Domnul Victor Rebengiuc, un incontestabil mare talent al teatrului și cinematografiei românești, devenit, însă, la senectute un fel de vuvuzelă de bloc care își dă cu părerea și care iese să strige la copii, începe să semene din ce în ce mai mult cu personajul „Bască”, din „Mormântul călărețului avar”, de D.R. Popescu, pe care-l interpreta magistral pe scena Naționalului prin ’80.
Întrebat, neîntrebat, concernat, neconcernat de vreo treabă, domnul Rebengiuc iese în balcon și vociferează. Ba, pentru ca bătălia de joc la care se autosupune să fie maximă, ziarele îi mai și popularizează băgările în seamă, pentru ca de bietul bătrân să râdă cu compasiune toată țara, nu numai țățimea din cartier. Maniera aceasta este mai veche, „Realitatea” i-a mai exploatat vanitatea, ridiculizându-l când cu „Noi vrem respect”, de parcă făcea reclamă la Coprol.
Acesta este Victor Rebengiuc*
De fapt, televiziunile exhibă penibilul bătrâneților multor foste vedete doar de dragul unui rating de tip gerontofil. Dacă vedem varicele lui Liz Taylor, de ce n-am vedea și sclerozele lui Lucian, Piersic sau Beligan.
„Ziarul Financiar” îl face, deci, de cacao pe domnul Rebengiuc publicându-i una dintre opiniile care îl caracterizează în ultima vreme, de când a ajuns, ca și alți colegi de-ai domniei sale, senili de-a binelea, un fel de Mircea Badea cultural-obștesc.
«La rândul său, actorul Victor Rebengiuc a spus că nu cunoaşte exact noul sistem de impozitare a drepturilor de autor, însă nu se aşteaptă la o măsură bună. „O măsură bună nu are cum să fie. De când este, guvernul ăsta a luat numai măsuri proaste. Nu mă aştept la ceva bun”.» – „Ziarul Financiar”
Adică, precum spuneam, habar n-are despre ce e vorba, dar dacă e s-apară în papuci cu părerea în punga de-un leu, cu care i-ar sta mai bine la vreo coadă, domnul Rebengiuc nu ezită. Și-o scoate și și-o dă.
Trucul e gata. Ziarul ia opinia actorului, moale cum e ea la vârsta asta, o cizelează nițel să pară că e tare și-o pune pe pagină, pe net sau o dă la televizor sub câte-un titlu „incendiar”, dar bine ticluit:
«Artiştii refuză să stea la cozi pentru drepturile de autor. Vedeţi aici ce părere au Victor Rebengiuc şi Alexandru Arşinel»
Ce înțelege prostimea care citește asemenea ziare sau care cască gura la televizor?
Că domnul Victor Rebengiuc instigă la grevă fiscală, că domnia sa nu este dispus să stea la coadă pentru a-și plăti taxele, umilit în vedetismul lui semicentenar de către un guvern abuziv, nemilos și nerecunoscător. Că eroul domn Rebengiuc iese cu pieptul dezvelit și cu capul gol în fața terorii de partid și de stat.
De fapt, realitatea este că domnul Victor Rebengiuc, transformat în muțunacul civismului de trust, vorbește ca aia-n târg pentru că, așa cum recunoaște, habar n-are că…
«Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 791/2010 persoanele care au calitatea de pensionari ai sistemului public de pensii si realizeaza venituri de natura profesionala pe baza de contract de drepturi de autor nu datoreaza contributiile individuale de asigurari sociale, asigurari sociale de sanatate si asigurari de somaj incepand cu 1 iulie 2010.»
Ticăloșia este cu atât mai mare cu cât eventuali puitori de bot la asemenea instigări nu-și dau seama că vor plăti penalizări de-or să se spetească crezând, naivi, că domnul Rebengiuc, multiplu pensionar, autor, colaborator și protagonist le va fi solidar.
Iată ce scria D.R. Popescu pe www.pro-saeculum.ro:
«Victor Rebengiuc, în Bascã („Mormântul cãlãrețului avar”) era memorabil: un amestec de poltronerie și humor, un gângav la minte, de la naturã, dar devenit lucid al dracului fațã de propriile sale interese, pe creștet cu o bascã – fes! – mereu în schimbare, ca vântu-n zbor!»
Să ne trăiești, nene Rebengiuce!
_________________________
* N.B. – Fotografia prezentată în text este un model de dezinformare, de tipul celor practicate de mass media cu care domnul Rebengiuc colaborează. În fapt, reprezintă doar o secvență din filmul „Medalia de onoare” a lui Cătălin Netzer și nu o scenă reală.
***
© Alexandru Dan Mitache • 2010
Publicat de ALEXANDRU MITACHE 
Alexandru Mitache's Blog 