FILAJ LA AMBASADOR.
COEN STORK ÎN VIZORUL SECURTITĂŢII
Răzvan Brăileanu
13 ian. 2009
Dosar
«Coen Stork, ambasador al Olandei in Romania intre 1988-1993, este o figura emblematica printre occidentalii care au sprijinit disidenta romaneasca in vremea comunismului. Cum acest sprijin acordat celor care se impotriveau terorii ceausiste nu putea ramane fara urmari, Securitatea i-a intocmit un dosar solid, care acopera perioada dintre februarie 1988 si decembrie 1989, contine peste 1.500 de file, in 6 volume pline de declaratii, note informative, fotografii, transcrieri de convorbiri telefonice, note de analiza si planuri de actiune concreta.
Dupa 1990, Coen Stork a cerut sa aiba acces la propriul dosar, dar acesta nu i-a fost permis decat anul trecut, cand Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii i-a pus la dispozitie cele 6 volume.
Publicam in continuare, cu acceptul lui Coen Stork, o nota de analiza pe care Securitatea a intocmit-o in decembrie 1989, cu doar cateva zile inainte de Revolutie, precum si o serie de fotografii din dosar. Nota contine o sinteza a activitatii ambasadorului olandez in tara noastra si o serie de propuneri de masuri impotriva acestuia, pe care serviciile secrete comuniste nu au mai apucat sa le puna in practica.
Nota de analiza in dosarul de urmarire informativa „Stan”
„Stan” (nume real Stork Coenraad Frederik) a fost acreditat ca ambasador al Olandei la Bucuresti la 3 februarie 1988.
Este in varsta de 60 de ani, casatorit cu Stork Ellen Victoria, fotoreporter la un ziar englez, care nu locuieste cu obiectivul, ci la Londra. Aceasta vine anual in tara in timpul concediului, pe perioade de 7-10 zile.
Din masurile intreprinse pentru controlul activitatii lui „Stan” au rezultat urmatoarele date de interes operativ:
In scurt timp de la venirea la post si-a creat relatii in randul oamenilor de cultura si arta, majoritatea aflati anterior in atentia diplomatilor englezi. Din randul acestora a cultivat cu insistenta pe cei cunoscuti cu probleme de Securitate (Dinescu Mircea, Plesu Andrei, Haulica Dan, Gheorghiu Mihnea etc.) pe care i-a exploatat informativ, i-a instigat si incurajat in atitudinile si manifestarile lor ostile, de pretinsa opozitie. Contactele au fost realizate la resedinta sa, la actiunile protocolare organizate de Ambasada Olandei sau alte reprezentante diplomatice, precum si la domiciliile elementelor respective, in multe situatii noaptea tarziu, dupa orele 24.
De asemenea, s-a implicat direct in actiunile antiromanesti desfasurate de ziaristii olandezi care ne-au vizitat tara in aceasta calitate sau sub acoperirea de turisti individuali, furnizandu-le date si informatii ce sunt exploatate in propaganda externa defavorabila R.S. Romania si le-a facilitat scoaterea din tara, prin curierul diplomatic, a insemnarilor, filmelor sau altor materiale cu continut ostil.
La 12 septembrie 1988, ambasadorul a cazat la resedinta sa doua ziariste olandeze, venite ca „turiste”, care s-au deplasat a doua zi in judetul Cluj, unde au incercat sa desfasoare activitati de presa neautorizate. Au fost avertizate si s-au intreprins alte masuri specifice de prevenire. Totusi, dupa revenirea la Bucuresti, „Stan” le-a insotit la domiciliile lui Plesu Andrei, Ascanio Damian si Fistoc Ion, elemente protestatar-disidente. Au fost prevenite aceste contacte si documentata activitatea ambasadorului.
In baza informarii noastre, la 26 septembrie 1988, conducerea Ministerului Afacerilor Externe l-a atentionat pe ambasadorul olandez in legatura cu activitatile sale incompatibile cu statutul ce-l are si care contravin scopului acreditarii in R.S. Romania. „Stan” a adoptat o atitudine sfidatoare, afirmand ca „este dificil sa hotarasca cu cine sa stabileasca contacte si cu cine nu”, motiv pentru care „va informa guvernul olandez si va cere instructiuni”.
– In luna decembrie 1989 „Stan” a cazat la resedinta sa o alta ziarista olandeza (Van Dutzhujzen Reinildis Elisabeth) venita in calitate de turista care, la indicatia amasadorului, a incercat sa viziteze la domiciliu mai multe elemente ostile, actiuni ce au fost prevenite si straina avertizata. Ignorand avertismentul si actionand provocator, in ziua de 10 decembrie 1988, ziarista a fost condusa personal de ambasador la domiciliul unui element ostil aflat in preocuparea Securitatii Municipiului Bucuresti.
Pentru acest fapt, pentru incercarea secretarului I al Ambasadei Olandei de a o contacta pe Cornea Doina, precum si in legatura cu activitatile incompatibile cu statutul de turist desfasurate in 1988 de peste 40 de cetateni olandezi a caror activitate ostila a fost documentata, „Stan” a fost din nou atentionat la 31 ianuarie 1989 de conducerea Ministerului Afacerilor Externe al R.S. Romania. Ambasadorul olandez a avut o atitudine recalcitranta, afirmand ca „va insista” ca membri ai Ambasadei Olandei sa aiba contacte cu Cornea Doina, iar in ce priveste celelalte elemente a solicitat, in mod provocator, ca Ministerul Afacerilor Externe sa puna la dispozitie „lista persoanelor la care nu este agreat accesul”. De asemenea, desi i s-a cerut in mod ferm sa inceteze – atat el, cat si alti diplomati si turisti olandezi – activitatile ce contravin colaborarii romano-olandeze – ambasadorul a afirmat ca „nu poate promite ca nu vor exista si alte contacte cu persoane neagreate de autoritati”.
Nesocotind atentionarile Ministerului Afacerilor Externe, „Stan” a amplificat ulterior, in mod ostentativ, numarul invitatiilor la resedinta sa, dar mai ales al vizitelor la domicilii si al contactelor realizate pe strada cu mai multi cetateni romani ale caror pozitii sunt exploatate de cercuri ostile din exterior in actiuni propagandistice antiromanesti, astfel:
– La 5 februarie 1989 a organizat un pranz la resedinta sa unde, pe langa ambasadori si alti diplomati straini, a invitat, in mod neoficial, pe Dinescu Mircea, Plesu Andrei, Kovacs Adalbert si Ascanio Damian, care au participat fara a avea aprobare;
– La 13 martie 1989 a participat la o asa-zisa petrecere organizata de Covaci Aurel, traducator, caruia i-a solicitat date despre Desliu Dan;
– In noaptea de 14-15 martie 1989 s-a intalnit pe strada cu Desliu Dan de la care a preluat un material cu continut denigrator la adresa tarii noastre. Tot in luna martie 1989 a primit in mai multe randuri la resedinta sa pe Brucan Silviu, sustinandu-l in actiunile sale ostile si asigurandu-l ca va face cunoscuta activitatea lui mai multor ambasadori straini acreditati in Romania;
– In perioada 5-11 martie 1989 „Stan” a cazat la resedinta sa pe Alexandrescu Adrian Sorin, cetatean olandez de origine romana. (Trimis in 1974 in calitate de lector de limba romana la Universitatea din Amsterdam, in 1980 a refuzat sa revina in tara la expirarea misiunii si s-a angrenat in actiuni ostile R.S. Romania, motiv pentru care a fost inclus pe lista persoanelor indezirabile. In perioada mentionata i s-a permis in mod exceptional intrarea in tara pentru a-si vizita mama grav bolnava.) Ulterior Alexandrescu Adrian Sorin a publicat un articol cu continut deosebit de ostil la adresa tarii noastre, ale carui idei erau vadit inspirate de ambasadorul olandez;
– La receptia organizata la 28 aprilie 1989 cu ocazia zilei nationale a tarii sale, „Stan” a invitat toate elementele cunoscute cu atitudini si manifestari ostile, a caror participare a fost prevenita.
Comentand numarul redus al romanilor care au dat curs invitatiei, ambasadorul a afirmat ca „intampina dificultati in desfasurarea activitatii in Romania, fiind tot timpul descurajat de autoritati in ce priveste realizarea contactelor cu cetatenii care au curajul si critica deschis regimul”.
– In perioada 31 mai-6 iunie a.c., s-a aflat in tara ca turist individual ziaristul olandez de nationalitate maghiara Varga Van Kieed Sandor care a contactat cetateni romani pe care i-a instigat la actiuni potrivnice statului. Dupa avertizarea sa de catre organele de stat, ambasadorul olandez i-a oferit protectie, gazduindu-l la resedinta sa, cel in cauza continuand sa desfasoare activitati ostile.
Ambasadorul olandez a fost chemat in audienta la 5 iunie 1989 si i s-a solicitat sa ia masuri pentru ca strainul respectiv sa paraseasca imediat teritoriul R.S. Romania.
– In ziua de 14 iunie 1989, exploatand prilejul oferit de incheierea misiunii in tara noastra a secretarului II de la Ambasada Olandei, „Stan” a invitat la resedinta sa cetateni romani din care 7 erau cunoscuti cu atitudini si manifestari protestatar-disidente (Dinescu Mircea, Desliu Dan, Stancescu Nicu, Lefter Bogdan, Botez Celac Mariana etc.). Au fost intreprinse masuri preventive, participand numai persoane oficiale, care au avut aprobarea in acest sens.
– In zilele de 28 si 29 iulie 1989, impreuna cu sotia, aflata temporar in tara, „Stan” a realizat doua contacte cu Cornea Doina la Cluj-Napoca si l-a vizitat la domiciliu pe scriitorul Buzura Augustin.
Masurile preventive de securitate intreprinse asupra principalelor legaturi ale ambasadorului olandez l-au determinat pe acesta sa renunte la tentativele de a le contacta la domicilii, continuand insa sa le invite la actiuni protocolare sau vizite particulare.
Concomitent, incearca sa-si diversifice cercul de relatii in randul romanilor, folosind in acest scop contactele cu medicul Florescu Alexei si sotia acestuia, Florescu Tomnita, arhitect, prin intermediul carora a cunoscut si permanentizat contacte cu alte persoane ce activeaza in domeniul cultural-artistic. Astfel, prin Florescu Tomnita a cunoscut si ramas in legatura cu… (anonimizat de CNSAS, nota redactiei), dar o foloseste si pentru cunoasterea altor persoane din randul intelectualitatii romane. Spre exemplu, cu sprijinul acesteia, a intrat in contact cu scriitorul Mircea Ivanescu si cu pictorul Mircea Stefanescu (de fapt, Stanescu, nota redactiei), ambii din Sibiu, pe care i-a vizitat la domiciliu in zilele de 21 si 22 octombrie 1989. In discutiile cu ei „Stan” a cautat sa le cunoasca si influenteze opiniile privind fenomenul cultural romanesc, precum si in legatura cu situatia scriitorilor Dinescu Mircea, Plesu Andrei, Ana Blandiana, cat si a lui Brucan Silviu. De asemenea, a incercat sa culeaga date despre o inalta personalitate din judetul Sibiu si a prezentat interlocutorilor in mod tendentios unele aspecte privind vizita conducerii de partid si de stat la TIB-89.
– Primind invitatia de a participa la lucrarile Congresului al XIV-lea al PCR, „Stan” a dispus secretarei sa comunice textual la Ministerul Afacerilor Externe ca „ambasadorul Olandei refuza sa accepte invitatia”.
In timpul desfasurarii lucrarilor Congresului, ambasadorul olandez a desfasurat o intensa activitate de influentare negativa a ziaristilor si reporterilor de televiziune straini prezenti in tara cu aceasta ocazie. Astfel, in perioada 21-24 noiembrie a.c. a primit la resedinta 15 ziaristi occidentali (olandezi, francezi si canadieni), carora le-a acordat interviuri si le-a prezentat date denaturate despre realitatile romanesti. Toti acestia – fara exceptie – au publicat ulterior articole sau au realizat reportaje de televiziune cu caracter denigrator.
– In ziua de 5 decembrie 1989 a fost vizitat la resedinta de ziaristul american Patinkin Mark Alan. Imediat dupa vizita, ziaristul a incercat sa intre la domiciliul lui Brucan Silviu, dar nereusind, l-a vizitat din nou pe ambasadorul olandez.
– In ziua de 5 decembrie 1989, ambasadorul olandez a predat unui angajat roman al reprezentantei, spre a fi traduse din romana in engleza, doua materiale cu continut ostil, respectiv apeluri ale unor scriitori adresate presedintelui Uniunii Scriitorilor prin care cei in cauza se solidarizau cu actiunile lui Dinescu Mircea si altor elemente protestatar-disidente. Nu s-a stabilit pana in prezent cum a intrat in posesia respectivelor materiale.
Avand in vedere activitatea deosebit de nociva desfasurata de ambasadorul olandez, care in urma atentionarilor repetate ale conducerii Ministerului Afacerilor Externe nu numai ca nu a incetat activitatile de instigare a unor cetateni romani si sprijinul acordat strainilor pentru a desfasura actiuni antiromanesti, dar chiar le-a amplificat, propunem urmatoarele:
1). Izolarea ambasadorului olandez de legaturile sale din randul cetatenilor romani, cunoscute cu probleme de Securitate. In acest scop:
– Va fi anchetata informativ Oprescu Sofia, profesoara de franceza la Institutul Politehnic Bucuresti, membra a PCR, lucrata cu aprobarea organului de partid competent, in scopul clarificarii naturii legaturilor cu obiectivul si obtinerii unor date operative despre activitatea diplomatului in cadrul anturajului format din cetatenii romani care frecventeaza petrecerile organizate de familia Florescu la domiciliul sau. I se va pune in vedere sa intrerupa orice contact cu ambasadorul ori alti membri ai personalului diplomatic olandez.
– Impreuna cu UM 0110 – in atentia careia se afla sotii Florescu – vor fi intocmite informari pentru Comitetul de Partid „Sanatate” (Florescu Alexei este medic psihiatru la Spitalul de Urgenta) si pentru Comitetul Centrului Universitar Bucuresti (Florescu Tomnita este asistent la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu”), pentru a se dispune masurile statutare adecvate.
– Vor fi anchetate informativ toate persoanele, cetateni romani, care il vor vizita pe obiectiv neoficial la resedinta sau sediul ambasadei, indiferent de natura relatiei, ocazie cu care li se va pune in vedere sa nu continue sub nicio forma contactele cu acesta.
– Vor fi strict controlate, in continuare, toate actiunile protocolare organizate de ambasador ori alti membri ai personalului diplomatic olandez, permitandu-se participarea numai a persoanelor oficiale aprobate.
Prin posiblitatile informative ale unitatii va fi urmarita intreaga activitate a ambasadorului pe timpul prezentei la actiunile protocolare organziate de alte reprezentante straine cu participanti romani.
2). Vor fi continuate toate masurile informativ-operative destinate cunoasterii si controlului activitatii ambasadorului olandez. In acest cadru, o atentie deosebita va fi acordata controlului activitatii secretarului II al Ambasadei Olandei, Van Spronsen Kees, sosit la post in septembrie 1989, pe care ambasadorul l-a introdus in anturajul unor cetateni romani, dar care dezaproba unele din actiunile superiorului sau.
3). Se va intocmi un plan special de masuri pentru controlul activitatii lui Stork David, fiul ambasadorului olandez in varsta de 24 ani, care activeaza ca ziarist in Statele Unite ale Americii. Acesta urmeaza sa soseasca la 6 ianuarie 1990 in R.S. Romania, unde intentioneaza sa ramana circa trei luni.
4). Avand in vedere inclinatia pentru relatii extraconjugale a ambasadorului olandez, vor fi intreprinse masuri destinate compromiterii acestuia prin angrenarea lui intr-o legatura de acest gen cu o femeie „casatorita”, sursa de incredere a organelor noastre, care-i va fi interpusa.»
* *
*
Din „Nota de analiză” prezentată reiese în primul rând mizeria unui modus operandi odios al aparatului de securitate, pe care l-am constatat şi studiind dosarele de securitate ale propriilor mei părinţi. Dar mai reiese şi rolul derizoriu al Dinescu în disidenţa de atunci. Securitatea însăşi îl pune pe Dinescu la „şi alţii”, pe lângă oameni care astăzi nu fac caz de atitudinile avute atunci. Din simplul fapt că Mircea Dinescu frecventa corpul diplomatic străin nu putem trage decât concluzia că se ducea acolo să mănânce şi să bea ceva mai bine decât ceilalţi români.
Celebrul său interviu din Libération – un document revoluţionar, cred – nu este fictiv, dar nu-i de găsit nicăieri.
Deşi am cotrobăit pe internet, n-am reuşit să găsesc nici curajosul interviu, dar nici gloriosul dosar de urmărire operativă al „disidentului” bonjurist Dinescu care, nu-i aşa, ar fi trebuit să se fălească cu ele. Apare, astfel, explicabilă dorinţa sa ca CNSAS să fie desfiinţat. «E un an important, vor fi alegeri, anul acesta vom umbla din nou în cazanul de smoală şi rahat. Mulţi pitulici se tem”. Mircea Dinescu nu vede nicio problemă în desfiinţarea Colegiul CNSAS, dar nu acum, ci “după prezidenţialele din 2009”.» („Gândul„).
Voi comenta pe larg „disidenţa” de tip „furaj” a lui Mircea Dinescu într-un articol separat, deoarece văd că din ea pasc cu evlavie tipi, gen Doru Buşcu, pe care sarcinile de serviciu ar trebui să-i oblige la o informare documentată, nu păreristă.
— VA URMA —
***
© Alexandru Dan Mitache • 2009
> FILMOGRAFIE
Publicat de ALEXANDRU MITACHE 
Auzim, în ultima vreme, tot felul de epitete adresate membrilor grupului parlamentar al independenţilor, cărora le este miştocărită chiar denumirea deşi ea este cea oficială în parlament şi deşi sunt deja douăzeci.
Mircea Toma este un jurnalist cu pretenţii. Este chiar mai mult decât un jurnalist, este un vector şi un activist. De altfel a ajuns să se semneze „Mircea TOMA ziarist şi ONG-ist”.
Dar nici jurnalistul nu e mai presus. În ultimul număr al „Acadeniei Caţavencu” – nr. 44 (932) / 2009 –, Mircea Toma scrie un „contraeditorial” intitulat „Craniul unicameral al lui Traian Băsescu”.
Alexandru Mitache's Blog 