Principiul darwinist al lui Peter

„Să devin mai mult decât un sergent de stradă? Nu mă gândesc la asta. Sunt un bun sergent de stradă și aș putea lesne deveni un căpitan prost și, fără îndoială, un general chiar și mai prost. Știm asta din experiență.”

Chestia asta, extrem de adevărată, a scris-o prin 1767 Lessing, în piesa „Minna von Barnhelm”. Ideea a fost reluată, generalizată și transformată în principiu de către ierarhologul canadian Laurence J. Peter, două sute de ani mai târziu, în 1969.

Astfel a apărut „PRINCIPIUL LUI PETER”:

«În orice ierarhie fiecare salariat tinde să-și atingă nivelul de incompetență.»

Teoria afirmă că membrii de succes ai unei organizații ierarhice sunt promovați succesiv până la nivelul lor maxim de competență, după care, o promovare ulterioară îi ridică la un nivel pentru care nu mai sunt competenți, ci incompetenți, poziție de la care nu mai sunt promovați, dar nici retrogradați.
Ceea ce face ca orice post dintr-o ierarhie să tindă a fi ocupat de persoane incompetente.

Dacă „Principul lui Peter” se limitează la hierarhiile profesionale, sociale sau politice, mie mi-a venit ideea să-l extrapolez și la altă ierarhie, de fapt cea mai cunoscută, anume la… ierarhia speciilor.

Ne uităm în jur și vedem zilnic zeci de indivizi, dintre cele câteva milioane de români aflați în această situație privilegiată, care, prin evoluția speciilor, au ajuns oameni, deși nivelul lor maxim de competență a fost atins atunci când erau încă… maimuțe.

 Mircea Badea, de exemplu, vă spune ceva?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013