Alinuța de la „Realitatea TV”

Aseară, pe duioasa figură de varan a Andreei Crețulescu se citea fericirea Alinuței din bancurile cu fetițe cretine.

Dânsa descoperise cu DEX-ul dovada că trupele de jandarmi aflate în Piața Victoriei și în Piața Constituției purtau arme, așa cum îi poruncise Ponta să creadă.

Pentru un spor salarial de rating garantat, îi recomand doamnei puitoare de bombe media s-o aducă  pe învățătoarea din Caracal, cu patul de spital cu tot, în studiou la „Realitatea te privește”. Dar să nu uite perfuziile, obligatoriu trebuie să i se vadă perfuziile și tubul de oxigen. Dacă nimerește și ziua a 70-a de grevă a foamei poate mânca și un tort aniversar în fața ei. Iar dacă doamna din pat se dovedește necooperantă și nu moare în direct, nu m-ar prea mira dacă ar țipa la ea sau dacă, în pauzele de publicitate, nu i-ar tăia nițel oxigenul.

 

ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ȘI EL TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ȘI CONSIDERAT CA ATARE

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Kp în moțiunea de cenzură

Unde K_p este constanta prostiei (am ezitat între K_p și K_t, unde K_t era constanta ticăloșiei, deși, poate, cel mai corect titlu era „ K_p,t”).

Prostia ticăloasă și fudulă a caracterizat în întregul ei moțiunea de cenzură introdusă de PSD și susținută de PC și PNL, ieri 27 octombrie 2010.

• Prostie pentru că, indiferent de greșelile guvernului Boc, nu poți cere înlăturarea unui guvern propunând un altul inoperant, toxic, belicos și populist, cu un program de guvernare unanim caracterizat de către specialiști drept dezastruos. Eugen Rădulescu, director la B.N.R. sintetizează: «Programul PSD ar arunca România în afara lumii moderne, dacă ar fi pus în aplicare, social-democraţii fiind încremeniţi în militantismul socialist al secolului trecut».

• Prostie pentru că textul moțiunii a fost, da capo al fine, o miștocăreală ieftină în care revenea obsesiv, la 3 cuvinte, „guvernarea Băsescu, Udrea… Boc… Anastase…”, glumiță la fel de reușită ca aceea de la „Realitatea” cu „Băsescu are un guvern Boca-Mitică”.

• Prostie pentru că au fost falsificate, inutil, până și listele cu semnăturile parlamentarilor PSD pentru susținerea moțiunii, cel puțin trei fiind trecuți de două ori, la poziții diferite și  cu semnături diferite, deci false: Zgonea, Savu și Georgescu.

• Prostie pentru că absolut toate discursurile celor care susțineau moțiunea invocau în sprijinul ei „majoritatea populației”, „vocea străzii” și foloseau sintagma „în disprețul voinței populare”. Făceau asta exact aceiași care în 19 aprilie 2007 votau suspendarea lui Băsescu, în disprețul deciziei Curții Constituționale și al voinței poporului, dovedite în referendumul din 19 mai 2007, când 74,48% dintre cei prezenți la urne au dat de pământ cu votul dement al celor 322 de parlamentari. Aceiași mari reprezentanți ai voinței populare nu dau doi bani nici pe voința populară exprimată covârșitor de poporul României, nu în sondaje dubioase de casă, ci la referendumul privind reforma parlamentară din toamna trecută.

• Prostie pentru că nu poți începe o acțiune bazând-o pe minciuni infantile, cum a fost aceea comisă de mini-revoluționarul Ponta, care halucina, în capul unei adunături de strânsură ce se îndrepta spre Parlament, că dă atacul asupra cazarmei La Moncada, și care într-un delir donquijotesc acuza forțele de ordine că sunt înarmate cu muniție de război: «Din păcate, România este un duşman pentru Băsescu. Jandarmilor li s-a spus că astăzi va fi o lovitură de stat. Li s-a dat muniţie. Fac un apel să înţeleagă că nu trebuie să facă ceea ce le spune Băsescu, aşa cum n-au făcut nici când le-a spus Ceauşescu să tragă în oameni. Este foarte grav ce se întâmplă. Credem în continuare că democraţia poate fi salvată. Ne aflăm într-un moment prin care România n-a mai trecut din decembrie ’89». Seara, la „Ora de foc” de pe „Realitatea”, după ce orice om inteligent s-a lămurit că dispozitivele de lansat gaze lacrimogene din cârca jandarmilor nu sunt arme (adică toată lumea în afara Crețuleascăi, care titra fericită precum Alinuța, eroina de bancuri cu fetițe cretine, „Avem dovada”), Ponta, pus în fața adevărului, laș și iresponsabil cum îl știm, a refuzat să răspundă, bătând câmpii despre grevista foamei și despre bolnavul Adrian Păunescu.

• Prostie să-l califici pe unul ca Adrian Păunescu, chiar și grav bolnav, drept o persoană care „a făcut și a însemnat ceva pentru România”. Ceva pozitiv adică.

• Prostie pentru că nu poți minți patetic, implicând în mod ticălos o persoană suferindă, pretinzând că o citezi: «Aseară, un om care de 65 de zile se află în greva foamei împotriva acestui guvern incompetent și hoț, a spus exact așa: „Mă rog la Dumnezeu că în ultimul moment, voi cei care ați primit bani ca să stați în bănci vă veți gândi la noi și veți veni și veți vota.”». Persoana în cauză, nostalgica învățătoare Cristiana Anghel din Caracal declara pentru „Evenimentul zilei”: «Am spus că nu vreau să mor, nu sunt sinucigaşă, cred în Dumnezeu, sper să mă ajute şi sunt convinsă că mă voi întoarce la catedră cu bine. (…) Mă opresc doar dacă doctorii de aici îmi spun: „Cristiana, de acum nu mai rezişti psihic!” (…) Au mai fost perioade, dar au fost perioade scurte. A fost una în 2000, nu mai ştiu ce guvernare era atunci, când am avut tăieri salariale de aproape 70%. A mai fost prin ’90 şi ceva, atunci sigur era PSD-ul. Eu nu ştiu să mai fi fost o perioadă atât de grea în ultimii 20 de ani. Nici în timpul lui Ceauşescu, când ne plângeam că nu aveam, dar aveam lăzi frigorifice cu câte şapte sertare şi le aveam pline. Atunci era chestiunea că nu aveai libertatea să spui, dar atunci ne-am cumpărat casele, le-am mobilat, ne-am ţinut copiii la şcoală, deci te puteai descurca. Iar în perioada aceasta nu se mai poate.» Mi se pare clar, din moment ce doamna învățătoare nu a făcut greva foamei în 2000, că 70% < 25%.

• Prostie ca într-un discurs psihotic, în care abundă pretinse citate din terți neverificabile, mai ales în cazul acestui mincinos de Ponta, să declari: «Vreau să-i felicit pe toți parlamentarii social-democrați, liberali, independenți, minorități, care astăzi, între a fi parlamentarii lui Boc și Băsescu și a fi parlamentarii României, vor alege să fie parlamentarii României (…)» ceea ce îi situează implicit pe parlamentarii Partidului Conservator în tabăra „rușinoasă” a „aserviților” lui Boc și Băsescu.

• Prostie din partea tânărului Daniel Țumbaișpil (nu i-am reținut numele de familie), președintele P.C., să nu sesizeze și să nu amendeze „gafa” dicursionistului Ponta.

• Prostie să declari, într-o țară europeană a secolului XXI (și nu în Venezuela lui Chavez, sau în Franța „terorii” iacobine a lui Robespierre): «Și vă rog pă cei care nu erați membrii ai partidului comunist sau ai UASCR, ca domnul Boc, să vă gândiți că degeaba Hitler s-a sinucis; cei care au preferat să fie slugi, ale lui, ale lui Ceaușescu, ale altora, vor trebui să plătească în fața poporului de care-și bat joc.» Acest tip de atitudine mentală, inspirată lui Ponta din cea a sinistrului Pasha Antipov din „Doctor Zhivago”, situează România într-un spectru kafkian.

• Prostie pentru că nu poți acuza niște parlamentari de trădare, fără să-i numești, zicând despre ei doar că sunt „o mulțime de ticăloși” și refuzând să le faci publice numele. Decât dacă Ponta și-a mințit colegii, asigurându-i că astfel moțiunea ar avea șanse să treacă. («Am discutat cu parlamentarii Puterii personal în biroul meu și au promis că votează. Nu s-au ținut de cuvânt, sunt lași și lașii pe pielea lor vor pieri. Viața României depinde uneori de asemenea indivizi și de ticalosi, la fel de ticăloși ca și cei din Guvern care, ieri, mi-au jurat și mie și altora că astăzi vor avea curaj. Nu au avut curaj. Asta este. Lașii mor așa cum merită. Nu vreau să fac publice numele celor cu care am negociat și au promis că voteaza moțiunea, nu are nici un rost. Sunt lași și ticăloși.») Ticălos laș este mai degrabă acest paranoic infatuat.

• Prostie să lansezi, cu săptămâni în avans, certitidinea că vei avea destule voturi pentru a trece moțiunea.

• Prostie să-l pui să vorbească la microfon pe un mincinos ca Tudor Ciuhodaru, fugit din PSD, înscris în UNPR, dat afară din UNPR și revenit pe preșul PSD, care deplânge apocaliptic și cu un umor de creșă: «Un leu, atât are pe zi un medic rezident pentru a se întreţine în România. Un leu – doi covrigi. În Land of choice, no choice.» Un leu pe zi? Lucrătoare sau calenderistică? Hai, fie calendaristică… Deci 30 de zile × 1 leu = 300 de lei este oare salariul lunar net al unui medic resident? Iată ce spune, pe 19 octombrie 2010, money.ro (despre faptul că un covrig nu mai costă de mult timp 50 de bani, n-am găsit link):

– Spitalul Universitar de Urgență București

Cel mai mic venit net al unui medic rezident anul I: 600 de lei.

– Spitalul Sf. Spiridon Iași

Cel mai mic venit net al unui medic rezident anul I: 697 lei.

– Spitalul clinic de urgență Târgu Mureș

Cel mai mic venit net încasat de un medic rezident an I: 697 lei.

• Prostie pentru că, dacă faci apel la conștiința unor parlamentari pentru a vota o moțiune de cenzură aparent favorabilă țării, nu trebuie să-i chemi la tine în birou, să negociezi, să bați palma și să le dai ceea ce au cerut. («Sunt cel putin zece indivizi – și de-asta sunt atât de indignat, pentru că rareori am vazut atâta lipsă de moralitate și dispreț – care mi-au strâns mâna la mine în birou și mi-au spus: „Pentru oameni o să votăm moțiunea”. Aseară și-au primit ceea ce așteptau să primească și astăzi nu au votat.»). La întrebarea ce așteptau să primească și ce au primit „ticăloșii”, nici Ponta, nici Dragnea, nici Mitrea nu au răspuns. Iar la întrebarea, retorică, a lui Cristian Pătrășconiu, de pe blogul său, „Dl. Ponta a dat mită?” nu se poate răspunde decât ca la Radio Erevan: „Nu știm precis ce anume a dat dl. Ponta, dar știm precis ce anume a luat dl. Ponta: ȚEAPĂ!”. Iar acum, în mod normal, ar trebui să i se impute, din șpăgile viitoare, suma echivalentă.

• Prostie pentru că nu poți acuza arcul guvernamental că refuză votul atunci când chiar opoziția refuza votul la legea pensiilor si la alte legi „boicotate”.

• Prostie pentru că nu poți vorbi despre lipsă de încredere și de democrație a votului atunci când tu impui propriilor parlamentari votul „secret” cu bilele la vedere.

• Prostie pentru că moțiunea i-ar ruina pe cei cu rate în valută, ar crește cu cel puțin 5% costul importurilor și ar da peste cap economia, în condițiile în care «Dacă moţiunea de cenzură va fi respinsă, leul va înregistra o apreciere moderată, iar cursul ar putea ajunge la 4,2600 – 4,2650 lei/euro, întrucât nivelul actual al parităţii include aşteptările jucătorilor în acest sens. În caz contrar însă, leul s-ar deprecia puternic, iar paritatea ar putea urca până la 4,4 – 4,5 lei/euro». Dovada, cursul a scăzut astăzi de la 4,2819 la 4,2643, ceea exprimă încrederea finanțiștilor în guvernarea Boc și nu într-o eventuală guvernare populistă și de scandal pre-electoral a actualei opoziții.

• Prostie retorică în discursul lui Crin Antonescu care începe cu «Cred, în același timp, că, astăzi, aici și în legătură cu subiectul nostru nu atât discursurile și chiar argumentele noastre sunt cele care contează și cred că acești oameni, foarte mulți, compatrioții noștri, astăzi, pentru o dată, nu ne așteaptă în primul rând discursurile, scăpărările oratorice, argumentația…» după care urmează un discurs de aproape 23 de minute.

• Prostie retorică în același discurs puhav al lui Crin Antonescu care spune «Iată de ce eu n-am să pornesc, încă o data, neobosit, în a spune de ce guvernul Emil Boc este un guvern care trebuie să plece.» După care pornește o interminabilă înșiruire de vorbe, mai mult sau mai puțin găunoase, pe care Antonescu nu le-ar spune, dar le spune cu privire la motivele pentru care guvernul ar trebui să plece. Este o metodă retorică gregară de genul „Nu voi spune că Antonescu este un idiot notoriu, dar vreau să spun că-i un tâmpit”. Discursul face parte din seria de compuneri școlare orale cu care acest mic retardat gureș rupe gura unei anumite categorii de public pe care îl extaziază și anesteziază printr-o beție oratorică pe care nici Caragiale nu și-a închipuit-o.

• Prostie este să înfierezi la alții orice lucru pe care tu însuți l-ai făcut sau l-ai face, așa cum este traseismul politic. Migrația a numeroși parlamentari de la PSD și PNL către PDL și UNPR a fost caracterizată drept infamie, în timp ce încercările sterile de racolare libidinoasă instrumentate de PSD și PNL (uneori asupra acelorași persoane) sunt, acum, acte de demnitate patriotică.

• Prostie să afișezi la televizor niște fonfi, niște gângavi și niște babe incoerente pentru a ilustra mânia populară și susținerea moțiunii.

Prostie, numele tău e opoziția PSD-PC-PNL.

P.S. – Victor Ponta este un individ cu identități psihice multiple: Don Quijote halucinând, Che Guevara luând cu asalt, ieri, în fruntea revoluționarilor, cazarma La Moncada din Piața Constituției, apărată de trupe înarmate cu arme și muniție de război, Pasha Antipov din „Dr. Zhivago” făcând pe comisarul poporului, Tribunalul de Nürnberg, Robespierre, Mao, un derbedeu de pe strada Pál și… last but not least, C.V. Tudor, căruia, din punct de vedere simptomatologic și patologic, îi calcă incurabil pe urme.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Petre Barbu, „Presa ca o flegmă”

__________________________________________________

Presa ca o flegmă

Petre Barbu, senior editor • 22 octombrie 2010

__________________________________________________

Pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public?

«Stenogramele discuţiilor lui Sorin Ovidiu Vîntu cu ziariştii şi managerii trustului său de presă seamănă cu nişte flegme. Groase şi verzi. Am simţit un puternic disconfort al viscerelor când am citit cum Stelian Tănase îi cerea voie patronului să se ducă la TVR 1 să comenteze rezultatele alegerilor prezidenţiale. („Problema ­este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…”) Parcă Stelian cerea voie tatălui să se ducă afară, să se joace cu p… în nisip. În faţa patronului nu mai era analistul politic tobă de păreri, care măcăne jovial în fiecare vineri seară cu Mircea Dinescu. (Şi când mă gândesc că Tănase a condus cândva „Revista 22” şi a fost membru fondator al GDS!).

Ce jalnic mi s-a părut Cornel Nistorescu care i-a dat în gât pe „ăştia de la Realitatea”, care „au de două zile caseta cu povestea Alro şi nu vor s-o dea”. Imaginea lui Nistorescu, care îi şuşoteşte în ureche stăpânului cât de proaste şi rele îi sunt slugile, este memorabilă, oricât am blama aceste stenograme. Ce caraghios este „faimosul” manager de presă Sergiu Toader, care aproba, ca un yesman desăvârşit, „strategia de business” a stăpânului. („Absolut! OK! E corect, da!”)

M-am ţinut de burtă, de parcă băusem pilitură de electrozi de sudură cu suc de roşii, când am citit cum gomosul Doru Buşcu se făcea preş şi cum simandicosul manager de la Realitatea TV, Cătălin Popa, îi raporta „cârmaciului” ultimele „realizări”. Să mai spun ceva despre odiosul Bogdan Chirieac? (Şi când mă gândesc cu câtă emfază vorbeşte despre geostrategia politică a Rusiei…)

Aceste flegme au un singur destinatar: consumatorul de presă (scrisă şi audiovizuală). Modul acesta de administrare a presei exclude cu cinism publicul. Mai mult, îl umileşte. Românul care scoate din buzunar bani pentru a cumpăra produsele de presă şi cărora le asigură audienţa (vânzările de publicitate!) este ignorat şi manipulat. Dacă trusturile de media din România, aflate în proprietatea aşa-numiţilor moguli, funcţionează după astfel de „strategii de business”, să nu-i mai mire pe ziariştii oneşti de ce scade audienţa muncii lor. Pentru că alţii, slugi şi pupincurişti de vocaţie, le îngroapă credibilitatea. În fond, pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public? Ce încredere mai poate avea consumatorul de presă într-un jurnalist onorabil şi cinstit, care munceşte la trusturile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu? Mai ales când trăieşte tot timpul cu suspiciunea (sau dovada) că informaţia pe care o cumpără este otrăvită! Sau totul este umplut cu flegmă şi publicul nu mai are scăpare?

Aceste stenograme nu vor schimba faţa (sau feţele) presei româneşti. Să le căutăm scuze acestor oameni de presă sau să le plângem de milă este ca şi cum am juca rolul unui chelner care, înregistrând plângerea unui client că ciorba îi miroase a urină, l-ar chema pe bucătar şi acesta, după ce ar evalua situaţia, ar scuipa gros şi verde, asigurându-l pe client că a adăugat ingrediente naturale. Poftă bună!»

MEMENTO – Erori au fost, erori sunt încă…

MEMENTO… azi, după „eroarea legislativă” din Cameră… 🙂

• Faza 1: «Tăriceanu reiterează că majorarea salariilor profesorilor este „iresponsabilă”.
Premierul a vorbit din nou, pe larg, despre efectele economice dezastruoase, care ar crea „dezechilibre majore şi haos”, ale majorării peste noapte cu 50 la sută a salariilor cadrelor didactice, urmată de satisfacerea ulterioară şi implicită a cererilor celorlalte categorii de salariaţi bugetari. „Nu putem să consumăm mai mult decît producem”,
a spus premierul, invocînd exemplul Ungariei care a acordat în 2004 creşteri salariale, iar în prezent nu poate face faţă plăţilor, fiind surprinsă descoperită, într‑o situaţie de precaritate financiară, de criza economică actuală.»

• Faza 2: «Unanimitate pentru creșterea salariilor profesorilor • Votul a fost, la propunerea PSD, nominal, astfel că fiecare deputat a trebuit
să-şi exprime opţiunea deschis, în sală. Până şi ministrul Cristian Adomniţei, care îi criticase luni pe deputaţi că nu au precizat sursele de finanţare pentru această majorare, a votat pentru, opţiunea sa fiind salutată prin aplauze de deputaţi. Şi ministrul Eugen Nicolăescu a votat pentru majorarea salariilor profesorilor, şi el fiind aplaudat.»

 

• Faza 3: «PNL l-a mandatat ieri pe Premierul Călin Popescu Tăriceanu să respingă Legea, Guvernul fiind in cautarea soluţiei juridice pentru a o bloca.»

