«Contactele neoficiale sunt contacte neoficiale, ele au pregatit acest moment politic care se prefigureaza. De aceea, faptul ca Traian Basescu a paralizat relatia cu vecinii nostri nu este o invitatie la inactiune din partea mea (…) Stiu extrem de precis care este limita unui mandat chiar neoficial si am facut acest lucru cu consultarea institutiilor care au prerogative, in principal MAE, si vreau sa desfid orice fel de provocare de a politiza o tema care pana la urma este in interesul tarii acesteia.
Avem o relatie practic congelata cu Federatia Rusa, normalizarea dialogului a fost principalul meu scop.
Am fost ca ambasador in America si ministru de Externe, un ostas al interesului national. Am stiut si stiu ca locul Romaniei apartine in Occident, am stiut si stiu ca aliantele noastre cu marele puteri ale democratiilor occidentale reprezinta marca fireasca a poporului roman. Dar acelasi interes national impune Romaniei normalizarea relatiilor cu vecinii, suntem o tara membra a NATO, a UE, si cu baze militare americane in tara noastra. De aceea normalizarea relatiilor cu vecinii si indreptarea modului primitiv in care actualul presedinte a abordat relatia cu tari ca Republica Moldova, Ucraina sau Rusia trebuie sa inceteze.»
Citatul de mai sus reprezintă explicaţia chinuită– în stil propriu şi profund: «contactele neoficiale sunt contacte neoficiale» – pe care candidul „candidac” Geoană a dat-o referitor la vizita făcută incognito la Moscova, vizită aranjată, se pare (chestiunea nu ştiu să fi fost dezminţită), de un tip cu referinţe KGB. Presa, dar şi candidatul liberal Crin Antonescu, mai sărăcuţ în toate, vorbesc despre faptul că Geoana a cerut sprijin financiar şi politic din partea unor cercuri din Federaţia Rusă. Ceea ce ar fi deosebit de grav, deoarece un preşedinte – fie şi numai al Senatului – cu obligaţii faţă de cine ştie ce Roşcov Stăneski rus nu e o bucurie pentru noi şi pentru interesele ţării noastre.
După rostirea alocuţiunii domnului Geoană mă aşteptam să se intoneze Internaţionala.
* Mircea Geoană revenind de la Moscova *
Trebuie menţionat ca explicaţia a survenit abia după ce presa l-a strâns cu uşa pe Geoană publicând ştirea despre vizita sa secretă în Rusia asupra căreia nici el însuşi, nici invocatul MAE, nici Senatul României, nici PSD nu au spus vreun cuvinţel. Ba mai rău, atât consilierul Guşă cât şi Hrebenciuc şi Diaconescu s-au călcat reciproc pe bombeurile declaraţiilor în legătură cu acest subiect sensibil.
De fapt, Mircea Geoană ne-a obişnuit cu vizitele sale pe cât de private şi neoficiale pe atât de inopinate; ne amintim de vizitele sale în Deltă, la comanda, ăăă… pardon, invitaţia lui Sorin Ovidiu Vântu, având, desigur, scopul nobil al normalizării relaţiilor României cu Grindul Letea.
Aş fi al dreacu’ dacă m-aş râde de ambasadorul Geoană pentru că nu ştie încă, că Federaţia Rusă nu mai este vecinul României din 1991, dupa ce Ucraina (1990) şi Rep. Moldova (1991) au devenit independente. Dar probabil că ştafeta preluată de la comunistul Ion Iliescu presupune şi nostalgia neostoită după vecinătatea matern-paternă a maicii Rusii cu sula în coastele noastre.
Tot în capitolul intitulat generic „nu fi Geoană” se înscrie şi referirea la relaţiile cu Republica Moldova. Desigur, PSD-ul lui Iliescu ar fi vrut relaţii calde, frăţeşti cu regimul epigon de tip mineresc Voronin, relaţii pe care Traian Băsescu le-a refuzat. Că astăzi unul dintre susţinătorii activi ai acestuia este primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte al Partidului Liberal din Republica Moldova, Geoană evită să menţioneze. După cum se face ca habar n-are că principalele trei partide democratice din Moldova – Partidul Liberal Democrat (PLDM) 16,6%, Partidul Liberal (PL) 14,7% şi Partidul Democrat (PD) 12,5% – sunt în excelente relaţii cu România şi cu preşedintele Băsescu, singura grupare politică antiromânească fiind Partidul Comuniştilor din Rep. Moldova (PCRM), adică exact acel partid cu care actualul preşedinte al României nu a vrut să aibă relaţiile bune de tip cominternist dorite de Iliescu.
În momentul de faţă, domnul Geoană este obligat să lase aburelile diplomatico-retorice şi hau-hau-ul eliptic de conţinut şi să precizeze cu cine (numele, prenumele, gradul) s-a întâlnit, ce a discutat şi cu ce rezultate s-a întors. Pentru România sau pentru el însuşi. Fapte, nu vorbe!
Aşteptăm o poziţie clarificatoare măcar în noua emisiune „PRO EST” de la „Realitatea TV” sau de la „Antena 3” moderată de Bogdan Chireac.
Totuşi, dacă tot îşi face un titlu de glorie din această acţiune şi dacă se erijează în scăpătorul turmei pe terenul relaţiilor externe ale patriei, domnul Geoană este obligat să ne explice de ce nu s-a împopoţonat cu această acţiune patriotică atunci, după întoarcerea din misiune, ăăă… pardon, din concediu (chiar, oare în perioada respectivă figurează în evidenţele Senatului ca fiind în concediu?) Şi dacă atunci n-a facut-o, de ce n-a profitat acum, în campanie, de avantajul electoral al unui asemenea demers măreţ. Din modestie? Ar fi chiar o prostănăcie să nu te făleşti cu chestia asta diplomatică, dar să te faci până şi de râsul peneliştilor promiţând expedierea prin poştă a medicamentelor pentru bătrâni.
Dacă, însă, Geoană ar invoca discreţia sau confidenţialitatea convorbirilor avute, am intra adânc în pâinea SIE şi cuţitul SRI, pe masa CSAŢ. Mai ales că, se pare, există o documentare în legătură cu „obiectivele turistice” vizitate de Geoană.
Am impresia că candidul „candidac” Geoană a cam îmbulinat-o, îmbunătăţindu-şi, într-adevăr, relaţiile ancestrale, cominterniste, cu Rusia lui, a lui Iliescu şi-a PSD-ului, dar paradindu-şi-le pe cele cu România noastră.
***
© Alexandru Dan Mitache • 2009
Publicat de ALEXANDRU MITACHE 
«“Băncile comerciale vor trebui, în opinia mea, să primească resursele de la rezerva BNR invers proporţional cu cantitatea de titluri de stat pe care le-au achiziţionat de pe piaţă (…) pentru a încuraja şi a stimula ca băncile să nu fie atât de comode în a face profit mai puţin riscant prin cumpărarea de titluri de stat”, a spus azi la Braşov Mircea Geoană, citat de Mediafax.
În legătură cu recentul caz „Şantajul”, am două întrebări simple şi scurte, pe care le lansez urbi et orbi:
Alexandru Mitache's Blog 