Petre Barbu, „Presa ca o flegmă”


__________________________________________________

Presa ca o flegmă

Petre Barbu, senior editor • 22 octombrie 2010

__________________________________________________

Pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public?

«Stenogramele discuţiilor lui Sorin Ovidiu Vîntu cu ziariştii şi managerii trustului său de presă seamănă cu nişte flegme. Groase şi verzi. Am simţit un puternic disconfort al viscerelor când am citit cum Stelian Tănase îi cerea voie patronului să se ducă la TVR 1 să comenteze rezultatele alegerilor prezidenţiale. („Problema ­este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…”) Parcă Stelian cerea voie tatălui să se ducă afară, să se joace cu p… în nisip. În faţa patronului nu mai era analistul politic tobă de păreri, care măcăne jovial în fiecare vineri seară cu Mircea Dinescu. (Şi când mă gândesc că Tănase a condus cândva „Revista 22” şi a fost membru fondator al GDS!).

Ce jalnic mi s-a părut Cornel Nistorescu care i-a dat în gât pe „ăştia de la Realitatea”, care „au de două zile caseta cu povestea Alro şi nu vor s-o dea”. Imaginea lui Nistorescu, care îi şuşoteşte în ureche stăpânului cât de proaste şi rele îi sunt slugile, este memorabilă, oricât am blama aceste stenograme. Ce caraghios este „faimosul” manager de presă Sergiu Toader, care aproba, ca un yesman desăvârşit, „strategia de business” a stăpânului. („Absolut! OK! E corect, da!”)

M-am ţinut de burtă, de parcă băusem pilitură de electrozi de sudură cu suc de roşii, când am citit cum gomosul Doru Buşcu se făcea preş şi cum simandicosul manager de la Realitatea TV, Cătălin Popa, îi raporta „cârmaciului” ultimele „realizări”. Să mai spun ceva despre odiosul Bogdan Chirieac? (Şi când mă gândesc cu câtă emfază vorbeşte despre geostrategia politică a Rusiei…)

Aceste flegme au un singur destinatar: consumatorul de presă (scrisă şi audiovizuală). Modul acesta de administrare a presei exclude cu cinism publicul. Mai mult, îl umileşte. Românul care scoate din buzunar bani pentru a cumpăra produsele de presă şi cărora le asigură audienţa (vânzările de publicitate!) este ignorat şi manipulat. Dacă trusturile de media din România, aflate în proprietatea aşa-numiţilor moguli, funcţionează după astfel de „strategii de business”, să nu-i mai mire pe ziariştii oneşti de ce scade audienţa muncii lor. Pentru că alţii, slugi şi pupincurişti de vocaţie, le îngroapă credibilitatea. În fond, pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public? Ce încredere mai poate avea consumatorul de presă într-un jurnalist onorabil şi cinstit, care munceşte la trusturile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu? Mai ales când trăieşte tot timpul cu suspiciunea (sau dovada) că informaţia pe care o cumpără este otrăvită! Sau totul este umplut cu flegmă şi publicul nu mai are scăpare?

Aceste stenograme nu vor schimba faţa (sau feţele) presei româneşti. Să le căutăm scuze acestor oameni de presă sau să le plângem de milă este ca şi cum am juca rolul unui chelner care, înregistrând plângerea unui client că ciorba îi miroase a urină, l-ar chema pe bucătar şi acesta, după ce ar evalua situaţia, ar scuipa gros şi verde, asigurându-l pe client că a adăugat ingrediente naturale. Poftă bună!»

5 răspunsuri la Petre Barbu, „Presa ca o flegmă”

  1. merci mult mitache !

    fara tine nu l’as fi citit NICIODATA pe individu’ asta cu infatzishare atit de putzin rezonabila, si, mai ales, de la patriciu din ograda.

    e posibila o asa de mare democratzie de trust ?

    or si el e o „supapa” la fel ca vox… careia’i faci tu recomandarea ?

    • ALEXANDRU MITACHE spune:

      Probail că e o „supapă”. Patriciu e prost, dar nu nebun.
      Cu „Vox” nu m-am păcălit, dar acolo se puteau citi opinii interesante, indiferent dacă erau administrate cu pipeta lui Vîntu.

      • Marian spune:

        Petre Barbu nu este in situatia de a fi facut supapa de cineva. E un scriitor foarte talentat si un om cu principii solide. Il cunosc, zic eu, destul de bine. niku_elektriku, ce legatura are infatisarea lui cu ceea ce scrie?

  2. dobermann spune:

    De ce a apărut în ziarul patrician un astfel de articol?
    În acest război pe care îl duce împotriva lui Băsescu, Vîntu şi-a mobilizat toate unităţile de mercenari: sindicăţei, securişti, magistraţi şi politicieni, o desfăşurare de forţe care i-au arătat lui Patriciu un mogul mai puternic decât el. Lucru de neacceptat pentru patronul PNL-ului, în condiţiile în care ambii combatanţi îi sunt adversari. Evident că îl preferă pe Băsescu a cărui putere este dată de un mandat ce expiră în 2014 şi nu pe Vîntu a cărui victorie l-ar consacra stăpânul României, un stăpân mult mai greu de clintit. Observaţi că Patriciu este foarte tăcut în ultimul timp, iar PNL-ul are „dubii” în ce priveşte reuşita „morţiunii”…iată şi acest articol interesant din „Adevărul”…
    P.S. „Din punct de vedere financiar, cred că eu sunt cel care poate să-l cumpere pe Dinu Patriciu şi nu invers.” mai zise Nuş…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: