Mircea Cărtărescu şi realismul său vizionar


________________________________________________________

Senatul EVZ: „6 decembrie, o zi decisivă

Mircea Cărtărescu
Vineri, 04 Decembrie 2009

________________________________________________________

Mircea Cărtărescu: „Cred că singurul fel corect în care un alegător conştient trebuie să gândească este: care dintre cele două forţe face bine României şi care face rău?”.

«Cred că simţiţi şi dumneavoastră, la fel ca şi mine, că duminica aceasta vom face o opţiune hotărâtoare pentru viitorul nostru ca naţiune şi ca indivizi. Situaţia e la fel de încordată cum a fost de fiecare dată când a trebuit să alegem, radical, între trecut şi viitor, adică între un stat-partid, subminat de corupţie, şi un stat modern, al instituţiilor care funcţionează democratic.

De fiecare dată am sperat că, alegând viitorul, avea să fie ultima noastră bătălie, dar de fiecare dată trecutul a revenit şi şi-a luat revanşa. Este blestemul societăţii româneşti, care încă poartă rănile şi bila de ocnaş ale deceniilor de totalitarism prin care a trecut.

Sunt convins că, acum, în ceasul al doisprezecelea, nu am nici puterea, nici căderea să vă influenţez opiniile. Pe de altă parte, nu cred că mai există nehotărâţi în urma celei mai mizerabile campanii electorale pe care-a cunoscut- o ţara noastră vreodată.

Fiecare faptă din a ceastă campanie a fost suficientă ca să radicalizeze, într-o direcţie sau alta, ce tăţenii care au stat în faţa televizoarelor şi au primit răbufnirea de minciună, calomnie, ură, contrafacere care s-a revărsat minut cu minut peste ei.

Câteva lucruri totuşi trebuie spuse. Primul este că uriaşa şi dureroasa controversă din ultimul timp, care, ca pe vre mea FSN-ului şi a minerilor, a despărţit prieteni şi chiar familii, nu este despre Traian Băsescu, nici despre cine va fi preşedinte. Nu suntem microbişti politici care se-ncaieră în tribune când se-ntâlnesc cu altă galerie. Degeaba votăm dacă votăm oameni şi nu principii, proiecte, orientări politice.

Ar trebui, când mergem la vot, să avem o viziune şi nişte aşteptări în privinţa consecinţelor votului nostru. Ura nu foloseşte la nimic.

Faptul că-mi place sau nu mutra lui Băsescu n-ar trebui să mă influenţeze în votul meu, căci nu mutra sau manierele lui îmi vor influenţa viitorul.

Cred că singurul fel corect în care un alegător conştient trebuie să gândească este: care dintre cele două forţe face bine României şi care face rău? Mi-am pus şi eu în ultimii ani această întrebare. Nu pretind că răspunsul meu este cel corect. Dar altul nu am în acest moment, şi ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni şi mai ales în ultimele săptămâni pare să-mi dea mie dreptate, şi nu celor care văd faptele într-un fel opus.

Cred, deci, că venirea lui Traian Băsescu la putere în 2004 a deschis calea, în plan intern, către trei acţiuni principale: reforma justiţiei, deschiderea dosarelor Securităţii şi condamnarea comunismului. Aceste acţiuni reformatoare, dorite şi sprijinite de publicul românesc, au avut însă un efect devastator asupra clasei politicoeconomice româneşti, alcătuită în marea majoritate din foşti colaboratori ai Securităţii, din afacerişti corupţi, pasibili de condamnări grele, şi din politicieni „de stânga” grupaţi în PSD, partidul moştenitor al nomenclaturii comu niste.

Îi recunoaştem în aceste grupuri pe oponenţii violenţi ai lui Băsescu, careau încercat să-l debarce prin vot parlamentar şi care încearcă să-l debarce şi azi prin vot popular.

Între ei se află politicienii cei mai ameninţaţi de reforme: Ion Iliescu, cercetat perpetuu în dosarul Revoluţiei şi-al mineriadelor, Adrian Năstase, cercetat pentru corupţie, Dinu Patriciu, cercetat şi el în mai multe dosare, Dan Voiculescu, care-a primit de la CNSAS verdict de colaborare cu fosta Securitate, Sorin Ovidiu Vîntu, suspect perpetuu în diverse afaceri. Se mai află în aceeaşi situaţie – transformându-se în aprigi oponenţi ai actualului preşedinte – toţi foştii colaboratori ai Securităţii din partidele cele mai diverse şi din societatea românească în general.

De asemenea, întregul PSD, care nu s-a debarasat de sechelele comuniste şi în care baronii locali sunt pasibili de condamnări. Şi, în general, cei 322 de politicieni care au încercat acum o vreme debarcarea lui Băsescu. Aşa încât putem vorbi de o caracatiţă politico-economico- mediatică (ziare şi televiziuni întregi, proprietatea celor de mai sus, infestate de foşti securişti, asmuţite împotriva actualului preşedinte) care, dacă Mircea Geoană va câştiga actualele alegeri, va deveni stăpâna absolută a României.

Partidul Naţional Liberal nu va avea nici parte, nici moştenire alături de caracatiţa pe care azi o împinge la putere, ci va fi prima ei victimă.

După 6 decembrie, România lui Geoană va arăta ca un stat sud-american sau ca unul din răsăritul României: o ţară cu instituţiile statului captive în cercul intereselor financiare ale unei clici politico- economico-mediatice.

Eu nu doresc o astfel de Românie. Cei care-o doresc s-au dovedit în stare, în această campanie, de înscenările cele mai mizerabile, de loviturile sub centură cele mai josnice.

Ce-i fac acum lui Băsescu ne vor face şi nouă, tuturor, când nu va mai exista forţă în România care să-i oprească.»

*           *

*

Anunțuri

3 Responses to Mircea Cărtărescu şi realismul său vizionar

  1. theo spune:

    s-a trezit cam tarziu dl. cärtärescu.

    copul domniei sale , ………….poate studia la moscova.

  2. waszlaw spune:

    vai de mine, m-am hotarat acum ,votez basescu, daca asa a zis cartarescu, gata!

  3. amanda13 spune:

    da, nici eu nu-mi doresc o asemenea Romanie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: