MĂGĂREU pentru „Academia Caţavencu”

Revista „Academia Caţavencu” a avut întotdeauna o poziţie critică, abrazivă, decapantă chiar, faţă de clasa politică în ansamblul ei. Nu s-a compromis, până acum, în prozelitisme electorale de calitate proastă.

În ultimul număr, însă, în „contraeditorialul” intitulat „Să muriţi bine!„, domnul Iulian Tănase se transformă în măgar. În măgar de campanie. Deunăzi, puneam pe acest blog editorialul lui Vlad Macovei din EVZ în care explica cât de grosolane şi gratuite sunt modurile în care este atacat preşedintele Băsescu.

Pe scurt, „Măgarul” îl face praf pe Băsescu. Dreptul lui. Dar îl face praf şi pe Vanghelie. Re-dreptul lui. Dar îi face praf şi pe mulţi alţii la grămadă: Geoană, Udrea, Oprescu, Videanu, Boc, Berceanu, EBA şi «tot neamul lor adormit pe scena politică şi prin diverse studiouri de televiziune sunt absolut jalnici. Prostia lor nici măcar nu are haz (…)». Articolul se încheie apoteotic, premonitor şi damnatic:

«Sper că, nu foarte târziu, aceşti oameni penibili să dispară. Sper să îşi piardă viaţa politică într-un grav accident de civilizaţie, pe un drum european! Să muriţi bine, inteligenţilor, îngâmfaţilor, inculţilor, proştilor!».

V-aţi prins? Nu lipseşte nimeni?

Dom’le Tănase, nu era, oare, mai simplu să ne spui că singurul inteligent este Crin Antonescu, că singurul civilizat este Ludovic Orban, că singura intelectuală e Norica Nicolai, că singurul moral este Paul Pacuraru, că singurul bun guvernant este Călin Popescu Tăriceanu, că singurul om cinstit este Dinu Patriciu?

Dar, desigur, flegma se vinde mai bine decât lauda. Şi fânul e scump…

*            *

*

Tot pe ultima pagină a ultimului număr al „Academiei Caţavencu”, la rubrica „Veşti bune”, ziaristul care-şi zice Străbuna Vestire minte gratuit prin hiberbolizare.

Eu nu sunt nici magistrat şi nici măcar istoria României ca să-l pot judeca pe generalul Victor Anastasie Stănculescu. Dar nici tâmpit nu sunt ca să fiu întărâtat cu exagerări tip Andreea Creţulescu.

Iată ce scrie Străbuna Vestire despre Stănculescu:

«Săptămâna trecută era la poker la cazino, unde a stat până spre dimineaţă.»

Iată ce scriau, pe 2 septembrie, majoritatea surselor de informare serioase despre acest caz:

«Stănculescu a petrecut mai bine de două ore la aparatele de joc.» – Adevarul, Mediafax, etc.

şi

«Marti seara un cititor HotNews.ro, Adrian G., ne-a semnalat pe adresa redactiei ca fostul general Victor Atanasie Stanculescu se afla intr-un casino din centrul Capitalei. „Acum cateva minute l-am vazut pe Atanasie Stanculescu intrand in cazinoul de la Universitate„, ne-a scris Adrian G. care ulterior ne-a trimis si o inregistrare video. Pe imagini se vede clar cum Stanculescu joaca la aparatele din cazinou. Generalul a intrat in cazinou insotit de o femeie, in jurul orei 21:50.» – HotNews.

Aşadar, intervalul orar 21:50–23:50, se situează, pentru unii, spre… dimineaţă.

Avem de-a face, din nou, cu un alt exemplu de teribilism gazetăresc măgăresc.

*            *

*

Nu ştiu cine se ocupă de această ultimă pagină a „Academiei Caţavencu”, dar am impresia ca l-a inserat pe Mircea Badea în colectivul redacţional, sub pseudonimul Cronicarul Grigore după Ureche. Numai unul ca el putea scrie sub titlul „Îngheţata, mâine-i gata”:

«(…) ei au preparat o îngheţată de vanilie şi ciocolată lungă de 111 metri, adică  cu 10 metri mai lungă decât anul trecut. Ea va fi împărţită celor prezenţi la omologarea recordului, printre care şi Elena Udrea, care probabil că va primi cornetul.»

Pentru ce această măgărie, şi golănească şi vulgară, gratuită?

De ce numele Elenei Udrea şi nu numele alteia, al uneia despre care ziarele au titrat şi au probat cu poze ca-şi înşeală un soţ gras şi dizgraţios cu un amant batrîn şi dizgraţios, de pildă?

Sau… în defintiv, de ce n-ar primi cornetul respectiv mă-sa lu’ ăla care a scris ?

*            *

*

În sfârşit, ca ultimă măgarie aleasă din acest număr al „Academiei Caţavencu” (or mai fi şi altele, dar eu citesc mereu pe sărite, lăsând pour la bonne bouche „Bârfele, şmenurile şi şuşanele”) remarc, pe pagina 3, o chestie pe care nici nu ştiu unde s-o situez între macabru, greţos, cinism, horror şi profanare.

Sub această fotografie, care ilustrează articolul intitulat „Norica, Poteraş, spioni şi senatori: doctoranzi pe şest la Târgovişte” de la rubrica „Unora le place jaful”, apare următoarea notă, ce se vrea ironică sau haioasă, sau hazoasă, sau dracu’ ştie ce:

«Norica Nicolai, încercând sa-şi ia doctoratul la Târgovişte, locul unde o altă mare savantă a politicii româneşti şi-a stors creierii pe asfaltul unei cazărmi, acum 20 de ani»

De fapt, este tot o măgărie oribilă despre o moartă care a avut o moarte oribilă.

*            *

*

„Academia Caţavencu” ne obişnuise cu un umor fin, cu o golăneală simpatică şi inteligentă. De data aceasta, numărul 36 / 2009 e transformat, încă de la ultima pagină, în clopapir.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009