Crin Fantomescu, o adeziune linguală

CRIN ANTONESCU:

«Dacă Ion Iliescu, după o carieră în Partidul Comunist, după lucrurile întâmplate în 1990, a ajuns totuşi – că a ajuns în acest moment – unul dintre apărătorii constituţionalis- mului*, al pluralismului în România, este un efort care merită salutat şi chestiunea asta merită o reverenţă fără să uităm cele întâmplate în 1990.

(…)

Numai că, văzându-l pe Traian Băsescu, încep să apreciez că în 1990 Ion Iliescu nu a pus armata să ne împuşte în Piaţa Universităţii.»

Pentru aceste atrocităţi declarative, dacă nu înspăimân- tătoare, atunci cu siguranţă proaste şi nesimţite, candidatul Crin Fantomescu  preia de astăzi tricoul negru al cursei prezidenţiale.

_____________________________

* Este vorba despre ceea ce sesiza foarte bine, astăzi, Cristian Pătrăşconiu pe „VoxPublica„:

 

 

«Nu e zi in  care sa nu aud de citeva ori, uneori de zeci de ori, ca Traian Basescu a actionat anticonstitutional in chestiunea desemnarii premierului.

Constitutia spune clar ca presedintele DESEMNEAZA, iar Parlamentul evalueaza aceasta desemnare – ori cu plus, ori cu minus. Altfel ar fi stat lucrurile daca Romania ar fi fost o republica parlamentara (atunci, majoritatea din parlament si-ar fi putut impune premierul dorit). Or, cum nu e, nu putem sa consemnam decit rafale de perdele de fum ale unor politicieni care repeta mecanic niste aberatii pe post de mari adevaruri.»

Fraza aceasta – standard! – pare sa fie nelipsita din pachetelul de vorbe pe care il primesc de la partid liberalii si social-democratii.

Ideea e, pe scurt, asta: Traian Basescu desconsidera Constitutia Romaniei pentru ca nu vrea sa desemneze drept premier pe cel nominalizat de majoritatea nou creata.

La un moment dat, cei din PSD amenintau ca vor face o sesizare la Curtea Constitutionala in legatura cu aceasta chestiune, spuneau ei, inacceptabila dpdv constitutional. Era secondati, cu vocea mai scazuta e drept, de liberali in intentia lor.

FAPT e ca, din ce stiu eu, nici pina azi nu a fost facut o asemenea sesizare. Oare de ce? – cred ca merita sa ne punem serios aceasta intrebare. Si cred ca tb sa ne si raspundem: pentru ca sansele de reusita la CCR tind spre zero.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009