Europa – China la țintar

Am auzit, mai devreme, o știre preluată din „Ziarul Financiar” (Felix) potrivit căreia astăzi, adică cu două zile înaintea summit-ului UE de la Bruxelles, Angela Merkel și Nicolas Sarkozy ar fi adresat celorlalte 25 de state, prin intermediul unei scrisori trimise președintelui UE Herman Van Rompuy, un „ultimatum” potrivit căruia acestea trebuie să decidă, atenție!, până VINERI, dacă se înscriu într-o CU TOTUL NOUĂ construcție europeană, croită după regulile impuse de Germania și Franța. Conform acestui ultimatum, statele care nu vor confirma aderarea „vor rămâne pe dinafară”.

Cu alte cuvinte, ar fi vorba despre o cu totul altă variantă decât cele două pomenite de președintele Băsescu în conferința de presă de astăzi, ambele bazate pe prevederile actualelor tratate de la Maastricht, respectiv Lisabona.

Ca o paranteză, Victor Ponta, întrebat de Sorina Matei ce ar răspunde vineri unui asemenea ultimatum, a răspuns aiuritor… „Eu n-am primit o asemenea scrisoare”. Punct. LOL!

Sub rezerva veridicității știrii lansate de „ZF”, îndrăznesc să cred că, dacă ar fi real acest ultimatum, ar fi o imensă greșeală pe care Germania, Franța și celelate state care ar accepta o variantă „exclusivistă” ar comite-o și care ar lăsă, probabil și România pe dinafară.

Mă explic…

Cu această ocazie mi-am amintit de un excelent roman, intitulat „Deșertul tătarilor”, aparținând unui mare scriitor italian, neglijat în ultima vreme, Dino Buzzati.

Nu e niciun secret pentru nimeni că „tătarii” Europei (și ai lumii întregi) sunt… CHINEZII! Care, precum tătarii, vor sosi când nimeni nu se așteaptă.

Ce se întâmplă cu o nevastă neglijată știe oricine: își ia un amant. Pe care, până la urmă, îl aduce și în patul conjugal, pe principiul simplu al vaselor comunicante.

China are bani de plasat. Mult mai mulți decât toată Europa la un loc. Cine, cum și de ce SUA și Europa au îmbogățit China este un alt subiect, extrem de interesant. Țările europene lăsate de izbeliște vor fi terenul ideal pentru capitalul chinezesc. China va alege să ia pe bani puțini ciurucurile gen Grecia, dar și țările cu potențial, chiar ca România.

Este neclar care ar fi atitudinea țărilor cu deficite bugetare uriașe și cu datorii la fel de uriașe în cazul în care UE „CEA NOUĂ” le-ar lăsa pe dinafară. Eu cred că nu-și vor mai plăti niciodată datoriile.
Un eventual clivaj european petrecut cu „resentimente” și „animozități” s-ar face simțit, volens nolens, și asupra OECD sau, și mai grav, asupra coeziunii NATO.

Din această perspectivă, Federația Rusă poate fi un alt amant, mai violator, ce-i drept, dar scrupulele Rusiei sunt notorii.

© HotNews – 08/12/2011

Deja, Austria se pare că a zis un nein extrem de jenant la ideea impunerii unui deficit maxim de 3% în constituție. Ceea ce este doar un fleac față de celelalte „surprize” pregătite de Germania și Franța în planul propus.

Așadar o Europă „cu două viteze”, sau cu două zone, n-ar face decât să aducă Europei occidentale China în casă. Mai devreme sau mai târziu.

Tot Germania a mai făcut o gafă de proporții istorice aducând islamul în Europa atunci când a sacrificat Yugoslavia. Cei de vârsta mea știu, sau își pot închipui, ce ar fi fost astăzi Yugoslavia dacă rămânea în structura statală de pe vremea lui Tito, adică o vreme în care această țară se situa, din toate punctele de vedere, inclusiv politic, la cel puțin 20 de ani înaintea oricăror Polonii, RDG-uri sau Cehoslovacii.

Astăzi, statele musulmane nou create în Balcani, sunt ținute în frâu doar prin sărăcie.

Acum nu suntem cuprinși  în cine știe ce joc sofisticat de șah sau de go. Suntem niște buline pe cartonul unui ordinar joc de… ȚINTAR. Jocul de țintar european este într-o fază delicată. Orice poziție lăsată liberă poate fi imediat ocupată de adversar. Ar rămâne o chestiune de timp pentru ca „morile” realizate de instrus să consume toate piesele Europei.

Foto preluată de pe http://madalinaciucu.wordpress.com

Nu-i cred atât de fraieri nici pe Angela Merkel, nici pe Nicolas Sarkozy, oricât de enervați ar fi de escrocii care au tocat, ani de zile, banii și munca popoarelor lor.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

.

Maidanul și mandatul

Caut de ieri, pe internet, prin ziare, la televizor, un plan, un mesaj, un program, un document, o poziție, o declarație, o atitudine, o opțiune, o propunere, o părere, un sughiț, un pârț, un sforăit sau măcar o ridicare din umeri a domnilor Ponta & Antonescu, a PSD-ului, a PC-ului, a PN„L-ului sau a US„L”-ului în legătură cu problemele europene și mondiale. Ni-mic!

Lumea întreagă vorbește despre sfârșitul Europei, al monedei Euro, despre falimentul și pierderea suveranității unor state, despre războiul sino-american și despre cel iraniano-occidental, despre dezastrul capitalismului, despre disoluția societății umane, despre apocalipsa financiar-bancară… Iar cele două babe ale opoziției noastre se piaptănă.

Gargaragii de la televizor nici nu mai contează, ei sunt la nivelul câinelui lui Pavlov: când se aprinde becul „On Air”, bălesc, latră și mănâncă ce li se dă. Cei cât de cât onești se pun la mintea bizonului și comentează, cu vervă, subiecte second hand, cu invitați second hand având termenul de valabilitate expirat încă de pe rafturile „Realității”.

Bref, Traian Băsescu pleacă la Bruxelles să garanteze rămânerea României în Europa. Și are în bagaj atuurile unei guvernări prudente și înțelepte: indicatori macroeconomici remarcabili (creștere economică mare, șomaj mic, inflație mică, sistem bancar stabil, rezerve valutare excelente, deficit bugetar controlat și menținut în limitele exigențelor europene, grad de îndatorare rezonabil, perspective foarte bune pentru atragerea fondurilor europene în 2012 etc.), temele la toate materiile făcute (cu excepția, poate, a justiției la nivelul judecătorilor – care, probabil, îl va declara pe bietul Năstase nevinovat), inclusiv la materia Schengen, la care, recent, Danemarca ne-a dat nota +10.

Evident, cuplul comic-fantezist Târâș & Grăpiș, ar fi vrut morțiș să știe cu ce mandat pleacă președintele la Bruxelles, nu pentru că i-ar interesa, sau că ar putea înțelege despre ce este vorba în acele propoziții, ci pentru a… combate, frate. Pentru a face singurul lucru la care se pricep: tăm-bă-lău! Pentru a da de pământ cu basca, cu mucii, cu cururile proprii și cu România noastră. Ce politică externă se poate face cu unul ca Titus Corlățean, sau cu pesedista Manuela Mitrea (vicepreședintă a Comisiei de politică externă a Camerei Deputaților) – remarcată doar prin soț și prin interzicerea fumatului în locurile publice -, sau cu Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana (sic!)?

Viziunea și acțiunea liderilor opoziției, Ponta, respectiv Antonescu, privind politica externă și relațiile internaționale se rezumă la vizite de curtoazie, respectiv de complezență, cu caracter intim, efectuate la Bruxelles la convocarea propriilor lor soții, dezabuzate și „nereperate” în capitala Belgiei. În rest, ce mai avem? Doar o Moscovă scurtă, pe șest, luată de Geoană cu hidrantul… Și, desigur, ambasadorul pesedist al rușinii naționale la U.E., Adrian Severin.

În aceste condiții, maidanul cere să vază mandatul.

De la cine să ceară mandat președintele României? Cu guvernul și cu CSAȚ-ul sunt sigur că s-a consultat, cu partidele din arcul majorității parlamentare de asemenea… Au mai rămas neconsultați prințul Duda, Monica Tatoiu, Alina Mungiu Pippidi și Dorel (ăla din „Doreleee, probleme, măăă?”).

Problemele actuale ale lumii și implicit ale României nu pot fi lăsate la cheremul oricăror iresponsabili maniaci, deciziile care trebuie luate, foarte rapid, nu pot fi lăsate la îndemâna lui Bogdan Chireac, a lui Radu Tudor sau a lui Mircea Badea. Nici măcar pe masa „societății civile” reprezentate de-alde Alistar sau Pârvulescu.
Să mai zicem o dată bogdaproste că la Bruxelles se duce Traian Băsescu singur, și nu Mircea Geoană însoțit de Marian Vanghelie, sau de Radu Mazăre.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011