După publicarea articolului intitulat „ȘCOALA SPORTIVĂ DE ELEVI Nr. 2”, am primit, până azi, 62 de comentarii și mulți inimoși, foști elevi, au corectat sau au completat lista inițială și au relatat mici întâmplări de pe vremuri.
M-a bucurat nespus că remember-ul meu a avut un asemenea ecou nesperat.
După cum nesperată era și lunga scrisoare pe care cel mai important continuator al tradiției secției de schi a Școlii Sportive Nr. 2 – după Thea Ionescu – mi-a trimis-o, în manuscris, prin amabilitatea fiicei sale Johanna, căreia îi mulțumesc pe această cale. Este vorba, desigur, de RADU GHIEA!
Îmi permit să fac publică scrisoarea lui – trimisă de la Ratingen (Germania) – și vă las, în continuare, să o citiți și pe mulți dintre voi să vă regăsiți în memoriile lui.
MULȚUMESC, DOMNULE GHIEA!
* *
*
– 1 –
– 2 –
– 3 –
– 4 –
– 5 –
– 6 –
– 7 –
– 8 –
– 9 –
– 10 –
– 11 –
– 12 –
– 13 –
– 14 –
– 15 –
– 16 –
– 17 –
– 18 –
– 19 –
– 20 –
– 21 –
– 22 –
– 23 –
– 24 –
– 25 –
– 26 –
– 27 –
***
© Alexandru Dan Mitache • 2010
Alexandru Mitache's Blog 
Constat ca pe 10 iunie am lasat un comentariu pt Catinca Ghiea intreband de ce nu se aude vocea lui Radu Ghiea. Probabil ca a fost telepatie si/sau Catinca si-a facut datoria transmitand mai departe, Radu Ghiea a scris pe 11 iunie.
Cum era de asteptat, Radu Ghiea are multe de povestit … il lasam sa faca planul de capitole sau deschidem o lista de propuneri ?
hello Ioane,
Cred ca ar fi bine sa avem planul de capitole al lui Radu, dar ar fi simpatic sa propunem si noi la randul nostru. Caci plecand din doua directii, vom avea cele doua priviri complementare.
Cert este ca, si din punctul meu de vedere, bogatia primita in acei ani de SS2, cabanita, Ghiea, schi, are si acum o buna influenta asupra mea atat intru prezentul trait cat si in savurarea amintirilor trecutului.
Si uite, idei de capitole :
• copiii in trecut
• aceeasi copii acum
• in general : unde sunt toti cei care au luat parte la marea noastra aventura (Radu Ghiea a pomenit , atunci cand era cazul, pe cei care nu mai sunt, de pilda)
• idee dezvoltata de Ludo : materialul de schi de atunci si amintirile noastre legate de el
• si altele, si altele, si altele
hello Nico – nu mie idei de capitole; dupa cum ai citit RG lucreaza la ceva …
Povestea cu Varful cu Dor -> Piatra Arsa dateaza din iarna 1970-1971, cred eu. Aveam deci… 5 ani. Mi se pot ierta asadar anumite erori de memorie ( precum si dorul de mama…).
Cu ani mai tarziu (1976? 77?), Ghiea m-a mai carat odata in spate, de la cabanita, intr-o seara. Aveam febra, de cateva zile bune, si tot nu-mi trecea. Unii pretind ca-i spuneam chiar „vorbe de duh” lui Ghiea… eu nu-mi aduc aminte de asa ceva. Una peste alta… am fost dus in spate de Ghiea… pana la un punct (Cristianu Mare ?). Mai departe… cu „Ratrak-ul” pana jos in Poiana (Musi a mers pe spatele ratrakului, la exterior: la sosire in Poiana era un fel de om de zapada). In Poiana m-au luat in primire parintii mei si de acolo… terminus la spitalul din Brasov (aveam o pneumonie de toata frumusetea, am avut dreptul la vreo cateva zile de Penicilina: „curul prastie!” conform expresiei lui Musi)
Cred, de altfel, ca a fost singura ocazie in care am coborat Sulinarul altfel decat pe schiuri: cat eram eu de naucit de febra, mi-aduc aminte totusi ca arata teribil, noaptea, sub lumina reflectoarelor de la Ratrak.
Propuneri ? Personal una singura: daca am putea sa situam cronologic evenimentele. Cat timp mai santem capabili sa o facem (cum spuneam, am deja ochelari; urmeaza proteza dentara, apoi Viagra, apoi…. 😀 )
Buna
Eu sint Sorana una din multele „fetite” de la Ghiea (acum suna cam ciudat aceast atitulatura 🙂 ).
Am inceput la 1500, Piatra Arsa, Clabucet, Cristianu, Padina (cu aventura de neuitat prin padure si zapada de 1m) si nu in ultimul rind Cabanita.
Revazind pozele de atunci imi dau seama ce copilarie am avut si cit de putin ne trebuia sa fimfericiti.
Si eu ca probabil multi dintre Cabanari, as dori sa intru in legatura cu unul, cu altul. Se pare ca tu ai cele mai multe legatri „vii” asa ca iti la emailul meu poate ne reunim macar citiva intr-o zi sa depanam amintiri
soranaf@yahoo.com
Dragă Sorana, din păcate nu cred să ne fi cunoscut personal. Mă bucură, însă, faptul că ți-am dat prilejul unei întoarceri în timp și a unui remember.
Din păcate nici eu nu mai țin legătura cu foștii colegi de școală sportivă, cu mici excepții: Răzvan Voiculescu, Ion Ghika, Radu Smighelschi și recent am avut bucuria să mă conversez, după, probabil, 40 de ani, cu Corvin Pătrașcu. Noroc cu Facebook-ul și cu internetul prin care țin legăturile care mi-au permis crearea listei. Cu Răzvan May am fost coleg de liceu, dar cu 2 ani mai mare. Din „generația” ta nu știu multă lume, am pus pe listă sugestii venite din „gură-n gură”.
Dacă e cineva care te interesează în mod săecial, numește-l și voi ăncerca să-i găsesc adresa de mail.
Cu drag…
As vrea , daca se poate sa ii trimiti urari de bine, sanatate, viata lunga Domnului Ghiea, si sa-i spui ca am citit scrisoara lui si m-am bucurat nespus pentru ca ma aflam pe ” Lista lui Ghiea” 🙂
Roaga-l daca vrea si ii face placere sa ma anunte cind mai vine in tara si eventual sa ne intilnim. Intreaba-l te rog ca mai stie de Horia Stan (era preferatul meu dintre antrenori )
Merci pentru raspuns
Postul asta, cu o incarcare de amintiri si (deci ?) emotionala foarte puternica, mai palpaie. Multe directii sunt posibile de aici mai departe:
+ o reuniune anuala – exista a
+ o carte, un autor sau cu textele multora
[…] • Mulțumesc, Domnule Ghiea! […]
22 Februarie 2016
ca de fiecare datä, räsfoind paginile, mä uit prin „ferestrele sufletului”, la ani si ani de viatä…. : ) Ioana