«Sindromul Stockholm»

Miercuri, 19 iunie 2013

wp-am-creionul-chimic111111«Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.

Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, intrucat ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul.» (cf. Wikipedia)

Dacă extindem puțin accepțiunea termenilor „răpitor” și „captivitate” spre sensurile lor figurate și o circumscriem politicului, raportând-o la situațiile politice recente din România, nu e greu de constatat că, la noi, o mare parte chiar a electoratului care nu a votat USL anul trecut, care detestă tot ceea ce însemană USL, începe să sufere în mod evident de acest sindrom.
Dar nu numai electoratul, fenomenul începând să fie tot mai vizibil și la… anumite persoane.

Sindromul Stockholm

«Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, caz în care jefuitorii au ținut captivi angajații băncii pentru 6 zile (între 23 și 28 august 1973). În acest caz victimele s-au atașat emoțional de răpitori și chiar le-au luat apărarea ulterior eliberării.» (cf. Wikipedia)

Comparați fiecare termen al definirii „Sindromului Stockholm” cu fapte petrecute vara trecută și cu un anumit comportament ulterior, zis de… „coabitare”. E interesant… 😉

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013


Viktora(r)sch Ponta pus la zidul Berlinului

Marți, 11 iunie 2013

BERLIN, 10 iunie 2013, orele H:00 – H:13

Golanul român Victor „Arșloh” Ponta, posesor al unei germane flatulente și concise, dar tehnice, într-un memorabil și istoric dialog cordial, sincer și constructiv cu cancelarul german Angela Merkel…

MERKEL PONTA

ACESATĂ IMAGINE ȘI TEXTELE DE MAI SUS CONSTITUIE UN PAMFLET ȘI ELE TREBUIE PRIVITE, CONSIDERATE ȘI INTERPRETATE CA ATARE

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013


Principiul darwinist al lui Peter

Sâmbătă, 8 iunie 2013

Viva-La-Evolution„Să devin mai mult decât un sergent de stradă? Nu mă gândesc la asta. Sunt un bun sergent de stradă și aș putea lesne deveni un căpitan prost și, fără îndoială, un general chiar și mai prost. Știm asta din experiență.”

Chestia asta, extrem de adevărată, a scris-o prin 1767 Lessing, în piesa „Minna von Barnhelm”. Ideea a fost reluată, generalizată și transformată în principiu de către ierarhologul canadian Laurence J. Peter, două sute de ani mai târziu, în 1969.

Astfel a apărut „PRINCIPIUL LUI PETER”:

«În orice ierarhie fiecare salariat tinde să-și atingă nivelul de incompetență.»

Teoria afirmă că membrii de succes ai unei organizații ierarhice sunt promovați succesiv până la nivelul lor maxim de competență, după care, o promovare ulterioară îi ridică la un nivel pentru care nu mai sunt competenți, ci incompetenți, poziție de la care nu mai sunt promovați, dar nici retrogradați.
Ceea ce face ca orice post dintr-o ierarhie să tindă a fi ocupat de persoane incompetente.

PeterPrinciple

Dacă „Principul lui Peter” se limitează la hierarhiile profesionale, sociale sau politice, mie mi-a venit ideea să-l extrapolez și la altă ierarhie, de fapt cea mai cunoscută, anume la… ierarhia speciilor.

Ne uităm în jur și vedem zilnic zeci de indivizi, dintre cele câteva milioane de români aflați în această situație privilegiată, care, prin evoluția speciilor, au ajuns oameni, deși nivelul lor maxim de competență a fost atins atunci când erau încă… maimuțe.

 Mircea Badea, de exemplu, vă spune ceva?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013