Domnul Victor Rebengiuc se întoarce la Bască


Domnul Victor Rebengiuc, un incontestabil mare talent al teatrului și cinematografiei românești, devenit, însă, la senectute un fel de vuvuzelă de bloc care își dă cu părerea și care iese să strige la copii, începe să semene din ce în ce mai mult cu personajul „Bască”, din „Mormântul călărețului avar”, de D.R. Popescu, pe care-l interpreta magistral pe scena Naționalului prin ’80.

Întrebat, neîntrebat, concernat, neconcernat de vreo treabă, domnul Rebengiuc iese în balcon și vociferează. Ba, pentru ca bătălia de joc la care se autosupune să fie maximă, ziarele îi mai și popularizează băgările în seamă, pentru ca de bietul bătrân să râdă cu compasiune toată țara, nu numai țățimea din cartier. Maniera aceasta este mai veche, „Realitatea” i-a mai exploatat vanitatea, ridiculizându-l când cu „Noi vrem respect”,  de parcă făcea reclamă la Coprol.

Acesta este Victor Rebengiuc*

De fapt, televiziunile exhibă penibilul bătrâneților multor foste vedete doar de dragul unui rating de tip gerontofil. Dacă vedem varicele lui Liz Taylor, de ce n-am vedea și sclerozele lui Lucian, Piersic sau Beligan.

„Ziarul Financiar” îl face, deci, de cacao pe domnul Rebengiuc publicându-i una dintre opiniile care îl caracterizează în ultima vreme, de când a ajuns, ca și alți colegi de-ai domniei sale, senili de-a binelea, un fel de Mircea Badea cultural-obștesc.

«La rândul său, actorul Victor Rebengiuc a spus că nu cunoaşte exact noul sistem de impozitare a drepturilor de autor, însă nu se aşteaptă la o măsură bună. „O măsură bună nu are cum să fie. De când este, guvernul ăsta a luat numai măsuri proaste. Nu mă aştept la ceva bun”.» – „Ziarul Financiar

Adică, precum spuneam, habar n-are despre ce e vorba, dar dacă e s-apară în papuci cu părerea în punga de-un leu, cu care i-ar sta mai bine la vreo coadă, domnul Rebengiuc nu ezită. Și-o scoate și și-o dă.

Trucul e gata. Ziarul ia opinia actorului, moale cum e ea la vârsta asta, o cizelează nițel să pară că e tare și-o pune pe pagină, pe net sau o dă la televizor sub câte-un titlu „incendiar”, dar bine ticluit:

«Artiştii refuză să stea la cozi pentru drepturile de autor. Vedeţi aici ce părere au Victor Rebengiuc şi Alexandru Arşinel»

Ce înțelege prostimea care citește asemenea ziare sau care cască gura la televizor?

Că domnul Victor Rebengiuc instigă la grevă fiscală, că domnia sa nu este dispus să stea la coadă pentru a-și plăti taxele, umilit în vedetismul lui semicentenar de către un guvern abuziv, nemilos și nerecunoscător. Că eroul domn Rebengiuc iese cu pieptul dezvelit și cu capul gol în fața terorii de partid și de stat.

De fapt, realitatea este că domnul Victor Rebengiuc, transformat în muțunacul civismului de trust, vorbește ca aia-n târg pentru că, așa cum recunoaște, habar n-are că…

«Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 791/2010 persoanele care au calitatea de pensionari ai sistemului public de pensii si realizeaza venituri de natura profesionala pe baza de contract de drepturi de autor nu datoreaza contributiile individuale de asigurari sociale, asigurari sociale de sanatate si asigurari de somaj incepand cu 1 iulie 2010.»

Ticăloșia este cu atât mai mare cu cât eventuali puitori de bot la asemenea instigări nu-și dau seama că vor plăti penalizări de-or să se spetească crezând, naivi, că domnul Rebengiuc, multiplu pensionar, autor, colaborator și protagonist le va fi solidar.

Iată ce scria D.R. Popescu pe www.pro-saeculum.ro:

«Victor Rebengiuc, în Bascã („Mormântul cãlãrețului avar”) era memorabil: un amestec de poltronerie și humor, un gângav la minte, de la naturã, dar devenit lucid al dracului fațã de propriile sale interese, pe creștet cu o bascã – fes! – mereu în schimbare, ca vântu-n zbor!»

Să ne trăiești, nene Rebengiuce!

_________________________

* N.B. – Fotografia prezentată în text este un model de dezinformare, de tipul celor practicate de mass media cu care domnul Rebengiuc colaborează. În fapt, reprezintă doar o secvență din filmul „Medalia de onoare” a lui Cătălin Netzer și nu o scenă reală.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Anunțuri

7 Responses to Domnul Victor Rebengiuc se întoarce la Bască

  1. theo spune:

    CU CE SUNT ACESTIA, mai presus de altzi romani.

    cum isi permit sä arate atata arogantzä??????????????

    RUSINE SÄ LE FIE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  2. theo spune:

    REBENCIUC SI ALTZII SUNT SUSTZINÄTORII LUI ILICI,

    comunisti nesimtzitzi. au profitat destul.

  3. Liviu Iordache spune:

    Evident, ca unul care a spus toata viata vorbele altuia, nu putea scoate decit ce i s-a spus sa zica! Pentru ca stie foarte bine ca nu avea nicio treaba cu chestia asta, din simplu motiv ca de 15 ani, in unele privinte doar de 10, domnul VR culege cu sirg urmatoarele venituri lunare fixe: pensie, dupa iesirea la binecuvenita din postul de director, salariu, de angajat al teatrului national, indemnizatie de personalitate culturala, o renta viagera in genul celor pentru sportivi (desi la sportivi mai e cum mai e, ca ei joaca sport, vorba aia, pina la 20-30-35 de ani). Abia apoi isi trage drepturi de autor si alte delicateturi! Un nesimtit!

  4. […] nu a anunţat că are asemenea ţinte high level, nu m-am mai mirat. Mârnăleaneala o puteţi citi aici . […]

  5. Platon spune:

    @Marieta, tu esti dama pnl-ista ? pai se explica atunci.

  6. ALEXANDRU MITACHE spune:

    Madam’ Marieta are blog. Aici: http://www.marietavarga.eu/2010/08/29/formatorii-de-opinie-din-presa-fac-prozeliti/#comment-259

    Dar lucrează în duet cu Madam’ Lilick (sic!).

    Le-am răspuns politicos:

    Stimate doamne Marieta și Lilick (ce suav sună),

    Mă copleșeste emoția văzând că însăși „doamna blogului politic” (mondial?) mă bagă deocamdată doar în seamă, nu și în mamă.

    Doamnelor, mă mai măgulește și faptul că doar fractura unui picior de-al Elenei Udrea și textele mele vă mai pot stârni neliniști duminicale.

    N-am înțeles, totuși, al cărui „formator de opinie din presă” aș fi eu prozelit.

    Acu’, pe bune, dv. chiar existați? Mergeți pe stradă? Aveți buletin? Că păreți ieșite din balconul de la Muppets-show, zău.

    Totul se explică citind „That’s me”-ul doamnei Marieta. Un fel „asta-s io”. Nu trebuia să vă jurați, doamnă, că se vede.

    «Marieta a absolvit un liceu care a educat-o, a învăţat-o franceza(engleza n-a mai apucat că se renunţase la studiul a două limbi străine, dar a învăţat-o singură), geografia, istoria toate astea în prima clasă specială de matematică din Arad. A învăţat-o atât de multă matematică încât primul an de facultate n-a adus prea multe noutăţi.
    Facultatea de informatică…n-a pregătit-o pentru nimic. Nu i-a folosit nici înainte de 1989 şi cu atăt mai puţin după. Primul PC în 1996, drept a crezut că o s-o muşte.
    Marieta a învăţat totul singură, a întrebat destul de rar, dar doar din motive de orgoliu.
    Este un principiu care adaptat a călăuzit-o în viaţă şi l-a ales bine.
    Marieta este bunică, iubeşte muzica metal, nu chiar heavy la rupere, joacă bridge şi trăieşte viaţa rotund. Dacă aveţi să-mi comunicaţi ceva puteţi folosi adresa (…). Sper că acel ceva va fi în limitele bunului simţ.»

    Ceva-ul de la mine o fi fost în limitele bunului simț?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: