Noi vrem autostrăzi, de George Coșbuc


Cineva îmi replica, undeva, că nimeni nu vrea să fim ca nemții sau ca ca englezii, să avem ceea ce au aceștia, ci… «vrem să fim ca ungurii, slovenii sau cel puțin ca sârbii».

Replica aceasta m-a dezarmat. I-am răspuns așa…

Tu ai idee cum era în aceste țări în 1989 față de România?

Tu ai trecut vreodată printr-un sat unguresc, sloven, sârbesc, slovac sau cehesc imediat după 1989? Ai văzut vreodată diferențele DE ATUNCI față de satele românești?

Tu știi ce Ungarie a lăsat János Kádár, ce Yugoslavie a lăsat Tito și ce Românie a lăsat Nicolae Ceaușescu?

Tu știi ce diferențe culturale și de civilizație există între Ardeal și restul țării?

Apoi tu știi cât la sută dintre unguri, sloveni sau sârbi au locuință proprietate personală și cât stau în chirie, ca în restul lumii?

Tu știi ce productivitate a muncii au avut aceste țări după 1989?

Tu știi în ce ritm au mers privatizarea și implementarea economiei reale de piață în aceste țări față de România iliesciană care nu-și vindea țara și care frâna capitalismul benefic încurajând capitalismul sălbatic, de cumetrie, jaful activelor statului, etc.?

Tu știi că politicile asistențiale, de stânga, de încuranjare a nemuncii n-au existat în nicio altă țară la nivelul la care au fost la noi?

Aberația și marea păcăleală sau amăgire a populației a fost că guvernul Tăriceanu, încurajat sau presat de PSD, pe baza unui boom imobiliar de butaforie și a unor intrări masive de bani de la căpșunari și din investiții străine de capital, ambele conjuncturale și temporare, dar fără creștere economică bazată pe producție industrială și pe o creștere reală a productivității muncii, a pompat bani „falși” în consum, adică în salarii și pensii umflate, a dat impresia oamenilor că lefurile lor sunt etern și constant majorabile. Ignoranți sau tâmpiți, oamenii s-au angajat în credite și leasing-uri uriașe, fără să înțeleagă condițiile bancare la care se supun (vezi O.G. 50), fără să realizeze gradele uriașe de îndatorare pe care și le asumă, fără să priceapă riscurile valutelor „exotice” și fără să se gândească că previzibilitatea economico-financiară pe termen de 10-15-20-25 de ani este nulă. Azi dau vina pe bănci, pe guvern, pe oricine altcineva sau altceva decât pe propria lor prostie și lăcomie.

Frenezia achizițiilor cu buletinul de al Altex, Flanco, Domo etc. o mai ții minte? Pensionari bezmetici care au pus botul la toate reclamele și ÎN CIUDA AVERTISMENTELOR date de Isărescu și de Adrian Vasilescu, s-au aruncat pe plasme și pe tot felul de electrocasnice mai mult sau mai puțin utile o mai ții minte?

Cozile la semnat contracte – de la târgurile imobiliare – pentru cumpărarea a tot felul de imobile „rezidențiale” mizerabil realizate și cu tot felul de „plase” și „țepe” contractuale ascunse și recordurile la vânzările de mașini scumpe le mai ții minte?

Pe CE se bazau toate aceste achiziții? Pe CE REALIZĂRI? Ai văzut cumva răsărind ceva realmente valoros și trainic din România, cu excepția „Daciilor” (și asta în condițiile de criză din Germania)? Au produs firmele CU CAPITAL ROMÂNESC vreo plusvaloare atât de extraordinară încât tot cocalarul român să-și facă concediul la all-inclusive, cu daiquiri-ul la piscină, așa cum a văzut el și mai ales nevastă-sa în telenovelele cu milionari americani din Bahamas?

Prețurile aberante pe metru pătrat de apartament vechi din Militari, Berceni sau Drumul Taberei (nu mai vorbesc și de cele din Pipera), egale cu cele din marile capitale ale lumii, le mai ții minte?

Mai ține cineva minte ce „bogați” se credeau cretinii care și-au luat apartamentele pe vremea lui Roman cu vreo 8.000 $ și vedeau, în 2006-2007, în ziare, că hrubele lor igrasioase și dărăpănate, dar cu „îmbunătățiri de lux” constând în termopane din plastic albe, uși metalice cu aspect de ușă de cavou, gresii și faianțe cu păuni și păsari ale paradisului și robineterii turcești, erau evaluate la peste 100.000 €? Când piața imobiliară și-a revenit la un oarecare nivel de bun simț, acești tembeli au sărit la gâtul guvernului că i-a sărăcit.

Știi câți afaceriști de carton, care formează, cică jetset-ul național, au mașini de fițe, de-a a ajuns Bucureștiul reputat în lume pentru numărul mașinilor de lux, au birouri de fițe, accesorii de fițe, hobby-uri de fițe, amante de fițe, concedii de fițe, dar sunt, de fapt, rupți în cur și au datorii uriașe la furnizori și restanțe la fel de uriașe la taxele, prelevate de la anagajți, dar pe care au omis să le plătească mai departe la stat? Aceștia instigă azi la grevă fiscală.

A da vina ACUM pe guvernul Boc pentru un primitivism popular endemic cultivat în cei 50 de ani de comunism și apoi în alți 15 ani de neocomunism, mi se pare o naivitate sau o porcărie.

E normal ca atunci când cineva intervine și taie macaroana acestor metehne incontinuabile,  încercând reforme care să trezească cu dușuri reci un popor grizat și leneș, poporul respectiv să facă gură. Mai ales că este spălat pe creier și îndopat, de ani de zile, cu minciunile și exagerările, cu manipulările și mistificările, cu apocalipsele și enormitățile emanate zilnic de televiziuni, la modul isteric, prin gurile unor sclavi șantajabili financiar, sau prin gurile unor jalnici reprezentanți ai opoziției, ca Bănicioiu, Surupăceanu, Ghișe, Mariana Câmpeanu sau Olguța Vasilescu, personaje grotești cărora le țin hangul și isonul invitați siniștri sau cu patologii netratate de nivelul lui Bolcaș, Ciorbea sau Mădălin Voicu.

Faceți o comparație între modul, limbajul și tonul cu care se exprimă orice PDL-ist – Udrea, Flutur, Stolojan, Cezar Preda, Berceanu, Blaga, Videanu, Boc, Voinescu, Baconschi, Funeriu, Valeriu Stoica, Turcan, Negoiță, Boagiu, Mircea Toader, Cristian Rădulescu etc. – și cum o fac cei pe care opoziția îi afișează pe micile ecrane, cu isterii, invective, incontinențe verbale și țipete.  E, de fapt, reflectarea diferenței culturale dintre cei care susțin fiecare tabără.

E penibil că persoane de un anumit nivel intelectual, care ar trebui să vadă și să priceapă aceste fenomene, rămân încremenite în idiosincrasii, în ură, în manii și ticuri politice, în idei fixe, în amnezii selectiv-propagandistice, în argumentații gen „Chiorul”, „Curva”, „Ochilă” sau „Piticul”. Aceste apelative, utilizate ca argumente în polemici politice, nu vin de la peluza vreunui stadion, sau din fundul minei, ci de la tot felul de „domni” mânioși cu Harley Davidson, ajunși la starea gregară de cyber-măciucari. Cărora le lipsesc, brusc, autostrăzile.


Tuturor… un sincer și călduros SICTIR!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

9 răspunsuri la Noi vrem autostrăzi, de George Coșbuc

  1. Misu spune:

    Bravo ! Poate scrieti mai des .

  2. Maria spune:

    Ai scris exact asa cum gandesc eu… si cum le mai explic unora…

  3. andrzej spune:

    Bravo, mai putin …”Faceți o comparație între modul, limbajul și tonul cu care se exprimă orice PDL-ist – Udrea, Flutur, Stolojan, Cezar Preda, Bereceanu, Blaga, Videanu, Boc, Voinescu, Baconschi, Funeriu, Valeriu Stoica, Turcan, Negoiță, Boagiu, Mircea Toader, Cristian Rădulescu etc. …

  4. bella spune:

    excelent!! f bun comentariul!

  5. alin spune:

    In principiu sunt de acord cu dumneavoastra. Cu unele rezerve. Romania a intrat in era capitalista fara datorii externe si chiar cu un plus de cateva sute sau poate ceva mai mult de un miliard de dolari daca e sa socotim si fondul „Libertatea”. Cat priveste creditele cu buletinul , nu astea sunt problema adevarata. Nici nu ai putut sa opresti romanul ca sa nu-si schimbe aparatura de pe vremea lui Ceausescu cu ceva mai nou si chiar mai fiabil din import. O problema spinoasa sunt creditele cu garantii imobiliare. Aici statul trebuia sa ii protejeze pe romani. Oamenii s-au trezit de abia acum ca trebuiau sa citeasca si clauzele scrise cu litere mici , aproape ilizibile. Multi au dat bancile in judecata dar nu se intrevede vreun succes notabil. Statul trebuia sa faca mai mult in aceasta privinta decat sa apara Vasilescu sau Icsulescu la televizor si sa avertizeze cu jumatate de gura.

    • ALEXANDRU MITACHE spune:

      Știți cum e? România lăsată de socialismul lui Ceaușescui fără datorii și cu miliardul (să zicem) ăla în pușculiță era cam ca o babă bogată, dar bolnavă, cocoșată, știrbă, cheală, șchioapă și eczeme peste tot.
      Apoi, obiecțiunea dv. cu privire (iarăși, vai!) la nevoia de asistență a românului mi se pare nejustificată după… 18 ani de economie capitalistă. Hai, admit că românii au putut fi fraieriți de Stoica la „Caritas”, de Cataramă și Danielescu la SAFI, ba chiar și de Vîntu la FNI, dar tocmai, după toate aceste peripeții nefericite să te scuzi că n-ai citit un contract care urmează să-ți guverneze cam o treime din viață sub pretextul că literele erau mici, mi se pare chiar culmea indolenței iresponsabile.
      Eu cred că mai degrabă lăcomia, „jmekeria” păguboasă și dorința de înavuțire rapidă și fără muncă i-a dus pe oameni și spre jocurile piramidale și spre experimentele financiare amintite.

      • alin spune:

        Iarasi va dau dreptate in principiu. Un om cu un grad de inteligenta mediu ar trebui sa prevada putin cand se arunca la un credit pe 25-35 de ani. Totusi romanii nu au avut si nu au nici acum experienta asta a creditelor ca si occidentalul.Statul trebuia sa faca mai mult decat cateva avertismente la televizor. Insusi Mugur Isarescu a spus ca : ” Putem sa spunem ca bancile au ademenit populatia”. Cred ca indirect isi recunoaste lui insusi o anumita vina in acest domeniu.

  6. Blue spune:

    Felicitări pentru articol. Superfain…
    Din păcate, la noi, oamenii văd cam cum trăiesc alţii şi tare şi-ar dori să trăiască aşa cu trăiesc ăia. Dacă se poate de azi. Dar nici prin cap nu-i trece cuiva că pentru a avea ceea ce au, acei oameni au muncit de i-a luat dracu. Dar nu au muncit de ochii şefului ci pentru ca, la final lucrurile, nu doar să fie făcute, ci să fie făcute bine.
    Mai e partea cu legea. Românul e fericit când îi vede pe cei care nu respectă legea pedepsiţi. Da, dar numai dacă cei care sunt pedepsiţi nu sunt apropiaţi de-ai lui. şi nu din nu ştiu ce mare iubire faţă de aproapele lor. Nu. În fond micile sau marile reuşite ale cuiva nu au nici o valoare dacă cei din jur nu văd şi nu îşi manifestă invidia, sau dacă un apropiat are un necaz, satisfacţia e cu atât mai mare cu cât necazul e mai mare. În fond românul îşi apreciază propriul grad de fericire şi bunăstare comparându-l cu al altora.
    Românul nu vede în lege decât ceva care îl poate pedepsi, un potenţial pericol şi nu un ceva care asigură bunul mers al societăţii.
    Dacă cineva din cercul în care se învârteşte o păţeşte românul e solidar cu el, deşi vede că a trecut dincolo de limita legii, pentru că se gândeşte că poate, într-o zi va face acelaşi lucru, sau poate se teme că dându-l în gât pe cel care calcă pe bec, cei din jur îi vor arăta apreciere pe moment, dar, mai târziu se va trezi marginalizat.
    E vorba de fapt de detaliile care definesc o lume civilizată, o lume în care ne-ar plăcea să trăin, dacă am găsi-o gata făcută. Noi nu suntem în stare. Pe de altă parte, adică cineva vine şi ne arată unde e problema ne dăm seama că o văzusem şi noi, sau dacă n-o văzusem, pur şi simplu nu putem să acceptăm mâna întinsă pentru că :”Ce, ăia-s mai deştepţi?”.

    Întradevăr, Guvernul de acum nu a generat România pe care o vedem. Nici nu avea timp. Dar cei care critică o fac pentru a nu fi acuzaţi cum au fost la putere că şi ei au o vină. Faptul că Românie pare greu de schimbat şi după două decenii de când Ceaşcă a fost ucis, are motive extrem de profunde. Iliescu ştia asta când a spus că vrea o democraţie originală. Soluţia era atunci să se ia o constituţie şi o legislaţie deja existentă şi cu mici corecţii să se aplice pur şi simplu. Dar nu se putea deoarece în societate există şi au existat tot timpul o reţea de interese care au generat cârdăşii ameţitoare. Aplicând sistemul de legi adus direct de afară, mulţi şi-ar fi văzut modul de viaţă făcut praf. La fel e şi acum când sistemul bugetar pare a nu mai putea fi susţinut de economie. Este evident că acesta ar trebui reformat. Fiecare ar vrea să îl vadă schimbat, devenit mai economic şi mai eficient, dar dacă se poate locşorul lui să rămână aşa cum e. În timp şi l-a aranjat, şi-a asigurat relaţii, de fapt şi-a asigurat un fel de siguranţă proprie.
    Uită-te la Legea Salarizări Unice, la Legea învăţământului, la Constituţie, la Parlament etc. Cele două legi nu pot fi adoptate deoarece mulţi se vor trezi că nu mai funcţionează ceea ce şi-au clădit în ani de … trudă. Constituţia şi Parlamentul trebuiau demult schimbate. E greu deoarece asta ar aduce atungere multora. Şi cam aşa e peste tot.
    Da nu-i bai, ne ducem la pelerinaje la moaştele sfinţilor şi ne rugăm. Poate Dumnezeu se milostiveşte şi ne dă un PIB cât al SUA. Dacă nu ne dă, avem o scuză faţă de noi înşine şi faţă de alţii: Dacă Dumnezeu n-a vrut să ne dea, n-a vrut. Nu e vina noastră că n-avem ce au alţii. Dumnezeu deh …

    P.S. Am văzut că prin Moldova, pe unde au fost inundaţiile unii se plâng că încă nu LI S-A REZOLVAT PROBLEMA cu casa avariată de ape.
    În satul respectiv au mai fost inundaţii, casele au fost avariate şiu altădată. S-au primit şi atunci ajutoare constând în matriale de construcţii. Dar casele nu doar că s-au refăcut pe acelaşi amplasamant (în albiile inundabile), dar s-au construit tot fără fundaţii ca lumea din beton. Materialele primite le-au vândut la preţuri de nimic. Păi, dacă îşi fac case pe care apa nu le dărâmă cu le dizolvă pur şi simplu în albiile inundabile e vorba cel puţin de inconştienţă (asta pentru că n-am chef să vorbesc urât)…
    Pentru că ai vorbit de unguri… am văzut anul acesta mai în primăvară, sau la începutul verii că, într-un sat pe lângă Covasna, a fost o viitură. A făcut câteva pagube prin unele curţi. În curtea unei familii se lucra în draci. Reporterul, după accent mitic, extreme de mirat o întreabă pe o femeie ce fac acolo. Femeia, cu puternic accent maghiar, dar cu un aer absolut natural zice că repară ce au stricat apele. Atunci reporterul o întreabă dacă a primit deja ajutoarele de la Primărie. Femeia zice că nu, şi-ai cumpărat ei cele necesare, iarmunca o fac prietenii. “Dacă o fi să ne dea ceva ajutoare va fi bine – mai zice femeia – mai facem un coteţ”. Atenţie, nici măcar nu era vorba de casa de locuit. Era vorba de un grajd. Se derămase pe jumătate. Atât cât am văzut, acel grajd era ceva mai mare decât casa de locuit a moldovenilor care se plângeau. Poatre acei moldoveni ar trebui să îşi amintească atunci când se trezec din beţie şi se duc la biserică un lucru: Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri.

    P.P.S. Văd poza ta cu oile pe şosea. Da, nu e OK că merge pe unde merge ăla cu oile. Dar oare o avea altă variantă acceptabilă?

    P.P.P.S. Ştii de ce nu vrem să fim ca nemţii? Pentru că dacă am fi ar trebui să ne asumăm şi nişte responsabilităţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: