„Reforma” în PDL vine de la Lubianka

Acest articol este un articol „de dreapta”. De ce? Pentru că se adresează unor oameni informați, cu capacitate de analiză și de sinteză, cu discernământ, capabili să iasă din șabloane, idei preconcepute și lozinci și, nu în ultimul rând, inteligenți.

Făcând un excurs „istoric”, vom remarca și reține o dată extrem de importantă prin implicațiile ei: data de 13 septembrie 2011.

Este o dată de referință, de la care, dacă avem memorie bună, ne vom aminti că s-au acutizat atacurile, pe toate planurile, la P.D.L. Aceste atacuri nu au nicio legătură reală cu măsurile de austeritate ale guvernului Boc, invocate ca pretext, ci ele au fost concentrate, concertate și planificate în mod riguros și minuțios, conform unui plan sofisticat, extrem de inteligent, mult mai inteligent și mai… profesionist decât sunt în stare să conceapă orice Iliescu, Năsatse, Voiculescu, Hrebenciuc, Ponta sau Antonescu la un loc. Este un plan de „război psihologic” în care au fost atrase și manipulate magistral două forțe, aparent antagonice: poporul, opinia publică – pe de o parte – și intelectualitatea, societatea civilă – pe de altă parte -.

Așadar, împotriva P.D.L. au fost asmuțiți ambii factori: și prostimea și elitele.

Să vedem când am mai avut o situație similară și un plan identic. Planul de care vorbim este surprinzător de vechi. El a fost conceput cu peste 50 de ani în urmă într-o sinistră clădire, de tristă amintire dar și de trist prezent, dintr-o piața moscovită: Piața Lubianka. Avea un unic scop subversiv și propagandistic. Acela de a submina puterea și influența Statelor Unite ale Americii în lume și, colateral, ale „lumii libere” în războiul rece care abia începuse.

E momentul să ne amintim că data de 13 septembrie 2011 este data la care România și S.U.A. au semnat „Acordul privind amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă în România”. Coincidență? Nicidecum. A fost momentul „picătură care umple paharul” din care guvernarea din România nu mai putea fi tolerată de Moscova. Odată cu momentul descoperirii rezervelor de gaze de șist, a celor de hidrocarburi din subsolul platoului continental și a aurului de la Roșia Montană (ați văzut că furibundele campanii „ecologice” au încetat ca prin minune odată cu preluarea puterii de către U.S.L.).

În anii ’60, U.R.S.S., prin Primul Directorat al K.G.B., a început manipularea opiniei publice și a intelectulailor din S.U.A. și din Europa Occidentală. Ca și astăzi în România, agenturile comuniste sovietice au infiltrat și au inoculat în conștiința colectivă țintă – oameni cu o oarecare deschidere intelectuală – idei generoase, aparent mărețe și absolut de îmbrățișat: lupta pentru pace, oroarea de război și de atrocități, libertatea, iubirea aproapelui, dezarmarea, dreptatea socială, pericolul nuclear, naționalismul, repulsia față de acțiunile clandestine ale C.I.A. etc. Cei de o anumită vârstă își vor aminti marile manifestații populare împotriva înarmării nucleare a Pentagonului și a N.A.T.O. (mai ales cu arme superioare celor sovietice, rachetele de croazieră Pershing), împotriva războiului din Vietnam, împotriva C.I.A., împotriva establishment-ului capitalist în general. Cei mai tineri își vor aminti, poate, doar scena din filmul „Forrest Gump”. Atunci, în anii ’60-’70, K.G.B.-ul a confiscat practic o mare parte a mișcării hippy, a „dictat” în Imagine și în multe din piesele lui Bob Dylan, Joan Baez sau Leonard Cohen, a „regizat” filmele anti-C.I.A. ale lui Costa Gavras. Era vremea în care studențimea occidentală se revolta violent și umbla cu efigia criminalului Che Guevara pe piept. Efectele au fost dezastruoase în lagărul socialist, unde dictaturile comuniste primeau material de propagandă de dat zilnic la „Telejurnale”.

Atunci, ca și astăzi în România, existau talibani ai luptei pentru pace și fundamentaliști ai „principiilor democratice sovietice” pe care Doamne ferește să-i fi contrazis, că te luau la goană ca și astăzi unele bloguri.

Astăzi se știe cu precizie că K.G.B.-ul este cel care a orchestrat, organizat și subvenționat financiar, prin telecomenzi și pe căi extrem de sofisticate și de perverse toate aceste mișcări și luări de poziție. În S.U.A., în Europa Occidentală și în Japonia, propaganda manipulată de la Moscova, prin intermediul organizațiilor pacifiste, al partidelor comuniste locale, dar și prin acțiunile și poziționările militante iresponsabile și tembele ale multor intelectuali de marcă, a provocat un antiamericanism și un anticapitalism acerb, exprimat prin „Yankees go home”, prin dezafectarea multor baze militare americane, prin demoralizarea trupelor din Indochina și printr-o cauționare doctrinară a comunismului bolșevic.

Nimeni astăzi nu trebuie să uite că atunci, ca și astăzi, opinia publică, organizații civice și o parte importantă a intelectualității au luptat, inconștient și iresponsabil, și tot în numele unor principii,  pentru subminarea democrației occidentale și pentru interesele hegemonice ale U.R.S.S. și ale comunismului în lume.

Revenind la situația din România și la P.D.L., îmi este imposibil să nu fac analogii inevitabile. În numele unor „principii” frumoase, se lovește consecvent și stupid în P.D.L., căruia deși P.P.E.-ul nu-i reproșează nimic, propriii săi membri de frunte îi reproșează vrute și nevrute, dar este lăsat U.S.L.-ul să câștige alegerile cu 70%!

Planul tip K.G.B. a început treptat. Mai întâi s-a explicat, în toată mass media, că aceia care fuseseră foarte buni în 2004 și 2008 și 2009 au devenit, brusc, niște ticăloși corupți sau răuvoitori sau rămași feseniști de stânga (tripleta BVB, Băsescu că s-a luat de rege sau de Arafat, Boc, Udrea, șefii filialelor locale etc.). Apoi că P.D.L. nu se deosebește cu nimic de U.S.L. (în ciuda tuturor evidențelor contrare), ceea ce a indus neparticiparea masivă la vot. Nu voi insista, pentru că mișcările și „temele” se știu, la fel cum se știu și efectele.

Este imposibil de admis că cineva cu creier și responsabil, foarte supărat pe oameni ca Vasile Blaga, preferă o viață controlată, deocamdată doar legislativ și executiv, de o majoritate zdrobitoare formată din mafioți, corupți, corupători, turnători, securiști, plagiatori, mincinoși, condamnați penal, comuniști, ultra naționaliști, derbedei, nebuni, analafabeți, cocalari, mâncători de rahat, lingăi, paiațe, curve, incapabili, incompetenți, tâmpiți etc. care trag țara spre est, îndepărtând-o tot mai fățiș de vest și de la parcursul ei euro-atlantic.

Pattern-urile planurilor de atac sunt izbitor de identice. Astă vară, electoratul bucureștean de dreapta a fost „spart” prin plasarea în competiția electorală a lui Nicușor Dan, care „a luat” din voturile lui Silviu Prigoană, favorizându-l nu numasi pe Sorin Oprescu, ci indirect și pe candudații de la sectoare ai U.S.L.

Astăzi, e rândul „reformiștilor” să intre în scenă – deus ex machina –  la fel de intempestiv, în lupta dintre vechi și nou în P.D.L., slăbind aripa nouă, reprezentată de Elena Udrea și favorizând evident aripa veche, reprezentată de Vasile Blaga. Șansele de izbândă ale „reformiștilor” în cadrul Convenției Naționale a P.D.L. din 23 martie, știe oricine, sunt absolut nule, dar candidatura Monicăi Macovei le diminuează pe cele ale Elenei Udrea. Lovitura are dublu efect. O elimină pe jenanta Udrea, dar îl lovesc și pe Traian Băsescu, a cărui favorită este.

Candidatura doamnei Monica Macovei la președinția P.D.L. face parte din același vechi plan făurit la Lubianka și reactivat astăzi, desigur fără ca doamna Macovei să fie conștirentă de acest lucru. S-a mizat doar pe orgoliul și încăpățânarea câtorva persoane – care au și un interes destul de meschin: pretextul de a pleca din P.D.L. fără a fi considerate „traseiste”, pentru a-și asigura prezența la europarlamentarele viitoare pe alte liste – și pe priza oarbă de care se bucură „principiile” în rândul unor categorii sociale cu discernământ labil, dar cu pretenții intelectuale mari. Cei care manevrează și trag sforile în acest caz mizează pe eșecul „reformiștilor”, dar mai ales pe… victoria lui Vasile Blaga. Victorie care va permite celor puși să îngroape P.D.L.-ul să spună apoi: „Iată, P.D.L. este nereformabil! P.D.L. este infrecventabil! P.D.L. este compromis! Jos P.D.L.!”.

Motivul acestei ultime lovituri este unul simplu: orice urmă de opoziție susceptibilă de a demasca complicitatea puterii actuale cu interese străine trebuie eliminată. Traian Băsescu nu mai contează. Va dispărea în mai puțin de doi ani, sau va fi singur singurel. Planul Moscovei, relevat fără mască prin intervențiile de astă vară ale postului de radio „Vocea Rusiei”, a suferit doar pierderea, temporară, a unei bătălii, prin eșecul demiterii lui Traian Băsescu. Victoria finală va surveni numai odată cu demantelarea P.D.L.

De fapt, exact același tip de acțiuni se pot vedea și în sânul P.N.L. Opoziția pro-europeană la actuala conducere anti-europeană din P.N.L. este pe cale să fie anihilată. Forța Civică și Noua Republică, împreună cu liderii lor, au fost distruse din fașă. Dacă suntem atenți, constatăm că de aceleași „forțe” care combat frenetic P.D.L.-ul de vreun an încoace: bloggeri, jurnaliști, moderatori, comentatori, lideri de opinie, analiști. Nu vede nimeni aceste „corelări”?

Argumentele „reformiștilor” sunt deseori ridicole: electoratul de dreapta preferă oameni „curați”, iar „maculata” Elena Udrea ia, la vot uninominal, la Roman(!), mai multe voturi (12.014 voturi, reprezentand 42,5% ) decât, de pildă, imaculatul Adrian Papahagi la Cluj(!) (7.572 de voturi, reprezentând 27%). Elena Udrea este combătută feroce ca fiind compromisă din cauza „percepției negative”, uitând că Teodor Baconschi a fost demis din funcția de Ministru de Externe tocmai pe motiv de… percepție populară negativă. Monica Macovei uită lăturile mincinoase cu care a fost ea însăși împroșcată nu demult și nu mai face diferența între tocurile lui Udrea și votcile ei la Vama Veche, sau între fondurile manevrate de Udrea și mandatele de arestare în alb manevrate de ea. „Dovezile” privindu-le pe cele două doamne sunt la fel de inexistente sau de mincinoase, bazându-se pe exact același tip de zvonistică mizerabilă și de colportări jegoase.

Scopul final este „belarusarea” României. Două partide, pentru menținerea unei aparențe democratice: P.N.L.-ul găștii lui Antonescu, zis „de dreapta” și P.S.D.-ul găștii lui Ponta, zis „de stânga”. Ambele manipulate de la est, de foarte la est.

Să nu neglijăm și să nu uităm disperările insistente și abia mascate ale ambasadorului S.U.A., ale oficialilor guvernamentali americani și ale celor europeni de centru-dreapta, ale organismelor financiare internaționale și ale presei străine privind „reorientarea” României și pericolele geostrategice care o pândesc. Toate acestea sunt o dovadă că planul există.

Asta e!

A bon entendeur salut!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013

„Nicușor Dan”-ii din PDL

Din păcate, din ambiția meschină de a se menține cât de cât în atenția publică, măcar până la europarlamentare, „reformiștii” din PDL recurg la tot felul de artificii absurde și ridicole. Poate și mai rău…

Azi au venit cu propunerea – plagiată după Elena Udrea – ca la Convenția PDL din 23 martie să participe… 10.000 de delegați. Evident, ei tot nu ar strânge mai mult de vreo 7 voturi, dar se află-n treabă pentru a fi dați la televizor. Fudulia, exprimată langa la adresa PDL, de tipul „ori numai noi, ori la gunoi” este demnă de capul lui Crin Antonescu. Obtuzitatea, aroganța și încrâncenarea cu care acești „reformiști” nu se văd decât pe ei și refuză orice formă de alianță, sau măcar de colegialitate cu aripa într-adevăr reformistă și de dreapta din PDL, demonstrează autism și fanatism politic.

La următoarea Convenție vor cere, probabil, 20.000 de delegați și apoi 40.000. Să nu uităm că la precedenta Convenție, din 2012, au fost vreo 1.225 de delegați. Acum sdunt 5.000… Iar la Convenția Partidului Republican din S.U.A. din 2012 au fost 2.286 de participanți. Iar Cr. Preda vorbește despre Coreea de Nord, când el însuși visează congrese „de masă” pe stadioane.

Măcar Elena Udrea are un interes electoral pragmatic și legitim să ceară un număr mai mare de delegați, dar ăștia ce speră?

Un alt tupeu mi s-a părut și cererea amânării congresului pentru un motiv „căcăristic”, adică pentru trezire tardivă din somn. Nu înțeleg de ce trebuie amânată Convenția PDL (care până azi era extrem de urgentă, nu-i așa?), pentru unii care abia acum s-au trezit că vor să candideze și ei și n-au timp să facă destulă panaramă pe bloguri și la tv.

Nu știm care e intenția reală a „reformiștilor”, dar efectul cert al unei eventuale moțiuni (candidaturi) de ultimă oră a unuia dintre ei este „efectul Nicușor Dan”, adică sabotarea candidaturii Elenei Udrea – fie și numai cu 7 voturi furate – în favoarea lui Vasile Blaga. O stupiditate, sau un plan? Cred că mai degrabă un plan. Un PDL condus în continuare de Vasile Blaga ar putea rămâne un cal de bătaie și un subiect inepuizabil de propagandă pentru „reformiști”, pe când un PDL condus și reformat de Elena Udrea le-ar lua jucăria și i-ar situa pe „reformiști” într-o paranteză soră cu uitarea. Și cu nerealegerea în Parlamentul European.

Toată lumea știa că această Convenție va avea loc pe 23 martie. Blaga și Udrea au putut să-și anunțe candidaturile, „reformiștii” nu. Și e și normal. Blaga și Udrea activează în interiorul partidului, nu numai pe Facebook. Iar Udrea a avut curajul să-și asume riscul.

Cristian Preda a avut, până acum, doar „curajul” de a candida pe listele PDL la europarlamentare și de a candida ca vicepreședinte al unicului candidat la președinția partidului, Vasile Blaga, vara trecută. Mare caracter!

Astăzi, dânsul iar n-a avut curajul să-și anunțe candidatura, deschis, în cadrul CNC, urmând – conform zvonurilor – s-o anunțe pe cale… mediatică, adică tot pentru reclamă.

Cred, din nou, că această cramponare a „reformiștilor” de partidul „mort”, „nord-coreean”, „fesenist” etc. este absolut penibilă și… PARAZITARĂ.

***

© Alexandru Dan Mitache

Căcărău 1er, Le Roi Sommeil

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013

Elena Udrea – Scurt preview al moțiunii cu care voi candida la Convenția Națională a P.D.L.

«Constat ca, in mass media, au aparut fragmente din motiunea pe care ma pregatesc sa o lansez dupa Consiliul National de Coordonare de la finalul acestei saptamani. Sunt fie fragmente preluate cu trimitere la motiune, fie idei intregi lansate in nume propriu, fara nicio citare.

Si aceasta dupa ce, in urma cu o saptamana am trimis, cu buna-credinta, mai multor colegi de partid varianta preliminara a motiunii, pentru a primi opiniile lor. Pentru ca vad ca place multora, voi enunta inca de pe acum cateva dintre principalele idei ale acesteia, inainte de CNC si inainte de lansare. Fac asta si pentru ca nici nu vreau sa spuna cineva ca mi-am plagiat propria viziune, dupa ce o voi fi lansat-o.

Punctez inca de la inceput faptul ca, in redactarea acestei motiuni, am pornit de la doua premise majore: ca PDL nu mai are un lider asa cum l-a avut pe Traian Basescu si ca PDL trebuie sa recupereze electoratul care l-a votat pe Presedinte in 2000, 2004, 2007 si 2009. De aici, am definit doua concepte: nevoia partidului de a intra in „epoca post-Traian Basescu” si nevoia partidului de a castiga electoratul de 30-40 de ani.

Epoca post-Basescu se traduce prin nevoia PDL de a sta singur pe picioarele sale si de a castiga viitoarele alegeri fara sa mai aiba o locomotiva electorala veritabila. Epoca post-Basescu inseamna un partid puternic prin structuri, prin echipa de conducere, cu o viziune asupra dezvoltarii Romaniei. Descriu un partid capabil sa recastige increderea electoratului si sa genereze un drum inainte pentru intreaga tara

Electoratul de 40 de ani inseamna generatia de romani care la Revolutie erau tineri si s-au maturizat intr-o tara libera. O generatie care in mod natural s-a considerat de centru-dreapta, pentru ca a respins statul-tatuc al lui Ion Iliescu si al PSD si a vrut sa reuseasca prin propriile forte. Aceasta generatie a creat prima economie europeana a Romaniei si prima clasa de mijloc.

Pentru ca nu vreau sa va rapesc posibilitatea de a descoperi ideile din motiune, va invit sa cititi mai jos un scurt preview al viziunii mele pentru PDL si pentru evolutia pe mai departe a Romaniei.

Motiunea are ca punct de plecare o constatare simpla: ca Partidul Democrat Liberal se afla la finalul unui drum si la finalul unui ciclu politic si are nevoie de innoire. A fost un drum inceput de Traian Basescu si care ne-a adus cele mai importante succese electorale. Acum, partidul se afla in fata unui test major: al schimbarii. Romania din 2013 este  mult diferita fata de Romania din 2000 si 2004, iar romanii au cerut PDL sa se schimbe.

In ultimele luni am amanat aceasta schimbare si innoire de care partidul are nevoie. Partidul s-a baricadat in interior si s-a izolat. PDL a pierdut 1 milion de voturi de la locale la parlamentare pentru ca nu am inteles cat de important este sa aratam ca partidul se reincarca cu energie, ca aduce oameni noi si ca propune idei noi.

Romania priveste acum in fata si PDL trebuie sa aiba curajul sa faca acelasi lucru. Romania se schimba economic si social, Romania se schimba din punct de vedere politic si administrativ: urmeaza sa fie adoptata o noua Constitutie si realizata o noua organizare administrativa. Din pacate, partidul nu comunica pe aceste teme majore si, la fel de important, nu isi pune problema schimbarilor pe care trebuie sa le faca pentru a fi competitiv in noua realitate.

Obiectivul candidaturii mele si ceea ce trasez in aceasta motiune este un plan de innoire pentru Partid Democrat Liberal. Imi propun ca impreuna cu o echipa de lideri puternica si energica  sa recastigam statutul de partid cu cel mai multi votanti din Romania, partidul care isi asuma guvernarea si conduce tara.

Intrebarea esentiala la care trebuie sa raspundem este cum ii poate convinge Noul Partid Democrat din nou pe romani, cum poate recastiga voturile celor care au sustinut acest partid? Raspunsul pe care l-am dat in aceasta motiune este: printr-un proiect politic care da viitor Noului PDL si reaseaza acest partid in dialog cu societatea romaneasca, plecand de la nevoile si asteptarile romanilor pentru viitorul lor. PDL are nevoie sa isi deschida un nou drum si sa inceapa o epoca post-Basescu. De noi depinde acum viitorul PDL si noi avem responsabilitatea sa schimbam partidul pentru a raspunde la solicitarile romanilor. Partidul incepe o noua etapa, dupa etapa in care Traian Basescu a fost liderul de forta al partidului, iar pentru acest nou inceput avem nevoie de energie si un suflu nou, de lideri noi la conducerea partidului si de idei noi.

Viitorul PDL depinde de masura in care ii vom convinge pe romani ca am inteles semnalul de innoire pe care ni l-au dat prin votul lor. Viitorul PDL vine din convingerea romanilor ca avem un proiect pentru o noua Romanie. Drumul inainte al Noului PDL depinde de raspunsul la dorinta romanilor de a vedea o noua generatie politica; depinde de raspunsul la solicitarea lor de a trai real intr-o Romanie europeana, ca cetatenii europeni intr-un stat modern, cu o economie puternica care produce oportunitati si bunastare; depinde de raspunsul la solicitarile acestui segment de electorat de 30, 40 de ani care  acum tine Romania pe umeri, care a fost alaturi de noi si care asteapta de la noi un semnal real ca suntem deschisi sa ne asumam alaturi de ei un drum inainte.

In motiune dezvolt o serie de idei si raspunsuri care sunt borne pe acest drum:

Necesitatea de a adopta o politica a pragmatismului, tinand cont si de faptul ca generatia celor de 30, 40 de ani este o generatie pragmatica. Asta inseamna o politica care intelege sa sprijine proiecte nationale necesare pentru Romania si o politica care nu acapareaza  viata publica.

Urgenta de a uni fortele de centru-dreapta sub umbrela Noului Partid Democrat Liberal, de a renunta la experimentele unor aliante gresit calculate. Este si asta o dovada de pragmatism, de care toate partidele de centru-dreapta sper sa dea dovada.

Deschiderea NouluiPDL catre centru, adica spre o conceptie de stat ca furnizor de oportunitati, dar care este atent si la necesitatile sociale. Avem nevoie de un stat care sa incurajeze competitia si performanta, dar in acelasi timp si de un stat care intelege importanta comunitatilor locale, ca agenti de pace sociala si echilibru. Motoarele sociale sunt initiativa individuala si comunitarismul. Din acest punct de vedere, valorile PDL sunt valorile crestin-democrate: demnitatea, solidaritatea si subsidiaritatea.

Intelegerea momentului in care se afla societatea romaneasca care se desparte de Brucan si este la momentul reasezarii. Societatea pare ca nu mai are rabdare cu oamenii politici; este randul oamenilor politici sa tina pasul cu solicitarile si schimbarile pe care le propun romanii.

De aceea, dezvolt un program pentru schimbarea si innoirea PDL. Vreau ca partidul sa iasa din birouri si sa revina din nou in strada, printre oameni. Sa le vorbeasca, sa le asculte problemele si sa gaseasca solutii. E mai important ca niciodata ca PDL sa faca politica printre oameni, nu inchisi in sediul din Modrogan.

Propun o alta o alta structura de conducere: mai simpla, mai flexibila si mai adaptata obiectivului de energizare a partidului.

Mai simpla – inseamna sa nu mai avem suprapuneri de functii, functii care sunt doar cu numele, dar nu au atributii si responsabilitati clare. De aceea, propun eliminarea functiilor de prim-vicepresedinte din structura de conducere, pastrarea secretarului general, un numar de 8 vicepresedinti regionali, 8 vicepresedinti politici si 8 secretari executivi.

Mai flexibila – inseamna ca partidul sa raspunda rapid la presiunile venite din zona puterii sau la semnalele din filiale. Asta inseamna oameni noi in conducere, oameni energici si ambitiosi care vor sa-si construiasca o cariera politica la varf si un viitor pentru partid. Trebuie actualizat modul in care promovam oamenii in partid si implicam baza partidului.  Nu ma refer aici la principii teoretice, ci la un adevar simplu: promovarea oamenilor ambitiosi si priceputi energizeaza partidul.

Tocmai de aceea schimbarea inseamna sa aducem in fata partidului oamenii care vor sa se bata cu puterea. Oameni care sunt ambitiosi, care vor mai mult in politica si care vor sa demonstreze ca pot sa faca diferenta. Oameni care vor sa se bata pentru ca vor sa isi construiasca un viitor in politica, pentru ca asta e viata lor. O conducere flexibila inseamna si sa ascultam mai des filialele si sa le implicam in procesul de decizie. Daca trebuie sa organizam saptamanal Colegiul Director, atunci il vom organiza saptamanal. Trebuie schimbata structura greoaie de acum, in care toata lumea pare reprezentata, dar majoritatea filialelor nu au un cuvant de spus in decizii presante si importante.

