La Piovra [3]

Duminică, 15 noiembrie 2009

Curentul

MG&BC

Bogdan Chireac: Geoană fură banii de campanie şi-i duce la soacră-sa

Scris de Dana Iliescu, Victor Roncea


DI«Aşa cum am promis, revenim cu partea a treia din stenogramele ticăloşiei, unde Bogdan Chirieac vorbeşte fără perdea despre viaţa politică din România, făcând totodată şi câteva dezvăluiri extrem de grave. Chirieac declară, nici mai mult nici mai puţin, decât că VROMircea Geoana, candidatul PSD la preşedinţie fură banii de campanie, zeci de milioane de euro, şi îi dă socrei sale, Margareta Costea, pentru a-i pune la păstrare că, deh, vin vremuri grele. Acuzaţia, extrem de gravă, a lui Chirieac,  este argumentată prin  eşecul anticipat al lui Geoană în alegeri, de care acesta ar fi conştient, considerând probabil că nu e cazul să mai irosească banii pe o campanie din care oricum va ieşi pierzător.  Din dorinţa de a se da informat şi de a-l impresiona pe Macovei, Chirieac dezvăluie şi de unde a strâns Geoană zeci de milioane de euro: din vânzarea locurilor  în Parlament şi în Guvern, având în vedere că în 2008 au fost alegeri parlamentare, în urma cărora PSD a ajuns la marele ciolan. Potrivit declaraţiilor lui Chireac, Geoană s-a înfruptat din plin din borcanul cu miere al puterii, a adunat ca o furnicuţă şi banii obţinuţi din vânzarea funcţiilor şi n-a  împărţit cu alţii, motiv de mare supărare. Pentru aceste lucruri, Chireac susţine că Mircea Geoană, vânzătorul de locuri în Parlament şi Guvern, va plăti cu vârf şi îndesat, urmând o campanie de presă dură în care „i se va băga p..a până-n epiglotă“.
Bogdan Chireac, cel care ne vorbea recent de deontologie şi morală, chiar şi după apariţia în presă a stenogramelor, încearcă să acrediteze ideea, pe parcursul discuţiilor cu Macovei,  că-l are la mână pe ministrul Cătălin Predoiu, despre care spune că „mi l-au făcută“, referindu-se la o înregistrare cu camera ascunsă apărută la Realitatea TV.
Probabil tot din dorinţa de a epata cu informaţiile sale, Chirieac scapă şi o informaţie care l-ar putea lovi puternic pe bunul său prieten Sorin Roşca Stănescu. Chireac povesteşte cum l-a ameninţat Roşca la telefon pe preşedintele Traian Băsescu, pentru a-i apăra pielea prietenului Dinu Patriciu. Or, tocmai Roşca s-a lăudat recent că a câştigat în justiţie procesul cu Evenimentul zilei, care-l acuzase de şantaj la preşedinte. Acum, în lumina noilor dezvăluiri, Evenimentul Zilei poate cere redeschiderea dosarului şi-l poate chema pe Chirieac să declare adevărul despre Roşca, în faţa instanţei.

Noi ştim că SRS acţionează nu numai la ordinele mogulului Vîntu – invocat cu respect de executantul Chirieac – ci şi la directivele vecinului şi tovarăşului său, oligarhul Patriciu, care îi mai este şi naş. Carevasăzică, după cum unui-i „fra’su dracului“, altul e naşul „Naşului“.

Întrebarea este simplă: dacă cei doi „derbedei cu ştaif“ sunt atât de mari în grad în compartimentele lor speciale – sunt şefi, nu?! – cum trebuie să fie în această Reţea „boşii“ Clanului Şantajiştilor, şefii şefilor?! Aşa mai înţelegem şi noi ce vrea Traian Băsescu, prin demersul său de expunere a „naşilor“, „maeştrilor“, „profesorilor“ şi, nu în ultimul rând, a „bunicuţelor“ mafioţilor. Lumea interlopilor politicii şi informaţiilor provoacă, pe drept cuvânt, scârbă.

Din această nouă conversaţie mai aflăm şi cum s-a întâmplat când Roşca i-a promis „că-l face“, „îl termină“ pe preşedintele României, atunci când Băsescu „a vrut să-l fută pe Patriciu“.

Un adevărat „insider“, Chirieac ştie şi cum a vândut şeful Senatului, al doilea om în stat, fotolii în Parlamentul şi Guvernul României.»

*******************************

STENOGRAMA (file-urile audio AICI):

Bogdan Chirieac: Şi de ce mi l-au futut şi pe Cătălin Predoiu?… N-am apucat să vorbesc cu Vîntu faţă către faţă. Chestia aia făcută de Realitatea cu intratul în vestiar peste el. Băi, nu se poate aşa ceva.
Cătălin Macovei: Ei, nu se poate. Bine că n-a intrat la duş.
BC: Da, mă. Aşa ceva, şi înregistrare ilegală. Băi, nu se poate aşa, băi, nu se poate aşa ceva. Şi Vîntu ştia de chestia asta că i-am zis: „Băi, ce pula mea, mă, asta-i Realitatea?“ Face: „Să mă dai în judecată!“.
CM (întrebător): Aa?
BC: „Să mă dai în judecată!“
CM: Cine-a zis?
BC: Vîntu! Tre’ să ajung să vorbesc faţă către faţă cu el.

De dragul lui Patriciu, Roşca îl ameninţă pe Băsescu

CM: Roşca e jucător. Într-un fel, să ştii că-mi place. Hai să fim sinceri. Omul ştie să joace.
BC: Băi, şi să ştii că dac-ajungi… Să ştii că eu am fost profund surprins de ce-a făcut atunci.
CM: Ţi-am zis, cu doza lui de ticăloşie.
BC: El este, era în acelaşi timp foarte bun prieten şi cu Băsescu, şi cu Patriciu, în mod real. Şi cånd Băsescu a vrut să-l fută pe Patriciu…
CM: Atunci s-au stricat, nu?
BC: Atunci s-a stricat. Atunci cånd l-a sunat pe Băsescu. Deci ei jucau table împreună la Snagov, la pula mea, înţelegi? Şi l-a sunat la telefon spunåndu-i: „Traiane, să-mi bag pula, dacă te iei de Dinu, te fac!“. Iar Băsescu a ieşit în presă şi-a spus că a fost ameninţat de un jurnalist!
CM: Da, mi-aduc aminte episodul.
BC: Roşca Stănescu, pula mea, nu ştiu ce…
Bogdan Chirieac vorbeşte la telefon în limba engleză cu un „prieten din ţările calde“, care îi solicită un CV pentru a putea fi cooptat în stafful său. Formează un număr de telefon unde îi răspunde „Dudişor“, asistenta iubită, pe care o roagă să-i trimită CV-ul său prin fax domnului Ernst Rohrer. (rezumat)

Geoană a strâns câteva zeci de milioane

BC: Greu cu gagicile. Măcar să fii bucuros că esţi ok cu prietena. Pe mine m-a lăsat amanta iară. Aveam tot timpul discuţii. Şi apoi mă întreabă lumea de ce sunt aşa de rău la televizor.
BC: A fost de un ridicol absolut Geoană cu chestiile alea, 50.000 de case pentru familiile tinere cu chirie. Dom’le, n-a făcut una.
(Apoi dă un interviu unei ziariste de la „Gazeta de Cluj“ despre referendum, în care afirmă că acesta nu are rost).
MCBC: Deci, Cătăline, începe o campanie anti-Băsescu şi anti-Geoană. O să spui, bine, de ce anti-Geoană? De ce? Geoană ştie că n-are nicio şansă şi atunci toţi banii pe care i-a stråns, şi a stråns cåteva ZECI DE MILIOANE, îi duce la soacră-sa. N-ai văzut aşa ceva. Bătråne, n-a plătit ni-că-ieri pe nimeni!
CM: De ce?
BC: Păi dacă tot pierde.
CM: Păi şi nu ţipă lumea, băi, banii, ţi-am dat banii, ce faci?
BC: Asta se întåmplă, asta se întåmplă. Deci, pă televiziuni, pă ziare, nene, îi bagă pula pånă-n epiglotă (n.r.: Mic cartilagiu al regiunii superioare a laringelui. Situată la extremitatea superioară a laringelui, ea face parte din peretele anterior al acestui organ; baza limbii se găseşte chiar deasupra şi în faţa ei.)

