Campania „Fie-vă milă de Realitatea Tv!”

Luni, 31 octombrie 2011
După fumigenele, ușor sulfuroase, cu „Ceaușescu roz bombon” și „Red Rex Redivivus”, iată altă șmecherie de marketing destinată îmblânzirii și frăgezirii bizonilor: campania „Fie-vă milă de Realitatea Tv!”. Care nu te mai privește, ci se milogește.

Bietele furnicuțe care trudesc întru amețirea nației, transmit, precum radiodifuzorii ilegaliști antifasciști de altădată, dintr-o cămăruță semiclandestină din clădirea Willbrook, ce amintește patetic de debutul lui Dan Diaconescu în celebra garsonieră din blocul „Leonida”.

Muncuța lor abilă, de creație, se desfășoară afară, într-un cort, în frig, unde – brrr! – lui Tănase, lui Tatulici sau lui Hurezeanu le îngheață mâinile pe tastaturi pregătindu-și emisiunile, iar Crețuleascăi chiar și veninul din sânge. Ce altă scuză mai bună puteau găsi ei oare pentru faptul că ceea ce spun îngheață apele?

Pe scurt, trăim într-o țară „șicănitoare” în care un multimilionar, precum domnul Elan Schwartzenberg, nu găsește, provizoriu, nici măcar o fostă hală tip „Crevedia” pe care s-o încălzească pentru adăpostirea coloanei a 5-a a domnului Vîntu.

Îndurați-vă, așadar, și aruncați un un punct de rating în cutia milei acestei „Mascarada Familia” de la Willbrook. Măcar uitându-vă la „Meteo”…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


Nicoleta Savin, „Operațiunea «Iubiți Regele!»”

Sâmbătă, 29 octombrie 2011

Operațiunea «Iubiți Regele!»

Autor: Nicoleta Savin

Vineri, 28 oct. 2011 – ora 15:10

********************************************************

«Ruşii de la Izvestia avansează un scenariu în care Regele Mihai I ar putea deveni „un stindard ideal pentru consolidarea opoziţiei române”. Am crezut sincer că monarhia ar putea salva România. Puţini eram în anii ‘90, mulţi am mai rămas acum, în 2011… Dar am înţeles că voinţa majorităţii este suverană şi că trăiesc într-o republică consacrată de o Constituţie pe care nu am votat-o, dar pe care trebuie să o respect.

M-am revoltat ca orice român de bună credinţă în aprilie 1990, atunci când oamenii lui Ion Iliescu l-au fugărit şi expulzat pe Regele Mihai ca pe ultimul pungaş. Am plâns şi m-am transfigurat de bucurie în magica zi de Paşte din 1992, când un milion de români au umplut străzile Capitalei pentru a-l vedea pe cel despre care învăţaseră la istorie că a fost ultimul Rege al României. Am înţeles raţiunile pentru care Casa Regală a fost de acord cu căsătoria Principesei Margareta, fiica cea mai mare a Regelui Mihai şi a Reginei Ana, cu actorul Radu Duda. Am fost prezentă la acest eveniment şi am trecut, cu emoţie, aproape pe vârfuri, pragul reşedinţei regale de la Versoix. Mulţi dintre invitaţii la nuntă au strâmbat din nas în 1996, atunci când ironia sorţii l-a adus pe Rene Duda, şeful PDSR Iaşi, în imediata apropiere a Regelui nostru, al românilor. Ne plăcea sau nu, Casa Regală a României şi familia Duda s-au încuscrit. Nu era căderea noastră, a românilor, să judecăm, am spus atunci. Regelui i s-a redat cetăţenia, a revenit în România, Emil Constantinescu l-a ignorat cu graţie şi meşteşug. Iliescu a revenit, la braţ cu Adrian Năstase, Radu Duda a acceptat să lucreze pentru guvernarea PSD. Reprezenta România, spunea el, dar ştia bine că legitima regimul. E problema lui Radu Duda, am comentat atunci.

Când Regele Mihai a acceptat să-i înmâneze lui Adrian Năstase un premiu acordat de o revistă, mi-am spus că poate greşi. Sau că resorturile iertării şi ale uitării la un rege îmi sunt inaccesibile. În 2005 şi 2010, când a participat la Paradele Militare de la Moscova, nici măcar n-am mai tresărit, aşa cum nu m-am mirat atunci când prinţul Duda l-a tăiat de pe lista invitaţilor la nunta de diamant a Regelui Mihai cu Regina Ana pe şeful Statului. Nu m-am minunat nici când Regele Mihai i-a permis ginerelui să candideze la Preşedinţia României, nici când s-a apropiat periculos de mult de politică şi de opoziţie, nici când s-a lăsat folosit la jubileul din Parlament, zilele trecute. Ştiţi de ce? Toate acestea sunt gesturi asumate explicit. Un rege are dreptul să greşească, chiar dacă e uns al lui Dumnezeu. Şi cine sunt eu să-l judec pe Regele Mihai? Una este asumarea explicită a celor două vizite la Moscova, cu totul altceva este ca un cotidian rusesc precum Izvestia, apropiat mai mult de FSB decât de Kremlin, să aplaude revenirea în politica mare a României a Regelui Mihai, iar acesta să nu reacţioneze.

De ieri dimineaţă până aproape de ora de închidere a ziarului am tot deschis site-ul Casei Regale, cu speranţa că voi găsi o dezminţire. Nici o reacţie. Mi-e greu să cred că articolul din Izvestia reprezintă altceva decât paie ruseşti pe focul unei dispute politice româneşti. Că ar putea fi citit la Kremlin, la Cotroceni sau în alte cancelarii occidentale în altă cheie decât cea a unei diversiuni FSB. Izvestia ştie bine cum e cu rusofobia românească. Mai mare deserviciu decât să sugereze că Moscova aplaudă preluarea stindardului opoziţiei de către Casa Regală, nici nu se putea face Regelui sau opoziţiei filo-ruse, dacă un astfel de plan ar fi real. Nu-l judec pe Regele Mihai, orice ar face. Nu e dreptul meu. Dar îi pot cere să se apere, atunci când numele său şi al Casei Regale a României este târât într-o diversiune de către agenţii unei puteri străine. Mai ales când este vorba de puterea care l-a silit să abdice în 1947, iar acum moare de dragul detronatului şi îi aplaudă frenetic ceea ce numeşte „discursul tronului”. „Nu este foarte clar rolul care-i va reveni lui Mihai în viitorul guvern în cazul viitoarei coaliţii de opoziţie. (…) Singurul obstacol care poate sta în calea dezvoltării unui asemenea scenariu îl constituie vârsta înaintată a fostului suveran. Deşi, pentru anii lui, Mihai afişează o formă fizică excelentă”, declară pentru cotidianul rus directorul Centrului pentru studii balcanice, caucaziene şi central-asiatice al Academiei Ruse, Artiom Ulunian. Aşa să fie, Maiestate? Noi, românii care nu vă judecăm, dar ştim că un monarh domneşte, nu guvernează, şi, mai ales, se situează deasupra partidelor politice, am vrea să ştim. Nu din Izvestia, ci de la Maiestatea Voastră.»

______________________________

N.B. – Sublinierile îmi aparțin, A.M.


Un „Katin” cinematografic românesc… cu Mircea Diaconu

Sâmbătă, 29 octombrie 2011
Apropo de potlogarul intitulat „Mircea-Diaconu-Noi-Vrem-Respect”, demn personaj de scenetă satirică de pe vremuri, cu directorași de cooperativă de prestări servicii, nărăviți și aroganți, care-și angajează pe pile matracucele din familie, sau amantele…
În disprețul legii și al bunului simț și cu dispreț pentru o categorie profesională mult mai onorabilă decât aceea căreia îi aparține acest mitocan cu papion – croitoresele («Soția mea nu este croitoreasă, este actriță. Ce vina are ea?») – Diaconu a fost dat în gât, fără drept de apel, de către A.N.I. pentru că, în calitate de director al Teatrului „C.I. Nottara” din București și-a angajat ilegal și abuziv soția.
Cel mai prost, sau cel mai bântuit de fantome teatru din țară în anul 2007 era, așadar, în mod clar, TEATRUL „C.I. NOTTARA” din București.
Altfel nu-mi pot explica cum NICIUN regizor din lume nu a vrut să participe la concursul pentru ocuparea postului de regizor artistic., concurs la care a participat doar soția cinstitului domn MIRCEA DIACONU, cunoscut campion TV al „bunului simț” și cerșetor de respect, întâmplător director al teatrului, dar și soț al concurentei, dar și președinte al comisiei care a notat-o cu 10 pe talentata candidată, posesoare a unei impresionante cariere lungi de… două luni (fiind proaspăt absolventă de facultate), fără drept legal (și moral) de a participa la respectivul concurs.
Prins în această jenantă postură cu pantalonii moralei în vine, tov. Diaconu ne arată și fundul cu acesată replică demnă de o demisie urgentă din viața publică «Trăim în România. N-am ce să comentez. E vijelia cotidiană care ne-a întors în anii 50, ca metode, ca principii.»


Așa s-a întâmplat să-mi amintesc de filmul „ACTORUL ȘI SĂLBATICII”.
Un film mistificator al istoriei în care, poate, își aveau locul marii (pe bune) actori Mircea Albulescu, Margareta Pogonat sau Ion Besoiu, pentru că erau și niște la fel de mari recitatori de curte comuniști. Dar în care Toma Caragiu, Marin Moraru sau Ovidiu Iuliu Moldovan nu prea aveau ce căuta. Moralmente… zic eu.

Ia întrebați-vă rudele și cunsocuții care au văzut filmul: în ce an, din cauza cui și cum a murit marele CONSTANTIN TĂNASE? Cred că o să aveți mari surprize.

Acest film mincinos și imoral, regizat de Manole Marcus, nicicând amendat măcar în vreo notă de subsol, a fost ca un fel de Katin cinematografic românesc. Dar, spre deosebire de ruși, care și-au recunoscut cu jumătate de gură mârșăvia perpetuată timp de 50 de ani, n-am auzit pe nimeni, la noi, să-și ceară scuze pentru un fals istoric grosolna care a împlinit 36 de ani.

Culmea ridicolului amar este că acest film-minciună a fost redifuzat, acum un an, sub formă de DVD, în seria „Filmele ADEVĂRUL” (sic!).
Văd, acum, că acerbul penelist-uselist Mircea Diaconu, maaare moralist și maaare caracter, își continuă rolul din film: boxează împotriva dreptei dând cu stânga. Din poziția de gestionar nervos prins cu gaură în inventar și cu cinstea nereperată.
***
© Alexandru Dan Mitache • 2011

Vorbește Moscova! Pardon… Vorbește Regele! Sau Duda?

Luni, 24 octombrie 2011

Nu mă frige la degete, dar îmi spun părerea.

Iar părerea mea este că un rege, cu „R”, nu abdică de frică. S-a construit povestea șantajului uciderii acelor tineri. Care este o poveste, pentru că același șantaj putea fi oricând făcut de comuniști pentru a pune capăt celebrei „greve regale”. Așadar, ori eroica „grevă regală” nici n-a contat, ori „șantajul” n-a existat decât ca scuză.

Regele Mihai a fost și se evocă și azi ca „șef al statului”. A fost șef al statului și în momentul pogromurilor din Basarabia; a fost șef al statului și la trecerea Prutului, dar și a Nistrului; a fost șef al statului și în momentul arestărilor și persecuțiilor politice comise de guvernul Groza. Și, în calitate de ȘEF al statului, n-a făcut nimic. Și nu și-a dat NICIO DEMISIE, pentru a-și delimita numele, istoria și conștiința de niște acte reprobabile pe care să zicem că nu le putea influența. Tinerețea nu este o scuză invocabilă. Nici neputința. Căci acestea se numesc, de fapt, complicitate.

Cu ce s-a ocupat regele Mihai în perioada 23 august 1944 – 30 decembrie 1947 n-am reușit să aflu. N-am văzut decât fotografii – necontestate – cu fraternizări vesele cu trupele de ocupație sovietice. Ceea ce se numește colaboraționism. Și știu că în aceeași perioadă, Maniu și Brătianu erau arestați. Regele trebuia să se comporte ca un comandant de navă. Adică să-și apere oamenii de valoare și să plece… ultimul! N-a mișcat niciun deget. A plecat primul. Cu un tren plin de bulendre și de mână cu mama.

Dacă 64 de ani sunt prea mulți, și detaliile se pierd, 22 sunt mult mai puțini. Iar în acești 22 de ani am asistat la un spectacol absolut jalnic, grotesc chiar. Regele, după ce a fost ținut ca un răufăcător la poarta țării și ejectat în 24 de ore, regele, după ce a fost fugărit ca un infractor pe șoselele țării și trimis acasă ca un rom din Franța, Regele, deci, cu majusculă, a acceptat, de dragul unor palate, să bată palma cu umilitorul lui, cu autorul mineriadelor, ca un primar rural. Același Rege a procedat exact ca în urmă cu 50 de ani. S-a dovedit slab, fără caracter și amoral.

Despre toleranța sa privind fantezia fiicei sale cu Duda nu mai vorbesc. Nici despre susținerea candidaturii acestuia la… președinția României. Le pun pe seama unei slăbiciuni suplimentare, de sorginte gerontologică. De fapt, astăzi, regele Mihai stă în geam în timp ce Duda îi încaseaza pensia.

Se invoca, aiuritor, ca sursă de respect „meritul” lui Mihai de a fi ultimul șef de stat supraviețuitor al celui de-al doilea război mondial. Acesta este un… merit??? Nu, este doar o întâmplare.

După cum nu știu dacă este o întâmplare situarea familiei regale alături de personaje precum cele care, ieri, au aplaudat frenetic propunerea formulată de PNL privind invitarea regelui în Parlament, deși, alaltăieri scriau „Fir-ai al naibii, Majestate”, îl țineau în șuturi pe Coposu, sau își turnau rudele la Securitate. Verticalitatea Majestății Sale este cu o geometrie teribil de variabilă. Mihai este invitatul ACESTOR indivizi, nu al „ȚĂRII”, sau al „POPORULUI”, așa cum, brusc și diversionist, se pretinde de câteva zile încoace.

Astăzi, așadar, fostul rege Mihai și cei care îl reprezintă (sau cei ale căror interese le reprezintă, fără să mai știe, regele)  se prevalează de impunerea abdicării pentru a-i justifica nulitatea. Mă întreb ce părere au britanicii despre abdicarea impusă lui Napoleon la 20 aprilie 1814. O fi fost nulă?

Sper că nu va mai veni nimeni cu aberația ridicolă cum că monarhia reprezintă morală, demnitate, cinste și că reprerzintă o garanție a democrației. O societate mai imorală, mai nedemnă, mai necinstită și mai coruptă decât cea de sub domnia și DICTATURA regelui Carol II mai rar.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


Discursul regelui, comédie 2011

Luni, 24 octombrie 2011

Orice asemănare sau legătură cu Regele George VI este fortuită (adică întâmplătoare).

♦♦♦ PAMFLET! ♦♦♦

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


LIVIU MIHAIU, cu capu’ la rege.

Sâmbătă, 22 octombrie 2011

Domnul LIVIU MIHAIU, om cu opinii, ne arată – într-o remarcabil de sugestivă imagine ce-i reprezintă perfect profilul cerebral pe „Facebook” – ce are nu numai dânsul și alți Mazăre în cap, ci și, în general, monarhiștii români.

Altfel, nu îndrăznea să pună armoariile regale pe fotografia cu capul său suprarealist, trepanat și plin cu păsărele, pumni strânși de bolșevici, pești, tunuri, arme și alte boambe și fumigene, elemente pe cât de stupefinate în cazul unui adult, pe atât de sugestive din punct de vedere simbolistic și psihiatric.

Mereu și mereu o să întreb: DE CE SE STRÂNG NEBUNII DE-O SINGURĂ PARTE A BARICADEI?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


Mircea Badea, personaj de traforaj cu penaj

Joi, 20 octombrie 2011

Îmi amintesc că mai an, niște cocoșei frumos decupați din carton presat, se jurau pe mă-sele altora că ei, gata, pac, fac grevă fiscală, dându-le, pardon, știți voi ce, lui Boc și ministrului de atunci al finanțelor, Vlădescu. Și-i mai și instigau pe niște amărâți fraieri să facă la fel, care s-or fi trezit ulterior și cu majorări.

Bineînțeles că autoumflații cu pompa în penele proprii n-au făcut nimic. Decât praf în jur. Obișnuiți să se simtă în siguranță doar agățați de oglinda retrovizoare a unora ca Dan Voiculescu sau Sorin Ovidiu Vîntu, deși put, acest gen de agitatori sunt de-o lașitate exemplară.

Azi, același tip de viteji cu mușchi în coate, se pregătesc să violeze recensământul. Ca data trecută, doar cu gura.

Unul dintre acești locuitori de colivii este, desigur, din nou, pitpalacul cu pene-n cur Mircea Badea, care se jură inutil că nu răspunde la recensământ, deorece recenzorii nici n-o să-l caute.

El va fi recenzat la domiciliul lui Dan Voiculescu, pe formularul destinat animalelor de casă ale familiei.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


Ponta ca comisar politic

Miercuri, 19 octombrie 2011

Țineți minte acest interviu!

Ceea ce spune Victor Ponta, cu subiect și predicat, este că domnii Pleșu, Liiceanu, Patapievici sau Cărtărescu, dar și alții – catalogați nu o dată drept „slugi ale lui Băsescu” – nu pot fi iertați, în timp ce jigodii notorii ca Dan Voiculescu sau Bălăceanu Stolnici ar merita grația societății.

Dacă NEIERTAREA va însemna reeducarea vinovaților la Pitești, Aiud, Sighet sau fie și la  Tescani, râmăne să vedem în intervalul 2012-2016 dacă…

Descreieratul acesta va ajunge PRIM MINISTRUL ROMÂNIEI!

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, marţi, la Interviurile Gândul, că, dacă unii colaboratori ai fostei Securităţi pot fi scuzaţi, colaboratorii lui Traian Băsescu sunt „slugi” şi nu au nicio scuză.

Ponta a afirmat, întrebat despre rolul CNSAS, că nu crede că oamenii ar trebui să răspundă politic pentru că au colaborat cu fosta Securitate, ci a trebui să o facă pentru demagogia şi incosecvenţa arătate după 1989.

„Lipsa de simpatie dintre mine şi domnul Voiculescu nu este generată de ceea ce a făcut înainte de 1989, ci de ce a făcut în 2004”, a precizat Ponta.

(Gândul.info)

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


RECENSĂMÂNT 2011

Miercuri, 19 octombrie 2011

Recensământul populației și al locuințelor, care se va desfășura în perioada 20-31 octombrie 2011, este cel mai complex realizat după 1989 în Romania și primul după aderarea la Uniunea Europeană, cu un buget de peste 45 de milioane de euro pentru perioada 2011 – 2014.

Posibilitatea persoanelor de a-și declara dubla cetățenie, apartenența la o anumită etnie sau cult religios, dar și întrebările pentru persoanele cu dizabilități se numără printre noutățile introduse în Recensamantul populației și al locuințelor, potrivit președintelui INS, Vergil Voineagu, citat de Mediafax.

Vezi in documentele pdf atașate mai jos chestionarele la care va trebui să răspunzi la Recensământul 2011. Aceste chestionare sunt destul de complexe și necesită, de cele mai multe ori, pregătirea sau consultarea prealabilă a unor documente:

RECENSAMANT 2011 – 1

RECENSAMANT 2011 – 2

RECENSAMANT 2011 – 3

RECENSAMANT 2011 – 4

RECENSAMANT 2011 – 5

RECENSAMANT 2011 – 6

RECENSAMANT 2011 – 7

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


Bărbatul cu ovare

Marți, 18 octombrie 2011

Iată ce scrie, pe blogul propriu, bărbatul cu ovare intitulat Stelian Tănase:

ROMÂNIA D-NEI UDREA

«Universitatea George Washington (am locuit într-o vreme în apropiere) din capitala SUA face o listă cu ţări care prezintă riscuri. Pentru unii poate că asta e o calitate. Nărăviţii de trai bun nu mai vor să locuiască în hoteluri 5 stele.

Sunt ţări, ca România, pe care e o adevărată aventură să le vizitezi. Adică drumuri proaste, locuri sălbatice, nesiguranţă. Hoteluri clasa “a se evita”. Tîrfele, cîrduri- cîrduri pe marginea şoselelor, vă aşteaptă la preţuri OK! E mîncare multă , să sperăm ca scapi fără o toxinfecţie alimentară. E bine să bei apă minerală din sticlă pentru că aia de la robinet are tot felul de mizerii.  Ţară coruptă, unde la aeroport, la vamă, la hotel, în restaurante, în magazine, pe plajă, în autocar, eşti asaltat de indivizi care te caută la portofel. Şi cine nu te fură, are altă tehnică – întinde mîna să îl şpăguieşti. Aici poliţaiul vrea o hîrtie de 100 euro că ţi-a dat bună ziua. Dacă are motiv să te ardă, să îţi ia carnetul de ex, distracţia te costă cam 500. E ţara unde dacă ai ghinon să fii tîlhărit ( să zicem îţi dispar lucrurile din camera de hotel) ai şansa să dai de funcţionari, recepţioneri, paznici, poliţişti, care ridică din umeri. E un tic nervos Carpato – Dunăreano-Pontic. Toată lumea aici suferă de el.  Ce plăceri au unii! Sunt masochişti, desigur. Avantajul este totuşi că odată ajuns acasă, ai ce povesti ! Mă rog, dacă ajungi !

Ţara Elenei Udrea, şefa cu turismul, are cu ce se mîndri. Apărem şi noi într-un clasament mondial în faţă, nu la coadă. Să nu ne mai ruşinăm atît!»

Acest mâncător de căcat, servil și frustrat de orice femeie mai frumoasă sau mai virilă ca el, adică chiar și de Zoe Petre, care are mai multe coaie, se răfuiește în acest mod, tipic celor ca el, cu… Elena Udrea. Minciunile din text le sesizează orice trăitor din România.
La fel și bâlba de Gâgă a „scriitorului” Tănase: «E bine să bei apă minerală din sticlă pentru că aia de la robinet are tot felul de mizerii.» Cu alte cuvinte România e țara în care la robinet curge… apă minerală.

Aș dori, totuși, ca cineva să-mi indice măcar O (UNA, 1) „atracție” națională, dintre cele enumerate de Tănase și puse în spinarea Elenei Udrea, care să nu corespundă și României oricăruia dintre domnii: Tăriceanu, Năstase, Ciorbea sau Văcăroiu.

Voluptatea de wanker a lui Tănase de a plodi asemenea texte mi se pare maladivă.

♦♦♦ ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ȘI EL TREBUIE CONSIDERAT, CITIT ȘI INTERPRETAT CA ATARE! ♦♦♦

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011