Cine or fi analfabeții care au comandat, executat și aprobat sinistroșenia asta de placă???
- Cum adică… «Le dernier grand romantique EUROPÈENNE» (sic!)?!?!?
- Cum adică… «PROPAGATOR de la culture française» (sic!) ?!?!?
Cine e „le grand TERMINATOR” al ortografiei franceze și al renumelui intelectual al diasporei române de la Paris?
Deslușesc jos „Église orthodoxe roumaine – Paris” și „… culturelle roumaine”. Halal cultură!
N-ar fi trebuit, cumva, să scrie „Bissérique orthodxe roumaine”?
Cât a costat chestia asta absolut pe-ni-bi-lă?
Enoriașii parizieni care au cotizat și cei care au realizat „opera” sunt, oare, cei repatriați recent?
Vai de capul și de rușinea noastră!!! E vorba, totuși, de Eminescu, nu de Becali sau de Dinescu!
Alooo, BOR-uuu’!!!
***
© Alexandru Dan Mitache • 2010
© Foto – Christian Cărare (Paris) • 2010
Alexandru Mitache's Blog 
Mai usor in privinta lui Dinescu! Ti-as recomanda sa citesti totusi cate ceva scris de acest mare poet si abia apoi sa comentezi la adresa lui!
Ce are poetul cu omul? Cu omul Dinescu sau cu omul Păunescu?
Ce au recitatorii de ode ceaușiste cu actorii Albulescu, Besoiu, sau Pogonat?
Ce are agitatorul politic cu actorul Rebengiuc?
Poți fi un mare artist și în același timp o mare javră.
Sunt tânăr, Doamnă…
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape încă în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând printr-însa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
Astăzi nu
La o masă umblătoare
la un vin ce nici n-a fost
stau cu moartea-ntre pahare
chefuind în zi de post,
urcă viermele pe lampă
fierb piroanele în uşi
simt mireasma ei de vampă
dezbrăcată de cenuşi.
Astăzi nu dar mâine poate
(dracu ştie oare când)
fi-voi tânăr pe furate
iar bătrân şi mai curând.
Tot „poetul” a scris-o și pe asta:
BALADA PREAFRUMOASEI CONSTIPATE
ŞI-A ÎNAMORATULUI CUFURIT
_________________________________
Biet amor de barză chioară
Pentr-un stâlp de telegraf
Maţul tău mă înfioară
Damful tău mă face praf.
Cu zulufi, dar constipată,
Grizonat, dar cufurit,
Mi s-a pus pe tine-o pată
Să ţi-o trag la infinit.
Cum te mai strigam, conteso,
Când intram la tine-n gang
Şi-ţi făceau bucile zbang
Na-ţi-o frântă că mi-ai dres-o.
Eminesculând odoare
Veronică, Veronică
Eu credam c-o ai mai mică,
Tu credeai c-o am mai mare…
In ton cu ultimul text: versuri de cacat. Sper ca au fost scrise in cel mult un minut, la betie.