Vânzătorul de locuri în parlament şi în ministere

BC: E un fenomen! Să fuţi cel mai mare partid comunist, cel mai mare partid din Romånia, care-i partidul comunist, numai pentru bani. În condiţiile-n care-ai stråns, Cătăline… Lasă-mă-n pula mea! Deci ai våndut locurile-n parlament!… Aicia la stånga?
CM: Da, încolo…
BC: Ai våndut locurile în parlament, ai våndut locurile în ministere, ţi-ai luat banul, bătråne. Ai intrat pe toate „deal“-urile (n.r.: afacerile) şi s-au aşezat nişte lucruri. Şi frate, ai stråns bani. Ai luat cu şapte måini, ai luat cu pula mea…

*          *

*


Întâlnirea la UBB, un nou plan Iohannis?

Duminică, 15 noiembrie 2009

WP-AM - POLITICOYALA«După cum s-a anunţat, Universitatea Babeş-Bolyai a propus, prin documentul 23.317 din 1 noiembrie 2009, candidaţilor la Preşedinţia României din partea formaţiunilor reprezentate în Parlament, să aibă o dezbatere publică televizată, organizată conform practicilor internaţionale, în Auditorium Maximum. Până la data de 14 noiembrie, ora 08:00, au răspuns invitaţiei de a participa la dezbaterea programată într-una din zilele 15-19 noiembrie 2009 candidaţii PNL, PSD-PC şi UDMR

Aşa sună un comunicat de presă al Universităţii Babeş-Bolyai, dat publicităţii ieri, 14 noiembrie 2009.

Să vedem dacă, cei trei candidaţi ai formaţiunilor politice care au răspuns invitaţiei – Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Hunor Kelemen – chiar se vor întâlni la Cluj, sau dacă această întâlnire nu va rămâne la fel de valabilă ca şi guvernul Iohannis.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009


Un caz de morală

Duminică, 15 noiembrie 2009

WP-AM - ATITUDINI«Decenţa ar trebui să vă spună că un bărbat care are trei femei în casă le respectă. Un bărbat căruia nu i s-a întâmplat niciun incident dramatic în care să-şi lase soţia singură să ajungă în situaţii dificile.»

Asta i-a spus astăzi preşedintele Traian Băsescu liberalului Crin Antonescu, în cadrul duelului consumat la Cluj, răspunzând unui atac al acestuia, care-l acuzase că a promovat mai mult femeia obiect, femeie cu tupeu, decât femeia care „ţine casa”.

Acestea sunt, aşadar, cuvintele. Crin Antonescu nu a replicat nimic. Acesta este un fapt.

TB&CA-Cluj© NewsIn

O serie de moralişti cu manii de ciocli voyeur-i au tras imediat concluzia că Băsescu a făcut aluzie la cazul fostei soţii a lui Crin Antonescu, Aurelia, care s-a sinucis, în anul 2004, fiind bolnavă de cancer. Caz pe care presa – mai ales cea locală – l-a comentat, atunci, îndelung.

De ce trebuie mereu să le treacă unora prin cap doar orori şi monstruozităţi?

De ce sunt unii captivaţi până la obsesie de voluptatea Răului?

De ce se simt unii oameni datori să facă extensii forţate numai pentru a-şi motiva propriile gânduri murdare, ilustrând adagiul „fiecare vede prin prisma lui”?

Cum să asimilezi cuvintele „situaţii dificile” cu situaţia unei femei bolnave de cancer care se aruncă de la balcon? Această din urmă situaţie este, oare, una doar… „dificilă”? Cât de cinic şi de maniac al eufemismelor trebuie să fie cineva pentru a face o asemenea analogie?

Traian Băsescu, informat despre reacţiile şi comentariile iscate de replica sa, a făcut o precizare arătând că s-a referit la propria sa soţie, pe care nu a lăsat-o singură atunci când a fost însărcinată.

Dar, presupunând că aluzia la situaţia soţiei decedate ar fi reală, de ce nu a negat-o Antonescu?

Iar dacă nu a negat-o şi dacă este adevărat că şi-a părăsit soţia bolnavă de cancer – aşa cum au scris tot nişte ziarişti la vremea aceea –, cine este de blamat? Cine este nedemn? Băsescu, care a evocat cazul, sau Antonescu, care l-a creat?

Văd că cei mai mulţi ziarişti – cu optica lor bizară – au considerat că Băsescu este nedemnul blamabil, Antonescu fiind doar… victima.

Aurelia, când s-a aruncat în gol,  se gândea, cu siguranţă, la… ticălosul de Băsescu.


***

© Alexandru Dan Mitache • 2009