Băsescu, poetul şi cocoşeii

Preşedintele Traian Băsescu a recitat de curând, într-o emisiune de divertisment la televiziune, o poezie scrisă de el însuşi cand era în practică pe Bricul Mircea, în anul II al Institutului de Marină.

«Deasupră-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos.

Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră,
Întors din nou la ţărmul tău iubit,
Ai alergat grăbit spre casă,
Să vezi iar chipul mamei fericit.

Casa era pustie şi cernită
Şi ai plecat încet, spre cimitir,
Ca să aşezi în ţărâna încă proapsăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut,
La capul mamei ce murise tristă,
Cu gândul la copilul ce-a crescut.»

Ultimele două strofe au fost recitate la sfârşitul emisiunii, aşa cum se vede în clipul video de mai jos.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Florina Rogalsky, o obscură „doamnă de română”, gen absolventă de Choisy-Mangâru, chemată într-o emisiune n-am înţeles dacă pe post de Maiorescu sau de Ibrăileanu, în totală necunoştinţă de cauză, cu un aer suficient şi un aspect de fată bătrână şi dezabuzată din gama şoz, caracteriza stilul poeziei drept infantil şi îl considera îngrijorător la un adult, fără a şti că poezia fusese scrisă de un tânăr de 20-21 de ani.

Recitând această ultima strofă a poeziei, lui Traian Băsescu i s-a pus un nod în gât şi glasul i s-a sugrumat.

Imediat, nişte indivizi cu instincte în loc de gânduri, a căror vigilenţă n-a pierdut momentul, s-au grăbit să facă mişto sau să blameze .

Iată câţiva dintre ei:

• DRAGOŞ VASILE („Academia Caţavencu”):

«Faptul că ale tinereţii valuri s-au spart iremediabil de faleza Cazinoului din Constanţa i-a smuls preşedintelui cîteva lacrimi îndelung aplaudate, la cercul literar Divertis. Emoţionant moment, electoral prin excelenţă. Desigur, nu singurul.Plînsul lui Traian Băsescu e ca poezia lui Adrian Păunescu. Curge firesc, ca o respiraţie, şi are o impecabilă structură ritmică. Despre rime, ce să mai vorbim: rimează cu orice încarnare bipedă a sentimentalismului românesc, iar încărcătura sa melodramatică forţează limitele unui cargobot.»

• CRISTIAN TUDOR POPESCU („Gândul”):

«”Fără poezie, mă băiatule, viaţa e pustie!” Vi-l mai amintiţi pe Ştefan Mihăilescu-Brăila în „Secretul lui Bacchus”, milionarul falsificator de vinuri, lăcrimând beat mangă, cuprins de tânguieli poetice? Îl credeam efigia perfectă a momentelor „de suflet” care îi traversează pe urangutanii lirici. Aceştia, altfel nişte brute perfecte, simt nevoia din când în când, mai ales în campanie electorală, să întoarcă spre public o „faţă umană”. Spre public, căci niciodată aceste momente nu se consumă în solitudine. Animalul de circ are nevoie de public.»

• VIOREL GAIŢĂ („Cotidianul”):

Băsescu: „Ce zici de asta: «Trece lebede pe cer. Toate până mâine pier»“. Elena: „Nu merge. Parc-ar fi scrisă de Vanghelie”. Băsescu: „Auzi, ia cheamă-l tu pe Avramescu. Poate are el vreo idee, că nu degeaba l-am făcut consilier”. Uşa se deschide brusc mai înainte ca Elena să pună mâna pe telefon: „M-aţi chemat, şefu’?” Băsescu (uşor uimit): „Să mai zică ăştia de la SRI că nu există telepatie. Te-am chemat pentru că am nevoie de câteva versuri cu care să impresionez publicul până la lacrimi în emisiunea Divertisului. Ceva de suflet”.

Last, but not least…

• MIRCEA BADEA (Antena 3), pe care mi-e jenă să-l mai citez. Îl găsiţi integral, în muşchi, oase, sutien şi chiloţi tanga, lipit cu „Corega” în „Gura presei”.

Acestor exegeţi cu siguranţă le place mai mult delicatul poem în proză dedicat de Sorin Oprescu… „cocoşelului”.

În pielea căruia, probabil, se regăsesc.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009