O fostă colegă de liceu, îmi semnalează, tocmai de la Toronto(!), două articole excepţionale scrise şi publicate de Mircea Cărtărescu în „Evenimentul Zilei” la un interval de aproape trei luni unul de altul.
Cred că ele trebuie citite cu atenţie – cu mintea şi cu inima – de către orice om inteligent.
Judecaţi!
________________________________________________________
„Confesiunile unui învins„
Mircea Cărtărescu
Vineri, 07 August 2009
________________________________________________________
EDITORIAL EVENIMENT. „Din partea mea, să câştige alegerile cine-o vrea. Sper că veţi fi fericiţi cu Crin Antonescu sau cu Oprescu. Sau, mai ştii păcatul, cu Geoană”.
«Sentimentul meu că Traian Băsescu ar trebui să se retragă din cursa prezidenţială, cum am spus-o înainte ca el să îşi exprime ezitările, devine tot mai limpede pe zi ce trece. Cum devine tot mai limpede pentru mine că nu doar Băsescu, nici doar susţinătorii lui, nici (vai!) eu însumi nu am fost învinşi de „fostele structuri”, cum spusese cândva alt preşedinte plin de intenţii bune, ci naţiunea română în întregul ei. Ne-au învins şi de data asta, s-au căţărat peste noi şi de data asta, şi nu mai e nimic de spus. Războiul este pierdut şi nu mai e nimic de spus.
Pentru mine personal, faptul că l-am susţinut pe Traian Băsescu, că am crezut în el, că în ciuda defectelor lui omeneşti nu l-am lăsat baltă, deşi am scris mereu critic când am crezut că e cazul, s-a transformat într-o usturătoare înfrângere. Am devenit, alături de Liiceanu, Vladimir Tismăneanu sau Patapievici, un pupincurist al lui Băsescu, pe când Geoană, Voiculescu, Vadim, Tăriceanu, Nistorescu, Patriciu, Roşca Stănescu şi legiuni întregi de alţi patrioţi din politică şi din cultură sunt campioni ai democraţiei. Ei au văzut limpede ameninţarea dictaturii, pe când noi ne-am dat de partea ei. Noi suntem cei orbi (sau poate cei îmbogăţiţi de Băsescu, sau poate cei fascinaţi de puterea absolută), pe când ei, cu ochii lor albaştri aţintiţi în zare, au văzut limpede în viitor. Acum mi-e clar că am fost un imbecil în ultimii ani. Mi-e limpede că între Voiculescu şi Liiceanu ar fi trebuit să aleg tabăra primului. Ştiu acum că Vladimir Tismăneanu m-a târât în grupul intelectualilor puţini, când locul meu ar fi trebuit să fie lângă cei care apără miliardele lui Patriciu. I-am crezut pe Sever Voinescu şi pe Mihăieş, m-am lăsat orbit de calda prietenie pe care le-o port şi mi-am rătăcit drumul care trebuia să mă ducă lângă Vadim.
Să vă mai spun ce am avut de câştigat din situarea mea politică din ultimii ani? Mai întâi, mi-am pierdut prietenii cei clarvăzători, cei care-au mers în direcţia cea bună, a lui Patriciu şi Tăriceanu. Am ajuns subiect de bârfe şi compătimire. Jurnale culturale corect poziţionate politic, din tabăra iliesciană şi patriciană deopotrivă, au purtat campanii împotriva mea. Peste noapte, am ajuns un scriitor prost, o dezamăgire. Resentimente care-n trecut erau pur literare s-au politizat şi-au căpătat siguranţa de sine a ideologiei. Am fost împins afară din lumea literară cu o brutalitate la care-au pus umărul atât vechi adversari, cât şi oameni pe care i-am iubit şi i-am ajutat. Mi s-au negat talentul, buna-credinţă, inteligenţa, aderenţa la valorile democratice. Mi s-a indus o silă nemărginită faţă de umanitatea noastră dâmboviţeană şi o dorinţă fără limite de a o părăsi pentru totdeauna, ca să nu mai ştiu de ea, nici ea de mine.
Iată câştigul de pe urma lichelismului meu politic. Am pierdut partida, sunt primul care o recunoaşte. Dar n-am pierdut-o numai eu. Aţi pierdut-o până şi voi, anti-băsescienii, am pierdut-o absolut toţi. Căci nu Băsescu, obsesia noastră şi-a voastră, este problema. Băsescu a fost preşedinte câţiva ani, în care a-ncercat, după părerea mea, să fie un bun preşedinte. Numai că România nu poate avea un preşedinte bun, nu l-a putut avea timp de douăzeci de ani de aşa-zisă democraţie (de fapt, de putere securistă nelimitată). Iliescu a fost parte din sistem, Constantinescu a fost înfrânt de sistem, Băsescu a fost un om ieşit din sistem şi întors împotriva lui, ceea ce l-a distrus. Când m-a decorat la Cotroceni, i-am spus: „Cred că nu v-aţi ratat încă şansa de a deveni un bun preşedinte al României”. În clipa asta cred că şansele lui sunt ratate şi că, alături de Constantinescu, Băsescu îşi poate declara şi el înfrângerea. Căci în acest moment, în România, nu se poate lupta contra sistemului: trebuie să faci parte din el sau eşti anihilat.
Dacă Băsescu ar candida pentru al doilea mandat şi ar câştiga alegerile, mizeria politică de trei ani încoace ar continua neschimbată. Alte încercări de a-l da jos, alte coalizări, alte compromisuri stupefiante. Ca preşedinte, el n-ar mai putea face niciun pas înainte faţă de câţi a făcut până azi, dimpotrivă. Ca om politic şi ca om pur şi simplu, el ar avea mult de câştigat, însă dacă n-ar mai candida, dacă s-ar retrage din luptă. Ar dovedi că nu este şi n-a fost niciodată un tiran, că nu se agaţă de putere, şi-ar dovedi sinceritatea în faţa celor care, prin plebiscit, l-au salvat de coaliţia Vadim-Voiculescu-Geoană-Tăriceanu, care a-ncercat să-l debarce fără cel mai mic motiv. Este recomandarea pe care, dacă aş vorbi cu el vreodată, i-aş face-o.
În rest, din partea mea să câştige alegerile cine-o vrea. Sper că veţi fi fericiţi cu Crin Antonescu sau cu Oprescu. Sau, mai ştii păcatul, cu Geoană. Eu n-am să fac decât să mă vâr în vreo grotă ca să-mi ling rănile în tihnă. Rămâneţi voi, clarvăzătorii, pe baricade. Vă doresc tot succesul pe care-l meritaţi.»
* *
*
________________________________________________________
SENATUL EVZ: „Mai grav decât o crimă, o greşeală„
Mircea Cărtărescu
Vineri, 27 Noiembrie 2009
________________________________________________________
Mircea Cărtărescu: „Dacă nicio minune nu se întâmplă până pe 6 decembrie, liberalii ni-l vor face cadou pe Geoană la Cotroceni, dând astfel iarăşi România pe mâna PSD-ului. Acest lucru, vorba lui Talleyrand, «e mai grav decât o crimă, e o greşeală»”.
«Dacă privim repartiţia voturilor pe harta României, observăm imediat că Mircea Geoană a fost votat predominant în zonele defavorizate ale ţării, fieful dintotdeauna al PSD-ului: Moldova şi Oltenia.
Traian Băsescu a beneficiat de voturile Ardealului, ale Banatului şi ale bucureştenilor, zone mai bogate şi mai avansate ca mentalitate politică.
În privinţa vârstei, statisticile arată că Geoană a fost votat preponderent de oamenii vârstnici, pe când Băsescu de cei tineri. Ca nivel de studii, votanţii lui Băsescu sunt, iarăşi, superiori, statistic, celor ai lui Geoană.
În concluzie, candidatul PSD a fost votat, iarăşi, de către o Românie retrogradă şi nostalgică după comunism, cum s-a întâmplat de douăzeci de ani încoace, pe când Băsescu a fost favoritul României democratice, aceeaşi care l-a votat altădată şi pe Emil Constantinescu.
Complicaţia, în cazul alegerilor de acum, constă în faptul că o parte din România democratică, şi anume felia PNL, din motive conjuncturale, se va despărţi, în turul al doilea, de restul forţelor de dreapta şi va trece de partea stângă a eşichierului politic.
Paradoxal, în turul al doilea alegătorii liberali vor vota împotriva propriei doctrine şi împotriva intereselor României democratice. Oameni inteligenţi şi instruiţi vor alege, în mod sinucigaş, să voteze, alături de cele mai reacţionare forţe ale societăţii, în favoarea trecutului şi a legatarilor săi, pesediştii.
Motivul acestei degenerări a unuia dintre motoarele principale ale progresului în România, am numit Partidul Naţional Liberal, constă în confiscarea sa, într-un anumit moment, de către interesele economice ale unor grupuri securisto-nomenclaturiste pentru care doctrinele politice nu înseamnă absolut nimic.
Aceleaşi grupuri funcţionează şi în cadrul PSD, ceea ce explică sprijinul PSD pentru guvernul Tăriceanu, precum şi actuala alianţă PSD-PNL. Dedesubtul acestei alianţe politice se află un pact de tip mafiotic pentru împărţirea resurselor economice şi energetice ale ţării.
Dacă acest pact va funcţiona în viitor, sub prezumtiva preşedinţie a lui Mircea Geoană, vom asista la escalada corupţiei şi la reorientarea politicii externe a României dinspre vest către est.
Odată cu căderea preşedintelui actual, Traian Băsescu, nu va mai exista nicio forţă în politica românească în stare să se opună mafiei economico-politico- mediatice. Ne vom întoarce, prin urmare, la premisele guvernării Năstase, dezamorsate acum cinci ani de Băsescu şi de alianţa D.A.
În toată această ecuaţie, rolul tragic le revine alegătorilor liberali cinstiţi, care n-au visat niciodată că vor ajunge în situaţia să voteze cu Mircea Geoană şi cu PSD-ul. Situaţia actuală a fost comparată cu cea de la faimoasele alegeri în care variantele au fost Iliescu – Vadim Tudor.
Dar situaţiile nu sunt comparabile decât, cel mult, din punct de vedere moral. De data aceasta, dilema Geoană – Băsescu, pentru simpatizanţii PNL, de păşeşte sfera morală şi atinge miezul doctrinar al partidului. Adică este, în mod deplin, o dilemă politică. Un votant PNL responsabil nu are dreptul să voteze împotriva doctrinei politice a propriului partid, deşi conducerea partidului îi acordă dispensă.
Nu are dreptul politic şi moral să voteze ca preşe dinte un om care, în mod explicit, are vederi opuse, punct cu punct, în toate chestiunile de interes naţional. Nu poate legitima o viitoare alianţă care conferă PNL rolul de remorcă a unui partid monolit advers, de o forţă cu mult superioară.
Argumentele pentru care, totuşi, mulţi alegători liberali îşi vor călca pe conştiinţă şi vor vota cu Geoană în turul al doilea sunt de două feluri. Ambele au fost furnizate din plin de formidabilul aparat de propagandă al alianţei anti-Băsescu.
Primul este de tipul: întâi să scăpăm de tiranul Băsescu şi apoi mai vedem. În acest caz, ura indusă de demonizarea preşedintelui de către presă surclasează raţiunea, inclusiv raţiunile politice. Prezentarea lui Băsescu ca tiran în mare parte din presa românească este de fapt un paradox: niciodată, nicăieri în lume, un tiran n-a fost prezentat ca tiran în majoritatea presei propriei ţări.
Al doilea argument liniştitor pentru conştiinţele liberale este de tipul: de fapt, votând cu Geoană (răul cel mai mic), votez cu Johannis, propus de el pentru postul de prim-ministru. Este iluzia cea mare, care va fi urmată de trezirea cea mai amară. Johannis, un om curat, nu va rezista între crocodili.
Politica românească nu e azi un loc pentru oameni ca el. Johannis va fi folosit şi aruncat în cel mai scurt timp de către adevăraţii stăpâni: Patriciu, Hrebenciuc şi toţi ceilalţi.
Dacă nicio minune nu se întâmplă până pe 6 decembrie, liberalii ni-l vor face cadou pe Geoană la Cotroceni, dând astfel iarăşi România pe mâna PSD-ului. Acest lucru, vorba lui Talleyrand, „e mai grav decât o crimă, e o greşeală.” Care nu li se va uita prea curând.»
Promotorii lui Geoană se adresează, prin intermediul televiziunilor „Realitatea TV” şi „Antena 3”, unora de la care speră un vot: CRETINII.
Publicat de ALEXANDRU MITACHE 
Alexandru Mitache's Blog 