LA MULȚI ANI ♥ 2011!

Vineri, 31 decembrie 2010

Tuturor prietenilor,

LA MULȚI ANI!

2011 să fie!

2011 să aibă!

2011 să ne dea și nouă!

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Comasarea

Joi, 30 decembrie 2010

ACEASTĂ IMAGINE CONSTITUIE UN PAMFLET

ȘI EA TREBUIE CONSIDERATĂ ȘI INTERPRETATĂ CA ATARE!

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Prioritatea politică a anului 2011: Deratizarea și dezinsecția P.N.L.

Miercuri, 29 decembrie 2010

RĂTĂCIREA LUI CRIN ANTONESCU

Ștefan Vlaston • decembrie 28, 2010

«Ultimele declaratii ale lui Crin Antonescu sunt aiuritoare, demonstreaza ca liderul PNL si-a piedut busola politica, daca a avut-o vreodata.

In ultima sa aparitie televizata, Crin Antonescu declara, cu subiect si predicat: “Sugerez o alianţă, o comasare a acestor două mari partide. (…) Trebuie foarte repede să punem la o parte diferenţele dintre noi. Este limpede ce ne uneşte”.

In primul rand ca una este alianta, alte e “comasarea”. Daca alianta este un concept legal, comasare ce inseamna? Absorbtia unui partid de catre celalalt? Si cine absoarbe pe cine, Antonescu pe Ponta sau invers? Mister!

Cat despre afirmatia “Este limpede ce ne uneste”, aceasta este limpede, intr-adevar. Ii uneste ura fata de Basescu si fata de actuala coalitie. E clar. Nu e clar cum poti conduce o tara, o societate, o economie, bazati doar pe sentimentul de ura. Fara directii programatice, fara un minim de doctrina comuna, fara un program de guvernare comun, bazat pe ce? Cota unica sau impozitare progresiva, stat social sau stat minimal liberal, redistribuirea saraciei (ca bogatie nu prea avem) sau sprijinirea intreprinzatorilor, ajutoare sociale sau  libera initiativa ca baza a cresterii economice?

Cand ultimele actiuni ale opozitiei, motiuni de cenzura, contestatii la CCR, participarea la consultarile de la Cotroceni, votul in Parlament, au dovedit o dezbinare mai mare ca oricand, orgolii si lipsa de compromis, risti sa te acoperi de ridicol vorbind de “comasarea” celor doua mari partide, unul de stanga, altul de centru dreapta (cel putin prin doctrina si program). Si ce fac cu nucleul dur electoral al celor doua partide? Se vor pupa ele in Piata Independentei?

Si cine va conduce noua forta politica “comasata”, Ponta sau Antonescu? Este posibila o conducere bicefala? Cine va fi premierul? Ce pondere sa aiba in guvern? Egale? Cel putin sa se  certe la tv, sa avem circ gratis.

Caragiale mai actual ca oricand. Catavencu si Tipatescu in actiune.

In aceeasi emisiune Antonescu ii considera vinovati pe PD-L-isti pentru “dezastrul economiei romanesti”.  Asta le intrece pe toate. Adica nu Tariceanu si Vosganian sunt vinovati ca au dublat salariile si pensiile, contand pe o “duduiala” economica infinita, ca au praduit 3-4 miliarde de euro in doua luni, inclusiv banii luati pe BCR, ci actualii guvernanti, care s-au trezit la inceputul lui 2009 cu un deficit bugetar de 5,3%, dupa o crestere de 8%, cu arierate de 1,5 miliarde euro, cu dezechilibre structurale in toate bugetele, (de stat, de pensii, sanatate, ajutoare sociale, etc.), cu 1,4 milioane de bugetari, desi luasera tara cu 800.00 de bugetari si 1,5% deficit bugetar in 2005.  Adica toti specialistii romani (Isarescu, Daianu, Baltazar, Croitoru) plus cei de la FMI, UE si BM sunt tampiti, singurii destepti sunt Antonescu, Ponta, Tariceanu si Vosganian.

Isi mai propune Antonescu sa atraga si UDMR de partea lor.

Opozitia a  tot anuntat in lunile anterioare ca zeci de parlamentari ai puterii sunt pregatiti sa treaca la partidele din opozitie, lucru ce nu s-a intamplat si acum isi propun, nici mai mult nici mai putin, sa atraga tot UDMR alaturi de opozitie. Doar ca pragmatismul si intelegerea corecta a fenomenelor sociale si economice este o caracteristica a managementului UDMR. Nu cred ca dau doi bani pe cantecele de sirena ale opozitiei.

Vorbeste Antonescu despre fraudele si coruptia actualului regim. Probabil ca sunt. De ce nu-si prezinta dovezile la DNA, asa cum a facut Catalin Tolontan in cazul Ridzi. Dupa cazurile Solomon, Gutau, Banias, Ridzi si altele, exista premise ca  in   cazurile documentate sa fie intreprinse cercetari penale. Asa este corect. In loc sa vorbeasca ore sir la tv-uri despre coruptie, asa la modul general, mai bine ar duce dovezile pe care le are la DNA, la presa. Altfel, ce credibilitate se asteapta sa aiba? Ca si Stalin a omorat milioane de oameni cu argumentul “se stie” (kak izvestno), ca persoana x este dusmanul poporului. N-am depasit faza asta politica? Se pare ca nu.

Antonescu nu renunta nici la suspendarea Presedintelui Basescu. Nu conteaza daca va avea sau nu, abateri grave de la Constitutia Romaniei. Astea se prezuma a fi existat oricum si pana acum.

In concluzie, exista doua posibilitati. Ori Antonescu n-a invatat nimic din acesti multi ani petrecuti in politica, ori ne crede asa de prosti ca inghitim orice debiteaza domnia sa, seara de seara, pe la tv-urile prietene.

Cu sinceritate si prietenie ii spun sa nu conteze pe a doua alternativa.»


De ziua Elenei Udrea…

Luni, 27 decembrie 2010

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


CRĂCIUN FERICIT!

Vineri, 24 decembrie 2010

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


București Sat

Marți, 21 decembrie 2010

Valentin Protopopescu, doctor în filosofie: «Comuniștii i-au mutat pe țărani la oraș fără să le fi oferit un model de urbanitate. În București nu am ajuns, nici măcar în 2010, să vorbim despre populație urbană.»

de Cosmin Navadaru HotNews.ro
Vineri, 17 decembrie 2010, 9:17 Life | Prin oraş

„Astazi, mahalaua din Bucuresti s-a mutat in centru, iar centrul nu e nicaieri”, a explicat Valentin Protopopescu, psihanalist si doctor in filosofie, in cadrul dezbaterii „Bolile orasului sau divortul in societate”. Cu ocazia evenimentului desfasurat la mijlocul acestei saptamani, s-a mai discutat despre impactul pe care l-a avut vechiul regim asupra vietii la oras si la sat. „In 1938, Bucurestiul avea cam 800.000 de oameni. Putem spune ca erau niste insi relativ bine urbanizati. Ce au facut comunistii? I-au destarat pe acesti tarani. Si-au pierdut identitatea taraneasca fara sa capete o identitate urbana. La tara, fiecare era responsabil de bucata lui de pamant, de partea lui de ulita. La oras, nimeni n-a mai raspuns de nimic. De unde si mizeria monstruoasa care ne bantuie zilnic iesirile in urbe”.

„In Bucuresti, nu am ajuns, nici macar in 2010, sa vorbim despre o populatie urbana asa cum se intampla in cazul oraselor Paris, Viena, Budapesta”, a spus Valentin Popescu, eseist si doctor in filosofie al Universitatii din Bucuresti, intr-o discutie despre „bolile” Capitalei Romaniei.

„De ce? Pentru ca Bucuresti a fost un targ. Printr-un accident istoric nefericit, evident, pentru ca nu are o asezare strategica (este situat intr-o zona extrem de afectabila de seisme si este abordabila de catre orice invadator), Bucurestiul a devenit capitala intai a Regatului, apoi a Romaniei Reunite”.

Structura sociala si psihologica a Bucurestiului

„Care a fost structura sociala, psihologica a acestui targusor? O casta, boieri, oameni care au facut averea la tara, pe urma tarani care s-au asezat pe la periferie, clacasi. Boierii s-au urbanizat.

In istoria Romaniei, daca a existat o generatie pozitiva, care a facut realmente ceva pentru neamul asta, este generatia de la 1848. E vorba de copiii boierilor de a doua, a treia, a cincea generatie, care au studiat la Palermo, la Paris, la Berlin. Sunt oameni care chiar si-au dedicat puterile, averea si inteligenta edificarii unor institutii, unor relatii intre oameni, unor valori, unor principii.

Romania moderna, asa cum o cunoastem astazi si asa cum am monstenit-o, vine de la pasoptisti. Si nu ma refer doar la 1821-1848 si gata, ci si la Unirea lui Cuza, la reformele lui, la Razboiul de Independenta, la Banca Nationala a Romaniei, la Universitatea din Bucuresti, la Armata, la Biserica, la tot. Lucrurile se termina, paradoxal, in 1918. Romania Mare nu mai are aproape nici o legatura cu generatia aia stralucita de la ’48. Intervine politicianismul intr-o masura gregara si patologica.

In 1938, Bucurestiul avea cam 800.000 de oameni. Putem spune ca erau niste insi relativ bine urbanizati. Indiferent ca e vorba de centristi, de tipii bogati care traiau in proximitatea centrului, sau de excentrici. Existau mahalale, dar erau adevarate lumi paralele centrului, lumi urbane, cu traditiile, cu valorile, cu codurile lor. Astazi, mahalaua din Bucuresti s-a mutat in centru, s-a centralizat, iar centrul nu e nicaieri. O mare contributie la acest proces de dezurbanizare a metropolei au avut-o comunistii. Intr-o maniera foarte simpla. De la 800.000 de locuitori in ’38, Bucurestiul a ajuns sa aiba, in 1989, 1,7 milioane – cifra declarata. Dar cred ca erau vreo 2,5 milioane, nedeclarati si neinregistrati. De unde au venit oamenii astia? De la tara”.

Blestemul colectivizarii comuniste

„Nu se cuvine sa-i dispretuim in nici un fel pe tarani. Dar cred ca e o realitate trista asta: taranii reprezinta astazi o mitologie. Pot fi gasiti in formol la Muzeul Taranului Roman, la Muzeul Satului, sau oameni foarte in varsta, pierduti intr-un fund de tara necunoscut. Adevaratii tarani s-au dus de mult. Comunistii au avut grija de lucrul asta, au lucrat foarte eficient: prin colectivizare. Au ras temelia satului romanesc, care era un sat autentic. Care avea un cod moral, o viziune filosofica despre lume, avea o religiozitate crestina, dar puternic infuzata de influente pagane stravechi”.

„Ce au facut comunistii? I-au destarat pe acesti tarani, pe cei care s-au opus i-au ucis, le-au luat proprietatile si i-au exportat la oras, unde au fost construite marile platforme industriale. I-au mutat pe tarani la bloc, i-au facut sa locuiasca unii deasupra altora, fara ca prin asta sa le fi oferit un model de urbanitate. Practic ei si-au pierdut identitatea taraneasca fara sa capete o identitate urbana.

La tara, fiecare era responsabil de bucata lui de pamant, de partea lui de ulita. La oras, nimeni n-a mai raspuns de nimic. De unde si mizeria monstruoasa care ne bantuie zilnic iesirile in urbe”.

„Si atunci ne punem intrebarea: cum sa ne respectam? Cum sa fim sanatosi, cum sa prevaleze supraeul nostru in relatiile interumane? Cata vreme noi nu avem o identitate, nu stim de unde pana unde se intinde aceasta. Aceasta este istoria individuala a unei boli pe care as numi-o agresivitatea patologica a pseudocetanilor unei metropole ca Bucurestiul, hibrizi, oameni struto-camila, fara identitate si mai ales fara o perspectiva, fara un viitor. Traiesti de azi pe maine, incerci sa-ti astamperi instinctele de supravietuire, sa-ti proiectezi dorinta, libidoul, astfel incat sa-ti fie cat mai bine in detrimentul celorlalti. Nu asa se intampla la Paris, la Praga sau la Budapesta. Din acest punct de vedere, nu avem nici o sansa.

REFERINTE

In 1906, banii alocati pentru canalizarea unui oras erau cheltuiti pe realizarea unei gradini. Explicatia primarului: „am preferat o opera care sa se vada”