaia Norica, aceste capre cu un ied, căruia i-a fost răpită prematur vocaţia de ţap învins de „structuri”.

Independentul Oprescu, „candidat unic al opoziţiei reunite”, ar mai avea un imens handicap de imagine în momentul în care ar apărea alături de Hrebenciuc şi Orban, cu un Vanghelie amnezic, rânjind analfabet şi garantându-l bâlbâit cu o abnegaţie lipicioasă.

Nu în ultimul rând, retragerea actualilor candidaţi ar reprezenta o uluitoare şi umilitoare recunoaştere  a faptului că niciunul dintre cele două „mari” partide, care vor să guverneze România, n-au fost în stare, în 5 ani, să producă şi să propună românilor un om serios, competent, credibil şi eligibil.

Frica de Băsescu este şi aşa evidentă, deşi acesta – nu-i aşa? – ba se află perpetuu „pe tobogan”, ba „se prabuşeşte”, ba e „în vrie”, ba „în picaj”, ba „trădat de servicii”, etc. O licenţiere, acum, a candidaţilor ar demonstra, în clar, recunoaşterea eşecului unei munci de propagandă, de manipulare şi de denigrare, concertate şi asidue, duse în plan politic şi mediatic de 5 ani încoace. Ar confirma  că majoritatea românilor îl vor tot pe Băsescu ca preşedinte şi că nici măcar într-un tur doi n-ar accepta vreuna dintre actualele oferte, modeste ce-i drept, ale PSD şi PNL. În politică, spre deosebire de sport, o încercare nereuşită are efecte mai grave decât… nicio încercare. Schimbarea, acum, a candidaţilor ar însemna, în plus, şi un eşec major la nivelul competenţei politice a structurilor lor de conducere în ansamblu, nu numai a câtorva lideri obligaţi să-şi pună cenuşă în cap. A propos, cine, în afară de Iliescu şi respectiv Tăriceanu, şi-ar asuma anunţarea schimbării modificării?

În sfârşit, ar mai fi de remarcat că, în condiţiile unei susţineri comune a candidatului unic Oprescu, ar apărea – acum, pe ultima sută de metri – inevitabile conflicte de interese şi mişcări haotice, chiar centrifuge, în cele două partide.

Reorganizarea intereselor intrapartinice – şi mai ales transpartinice – este întotdeauna generatoare de scandaluri ce nu vor putea fi înăbuşite între ţambal şi batistă. Tras, ca un chewing-gum, de mâini şi de picioare între cele două partide, dar şi de alte grupuri de interese, Oprescu va apărea în cea mai proastă ipostază posibilă, după cea de escroc sentimental-politic: cea de marionetă.

Singurii care n-ar trebui să-şi schimbe chiloţii, în ipoteza ştergerii cu buretele a numelor lui Geoana şi Antonescu de pe lista de candidaţi, ar fi mogulii Vântu şi Voiculescu, care nu şi-au prea suflecat gâzii, vrâncenele, dumitreştii sau urşii întru promovarea convingătoare a vreunuia dintre cei doi. Expectativa lor, mobilată doar cu expectoraţii în capul lui Basescu, s-ar putea să fi creat, în subconştientul maselor televizionare, un orizont de aşteptare sceptic cu privire la destinul prezidenţial al celor doi actuali candidaţi.

În acest peisaj catodic anost, intrarea în cursă a unui independent pe un cal oarecum alb ar putea crea rumoare, emotie şi bufeuri doar în rândul alexandrelor svet de ambe sexe.

Într-o politică ilogică prin definiţie, scenariul zvonit cu surle, trâmbiţe şi breaking news de către „Inpolitics” mi se pare de-o logică imposibilă.

Spun „mi se pare” pentru că, într-un alt comentariu pe „Inpolitics”, domnul Bogdan Tiberiu Iacob vine cu un argument remarcabil referitor la posibila debarcare a lui Geoană şi anume acceptul tăcut şi aparent inexplicabil dat de PSD asupra ordonanţei de urgenţă prin care guvernul a modificat Legea 370 / 2004, permiţând partidelor să susţină candidaţi independenţi.

Pe de altă parte, liberalii au declanşat deja, de la 1 septembrie, campania electorală, fie şi neoficial, dar cu costuri. In cutiile de scrisori au apărut vederi-calendar şi scrisori de prezentare a candidatului Crin Antonescu, ceea ce ar face şi mai neserioasă o eventuală răzgândire în favoarea lui Oprescu.

Strategilor celor două partide din opoziţia parlamentară, îngrijoraţi de prestaţiile dezolante ale candidaţilor lor şi care nu ştiu cum să scape cu faţa curată, le propun o soluţie salvatoare şi cert victorioasă: susţinerea lui Traian Băsescu.

Le garantez că n-ar mai avea cum să piardă alegerile.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009