Mai adaptata obiectivului de energizare a partidului – inseamna sa avem functii in partid care sa inlesneasca comunicare centru-filiale. De aceea, propun sa avem 8 vicepresedinti regionali. Acestia vor urmari adaptarea partidului la noile realitati politico-administrative si vor avea un rol decisiv in revitalizarea si dinamizarea relatiei centru-filiale.

Dupa ce vom arata romanilor un PDL schimbat, cu oameni si idei noi, vom avea din nou atentia lor pentru a le propune o viziune pentru o noua Romanie. In ultima parte a motiunii, dezvolt o serie de principii si zone de actiune, de unde partidul poate veni cu idei si politici noi pentru electorat.

Prezint proiectul unei economii nationale puternice. O noua viziune economica are in vedere transformarea statului dintr-o povara, intr-un partener pentru oamenii care imping Romania inainte, prin 1. reducerea fiscalitatii si a birocratiei, 2. irigarea economiei reale cu fonduri europene si 3. reindustrializarea si reagriculturalizarea Romaniei. O astfel de viziune dezvolta elementul economic national si vizeaza reindustrializarea si reagriculturalizarea ca piloni ai dezvoltarii economice si ideea statului arbitru in economie –  statul care se retrage din economie ca jucator si vizeaza impulsionarea crearii unei clasei mijlocii si in mediul rural, respectiv impulsionarea liberei initiative.

In acelasi timp, prezint o noua viziune pentru societatea romaneasca care merge mana in mana cu viziunea economica. Nu poate exista economie puternica fara o perspectiva sociala  care sa puna accent pe 1. comunitarism si pe incurajarea initiativei individuale si care 2. vede un motor social in tineri si femei. Comunitatea locala este mai importanta decat statul; astfel, nu irosim resurse intr-un aparat de stat birocratic si greoi la nivel national, dam banii comunitatilor locale. Ajutorul social comunitar este important – preotul, invatatorul pot mobiliza comunitatea pentru ajutor pentru orice caz vulnerabil social (mama singura, copil, batran sau somer),  mai bine decat o poate face statul.

Romania inchide in 2014 un ciclu politic de 10 ani, inchide o etapa in care Partidul Democrat Liberal a fost motorul politic major al unor transformari care au schimbat tara: de la gestionarea etapei de final de tranzitie spre democratie si spre economia de piata, la integrarea in Uniunea Europeana, trecand apoi tara peste o grava criza economica care a afectat masiv societatea romaneasca, pana la inceputul revenirii si echilibrului economic, pe care tot acest partid a reusit sa-l readuca.

In acesti 10 ani de zile societatea romaneasca s-a schimbat major, iar intrebarea la care vreau sa dam raspuns este: poate Partidul Democrat Liberal sa sustina, poate sa puna in dezbaterea societatii romanesti idei noi care deschid si sustin un nou ciclu politic, pentru urmatorii 10 ani?

Noul PDL are toate resursele pentru a realiza acest obiectiv si motiunea dezvolta un plan in acest sens, un proiect prin care  partidul se reconecteaza cu romanii de pe o baza noua de dialog, pentru ca impreuna cu ei si pornind de la ceea ce romanii asteapta, sa realizeze un proiect pentru o noua Romanie.»

Sursa: Elena Udrea blog

Elevi, phi-tzi agramatzi, k & prophi voshtrii sânt…

Există, undeva în România de azi, un… colegiu național, cu profil pedagogic: COLEGIUL NAȚIONAL „IOSIF VULCAN”, din Oradea.

Pe peretele din holul de la intrare, chiar lângă biroul directorial, se află, frumos înrămată și alături de altele din aceeași serie, pagina pe care o redau  în  imaginea de mai jos.

Deși colegiul numără nu mai puțin de… 10 (zece) profesori de limba și literatura română,

• Prof. Margareta Negruţ – responsabil catedră
• Prof. Daniela Carţiş
• Prof. Elena Chivari-Moţoc
• Prof. Claudia Krenek
• Prof. Simona Martin
• Prof. Gabriela Simuţ
• Prof. Rodica Ungur
• Prof. Lidia Urs
• Prof. Cristina Vaida
• Prof. Valeria Vaida

cu 20 de ochi, niciunuia dintre aceștia nu i-a trecut prin minte să verifice textele citate, puse drept pildă elevilor.

Mi se pare inadmisibil ca într-un presupus lăcaș de cultură, învățământ și educație, adică tocmai ceea ce ar trebui să fie un colegiu național, să găsim promovat agramatismul în formă înrămată și expusă pe perete.

Se zice „despre morți numai de bine”, căci autorul textului, Constantin Mălinaș a decedat. Totuși rămâne inexplicabil cum un… „conferențiar universitar doctor”, probabil în litere, poate comite asemenea greșeli de gramatică flagrante, pentru care un școlar ar fi drastic depunctat.

În limba literară, aplicabilă contextului dat, acordul participiului este obligatoriu în secvența „(…) rodul unei întâmplări fericite, petrecută (…)”, forma corectă fiind, evident, „(…) rodul unei întâmplări fericite, petrecute (…)”. E vorba despre acordul în caz (aici genitiv) dintre adjectiv (de obicei participiul unui verb – „petrecute”) și substantivul pe care îl determină („întâmplări”).

Clic pe imagine pentru zoom

Cea de-a doua greșeală ține tot de genitiv, dar este mult mai gravă, fiind vorba despre un dezacord cras. De data aceasta avem de a face cu o nerespectare a acordului genitival.

Domnul conferențiar universitar doctor scrie, precum un căzut la bac sau un parlamentar de nivel mediu: „(…) rodul minții înțelepte a lui Iosif Vulcan și a talentului literar al tânărului (…)” (sic!).

Evident „mintea înțeleaptă” nu aparține lui Iosif Vulcan și „talentului literar al tânărului”, așa cum ar reieși, amuzant, din forma feminină a articolului posesiv („a”) utilizată de autorul textului. „Vorbitorii sunt înclinaţi să schimbe aspectul morfologic al articolului după genul şi numărul substantivului următor şi nu după al celui precedent.” (literparc.ro, apud ?)

Atracţia exercitată de forma atributului precedat de articol constituie o cauză a dezacordului: „Cartea vie din fiecare, cu care s-a născut şi pe care a cultivat-o cu ajutorul familiei şi a societăţii, este de multe ori acoperită cu multă ignoranţă (…)”; „Cu ajutorul familiei şi a prietenei mele dragi am depăşit toate astea.”; „(…) evenimentul de faţă reprezintă o ocazie menită a favoriza consolidarea rolului femeilor în domeniul afacerilor şi a relaţiilor comerciale internaţionale dintre femeile de afaceri.” Potrivit regulii, articolul genitival se acordă întotdeauna cu „substantivul pe care-l determină genitivul şi nu cu cel pus în genitiv, indiferent la ce depărtare de genitiv se găseşte substantivul determinat”.

Sursa: literparc.ro

De asemenea, repetiția sintagmei clișeu „a fost rodul” în două fraze consecutive relevă un nivel stilistic precar, nerecomandat elevilor.

Revenind la cei vii, cred că dascălii, atât de scrupuloși și de pedanți când vine vorba despre apucăturile ortografice ale elevilor, ar trebui să-și vadă bârna din propria lor neglijență, dacă n-o fi chiar ignoranță.

De la „Lăcrămioarele învățăceilor și Eminescu” până la lăcrămioarele învățăceilor de la „Iosif Vulcan” nu e decât un pas ce evocă, poate, nașparleala tristă a situației.

P.S. – Premiul blogului (rezervat exclusiv cadrelor didactice și elevilor de la Colegiul Național „Iosif Vulcan”, Oradea): o ciocolată celei/celui care găsește prima/primul toate greșelile din titlu. Succes!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013