Ruşine, nu respect!

Manifestul campaniei

NOI VREM RESPECT!

(Realitatea TV)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Noi nu ne facem, de obicei, auziţi.

Noi nu ieşim în faţă.

Noi ducem, în tăcere, România în spate.

Noi mergem la spital cu teama că e ultimul drum.

Noi suntem mereu pândiţi de moarte pe şoselele groazei.

Noi vedem cum şcoala românească se prăbuşeste.

Noi trăim, după o viaţă de muncă, umilinţa bătrâneţii în sărăcie.

Noi ne naştem cu şpagă şi murim cu ea.

Noi vedem cum justiţia îi scapă mereu pe şmecheri.

Noi suntem cei abandonaţi de politicienii care au grijă doar de ei.

Noi nu mai avem încredere în aceşti oameni care s-au obişnuit să ne mintă.

Noi suntem speriaţi de lipsa lor de viziune, de voinţă şi de caracter.

Noi ne simţim în pericol.

Noi trebuie să rupem tăcerea.

Noi trebuie să ducem România înainte.

Noi nu vrem funcţii şi nici putere.

Noi nu cerem nimic.

„Realitatea TV” să solicite respect atunci când ea însăşi îşi va respecta publicul.
Atâta timp cât acest post de televiziune ne ia aproape zilnic de proşti, intoxicându-ne şi manevrându-ne, mi se pare culmea tupeului să pronunţe şi să invoce cuvântul „respect”, implicându-l şi pe Victor Rebengiuc în propaganda asta ieftină penelisto-pesedistă.

Semn că, dacă pui un Parhon în fruntea Marii Adunări Naţionale, comunismul de pe vremea Sighetului ar fi putut să pară un bonjurism amabil.

Cu un Rebengiuc pe catwalk în postura de manechin prezentand moda „şoz” (vezi aici), faci furori in anumite categorii defavorizate sus.

Manechinul Rebengiuc, care, iată, ironia sorţii, s-a lăsat vrăjit fără să ştie nu de Prospero, ci de Calibanul Vanghelie, nu e în stare să înţeleagă că RESPECTUL nu poate fi cooperativizat şi împărţit la tot poporul.

Ce mişto că – şi în acest caz – pe nea Caisă l-a apucat cheful de respect după ce l-au snopit minerii în bătaie şi după ce Năstase îl invita, haios, de la tribuna parlamentului, să-i numere ouăle. O… „zâmbeştire” academică, spre deosebire de „ororile” scandaloase cu găozarul sau cu rroma urât mirositoare, spuse ambele într-un cadru particular.

O campanie nesimţită, ipocrită, populistă şi demagogică, cu evidentă tentă politică, lansată, ca din întâmplare, taman azi.

O campanie în formă de abureală, cu opinii selectate şi cenzurate.

RUŞINE, nu respect!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009