______________________________________

P.S. – Rog rețineți vorbele unui talentat premier, care a lăsat țara în prag de criză economică mondială cu un deficit bugetar de 5,2%, după ce a avut creștere economică de 7,8%: „Nu putem să consumăm mai mult decît producem.” 😀

Haios, nu?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Scuipați aici!

Stenograma VI – Sorin Ovidiu Vîntu – Doru Bușcu:

«DORU BUŞCU: „Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat şi corespondenţa (colegilor – n.m.), printr-o greşeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondenţa lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar… şi am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct.

Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei şi nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deşi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luaţi cu forţa, ştii, dintr-un entuziasm din ăsta, băieţesc, la bere şi de solidaritate soldăţească.”»

Mi se pare că Cristian Cioacă, soțul celebrei Elodia Ghinescu – dispăruta de la OTV – risca PUȘCĂRIA pentru citirea mail-urilor soției sale.
La jigodia de Bușcu nu se sesizează nimeni???

«S. O. VÎNTU: – Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de… dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia fututului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia fututului din România.»

ĂȘTIA! sunt oamenii de la „Realitatea-Cațavencu”, cu Emil Hurezeanu și cu Cristian Tudor Popescu cu tot

Iar la „Intact” nu cred că e altfel. Și când Băsescu i-a numit, elegant, „tonomate”, vai, ce s-a mai bășicat „lumea bună”…

O altă caricatură umanoidă, Cristian Tudor Popescu, individ slinos caracterial și el însuși o obscenitate, care a mâncat din banii pe care i-a dat Vîntu:

«Simplul fapt că nişte ziarişti stau de vorbă cu un ins care se războieşte cu Băsescu, din motive care îi privesc pe cei doi foşti derbedei de cartier, e destul, se consideră în laboratoarele de manipulare ale puterii, pentru a induce opiniei publice imaginea ziariştilor ca „duşmani ai poporului”.» (subl. mea).

Brusc, Vîntu a devenit pentru licheaua CTP… „derbedeu”.

Acesta este, în general, tipul de oameni care susțin „opoziția”!

Mă gândesc la jena lui Rebengiuc care cerșea pentru ĂȘTIA, ca un puradel de rrom trimis la produs,… „RESPECT”.

♦♦♦ ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET CARE TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ȘI CONSIDERAT CA ATARE ♦♦♦

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Cauza golăniei de la Finanțe (update)

Astea sunt „stimulentele” primite de salariații Ministerului de Finanțe în luna aprilie 2010.

Ceea ce vedeți în tabel, e venit net, nu salariu (a se vedea și mențiunile de la sfârșitul tabelului)!

Uitați-vă, de curiozitate, la pozițiile 736-807 și 1254-1256.

Cum dreacu’ să nu faci grevă dacă pierzi așa ceva…

Ar fi fost interesant dacă exista și un total al coloanei 3 pentru a putea calcula venitul lunar mediu net pe minister…

Merită o „pamflegmă”!

Clic aici

Venit_aprilie2010_MFP[1]

pentru a vizualiza tabelul integral intitulat

SITUAŢIE
privind veniturile salariale nete realizate de personalul din Ministerul Finanţelor Publice – Aparat propriu
şi unităţi subordonate, inclusiv veniturile nete incasate de demnitari, altele decât cele realizate din salarii în luna aprilie 2010

 

În capul de tabel se poate vedea temeiul legal al acordării acelor stimulente: Ordonanța de Guvern Nr. 92 / 2003. Am fost curios să văd despre ce e vorba.

Ordonanța, fiind din 2003, este dată și semnată de premierul P.S.D. de atunci, Adrian Năstase.

Articolul care reglementează acordarea de stimulente este art. 187, initulat „Dispoziţii privind funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale” (subl. mea), și are următoarele trei puncte:

(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi beneficiază de protecţie potrivit legii.

(2) Ministerul Finanţelor Publice poate constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu şi din unităţile subordonate (subl. mea), după caz, prin reţinerea unei cote de 5% din sumele încasate prin executare silită potrivit prevederilor prezentului cod, din sumele încasate în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, precum şi din surse reglementate prin alte acte normative.

(3) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu şi din unităţile subordonate Ministerului Finanţelor Publice, care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (2), va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar şi va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Așadar, deși articolul se referă la FUNCȚIONARII PUBLICI, definiți și desemnați clar prin Legea nr. 188 / 1999, tovarășul Năstase face șmecheria de a extinde acordarea de stimulente la TOT PERSONALUL din aparatul Ministerului de Finanțe.

De ce? Ghiciți.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Și logoreicul Crin… tace

Ion Iliescu este contestabil, este detestabil, este, însă, încă inconturnabil.

Are o autoritatea politică echivalentă autorității economico-financiare a lui Mugur Isărescu. Ambii, atunci când vorbesc, vorbesc cu tâlc și cu miez.

În indiscutabila sa genialitate declarativă, Ion Iliescu a devoalat ieri – oare involuntar, pe baza porumbelului scăpat din gură? – unul dintre cele mai mari și mai triste adevăruri politice din ultimii ani:

«Se impune să mergem într-o alianţă cu PNL care a fost şi va rămâne adversarul nostru ideologic. Dar trebuie să înţelegem momentul politic. Nu trebuie să facem concesii. Trebuie să ne definim propria orientare, dar, când e vorba despre bătălii politice, facem şi asemenea paşi. E mai important pentru ţară, pentru mersul ei, să realizăm acest lucru şi să nu lăsăm dreapta să se refacă.» (subl. mele)

Cu alte cuvinte, adică pe înțelesul încă naivilor fani ai lui Crin Antonescu, P.S.D.-ul are în vedere anihilarea de jure a P.N.L.-ului prin… absorbție. O absorbție care, de facto, s-a realizat deja demult.

P.N.L., atâta timp cât se află la cheremul lui Dinu Patriciu și pe mâna actualului său președinte de paie și a acoliților săi, este condamnat la inacțiune, la abandonarea doctrinei, ideologiei, valorilor și principiilor liberalismului, la nedemnitate. P.N.L. devine, iată, cu acte în regulă, o sculă a lui Ion Iliescu.

Și logoreicul Crin Antonescu… tace.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Paradoxurile politice ale o-poziției 69

Liviu Dragnea, secretar general al P.S.D., luni 4 octombrie 2010:

«Noi, la ora asta, avem mai multi parlamentari decat avem nevoie. Daca ei se mentin pe pozitie, Guvernul pica. Daca in astea doua – trei saptamani de zile, pana cand va veni ziua votului, ei se mentin pe pozitie si rezista la presiunile celorlalti, guvernul pica.»

Și totuși, marți 5 octombrie 2010…

«Deputatii PDL, UDMR si independentii au reusit, marti, sa adopte doua proiecte de hotarare care valideaza infiintarea grupului independentilor de la Camera. Totodata, hotararile vor schimba si configuratia politica din conducerea Camerei Deputatilor. In prezent, reprezentantii Coalitiei de guvernare nu au o majoritate in Biroul Permanent al Camerei Deputatilor, fapt care blocheza initiativele si proiectele Guvernului. Deputatii au adoptat cu 170 de voturi hotararile care prevad modificarea regulamentului intern. Modificarile vor permite Coalitei sa-si numeasca un reprezentant in conducerea Camerei in detrimentul opozitiei. In prezent, PSD-PNL controleaza Biroul Permanent.» – Hotnews

Și…

«UDMR se opune formarii unei alte coalitii de guvernamant, deoarece „nu e momentul sa schimbam macazul si sa facem alta coalitie”, a declarat la RFI vicepresedintele executiv al Uniunii, ministrul Mediului, Laszlo Borbely. Politicianul UDMR a comentat intentia Opozitiei de a depune o motiune de cenzura.» – Hotnews

Și…

«Deputatii au respins, marti, solicitarea PSD si PNL de constituire a unei comisii de ancheta care sa verifice modul in care a fost exprimat votul la Legea Pensiilor. Potrivit Agerpres, cererea a fost facuta in plen de catre liderul grupului parlamentar al PNL de la Camera Deputatilor, Calin Popescu Tariceanu. Acesta a precizat ca solicitarea este facuta atat in numele grupului PNL, cat si in numele grupului parlamentar al PSD+PC.» – Hotnews

Deci?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Bomba de marketing cu neuroni

Se vede treaba că marketingul atinge subtilități nebănuite. Strategiile comerciale sunt gândite să țintească segmente precise, diferențiate nu numai social, ci și intelectual.

În cazul de față, dacă genul proxim al secvenței publicitare este băutura răcoritoare, diferențele specifice se află în subliminal.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Liviu Avram, „Dl Goevara. Che Goevara”

__________________________________________________

Dl Goevara. Che Goevara

Liviu Avram • 29 septembrie 2010

__________________________________________________

Domnul Goe şi Che Guevara răspund acum la unul şi acelaşi nume: Victor Ponta.

Domnul Goe şi Che Guevara s-au întâlnit în sfârşit. Primul ţipă şi bate din picior, vrea s-o arunce pe mamiţica din tren. Al doilea a scos pe piaţă cifrele relevante ale unei viitoare guvernări socialiste. Domnul Goe şi Che Guevara răspund acum la unul şi acelaşi nume: Victor Ponta. În pofida zgomotului infernal pe care-l face, dl Goe e haios şi inofensiv. Îl lăsăm să-şi găsească singur cele mai nimerite metafore şi adjective, care îi asigură gargara TV. Banditul argentinian merită însă mai multă atenţie.

PSD a făcut publice primele cifre ce schiţează alura pe care o va avea sistemul de impozitare progresivă. Este acesta, de fapt, primul gest cu adevărat politic pe care îl fac social-democraţii. Cifrele sunt încă fluide, dar câteva elemente sunt certe. Cei cu salarii de până la o mie de lei nu vor fi impozitaţi deloc, iar cei cu venituri de peste patru mii de lei vor suferi taxarea maximă.

Primul lucru care sare în ochi este arbitrariul după care au fost stabilite nivelurile la care se schimbă cotele de impozitare: o mie, două mii, patru mii de lei. Cu ce au legătură aceste paliere? Cu salariul minim? Cu salariul mediu? Brut sau net? Orice informaţie de această natură ne-ar fi arătat direcţia şi sensul viitoarei politici fiscale. Pragurile mult prea rotunde trădează o mare doză de urechism.

Dar cifra cea mai importantă emisă de PSD este pragul dincolo de care impozitarea devine maximă: patru mii de lei pe lună – venit, nu salariu. Cam dublul salariului mediu pe economie. Avem în această cifră tot: ideologie, doctrină, viziune. Avem tot ce au în cap aceşti oameni.

Nu ştiu dacă domnii de la PSD ştiu, sau dacă îi interesează, dar există în România o minoritate mută – din păcate minoritate şi din păcate mută – care va fi crunt lovită de impozitarea progresivă. Eu îl numesc „omul harnic” şi îi schiţez portretul-robot: nu-l interesează nici un fel de ajutor social de la stat; ştie carte sau stăpâneşte bine o meserie pentru care angajatorul îl plăteşte decent; obişnuieşte să-şi „vândă” ceea ce ştie luându-şi două sau chiar trei joburi, temporare sau permanente, simultane sau succesive; nu „rupe uşa” la ora 16, când se încheie programul de lucru, ca să zacă după aceea pe o terasă sau la televizor; nu-şi permite decât rareori un „weekend lung” liber, vineri-sâmbătă-duminică; e căutat în breasla lui pentru ceea ce ştie să facă, nu pentru că are pile la partid; nu face politică, tocmai fiindcă are o meserie în care nu s-a ratat; nu e beizadea, piţipoancă sau cocalar, pentru că altminteri aţi fi auzit de el.

Acestui om i se mai pregăteşte ceva. El va avea de înapoiat o căruţă de bani Fiscului, la depunerea declaraţiilor de venit, întrucât însumarea veniturilor din mai multe surse, deja impozitate iniţial, îl va arunca pe un palier de taxare mai severă.

Filosofia fiscală a PSD poate că are nebănuite merite. Întrebarea e dacă nu cumva, dintr-o bună intenţie, va ucide ceea ce a ucis, tot din bună intenţie, şi marxismul: omul harnic.

*                  *

*