Întrebare deschisă adresată lui Victor Rebengiuc (Un lacheu la curtea regelui Vântur)


WP-AM - INTREBARI DESCHISE

VRDomnul Victor Rebengiuc – stânjenitoare rima politică a acestui patronim! – apare într-o postură absolut jenantă de cap de afiş în ultima producţie a departamentului de agitaţie şi propagandă a postului de televiziune „Realitatea”.

Nu întâmplător am ales această fotografie în care privirea sa stă coborâtă, aşa cum, cred eu, ar trebui să mai stea destul timp de acum încolo.

După fâsurile penibile rezultate în urma celorlalte campanii iniţiate de-o minte fără priză în realitatea din afara „Realităţii”, „Treziţi-vă! Asta nu e România noastră” (în rolul principal diva Alexandra Svet) şi „Solidari cu judecătorii” (în rolul principal cabotinul Cornel Nistorescu), grupul media al domnului Sorin Ovidiu Vântu a inventat ceva nou, cu o râvnă demnă de o cauză mult mai bună: campania intitulată coşbucic „Noi vrem respect!”.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Textul dramoletei, deşi se vrea patetic şi mobilizator, este şchiop, ciung şi chior, este banal, seamănă a compunere şcolară şi ca autor al lui îl bănuiesc pe Răzvan Dumitrescu sau pe Cosmin Prelipceanu. E prea sărac cu duhul şi prea proletcultist pentru a fi fost închipuit de altcineva. Faptul că domnul Rebengiuc a acceptat contractul ţine de demnitatea domniei sale şi apare cu atât mai paradoxal cu cât în propoziţie este vorba tocmai de solicitarea respectului. Sentiment care, domnule Rebengiuc, nu se cere, ci se MERITĂ! Mă aşteptam ca dumneavoastră — în calitate de actor care a muncit o viaţă întreagă pe scenă pentru a-l câştiga – să ştiţi acest lucru.

Una dintre problemele acestei campanii este că ea este promovată de un post de televiziune care demonstrează zilnic că NU mă respectă, încercând ca prin intermediul angajaţilor săi să-mi mototolească mintea, să mă convingă ca albu-i negru, ca negru-i alb şi că griul jeg e roz bonbon sau bleu cais.

O altă problemă este că ea a fost realizată mai demult, dar a fost declanşată – evident on purpose – exact în ziua în care PDL şi-a asumat cu curaj o guvernare monocoloră şi minoritară, după ce Ion Iliescu şi Marian Vanghelie au scos PSD din guvern rupând coaliţia, bagând în mă-sa munca lui Bazac, a lui Diaconescu, a lui Marian Sârbu sau a lui Andronescu; după ce nicio altă formaţiune politică n-a avut curajul să-şi asume răspunderea şi riscul de a oferi măcar un ministru. Aşadar intenţia de manevră politică, de acţiune electorală, este evidentă şi numai un actor bonom ar putea să n-o constate. Mă îndoiesc, însă, că domnul Rebengiuc este un bonom ingenuu. Îi acord doar lipsa de viziune politică caracteristică acelui tip de intelectuali şoz care făceau, în occident, apologia stângii pe vremea când, dincolo de cortina de fier, mureau în lagărele comuniste milioane de alţi intelectuali. Sunt convins că domnul Rebengiuc habar nu are că, dacă Traian Băsescu nu câştigă alegerile prezidenţiale, indiferent cine ar deveni preşedintele României după 6 decembrie, ţara ar încăpea inevitabil pe mâna unui guvern făcut de şi după asemănarea lui Iliescu şi Vanghelie, cu tuşe de diferite grosimi puse de Hrebenciuc, Năstase, Mazăre şi compania de baroni hămesiţi după dieta impusă în ultimii cinci ani de actulalul preşedinte.

Cu indiferent cine la Cotroceni, chiar şi cu Oprescu, independentul lui Iliescu, sau cu Antonescu, tot PSD-ul va învârti ţara. Liberalii n-ar face decât să ţină bâzul, stipendiaţi şi controlaţi de un tip ca Patriciu care, s-a văzut recent cu ce respect maro şi moale îi umple pe cei căinaţi şi cică reprezentaţi de Rebengiuc: preconizează să înlocuiască 600.000 de bugetari cu calculatoare şi îşi bagă banii, scoşi din vânzarea, către străini, a unor active româneşti(!) – dobândite aşa cum se ştie –, în Georgia, în loc să-i investească în România, unde ar da de lucru unor români şi unde ar contribui la efortul comun de combatere a crizei economice.

Domnul Rebengiuc se crispează pe noţiunea de „respect” în timp ce televiziunea care l-a angajat dă imagini cu pensionari care se bat pentru un kilogram de zahăr şi pentru o sticlă de suc ieftin.

Domnul Rebengiuc îşi imaginează că „respectul” a fost cooperativizat şi că poate fi revendicat, ca pe o cotă-parte în natură, de către tot poporul. De către babele care se păruiesc la coada de la agheasmă sau de la moaşte, de către judecătorii Monei Pivniceru, de către funcţionarii cu prime de vacanţă la Ibiza, de către pişcotarii lui Vanghelie de la Romexpo, sau de halitorii de mici ai aceluiaşi din parcul Izvor. Respect pentru mass media? Respect pentru acei profesori care impun prin şantaj meditaţii obligatorii? Respect pentru cadrele medicale care cer şpagă? Respect pentru funcţionarele nesimţite? Nu, dragă domnule Rebengiuc. Statistic, ca şi deştepţii, oamenii respectabili sunt o minoritate.

Demersul „Realitatea TV” este o mânărie politico-ideologică comisă într-o situaţie electorală. Iar domnul Rebengiuc apare, oarecum zăpăcit – culmea ironiei – nu de Prospero, ci de Calibanul Vanghelie.

P&C

România între Prospero şi Caliban

Asistăm, evident, la o nouă poziţionare politică mascată a unui trust de presă, într-o conjunctură în care candidatul Mircea Geoană, aflat la a treia(!) lansare consecutivă, de parcă e o rachetă în trepte zburătăcind mereu fără combustibil prin norii politicii româneşti, are un penibil 19% în sondaje, fiind ignorat de o diferenţă de 11%-12% dintre susţinătorii PSD, adică nu mai puţin de… o treime!!! O situaţie în care, deşi îşi frânge bojocii încoţopenindu-se în tirade sforăitoare şi deja obositor de acuzatoare, dar eliptice de predicatul mesajului politic programatic, Crin Antonescu râmâne blocat într-un şablon uzat, ineficient şi nu reuşeşte nici măcar să-i facă pe cei care-l susţin să recunoască deschis acest lucru, fără riscul de a deveni rizibili.

Într-un astfel de context, domnul Rebengiuc se lasă luat de toartă şi pus, alături de Badea, de Ciutacu sau de Ciuvică, pe raftul cu murături al opoziţiei majoritare conduse de Iliescu, Vanghelie şi Patriciu. Restul, s-a văzut în aceste zile, nu (mai) există.

Ca şi în cazul protestului împotriva fenomenului „Spiru Haret”, afacerea „Respect” vine tardiv, prea ostentativ şi neverosimil.

Marele actor Victor Rebengiuc a jucat, din păcate „prea” excelent, rolul micului agitator politic.

Probabil pe bani!

Sau nu?

TPap$


***

© Alexandru Dan Mitache • 2009


Anunțuri

10 Responses to Întrebare deschisă adresată lui Victor Rebengiuc (Un lacheu la curtea regelui Vântur)

  1. vaaai, ce chestie proletcultistaaa !
    acu’ am vazut’o, la tine, si fara sunet…

  2. cati spune:

    Rebengiuc, cu faza de-acum, ne-a umplut „de respect” pe toti cei care il apreciam ca nu s-a dedulcit la banii proveniti din faimoasele telenove romanesti.
    Acum E CORUPT (a abdicat de la principii si a pus botu’ la banii lu’ Vantu) si e si b** (ca l-au manipulat astia de la RTV).

    Si nu stiu cum ar putea drege busuiocu’.
    A pierdut respectul multora dintre cei ce-l apreciam pentru rectitudine.
    Da’ acu’ s-a indoit rau de tot.
    SA-I FIE RUSINE!

  3. aristocle spune:

    E, lăsaţi, acum face filme cu Ion Iliescu… E în alte sfere, frecventează alţi oameni, iar statutul ăsta se întreţine cu bănuţi, nu cu prinţipii… http://www.cotidianul.ro/ion_iliescu_debuteaza_in_film_alaturi_de_victor_rebengiuc-76102.html

  4. miha0509 spune:

    „Faptul că domnul Rebengiuc a acceptat contractul ţine de demnitatea domniei sale şi apare cu atât mai paradoxal cu cât în propoziţie este vorba tocmai de solicitarea respectului. Sentiment care, domnule Rebengiuc, nu se cere, ci se MERITĂ”.

    Fix acum m-am intors acasa si intentionam o postare dedicata „domnului” Rebengiuc ( nume nu numai cu o sonoritate neplacuta, sa-i spunem, auzului meu…)
    Cind colo, vad acest articol excelent, care ma lasa fara comentarii si cuvinte, doar cu … citate ( eventual ?!)
    Splendid articol !!!

  5. cati spune:

    Spre uluirea noastra… totala

    Acum vreo ora l-am vazut implicat in aceeasi mizera campanie a RTV si pe CLAUDIU BLEONTZ.

    INCA UN ACTOR, GRABIT SA SE LEPEDE DE DEMNITATEA SA.
    Halal si n-am cuvinte.

    Vorba lui BALZAC se verifica cu asupra de masura:

    BANUL e zeul la care se inchina toata lumea.

  6. Liviu Iordache spune:

    Pentru un gest, cel cu hirtia igienica din decembrie 1989, Rebengiuc a scos tot ce se putea, pecuniar vorbind! Are pensie de director de teatru, renta viagera de personalitate culturala, salariu de la teatrul national, desi a jucat si joaca la bulandra (de asta s-a transformat in virf de lance la legea cumulului), iar acum, jucind acelasi gest, intr-o secventa devenita acum grotesca, la televiziunea care are cea mai mare nevoie de asemenea servetele, isi mai trage, vorba potrivita, niste spaga! Asta se intimpla cind dintr-un meserias exceptional intr-un domeniu se face altceva, el insusi murdarindu-si profesia. O tristete!

  7. dorin58 spune:

    Actoria este prin natura ei, o profesie prin excelenţă liberală. Este totuşi regretabil, că printre pilonii acestei nobile îndeletniciri, încă se mai află vectori insuficient pregătiţi să detaşeze noţiunea în sine, de denumirea unui partid.

    • ALEXANDRU MITACHE spune:

      Actoria o fi ea o meserie liberala pana in momentul in care si teatrul de la care iti incasez6i salariul si locul de unde-ti vine pensia nu sunt de… stat.
      Daca un bugetar 100% ca Rebengiuc pretinde ca practica ceva liberal, in afara de evidenta simpatie politica, probabil remunerata pe astfel de cai, atunci si militianul din colt e un liberal.

  8. Vanatoru` spune:

    Excelenta sinteza Alex!
    Permite-mi te rog sa te citez pe forumul Rtv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: