A-nnebunit… marota!

Să-nnebunesc dacă n-a-nnebunit nebunul!

Distinsul domn Cristian Tudor Popescu, cel cu frământările existenţiale legate de băşinile doamnei Ridzi, cel cu „treling” şi şosete albe, cel cu obsesii erectile şi idiosincrazii sexuale, în fine cel premiat constant pentru harul de a fi nebunul de pe tabla de şah a editorialisticii contemporane, istericul scrâşnitor, profundul lugubru, angelul neradios, sastisitul, gurul, genialul onanist literar CTP… a dat-o-n bară.

Stalacmitul jurnalisticii româneşti a scris ieri un editorial în ziarul „Gândul” (pe care nu ştiu de ce-l pedepseşte frecventându-l), intitulat „Partidul ticăloşit„. Dintr-un preaplin de nu’ş ce hormon care-i dă mereu pe-afară, sau poate doar din disperarea că ziarul nu se vinde nici pentru ambalat flori, ca pe vremuri ziarele sovietice, CTP, în calitate de autoproclamat „membru al României” (obsesia falică răzbate iar din şliţul frunţii autorului), se dedă la un nou „miştou” cu priză la publicul Zăvorancei şi al Mircicului. După „Un cadavru umplut cu ziare”, CTP ne oferă aproape zilnic un… ziar umplut cu cadavre. Opintelile sale scrise, ca şi cele televizate, sunt din ce în ce mai des de-un penibil absolut. Ceea ce nu înţelege CTP este că, în planul business-ului, i-a luat faţa (şi o parte dintre cititorii nevrotici antibăsescieni) alt exaltat, Nistorescu. Încercând, cu orice preţ, să capteze atenţia cu articole de acest gen, CTP face precum înecatul care se trage de păr sperând să se salveze. În cazul său chiar şi părul lipseşte.

Cum subiectul zilei era Cozmâncă, trebuia să-l mânce şi pe CTP subiectul. Sau obiectul… nu mi-e clar. Căci articolul este aparent un fel de scărpineală la picior de lemn. Opţiunea politico-prezidenţială a Popescului cred că nu se poate schimba atât de radical, în ciuda unui diagnostic sever şi rezervat privind mentalu-i agitat.

Dar ce ne spune, în esenţă, un CTP furios pe bietul Cozmâncă, căruia i se interzice dreptul cetăţenesc la opinie, la liberă asociere şi la cuvânt? CTP cade pradă unei memorii involuntare care nu operează cu celebra madeleine proustiană, ci cu plezirurile lui eterne de fost pionier asiduu şi nostalgic, de astă dată cotropindu-l amintirea lui Valvârtej, căpitanul vasului „Bătrâna carapace” (producţie TV de prin anii ’60). Ei bine, Cozmâncă este poreclit în articol chiar „Batrâna Carapace”, ceea ce sună foarte draguţ în comparaţie cu „Bătrânul edec”, care este o mojicie marinărească de ultima speţă, nu-i aşa? A propos de astfel de antiteze… Vanghelie facea, deunăzi, morală bărbaţilor din PD-L că se pun cu o femeie, respectiv cu Androneasca. Din poziţia cavalerească a celui care a garantat-o pe Ambramburica am dedus că doamnele purtătoare nefericite de penis din PSD – gen Hrebenciuc, Năstase, Dragnea sau Bănicioiu – s-au luat de Elena Udrea cu poşeţica, ca de la femeie la femeie. Bă, prost mai e primarul ăsta! Vă daţi seama cum sunt cei pe care reuşeşte, iată, să-i învârtă şi mai ales să-i garanteze.

OK, făcut harcea-parcea pentru curajul (de tip Vasile Paraschiv) de a fi criticat partidul dinlăuntru, dar mai ales de a fi trecut de partea lui Oprescu – acest încurcă iţe –, Cozmâncă devine brusc jenant, ticălos, ipocrit, etc. Pe când scotea cu arcanul ţărănimea la vot două zile la rând pentru a valida porcăria de constituţie iliescian-năstăsiană pe care o avem şi pe când inventa pomana, turismul electoral şi votul multiplu nu era decat un bun organizator.

« „Au privatizat partidul”, zice dl. Cozmâncă. Adică cum? Adică PSD era al statului şi s-a privatizat? Nu cumva era invers, statul era al PSD-ului?»

Acest Nea’ Caisă, care a devenit de mai mult timp Cristian Tudor Popescu, continuă să-şi considere cititorii care-l iau în serios drept mai proşti decât sunt şi să-i ia la perpulis. El se face că nu înţelege ce a vrut să  spună Bătrâna Carapace cu „privatizarea partidului”. Nu, dom’le CTP, Cozmâncă a vrut să spună că PSD, ca orice partid democratic, aparţine, sau ar trebui să aparţină MEMBRILOR săi şi nu liderilor săi vremelnici sau unei clici care întinează nobilele idealuri. Ideea era că aceştia au privatizat, în beneficiu propriu, o organizaţie în esenţă colectivă. Cum să aparţină un partid… statului?!? Clişeul «”privatizare” vs „stat”» este cel puţin o dovadă de eşec al inteligenţei, utilizat doar pentru a-i ieşi editorialistului ideea-forţă „statul era al PSD-ului”.

Chestia naşpa este că Cristian Tudor Popescu, prin acest articol, îşi sparge capul în două locuri.

Pe de o parte el se situează, prin excludere şi fără echivoc, în tabăra candidatului Crin Antonescu. Băsescu ştim cum e în viziunea tulbure a jurnalistului; Geoană reprezintă, iată, «o formaţiune politică constituită în vederea comiterii de infracţiuni morale (cu privire la celelalte, Justiţia se va pronunţa în decursul acestui secol) pe teritoriul României»; iar Oprescu este un «om adevărat, serios şi demn, care nu se uşcheşte de la primărie la mai mare, ca alde Băsescu sau Ciorbea, după câteva luni, ci după mai bine de un an.»

Pe de altă parte comite o gafă monumentală, dându-şi cu stângu-n dreptu’, căci, luându-l gura pe dinainte şi arătând ce pacoste istorică şi indelebilă este PSD-ul pentru România, demonstrează, de fapt, că Băsescu şi PD-L-ul rămân singura alternativă la certa hegemonie parlamentară şi guvernamentală a PSD-ului care s-ar instaura în situaţia în care la Cotroceni ar ajunge Geoană sau Antonescu. Ambii au declarat că atât actuala coaliţie cât şi structura executivului vor dispărea şi nu e greu de imaginat că PNL-ului i se va permite să participe la guvernare exact atât cât îi trebuie lui Patriciu să-şi facă mendrele prin meandrele concretului.

Ebrietatea de idei şi de cuvinte a lui CTP i-a jucat, de data asta, o festă.

Mă întreb dacă gurul îşi va rezolva problema schimbând nesimţit placa ca şi când nici n-ar fi mâncat usturoiul acestui articol, sau dacă va da vina pe-o rătăcire provocată de perfida blondă.

Marota domnului Cristian Tudor Popescu este el însuşi.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009