Nu știu dacă știți povestea clădirii… Este fosta casă Păucescu*.
În ea se află astăzi sediul Uniunii Arhitecților din România.
Se găsește în Piața Palatului (azi Piața Revoluției), de fapt la intersecția Străzii Boteanu cu fosta Stradă Onești (azi Dem I. Dobrescu).
Unii o consideră o monstruozitate urbanistică. Eu o consider un viitor monument istoric nebănuit.
Ceea ce se vede în partea de jos este fostul sediu al Direcției a V-a a Securității (Direcția Securitate și Gardă), adică acolo își aveau sediul cei care-l păzeau pe Ceaușescu.
La Revoluție, cladirea a fost distrusă, deși fusese părăsită în grabă, trăgându-se în ea cu tunurile tancurilor aflate în fața fostului Comitet Central al P.C.R. (azi Ministerul de Interne) și incendiată. N-au mai rămas din ea, în decembrie 1989, decât ruinele zidurilor exterioare.
Ideea arhitectonică** aplicată ulterior, prin 2002-2003, cred că a fost aceea a noului care răzbește dintre ruinele revoluției, vechiul și noul combinându-se într-un amestec de cărămidă și sticlă. De fapt, ideea aceasta se regăsește și pe Wikipedia, la articolul „Securitate”, pe care imaginea clădirii îl și ilustrează.
Aproape real! Simbolistica este perfectă! Ba chiar genială și surprinzător de generalizabilă.
Numai că interpretarea istorică este cu totul alta: din vechii securiști s-au ivit noii oameni de afaceri, sau, generalizând și trecând simbolul atât în planul dialectic cât și în cel al vorbelor de duh… «La vremuri noi, tot noi».
Cladirea cea nouă este, așadar, deja un monument istoric. Va trebui doar să ne aducem aminte ce reprezintă.
Puriștii urbanismului să tacă!
__________________________________________________
* O istorie interesantă a clădirii puteți citi pe Rezistența Urbană
** Același „șpil” arhitectonic – foarte contestat – a fost aplicat și în cazul Hotelului Novotel, de pe calea Victoriei, amplasat pe locul fostului Teatru Național, distrus la bombardamentele din august 1944, a cărui fațadă o pastișează.
***
© Alexandru Dan Mitache • 2010
Alexandru Mitache's Blog 
Ai dreptate Alex ! E un fel de pasare Phoenix….securitatea renascuta in afaceri. Sau de ce nu….casatoria, infratirea ochilor albastri cu afaceristii romani….ceva vechi, ceva nou, ceva blue….
O adevarata simbolistica…
Teatrul Naţional a fost distrus de aviatia germană pe 24 august 1944, când au vrut să bombardeze Palatul Telefoanelor (singura mare centrală telefonică modernă, cu aparatură americană Bell Telephone), aflat chiar lânga teatru. A fost bombardat şi Palatul Regal, o aripă fiind distrusă (acolo era şi camera-seif unde fusese ţinut Antonescu în seara zilei de 23 august – era complet distrusă, ar fi murit dacă mai rămânea acolo).
Muțumesc, Riddick… Am corectat.
Știam (greșit) că T.N. fusese distrus în urma bombardamentelor din 4 aprile 1944.
Simbolistica este ingrozitoare dar simbolizeaza exact ce am fost si ce suntem azi.Daca te uiti bine la acest ansamblu arhitectural iti dai seama ca nu e loc de speranta.Vechiul si noul regim sunt practic contopite.E o cladire absurda.Nu imi place ce reprezinta.
Se cheama ” façadisme” in franceza, probabil poate devenii in romaneste fatzadism si mai multe aici http://fr.wikipedia.org/wiki/Fa%C3%A7adisme, Le terme « façadisme » est aussi entré dans le langage courant pour désigner des choses ou concepts superficiels, sans profondeur ou qui n’ont qu’une apparence de fonctionnalité.
Evident- scuze ca n-am verificat mai atent – articolul in engleza despre fatadism in engleza e mai larg, vezi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Facadism