«Alex, mi-ar placea ca, cu charmul tau literar recunoscut, dar in mai putine sofisme – dupa gustul meu (sic), sa comentezi si afirmatii de genul acesta :
„Practic, presedintele si guvernul se sustrag metodei supreme de control, adica raspunderea in fata poporului. Pentru ca aceasta raspundere nu se exercita doar prin pirghiile formale, in fata Parlamentului sau a Justitiei, ci si pe piata ideilor. Cind ajungi sa controlezi piata ideilor, sfirsesti prin a controla totul. Sau, ca sa-l citam pe presedintele Basescu din 2004, “daca ajungi sa controlezi presa, controlezi poporul”… Nu puterea presei, ci lipsa de putere a presei reprezinta un risc pentru democratie”.»
• 1 • Am acceptat cererea de prietenie de la „Știi Să Scrii” oarecum „blind”, crezând că e vorba despre ceva legat „mania” mea cu ortografia. Nici acum, când îți răspund, nu știu încă ce e acolo. Mă rog…
• 2 • Părerea mea este că răspunderea politicienilor în fața poporului se asumă, constituțional, la alegeri. Băile de mulțime, mitingurile, etc. nu sunt decât conjuncturi de cele mai multe ori demagogice. Chiar și atunci când în mijlocul lor s-a aflat Băsescu.
• 3 • Am auzit întrebarea speculativ-oață că de ce nu se mai duce acum Băsescu în mijlocul oamenilor? Păi, din același motiv pentru care nu s-a dus Ion Iliescu – în continuare actual președinte de onoare al PSD – în Piața Universității în 1990 sau Emil Constantinescu în Valea Jiului înainte de ultima mineriadă.
• 4 • Politicienii puterii își asumă răspunderea „pe piața ideilor”. Eu l-am văzut și pe președinte și pe premier și pe Vlădescu și pe Videanu și pe Udrea și pe Marko și pe Diaconescu și pe Isărescu și pe Epstein-Kovacs și pe Andreea Paul- Vass explicând necesitatea ACESTOR măsuri și dezavantajele (mai mari ale) ALTOR măsuri.
• 5 • Problema exercitării acestei răspunderi în planul ideilor constă în CADRUL disponibil: televiziunile. Mie personal – e o părere subiectivă – nu mi se pare că puterea se poate exprima liber și coerent, fără obstrucții și fără pumni în gură, la „Antena 3” sau la „Realitatea” cu moderatori ca Vrânceanu Firea, Crețulescu, Dumitrescu, Stan, Ciutacu, Gâdea, etc.
• 6 • Autorul textului reprodus de tine citează – cam prostește și fără alt sens decât de a-și trage cu dreptu’n stângu’ – o afirmație FALSĂ a președintelui Băsescu: «daca ajungi sa controlezi presa, controlezi poporul». Ar fi interesant de știut CÂND a crezut/spus președintele această irealitate. Dovada invalidității acestei afirmații stă în TOATE SCRUTINURILE din 2004 încoace. Presa a fost controlată de Năstase – vrei să explic cum, prin publicitate de la stat, etc.? – și Năstase a pierdut alegerile. Apoi, presa, eliberată incontestabil de sub jugul statului, a trecut sub controlul „mogulilor”, adică al patronilor ei. Și? În ciuda tuturor campaniilor, a dezinformărilor, a manipulărilor, a mistificărilor, a intoxicărilor, a propagandei deșănțate, a instigărilor… efectul a fost NUL! PDL și Băsescu au câștigat TOT!
Este, desigur, „meritul” unor „strategi media” incompetenți și al unor „tonomate” neinteligente, care au compromis jurnalismul lipsindu-l de orice credibilitate. Nu întâmplător a ajuns „Realitatea” în situația financiară în care se află și nu întâmplător au închis aceiași „moguli” atâtea ziare, „întâmplător” imediat după alegeri.
Cred că am reușit să-ți argumentez de ce afirmația lui Băsescu – dacă e a lui – este FALSĂ. Istoria și realitatea au infirmat-o!
Îți amintești că toți „maeștrii” presei o țineau langa că niciun politician nu a câștigat vreodată vreun război cu presa. Țapă! La noi, presa e atât de proastă încât a reușit performanța, demnă de „Guiness Book”, de a distruge cea mai veche tradiție a presei: invincibilitatea în fața politicienilor.
Este, desigur, „meritul” unor „strategi media” incompetenți și al unor „tonomate” neinteligente, care au compromis jurnalismul lipsindu-l de orice credibilitate. Nu întâmplător a ajuns „Realitatea” în situația financiară în care se află și nu întâmplător au închis aceiași „moguli” atâtea ziare, „întâmplător” imediat după alegeri.
Cred că am reușit să-ți argumentez de ce afirmația lui Băsescu – dacă e a lui – este FALSĂ. Istoria și realitatea au infirmat-o!
Îți amintești că toți „maeștrii” presei o țineau langa că niciun politician nu a câștigat vreodată vreun război cu presa. Țapă! La noi, presa e atât de proastă încât a reușit performanța, demnă de „Guiness Book”, de a distruge cea mai veche tradiție a presei: invincibilitatea în fața politicienilor.
• 7 • Așadar, CONCLUZIA autorului citat de tine NU POATE FI DECÂT FALSĂ, deoarece pleacă de la o PREMISĂ FALSA: afirmația lui Băsescu.
« Nu puterea presei, ci lipsa de putere a presei reprezinta un risc pentru democratie»
La noi, „puterea” presei se rezumă – de ani buni – la cancanuri, la afirmarea maneliștilor, Elodiilor, Poponeților și Nikitelor, la compromiterea ideii de deontologie, la șantaj, la „bombe” care fâsâie, la zvonistică, la „pe surse”, etc. Sunt atâtea exemple încât s-ar putea realiza o adevărată „crestomație” cu ele. Din păcate, la noi, presa mare, intrând pe mâinile unor decidenți cu interese politico-economico-juridice grave, a fost aservită acestor interese și s-a ales praful de ea. Societatea este polarizată, stânga impresionează clasele de jos, dreapta clasele de mai sus. Dacă cineva a aplaudat PDL-ul și acum îl huiduie pentru că îi scade un venit, avem de-a face cu o incoerență nu numai idelogică, ci și morală… Mutatis mutandi, acest gen de oameni sunt suspecți de a-și părăsi soțul/soția bolnav/ă sau rămas/ă șomer/ă, deoarece nu mai aduce bani în casă.
O altă dovadă că presa e castrată de proprii ei proprietari este că poporul nu „percutează” la nicio „chemare” (vezi mitingurile jalnice, vezi greva generală, vezi lanțul uman, etc.). A-ți baza lupta politică, în plan mediatic, pe „analiști” ca Ciuvică sau Barbu, pe ziariști ca Roșca Stănescu, Nistorescu sau Chireac și pe „moderatori” ca aceia enumerați mai sus, înseamnă a-ți tăia craca de sub picioare.
Presa e bine merci, n-o fură nimeni, nu-i pune nimeni niciun căluș în gură.
Presa se sufocă singură, ca Stephen Gately, de la Boyzone, cu propria-i vomă.
« Nu puterea presei, ci lipsa de putere a presei reprezinta un risc pentru democratie»
La noi, „puterea” presei se rezumă – de ani buni – la cancanuri, la afirmarea maneliștilor, Elodiilor, Poponeților și Nikitelor, la compromiterea ideii de deontologie, la șantaj, la „bombe” care fâsâie, la zvonistică, la „pe surse”, etc. Sunt atâtea exemple încât s-ar putea realiza o adevărată „crestomație” cu ele. Din păcate, la noi, presa mare, intrând pe mâinile unor decidenți cu interese politico-economico-juridice grave, a fost aservită acestor interese și s-a ales praful de ea. Societatea este polarizată, stânga impresionează clasele de jos, dreapta clasele de mai sus. Dacă cineva a aplaudat PDL-ul și acum îl huiduie pentru că îi scade un venit, avem de-a face cu o incoerență nu numai idelogică, ci și morală… Mutatis mutandi, acest gen de oameni sunt suspecți de a-și părăsi soțul/soția bolnav/ă sau rămas/ă șomer/ă, deoarece nu mai aduce bani în casă.
O altă dovadă că presa e castrată de proprii ei proprietari este că poporul nu „percutează” la nicio „chemare” (vezi mitingurile jalnice, vezi greva generală, vezi lanțul uman, etc.). A-ți baza lupta politică, în plan mediatic, pe „analiști” ca Ciuvică sau Barbu, pe ziariști ca Roșca Stănescu, Nistorescu sau Chireac și pe „moderatori” ca aceia enumerați mai sus, înseamnă a-ți tăia craca de sub picioare.
Presa e bine merci, n-o fură nimeni, nu-i pune nimeni niciun căluș în gură.
Presa se sufocă singură, ca Stephen Gately, de la Boyzone, cu propria-i vomă.
P.S. – Te-am copleșit cu logoreea și cu ghilimelele, scuze, m-ai provocat. 😉
Hm, „sofisme…”? Mă uit pe forumuri, pe-aici, pe Facebook, pe ici, pe colo… Să vezi „sofisme” acolo, ca acela pe care le-am prezentat în ciclul „Mentalități românești”. Nu știu de ce cei mai isterici, mai aberanți, mai incoerenți, mai violenți verbal sunt întotdeaună din rândul anti-băseștilor. Fă o probă…
OK, serios vorbind, recunosc că uneori speculez în scop demonstrativ, dar până la «raționament aparent corect, dar în fond incorect, construit astfel în scopul de a induce în eroare» e cale lungă, căci eu nu-mi amintesc de vreun caz în care să fi mințit sau să fi afirmat un neadevăr pentru a induce în eroare. Sofisme brute, vulgare, butucănoase, sunt cele despre perdele de zeci de mii de euro, despre vile de-un miliard de euro, despre patinoare (apropo, nu știi cumva dacă preferatul tău Tolontan mai are mult până ne-aduce dovada care trebuia s-o primească într-o joi? Că a rămas cu onoarea nereperată după filmulețul care-l dovedea mincinos).
Vezi, ARTICOLUL ĂLA AL LUI TOLONTAN a fost un sofism.
OK, serios vorbind, recunosc că uneori speculez în scop demonstrativ, dar până la «raționament aparent corect, dar în fond incorect, construit astfel în scopul de a induce în eroare» e cale lungă, căci eu nu-mi amintesc de vreun caz în care să fi mințit sau să fi afirmat un neadevăr pentru a induce în eroare. Sofisme brute, vulgare, butucănoase, sunt cele despre perdele de zeci de mii de euro, despre vile de-un miliard de euro, despre patinoare (apropo, nu știi cumva dacă preferatul tău Tolontan mai are mult până ne-aduce dovada care trebuia s-o primească într-o joi? Că a rămas cu onoarea nereperată după filmulețul care-l dovedea mincinos).
Vezi, ARTICOLUL ĂLA AL LUI TOLONTAN a fost un sofism.
P.P.S. la primul mesaj referitor la „piața ideilor”. Imaginează-ți o „tranzacție” de idei pe această „piață” între Andreea Paul-Vass și Andreea Crețulescu, între Adrian Vasilescu sau Bogdan Baltazar și Soviani, între universitarul Andrei Pleșu și universitarul Valentin Stan… :))))))
***
© Alexandru Dan Mitache • 2010
Publicat de ALEXANDRU MITACHE 
Alexandru Mitache's Blog 