Andreea Pora • Interviu cu Miron Mitrea: „Geoană, prizonierul găştii Hrebenciuc”

________________________________________________________

INTERVIU CU MIRON MITREA:

Geoană, prizonierul „găştii Hrebenciuc”

de Andreea Pora

Marţi, 06 Octombrie 2009

________________________________________________________

Noul „dizident de serviciu“ al PSD, statut pe care Miron Mitrea şi-l asumă cu oarecare voluptate, susţine că dacă partidul nu ar fi ieşit de la guvernare şansele lui Mircea Geoană de a intra în turul doi de scrutin ar fi fost sensibil reduse. Într-un interviu pentru revista 22 (pag 6-7), fostul şef al campaniilor PSD diseca relaţiile de putere din interiorul PSD, putere acaparată acum de grupul Hrebenciuc-Vanghelie. „Care este cel mai mare duşman al lui Mircea Geoană?“, o întrebare la care Mitrea răspunde fără ezitare „Hrebenciuc şi gaşca“. Aceştia au fost cei care l-au determinat pe Geoană să aleagă la formarea guvernului Ministerul de Interne, în detrimetul Finanţelor şi Transporturilor. Adică un minister în care se putea face „miliţie“ în teritoriu.

Miliţie şi nu numai. Pentru că, aşa cum s-a văzut de-a lungul celor nouă luni de guvernare şi aşa cum a declarat Marian Vanghelie, serviciul „Doi şi un sfert“ pare să fi fost adevărata miză. Acum cineva va trebui să plătească „decontul“ pentru ceea ce s-a întâmplat la „Doi şi un sfert“, spune Mitrea. „Dacă ai şi un Vanghelie în partid, care, pe lângă umilinţa la care te supune de câte ori vorbeşte în numele partidului, mai face şi declaraţii, că are casete şi… Sigur că trebuie să te întrebi dacă nu cumva cineva a fost sinucigaş intrând în acest joc, dacă nu cumva ne va costa mai mult decât merita toată această acţiune cu Internele şi «Doi şi un sfert»“. Deşi îl consideră pe Mircea Geoană „prizonierul“ acestei grupări, Mitrea spune că, dacă ea va reuşi să-l facă preşedinte, victoria se va contabiliza în dreptul ei.

Cât despre şansele lui Geoană, deşi acestea au crescut considerabil prin ieşirea de la guvernare a partidului, cursa pentru accederea în turul al doilea este plină de neprevăzut, mai ales după intrarea lui Sorin Oprescu în competiţie. Miron Mitrea nu exclude ca scenariul de la alegerile locale să se repete. „A fost contracandidatul nostru, însă era o poveste frumoasă de care puteam să ne remorcăm. Şi ne-am remorcat (…) Noi am folosit foarte mult, deşi unii nu şi-au dat seama, funcţia de primar general–Oprescu în alegerile parlamentare. Uitaţi-vă cât de mult a săltat PSD în Bucureşti şi nimeni nu s-a întrebat de ce. Foarte simplu, pentru că Sorin Oprescu este pesedist, chiar dacă e independent.“

Deşi dizident, Miron Mitrea face parte din acea mare „formaţiune de luptă“ numită PSD, care atunci când pleacă la război, adică la alegeri, lasă orice neînţelegere deoparte şi „se bate corect pentru candidat“. Unul care, chiar dacă nu este candidatul ideal, va coagula toată armata pesedistă, fie ea şi nemulţumită de pierderea „resurselor“. „Dacă Traian Băsescu pierde alegerile, atunci, indiferent cine va fi preşedintele Româ­niei, PD-L pleacă de la guvernare. Şi cel care va face jocul va fi PSD, indiferent dacă va fi preşedinte Geoană, Oprescu sau Antonescu, ăsta e marele avantaj al PSD.“, susţine Miron Mitrea.

* * *

A făcut bine sau rău PSD ieşind de la guvernare?

Pentru Mircea Geoană, rămânerea la guvernare nu era o soluţie ca să intre în turul doi. Că ieşirea de la guvernare ar fi fost mult mai utilă pentru PSD mai devreme este de asemenea adevărat. Dar motivaţia ieşirii, motivaţia publică, serioasă, a asumării răspunderii guvernului pe cele trei legi, dintre care două creează dificultăţi majore sociale, cum vedem, ar fi fost un motiv mult mai serios. Câştigul este unul de imagine şi asta nu e puţin, acela că ai ieşit de la guvernare şi eşti în opoziţie, deci nu intri în campanie ca mâna a doua a lui Traian Băsescu, într-o guvernare discutabilă şi discutată de toată populaţia, ăsta e un câştig evident. Pierderea este că, sigur, sunt oameni în teritoriu, mulţi, nu mă refer la cei 9 miniştri, care îşi pierd serviciile, care au un punct de sprijin electoral şi care nu vor fi foarte fericiţi cu această situaţie. Accesul la resursa organizatorică, materială, informaţională în timpul unui joc politic este foarte importantă, la toate nivelele.

Deci momentul a fost prost ales?
Dacă am hotărât că evoluţia este să ne rupem la un moment dat de alianţă, ori noi, ori PD-L, atunci momentul a fost prost ales. Dacă am fi vrut să rămânem la guvernare şi să facem o campanie în interiorul guvernării, atunci sigur că modul în care ne-am poziţionat de-a lungul timpului faţă de alianţă nu a fost cel mai bun. În momentul în care am încercat să facem un joc pe care întotdeauna PSD l-a făcut cu mare succes, să fie la guvernare şi în acelaşi timp în opoziţie, ştiam că va veni un moment de fractură.

Miza reală pare a fost „Doi şi-un sfert“. Credeţi că pierderea acestui serviciu de informaţii a contribuit mult la decizie?
Aici puneţi o întrebare care are răspunsuri diferite în funcţie de cel la care ne uităm. Este evident că miza de a controla „Doi şi un sfert“ a fost foarte mare din momentul în care am făcut guvernul, motiv pentru care am renunţat la Ministerul de Finanţe, la Ministerul Transporturilor, la ministere foarte importante pentru noi ca partid de stânga. Ne-am bătut să luăm Ministerul de Interne, care este un minister de forţă, dar de un alt tip de forţă, nu forţă politică, ci forţă administrativă. Şi aici a fost de fapt ruptura şi războiul între mine şi Geoană. I-am spus: hai să luăm ministerele de forţă politică, acelea unde putem să facem politică în teritoriu, nu acelea în care putem să facem „miliţie“ în teritoriu. Este evident că au fost oameni interesaţi să ajungă acolo. Şi, după cum s-a bătut atunci Viorel Hrebenciuc şi echipa lui împotriva mea pentru a ajunge la Interne, nu la Finanţe şi Transporturi, e evident că el şi-a dorit foarte mult acest lucru. Acum, au fost puşi în situaţia să decidă: să-şi păstreze acest acces sau să-i termine toate şansele lui Geoană de a ajunge în turul doi şi să-l bată pe Traian Băsescu. A mai fost şi orgoliul şi dorinţa pesediştilor de a arăta că nu sunt călăriţi. Au fost împinşi către direcţia asta.

Şi PSD, ca să spunem aşa, a căutat-o cu lumânarea, prin acest joc dublu de care vorbeaţi mai devreme. Au fost atacuri violente din partea PSD la adresa PD-L, la Traian Băsescu.
Asta e o chestiune care s-a petrecut în România tot timpul. În afară de momentul în care a fost un singur partid la guvernare care s-a numit PSD, în toate coaliţiile, unul dintre partidele din coaliţie făcea joc dublu. PD a fost marele specialist, a făcut joc dublu şi când a fost cu CDR, şi când a fost cu PNL. Totdeauna au ieşit prost toate partidele care au făcut jocul ăsta, că nici PD n-a câştigat atunci foarte multe voturi. Sigur, spre deosebire de ţărănişti, care au dispărut din viaţa politică, ei au rămas. Probabil că au fost politicieni în PSD care au gândit că şi noi trebuie să facem la fel. Am sprijinit PNL, dar nu eram la guvernare, acum s-a practicat aceeaşi neclaritate. A fost un joc strategic făcut de echipa care conducea campania şi partidul în momentul respectiv, dar a fost cu o singură finalitate, alegerea lui Mircea Geoană. Nu pot să spun că au făcut bine sau rău. Vom vedea. Dacă Mircea Geoană iese preşedinte înseamnă că nu am avut dreptate când am spus să nu facă anumiţi paşi şi să luăm anumite ministere şi au avut ei dreptate. Important e să câştige alegerile.

Revin la această miză a „Doi şi-un sfert“-ului, despre care chiar dvs. spuneaţi, în diverse intervenţii pe blog, că de fapt PSD şi-a dorit accesul la un serviciu de informaţii…
Nu PSD, Viorel şi Mircea Geoană. Dar nu cred că PD-L e fata mare în jocul ăsta. Să fie foarte clar punctul meu de vedere. Mai degrabă cred că a fost o capcană. Au văzut dorinţa foarte mare a unui grup de la PSD de a pune mâna pe „Doi şi-un sfert“, i-au lăsat să se joace acolo, ca să spun părerea mea sau cum aş fi făcut eu, acum le iau jucăria şi-i trimit pe unii ca să facă decontul. L-am văzut pe Blaga spunând că cel care a fost numit la „Doi şi-un sfert“ primul lucru pe care l-a făcut, singura condiţie pe care a pus-o a fost să-i dea voie să facă o anchetă să vadă ce s-a întâmplat acolo. Pentru mine este foarte clar.

Şi cine va plăti decontul?
Din păcate, îl plăteşte PSD. Mă interesează mai puţin ce păţeşte o persoană sau alta din cei care au condus jocul. Noi ca partid plătim chestia asta. Am luat un minister care nu ne trebuia, pierdem puterea şi se pare că lăsăm în spate nişte urme care nu cred că o să ne convină foarte mult nici în campanie, nici după aceea, referitor la modul cum s-a lucrat la „Doi şi un sfert“.

Credeţi că Mircea Geoană este prizonierul acestei grupări Hrebenciuc-Vanghelie?
Ştiu că este. Nu cred, ştiu că este. Dar nu ştiu de ce este. Eu ştiu ce mi-a spus Vanghelie, ce mi-a spus Hrebenciuc de-a lungul timpului. După aceea am văzut cum au reuşit să obţină totdeauna ce au vrut, deşi erau într-o minoritate evidentă la momentul respectiv. Deci, este prizonierul lor. Dar un prizonierat foarte bun, dacă-l scot preşedinte. Dacă îl scot preşedinte al României este pentru PSD o victorie foarte mare, deosebit de importantă, care va fi în dreptul lor, evident.

Şi cum ar putea să-l scoată preşedinte? Geoană este un candidat care nu reuşeşte de ani de zile să sară peste scorul partidului.
Asta e o mare problemă a lui Mircea Geoană şi nu de ieri, de azi. Pe vremea când eram secretar general discutam cu el serios problema asta, pentru că e uşor ciudat să ai un partid pe care îl conduci şi tu eşti în situaţia să te tragă partidul, nu tu pe el. Un lider de partid este cel puţin la nivelul partidului, de obicei cu 2-3-5 puncte în sus. Eu când făceam campaniile şi previziunile pentru PSD, pentru liderii partidului, totdeauna candidatura lui Ion Iliescu am pus-o plus 5% pentru partid. 5 puncte este foarte mult în viaţa politică. Diferenţa de la 28 la 33 este imensă sau de la 10 la 15, de la 15 la 20. Deci, am avut această discuţie. Stau şi eu şi mă întreb care este strategia lui Viorel, că el este cel care ar trebui să aibă o strategie. N-o înţeleg. Ori are o strategie atât de deşteaptă încât nu pot s-o urmăresc, ori nu are.

Care ar trebui să fie strategia corectă, după dvs.?
Nu sunt Mafalda în domeniu de campanie. Eu ştiu nişte lucruri însă, foarte clare. O campanie n-o câştigi în luna de campanie, o câştigi din timp. Trebuie să ai o „poveste“, o „poveste“ politică sau o „poveste“ legată de populaţie, ce se întâmplă în ţară. În alegerile locale – e prima oară când spun – am mers pe povestea Sorin Oprescu, chit că n-aveam nici o comunicare cu el şi eram rupt de Sorin. A fost contracandidatul nostru, însă era o poveste frumoasă de care puteam să ne remorcăm. Şi ne-am remorcat. N-am construit-o noi, a apărut. Dar ştiam că o să apară. Le-am spus: dacă nu îi dăm lui candidatura la Bucureşti din partea PSD, Oprescu va candida independent. Şi atunci, pe această chestiune am construit şi eu. În afară de sprijinul masiv din teritoriu care exista pentru partid, ai nevoie de o poveste. În plus, trebuie să vezi la nivel local care este forţa pe care o ai, să întăreşti orice organizaţie, mare sau mică, ca să vină să te ajute, o întăreşti legând-o de populaţie. În Vrancea, unde aplicăm această chestiune de 15 ani, organizaţia este strâns legată de populaţia locală.

Pentru că am ajuns în punctul Oprescu, credeţi că există posibilitatea repetării acestei poveşti Oprescu-PSD, de data aceasta în folosul lui Geoană, şi la alegerile prezidenţiale?
Noi am folosit foarte mult, deşi unii nu şi-au dat seama, funcţia de primar general–Oprescu în alegerile parlamentare. Uitaţi-vă cât de mult a săltat PSD în Bucureşti şi nimeni nu s-a întrebat de ce. Foarte simplu, pentru că Sorin Oprescu este pesedist, chiar dacă e independent. Pe Bucureşti cred că va merge foarte bine Sorin ca independent în alegerile prezidenţiale, ăsta e simţul meu. Are ceva probleme pe Ardeal. Are probleme pe zona rurală, unde oamenii sunt mai puţin interesaţi de televizor, de poveştile politice şi unde primarii locali sunt extrem de importanţi în crearea unei opinii politice în favoarea sau defavoarea unui candidat. Or, acolo PSD are cei mai mulţi primari şi PD-L vine după aceea. Deci aici mă aştept aşa să iasă ordinea: PSD, PD-L sau PD-L, PSD, asta depinde cum îşi face campania în zona rurală, iar Sorin să vină pe locul 3-4.

Îl vedeţi pe Sorin Oprescu intrând în turul doi în locul lui Geoană?
Şi el, şi Crin Antonescu au şansa să intre în turul doi. Dar prima şansă o are Geoană, mai ales după mişcarea de săptămâna trecută. Dacă Geoană n-ar fi făcut mişcarea asta, aş fi spus că Sorin Oprescu are o şansă consistentă să intre în turul doi, cu un PSD care se lăsa călcat în picioare de PD-L. În acelaşi timp, cred că şi PD-L îşi doreşte ca noi să avem candidat în turul doi. Este mult mai simplu să te baţi cu un candidat de partid decât cu unul ca Sorin Oprescu, care este total imprevizibil, care are sprijinul populaţiei. Populaţia din România a dovedit că este dispusă foarte uşor să voteze un om antisistem. Aşa a câştigat şi Băsescu, cu „eu sunt antisistem“, acum nu mai poate să spună asta, că e preşedintele României. Uitaţi-vă la electoratul lui Traian Băsescu. El a intrat cu un electorat de 70% urban, 30% rural, acum are 60% rural, 40% urban, şi-a schimbat consistent electoratul în cei cinci ani de când e preşedinte.

Înseamnă că Oprescu ar putea deveni un colector de voturi pentru Geoană în turul doi. Se ia în considerare cred o asemenea socoteală destul de simplă, că voturile lui Oprescu se vor duce la Geoană şi ar putea ieşi câştigător pe mâna lui Oprescu.
Nu ştiu ce socoteli se fac. E complicat. Sunt convins că analizele arată diferit la cele două partide. Sorin are un electorat al lui, nu foarte mare, dar foarte mult electorat de la PSD, în mod evident. Contează cât ia, pentru că dacă ia foarte mult intră el în turul doi, nu mai intră Geoană. Nu cred că se va întâmpla asta, dar există această posibilitate. Electoratul pe care îl ia de la PSD s-ar putea să se întoarcă la Geoană, dar noi ştim că un electorat de partid nu votează tot cu candidatul partidului respectiv, şi o parte merge în partea cealaltă. Aşa s-a întâmplat şi cu înfrângerea lui Adrian Năstase, o parte au fost cei care au plecat de la noi, care erau votanţii PSD, şi s-au dus la Traian Băsescu, din diferite motive. Acum ştim de ce, dar
n-am ştiut atunci şi de-aia am pierdut. S-ar putea ca o parte din electorii lui Sorin Oprescu să meargă la Geoană şi o parte la Băsescu. Câţi dintre ei, asta n-am analizat.

Care este adversarul cel mai puternic al lui Traian Băsescu?
El însuşi. Şi statistica. Niciun preşedinte al vreunei ţări din fostul bloc răsăritean din Europa Centrală sau de Est nu şi-a mai refăcut mandatul, cu excepţia lui Havel, altă personalitate, alte poveşti au fost acolo. Nimeni nu şi-a refăcut mandatul. Nici în România. Iliescu nu şi l-a refăcut. Iliescu l-a pierdut şi după patru ani a revenit, dar n-a putut să ia două mandate unul după altul. Deci, în mod firesc, statistic, Traian Băsescu trebuie să se gândească să facă o pauză de cinci ani sau definitiv. În mod normal, candidatul PSD, partidul cel mai puternic, trebuie să vină fără probleme să câştige alegerile.

Şi adversarul cel mai puternic al lui Geoană?
Hrebenciuc şi gaşca. În primul rând, această grupare l-a împins pe Mircea Geoană la destructurarea partidului în interior. Ceea ce nu se face într-un an electoral. Au fost eliminaţi din fruntea unor organizaţii oameni mai buni sau mai puţin buni, nu discutăm acest aspect, dar care n-au fost înlocuiţi cu formule de conducere mai eficiente. Iau exemple de lângă noi, Giurgiu şi Ilfov. Au fost înlocuiţi doi lideri de partid, Bădălău şi Gabi Oprea, care au venit cu rezultate mediocre, dar acceptabile în alegerile parlamentare, cu Vanghelie, care la Giurgiu şi-a pus şoferul şi la Ilfov şi-a pus cumătrul, sau invers, oameni care n-au nici o legătură cu partidul. Mai pot da exemplu Aradul, Bihorul, Clujul. Nu mă puteţi acuza că eram fan grupul de la Cluj, dar s-a dizlocat conducerea de la Cluj şi nu s-a pus nimic în loc. A destructurat partidul din interior. A doua chestiune pe care cred că acest grup a făcut-o: l-au băgat pe Geoană în povestea cu „Doi şi un sfert“, care, cred eu, deja costă din punct de vedere politic şi am senzaţia că va costa şi mai mult în perioada următoare, văzând cum iese Vanghelie, care povesteşte ce discuri are el şi nu ştiu ce casete. Adversarii vor folosi treaba asta.

Este Geoană candidatul cel mai bun pentru PSD? Există eticheta pusă de Ion Iliescu, percepţia în opinia publică este aceea a unui personaj supus tuturor influenţelor şi găştilor, lipsit de anvergura unui adevărat lider. Şi în interiorul PSD există o nemulţumire, noi presa o ştim foarte bine, faţă de Geoană.
PSD este, ca formaţiune politică, o formaţiune de luptă. Eu am condus acest partid în multe campanii şi ştiu că, indiferent ce se întâmplă, în momentul în care intră în război, în alegeri, se şterge cu buretele toată această chestiune şi toată lumea se bate corect pentru candidat. Şi aşa va fi şi acum, indiferent… Eu am spus-o public de foarte multe ori. Lumea s-a certat să mă găsească, nu aşa cum visa Vanghelie, în tabăra lui Băsescu, că n-am ce căuta acolo, ci în tabăra lui Sorin Oprescu. Nu m-am dus şi iată că nu mă duc. Eu sunt un pesedist, rămân pesedist şi am să mă bat atât cât pot, din postura în care m-am pus eu, nu altcineva, ca PSD, prin candidatul lui, care este Mircea Geoană, să câştige aceste alegeri. Nu are rost să mai discutăm astăzi care ar fi candidatul ideal, pentru că avem candidatul, care se numeşte Mircea Geoană. Şi n-o să mă găsiţi pe mine, cu toată situaţia mea mai specială, să spun că Mircea Geoană nu este un candidat bun.

Cu cine ar trebui, după opinia dvs., să negocieze PSD între cele două tururi o susţinere?
Dacă Geoană nu intră în turul doi, va merge cu oricare dintre candidaţii care sunt anti-Băsescu. Dacă intră Geoană în turul doi, va negocia cu toată lumea în afară de PD-L. Dacă Traian Băsescu câştigă alegerile prezidenţiale, PD-L e cel care va face jocurile. În sensul că va alege partenerul, care va fi UDMR, obligatoriu, şi vom vedea, PSD sau PNL. L-am auzit pe Videanu vorbind de o platformă cu politicieni din toate partidele. Sigur, este o ameninţare pentru partide: aveţi grijă, dacă nu veniţi la negocieri, vă luăm oamenii. Dacă Traian Băsescu pierde alegerile, atunci, indiferent cine va fi preşedintele României, PD-L pleacă de la guvernare. Şi cel care va face jocul va fi PSD, indiferent dacă va fi preşedinte Geoană, Oprescu sau Antonescu, ăsta e marele avantaj al PSD. Cred că PSD are şanse să fie la guvernare, în oricare dintre variante, în general.

*        *

*

Comentariul meu:

Mi s-a părut interesant acest interviu nu numai pentru faptul că dezvăluie unele dedesubturi din PSD, ci şi pentru că îmi întăreşte şi îmi confirmă unele păreri pe care le-am expus şi aici, pe blog.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

EI vor respect ?!?!

________________________________________________________

Datoriile enorme la bugetul statului ale Realităţii TV

compromit şefii sindicatelor din România

Dana Iliescu

________________________________________________________

«După ce am relatat săptămåna trecută cum Vîntu încearcă să-i paseze Realitatea TV lui Patriciu în schimbul unei datorii de 10 milioane de euro, mişcare menită să-l lase cu buza umflată pe mogulul petrolului, un avertizor de integritate ne-a semnalat că Realitatea Media SA nu numai că are bunurile şi licenţele gajate către terţi, dar s-a început şi executarea silită împotriva sa de către fiscul romån, conform mai multor  titluri executorii emise de către MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.
Titlurile executorii emise împotriva Realitatea Media SA sunt înregistrate la arhiva electronică de garanţii reale mobiliare în data de 18 septembrie 2009 sub numărul 2009-00014707191982-ZBF. Totalul celor 19 sume neachitate de Realitatea către bugetul consolidat al statului ajunge la 1 milion de euro. Cam mult pentru o televiziune care  ne vorbeşte zilnic, de cåteva zeci de ori, despre respect.

Administrarea societăţii e realizată de lideri sindicali

Deşi postul de televiziune aparţine lui Sorin Ovidiu Vîntu, care şi l-a asumat public, responsabili pentru această situaţie sunt marii corifei ai sindicalismului românesc, care atunci când nu scot oamenii în stradă şi nu fac grevă generală se ocupă de administrarea Realităţii TV, fentând bugetul de stat.
Conform Legii 31/1990, a societăţilor comerciale, răspunderea aparţine administratorilor societăţii care sunt chiar liderii marilor confederaţii sindicale din Romånia, Liviu Luca, Marius Petcu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Achille Duţu şi Ion Popescu (vezi facsimile: 1, 2, 3, 4), aceiaşi care au organizat azi, 5 octombrie, o grevă în principal în scopul majorării salariilor bugetarilor. Realitatea TV e o firmă privată care trebuie lunar să plătească impozite şi taxe către statul romån.
După cum se ştie, salariile bugetarilor se plătesc din bugetul consolidat al statului, unde chiar şefii sindicatelor, administratori la firme private, nu achită banii pe care-i datorează la fisc. Nu e amuzant? Bieţii sindicalişti se dau de ceasul morţii că vor salarii mai mari, dar înşişi şefii lor, organizatorii grevei, nu dispun plăţile către bugetul statului, de unde banii ar trebui să ajungă la bugetari.

Cine sunt administratorii rău-platnici?

Marius Petcu – preşedinte CNSLR FRĂŢIA – 800.000 de membri, Iacob Baciu – preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democrate din Romånia, în care se regăsesc majoritatea cadrelor didactice, Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Chimie şi Petrochimie, Achille Duţu – 65 de sindicate cu 40.000 de membri, Dumitru Costin – preşedinte Blocul Naţional Sindical, 500.000 de membri, Liviu Luca – preşedinte Fsli Petrom, şi Ion Popescu – preşedintele Confederaţiei Sindicale „Meridian“, aproximativ 200.000 de membri.
Deci peste 1,5 milioane de salariaţi sunt conduşi şi manipulaţi din punct de vedere sindical de către aceşti administratori rău-platnici. Oare cum se uită ei în ochii sindicaliştilor cånd ştiu că ei nu achită taxe şi impozite? Cu ce tupeu vin ei să ceară mai mult cånd ei nu dau nici măcar ce datorează?

Cei şase sindicalişti riscă puşcăria pe legea evaziunii fiscale

Lege nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale prevede la art. 6, că reţinerea şi nevărsarea, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentånd impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Probabil că aţi remarcat Campania „vrem respect“ lansată de Realitatea TV. Suntem de acord să le acordăm tot respectul nostru, dar după ce-şi plătesc datoriile la fisc, aşa cum facem cu toţii.»

*           *

*

________________________________________________________

Realitatea Media SA are datorii de 1,3 mil. € la stat,

sindicaliştii membrii în CA vor grevă

Mihai Boicu, Carmen Neacşu

Marţi, 06 Octombrie 2009

________________________________________________________

«In timp ce sindicalistii membri in CA indeamna oamenii la greva, in timp ce liderii principalelor sindicate din tara isi cheama membrii la greva pentru nerezolvarea problemei salariilor, o parte dintre acestia „patroneaza” societati comerciale care acumuleaza datorii mari catre stat. In componenta CA al Realitatea Media SA, societate cu datorii de 1,3 milioane de euro la Bugetul de stat, al asigurarilor sociale si de somaj figureaza lideri de sindicat precum Liviu Luca, Marius Petcu sau Iacob Baciu.

Realitatea Media SA are datorii la Bu­getul de stat, potrivit datelor Agen­tiei Na­tionale de Administrare Fiscala, de 2.137.319 lei. La acestea se adauga si suma de 2.434.176 de lei  acumulata la bu­getul asigurarilor sociale de stat de Rea­litatea Media SA, precum si datoria de 102.755 de lei la bugetul asigurarilor pen­tru  somaj.

Pentru aceasta din urma crea­nta de plata, Realitatea Media are inre­gistrata o cerere de compensare in curs de solu­tionare. Realitatea Media are da­torii de 1.023.912 lei si la bugetul asi­gurarilor de sanatate, pentru care de ase­menea a inaintat cerere de com­pen­sare in curs de solutionare. Realitatea Media SA a acu­mulat astfel numai catre stat datorii de 5.698.162 de lei, echi­va­lentul in euro a 1,32 milioane de euro calculate la un curs de 4,3 lei/euro.

Pierderi nete ale exercitiului financiar in ultimii ani

De altfel, Realitatea Media SA figu­reaza pe site-ul Ministerului Finantelor cu pierderi nete de 76.316.436 de lei (20.738.161,9 euro la cursul mediu de 3,68 lei/euro)  la finele anului trecut, la o cifra de afaceri de 100.369.220 de lei (27.274.244,5 euro). In 2007, Realitatea Media SA a avut o pieredere neta de 27.137.427 de lei, (echivalentul a 8.149.377 de euro la cursul mediu al anului de 3,33 lei/euro), la o cifra de afaceri de 103.571.264 de lei.

Chemata la tribunal pentru a-si plati datoriile

Mai multe firme au recurs la Jus­ti­tie pentru a-si recupera banii din ser­viciile prestate pentru compania Rea­litatea Me­dia, care opereaza, prin­tre al­tele, tele­viziu­nea cu acelasi nume.

Ast­fel, in data de 8 iulie 2009, compania Estilo SRL a dat in judecata Realitatea Media inre­gistrand dosarul 29244/3/2009, obiectul cau­zei fiind somatie de plata. Urma­torul ter­men, potrivit Tribu­n­a­lu­lui Bucuresti, este pe 14 octombrie.

De asemenea, Rea­litatea Media a fost la un pas de faliment in d­osarul inre­­gistrat de compania SC Datagon Ser­vice SRL, care cerea declan­sarea pro­cedurii insolventei. Pe 29 septem­brie a.c., Tribu­nalul Bucuresti anu­leaza ce­rerea, fiind „insuficient timbrata”. Practic, Realit­a­tea a scapat din cauza unei lipse de pro­cedura, si nu pentru ca nu ar fi existat datoriile.

Neinteresati de cifre

Ce spun sindicatele despre prezenta lor in componenta CA al Realitatea Me­dia SA? „Eu cred ca datoriile la buget trebuie platite.Sunt vremelnic acolo (in CA), nu stiu cat voi mai fi. In momentul de fata nu cunosc situatia finan­ciara a socie­tatii. Rolul meu si al celorlalti este in limitele prevazute de lege, ca membru in Con­siliul de Admi­nis­tratie“, declara Ia­bob Baciu, pre­se­dintele Con­fede­ra­tiei Sin­dicatelor De­mo­crate din Roma­nia (a ca­drelor di­dactice).

Reuniunea confederatiilor

Mai putin comunicativ s-a dovedit a fi Liviu Luca, liderul sindi­ca­telor libere Petrom, care, intr-o prima faza, a de­clarat ca „nu dau interviuri, discutati cu Sergiu Toader sau cu Sorin Enache“. Dupa insistentele noastre, Liviu Luca s-a adresat cu „Stimabile, nu ai invatat lectia? Cand ai sa ma cunosti pe mine, atunci ai sa-mi pui intrebari“. Fara comentarii. In schimb, Marius Petcu, prese­dintele Sanitas, spune ca a fost cooptat in CA al Realitatea Media la pro­­punerea lui Liviu Luca. „Sunt mem­bru in Con­siliul de Administratie, im­pre­una cu toti ceilalti lideri ai con­­­federatiilor sin­dicale. Mi-a fost pro­pusa participarea in CA de catre cole­gul nostru Liviu Luca“.

Discutii amicale

Marius Petcu declara ca nu se lanseaza in subiecte legate de datoriile Realitatea Media „Prezenta noastra acolo a fost generata de echilibrul cu care se genereaza mesa­jele Realitatea TV. Partea cu cifre nu e treaba mea. Nu avem pozitii privilegiate, dar am dorit ca pe ecranele Realitatii sa fie pre­zen­tate si pozitiile sindicale. Nu am in­cer­cat niciodata sa influentam politica pos­tului, am considerat ca pe ecrane este bine sa fie prezenta si socie­tatea civila, nu numai politicieni”, decla­ra li­derul Sanitas.

In schimb, Ion Po­pes­cu, prese­dintele Confederatiei Meri­dian, este mai direct si spune ca aceasta cali­tate de membru in CA al Realitatea Media SA da posi­bilitatea unor discutii pe teme sindicale intre membrii CA.

„Nu stiam ca au datorii. E o intal­nire a confederatiilor sindicale, de fapt. Numai acolo mai reusim sa stam de vorba despre viata sindicala. Sau, cum a fost ultima data, ni s-a prezentat situa­tia financiara. Atunci nu era situatia asta cu datoriile.(…) Noi facem schim­buri de infor­matii intre noi cu pro­ble­mele sin­dicale. De foarte multe ori avem discutii de felul acesta, ce tema­tici sa mai abor­dam, care sa vina si in spri­jinul vietii sociale. Ultima tema au con­stituit-o par­ca schim­barile cli­matice. Abor­dam mai mult te­me gl­obale“, spune Ion Popescu.

Titluri executorii pentru 900.000 de euro

Realitatea Media SA este inscrisa in Arhiva Elec­tro­nica de Garantii Reale Mobiliare cu datorii to­tale la Bugetul de stat de peste 3,8 milioane de lei, adica aproximativ 900.000 de euro. Directia Ge­nerala de Administrare a Marilor Con­tri­bua­bili din cadrul Agentiei Nationale de Ad­mi­nis­tra­re Fiscala a emis titluri executorii pentru 17 creante fiscale, cum ar fi pentru neplata TVA, a contributiilor la sanatate, somaj, a veni­tu­rilor salariale sau neplata impozitului pe profit.»

*           *

*

Comentariul meu:

la chestiile ASTEA a pus botul şi…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Dan Nica & Mr. Bean

«Fostul ministru de Interne, deputatul PSD Dan Nica, a declarat, luni, ca a introdus un proiect de lege pentru prevenirea turismului electoral, repectiv confiscarea autocarelor si pedepsirea cu inchisoarea de la 2 la 7 ani a celor care desfasoara astfel de activitati, relateaza NewsIn. „Conform acestui proiect de lege mijloacele de transport, folosirea in vederea savarsirii de infractiuni legate de exercitarea dreptului la vot prin transportul de cetatenilor catre sectiile de vot speciale in conditiile in care se efectueaza vot multiplu sunt supuse confiscarii speciale in conditiile articolul 112 din Codul Penal. In articolul 2 sunt prevazute conditiile exprese care sunt obligatorii pentru cei care inchiriaza, fie ca sunt firmele care inchiriaza, fie ca sunt solicitanti de inchiriere de mijloace de transport atunci cand perioada inchirierii se suprapune partial sau total peste ziua in care sunt organizate alegeri, cum este cazul nostru pentru Presedintia Romaniei”, a sustinut Nica. Astfel, potrivit deputatului PSD, detinatorii de mijloace de transport de persoane „au obligatia sa incheie contracte ferme in forma scrisa cu orice persoana care intentioneaza sa utilizeze mijlocul de transport, sa insereze in contractul de utilizare a mijlocului de transport clauze prin care sa se arate foarte clar ca nu este de acord cu folosirea mijlocului de transport pentru savarsirea de infractiuni legate de exercitarea dreptului la vot”.

De asemenea, patronii de firme de transport trebuie „sa solicite persoanei cu care incheie contractul o declaratie olografa in care acesta sa declare pe propria raspundere sub sanctiunea prevazuta de legea penala  ca nu va folosi mijlocul de transport pentru savarsirea de infractiuni”. Totodata, persoanele in cauza au obligatia „sa transmita prin scrisoare, in termen de 24 de ore, Autoritatii Electorale Permanente toate aceste tipuri de contracte si declaratii care sunt supuse regimului public”. ” Nerespectarea oricarei din aceste obligatii …se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani”, a mai spus Nica.»

Domnul Dan Nica a gafat grav, din prea mult teribilism de partid şi din elan tineresc, i-aş spune, atunci când i-a scăpat prostia cu TOATE autocarele din ţară gata închiriate de duşmanul de clasă. În loc să se pogoare într-o tăcere discretă, reparatorie şi purificatoare, el se cramponează, ca orice pesedist, şi nu se lasă. Încremenit în proiect, domnul Nica a făcut acelaşi tip de năzbâtie pe care l-a făcut şi Mr. Bean când i-a scăpat o mucozitate pe-un tablou. Dan Nica a dres-o, cu acest proiect de lege, în exact acelaşi mod.

Astfel, Nica aberează în formă continuată acoperind, diversionist, o prostie cu o alta, la fel de solidă.

Absurditatea proiectului de lege este evidentă. Pe lungimea lui de undă s-ar înscrie contracte între taximetrişti şi clienţi care se angajează solemn că nu se duc sau nu vin cu taxiul la/de la un jaf. Oricum, un contract de transport, de marfă sau de persoane, prevede ceea ce se întâmplă în timpul transportului nu anterior şi/sau ulterior. Nicio firmă de transport nu poate fi penalizată pentru ceea ce fac clienţii ei în afara mijlocului de transport.  Se încalcă, de asemenea, principiul prezumţei de nevinovăţie. Ce-ar fi dacă am cere cumpărătorului de ţuică o declaraţie că nu se va sui la volan imediat după consumul mărfii, sau celui de şuruburi că nu le va utiliza la fabricarea unei bombe atomice?

O astfel de lege ar fi şi inoperantă şi absurdă, căci un eventual raufăcător poate semna orice declaraţie că nu va comite vreo infracţiune şi totuşi s-o comită. Aşa, după mintea de miliţian a lui Nica, problema infracţionalităţii în lume s-ar rezolva prin obligarea semnării, la majorat, de către toţi cetăţenii a unei declaraţii prin care se angajează să respecte codul penal şi toate legile în vigoare.

Dan Nica o ţine langa cu fraudarea alegerilor şi pentru că este pus s-o facă. Orice candidat cu 20% şanse de succes, respectiv 80% şanse de insucces – urmat de şutul amical în cur al unor colegi de partid blajini precum Oprişan, Mitrea sau Mazăre – îşi menajează scuze de genul arbitrul e de vină şi mingea nu-i bună, mi-am uitat caietul acasă, am fost răcit şi n-am ştiut, etc. La alegeri se aplică chestia cu fraudarea, deşi Vadim a tocit ideea asta fixă de 20 de ani încoace, Geoană o ia de nouă şi şi-o pune ca pe o pernă în dreptul şezutului. Să nu uităm că şi Băsescu, împreună cu Tăriceanu(!), au folosit metoda dar în cu totul alt scop, cel al mobilizării electoratului, nu în scopul laş de a da vina pe alţii pentru propriul eşec personal.

Aud, deja şi iar, pesedişti de genul Olguţei (ce caraghios sună diminutivarea asta delicată aplicată unei batoze) care se laudă că PSD a câştigat toate alegerile de 5 ani încoace, deşi nu are decât, cred, consilieri judeţeni mai mulţi ca PD-L-ul. Felul în care pesediştii înţeleg să-şi facă curaj este ridicol. După cum şi manifestările ample, de felul celei de zilele trecute de la Romaero, mă trimit cu gândul la acele specii de animale care se simt în siguranţă doar când sunt multe şi înghesuite unele într-altele.

Teama şi responsabilitatea cetăţenească a domnului Nica privind corectitudinea alegerilor prezidenţiale ar trebui să se fi manifestat şi pe vremea când Cozmâncă inova frauda electorală în România, sau când PSD-ul baronilor organiza turism electoral, mita electorală, votul cu mai multe buletine, etc.

Declaraţiile acelea comice prevăzute în proiectul de lege, ca şi sancţionarea cu cel puţin 2 ani de închisoare a unui patron de maxi-taxi care nu obţine declaraţiile respective de la toate babele pe care le duce la piaţă sau la hypermarket, sunt dovezi că anturajul lui Mircea Geoană este în dificultate şi nu numai că nu mai poate să-şi stăpânească nervii dar nici minţile.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009