«When you have an efficient government, you have a dictatorship» — Harry Truman (1884-1972)

Dom’le, e groasă! Mă rog, CICĂ e groasă…

Cică e dictatură. Cică „JOS DICTATORU’!”.

Confirm. Subscriu. Iau parte. Mă alătur. Solidarizez. Empatizez. Simpatizez. Simpatetizez. Patetizez.

Și mi-aduc, suav, aminte de perioada trandafirie a frumoasei și regretatei noastre democrații, acum călcate brutal în picioare.

Eheiii…

Democrație era cand PSD-istul Iliescu si PNL-istul Roman chemau minerii să omoare în bătaie elementele legionare cu barbă, ochelari și diplomă universitară care se drogau, făceau sex și fabricau dolari falși la xerox.

Democrație era pe când sediile partidelor de opoziție erau vandalizate și incendiate, iar liderii lor erau chelfăniți și plimbați cu TAB-ul.

Tot democrație era când proto-bloggerul Ciuvică era arestat de pe stradă pentru crima de lezmajestate, intitulată „Armaggedon”, la adresa premierului PSD Adrian „Bombo” Năstase.

Democrație era și când mass media era controlată prin publicitatea guvernamentală și a întreprinderilor de stat din pixul aceluiași Năsatse.

Democrație era, desigur, când presa scrisă era strânsă cu ușa monopolului guvernamental privind hârtia de ziar fabricată la Letea.

Democrație era când poporul, atât cel viu cât și cel mort, era vânat cu arcanul lui Cozmâncă ca să voteze noua constituție a lui Iliescu și Năstase în prelungiri, două zile la rând.

Democrație era când garantarea sau restituirea proprietății constituiau o idee retrogradă, burghezo-moșierească.

Democrație era când „structurile” îl învingeau până și pe Președintele României.

Democrație era când S.R.I.-ul n-avea timp să pună la dispoziția CNSAS dosarele fostei Securități și când foștii turnători păreau icoane.

Democrație era când IMGB-ul făcea ordine.

Democrație era când justiția nu se făcea la televizor, ci nu se făcea deloc.

Democrație era și când puterea pesedistă vota cu drag toate inițiativele și amendamentele opoziției parlamentare.

Democrație era și astă toamnă, când reprezentantul teoretic al celor bătuți la sânge în Piața Universității în 1990, un domn sobru, cu cioc, se gudura Umil sub bătaia tandră pe umăr și pe creștet a instigatorului celeilalte bătăi.

Astăzi însă, ne aflăm, așadar, sub dictatură.

E drept, ținerea de minte (ca și bunul simț sau inteligența) este un privilegiu, nu o obligație.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010