Ponta ca comisar politic

Miercuri, 19 Octombrie 2011

Țineți minte acest interviu!

Ceea ce spune Victor Ponta, cu subiect și predicat, este că domnii Pleșu, Liiceanu, Patapievici sau Cărtărescu, dar și alții – catalogați nu o dată drept „slugi ale lui Băsescu” – nu pot fi iertați, în timp ce jigodii notorii ca Dan Voiculescu sau Bălăceanu Stolnici ar merita grația societății.

Dacă NEIERTAREA va însemna reeducarea vinovaților la Pitești, Aiud, Sighet sau fie și la  Tescani, râmăne să vedem în intervalul 2012-2016 dacă…

Descreieratul acesta va ajunge PRIM MINISTRUL ROMÂNIEI!

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, marţi, la Interviurile Gândul, că, dacă unii colaboratori ai fostei Securităţi pot fi scuzaţi, colaboratorii lui Traian Băsescu sunt „slugi” şi nu au nicio scuză.

Ponta a afirmat, întrebat despre rolul CNSAS, că nu crede că oamenii ar trebui să răspundă politic pentru că au colaborat cu fosta Securitate, ci a trebui să o facă pentru demagogia şi incosecvenţa arătate după 1989.

„Lipsa de simpatie dintre mine şi domnul Voiculescu nu este generată de ceea ce a făcut înainte de 1989, ci de ce a făcut în 2004”, a precizat Ponta.

(Gândul.info)

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


© / 02 octombrie 2011 – „Oktoberfestul regal”

Duminică, 2 Octombrie 2011

Șase! A apărut pe net și „Manifestul regal” (căruia, iată, îi fac și reclamă).

Autor: „prince”-ul Duda. Faceți reverența de rigoare.

Cărei categorii intelectuale se adresează el se poate vedea din precizarea subliniată cu galben.

Pistruiatul, împreună cu câinele său Calu, sunt convocați de urgență pentru a transporta pachetul cu manifeste de la tipografie la palatul conspirativ, de unde acestea vor fi… „diseminate” celor care ar putea confunda un text cu dansul pinguinului.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


„Ca un tâmpit”

Duminică, 30 Ianuarie 2011

Acum un an și ceva, pe timpul când lumea spălată (nu numai pe creier) se dădea cu curul de pământ după un candidat la președinția României cult, nu bețiv, întreg la ochi, nu chior, cu diplome înalte, nu cu brevet de marinar, fără pedigree politic compromițător etc., m-am gândit că un astfel de „caz” – atât de rar încât niciun partid n-a fost în stare să-l producă – l-ar putea constitui domnul Daniel Funeriu, care, ce-i drept, n-a rămas repetent de două ori, se duce zilnic la serviciu și mai știe și limbi străine.

Așadar am avut comica nerușinare să-l propun, în mod oarecum public, afișându-i fotografia pe acest blog, ținând cont de funcția preponderent reprezentativă a președintelui.

Constat, azi, că mă ia lumea (tot aia spălată de atunci) la mișto pe chestia opțiunii mele. Unul chiar râde ca tâmpitu’ o jumătate de oră de poza lui Funeriu. Cred că, într-adevăr, trebuie să fii tâmpit pentru a-ți pierde o jumătate de oră din viață râzând de un asemenea fleac și foaaarte tâmpit pentru a râde, fie și-un minut, de un șef de promoție cu un doctorat făcut la Strasbourg sub îndrumarea unui laureat al premiului Nobel (cu mențiunea Très honorable avec félicitations écrites du jury), beneficiar al celui mai mare grant acordat de UE pentru un proiect individual, dar să rămâi serios în fața candidaturii unui repetent notoriu și chiulangiu cronic, care n-a fost în stare să învețe nici măcar o umbră de limbă străină în viața lui, sau să lase vreo dâră pe unde a trecut.



Pentru a nu risca să irosesc timpul și altor tâmpiți cu jumătăți de oră de râs degeaba, am decis să le motivez ilaritatea cu o propunere pe măsura lor, înlocuind poza domnului Funeriu cu aceasta…

VOTAȚI CRIN ANTONESCU!

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

 

P.S. – Pentru lămurirea victimelor „Realității TV” și „Antenei3”, care au rămas cu impresia că domnul Funeriu este un incompetent căruia trebuie să i se sufle răspunsurile, iată dovada că n-a fost vorba decât de-un momentan blocaj discursiv care i se poate întâmpla oricui, nu de-o lipsă de informații.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.


Tolontan, tigrul Amnéziei

Duminică, 26 Septembrie 2010

Efectuez lectura „recomandării” făcute de cineva și anume a articolului intitulat „Animal Planet la Cotroceni” – semnat de Cătălin Tolontan pe blogul său – și o comentez (vai mie!), punct cu punct, în direct și în timp real, cum se zice. Bineînțeles, fără a citi producția acestui Sherlock Holmes al gazetăriei românești, adică o altă tentativă penibilă de justificare a injustificabilului,  articolașului meu nu-i mai rămâne decât aspectul ludic. Deci… GO!


• După seria de mare insucces „Solidarii” (cu Vântu), iată pe ecrane, în „Labavizion”, seria „Justificatorii” (milițienilor-derbedei). Tolontan nu duce chiar tava, dar este un fel de halebardier 6.

• „Mitologia sportului” constă, la talentatul Tolontan, în „ieși afară, javră ordinară”. Bon, e un început promițător.

• Tolontan este, de altfel, un iscusit hermeneut al limbajului stadioanelor, explicând ce vorbă banală, ba chiar justițiară, este, de fapt, acest „ieși afară, javră”. Avem de-a face cu un ezoterism rezervat inițiaților, pe care maestrul Tolontan ni-l descifrează, destăinuindu-i înțelesurile absconse.

• Nu mă mai refer la vina colectivă a „jurnaliștilor sportivi”, printre care și Tolontan, de a fi adus nu numai comentariul sportiv la halul de gregaritate, de mahalagism și de penibil la care a ajuns, ci și frumosul sport fotbal la mintea și cheremul unor Becali, Dragomir & Comp.

• Textul edulcorează tema. E vorba despre justificarea protestelor, în general, despre modul de manifestare, în general, despre fățărnicia tâmpă a celor care exhibă documente irelevante. Tolontan ajunge, însă, inevitabil, la „vina lui Băsescu”, temă-punct pe fluturașul chenzinal de la grupul „Intact”. N-ai băgat „Băsescu e de vină”, nu papi ochișor.

• Tolontan este – împreună cu CTP, pe care și-l asociază întru rele -, DIN NOU, un mincinos-prin-decontextualizare. Justifică, pueril, după modelul „da’ tu?”, grobianismul milițienilor prin modul colocvial de a vorbi al președinteului. Zice:

«Dar nici președintele României nu se (? – n.m.) poate pretinde politețe de la semenii săi atît timp cît, nu mai devreme de acum cîteva zile, el iî făcea “maimuțică” pe unul dintre liderii Opoziției și pretindea ca îi citește acestuia pe fața infantilitatea.»

Numai că Tolontan uită să justifice la milițieni și penisul de pe figura lui Boc, care n-a vorbit în viața lui urât, uită „muia” oferită propriului ministru, care este un om de-o corectitudine exemplară în ceea ce privește exprimarea, uită să justifice și toate porcăriile spuse de chiar colegii săi despre Udrea, omite mojiciile la adresa miniștrilor de finanțe, al muncii sau al transporturilor, uită că lansarea în premieră națională a măscărilor porcoase a avut loc la tribuna parlamentului României, de unde premierul Năstase invita inclusiv doamnele să-i numere coaiele, pe care ulterior s-a văzut că nici nu le avea la el atunci când se acundea de justiție sub poalele imunității parlamentare.

Tolonatn se vrea un maestru al speculației specioase, dar nu e decât un inabil fraieritor de alba-neagra. Adică… Tolontan e un făptuitor de escrocherii intelectuale care abuzează de credulitatea beátă a unora sau altora. Acest Tolontan face parte, în cadrul miliției voiculesciene, din categoria „milițieni buni, cu 8 clase”, diferențiându-se de „milițienii bătăuși cu 4 clase”. El apare mai „spălat” decât unii ca Badea, Ciutacu sau CTP. Astfel îi induce în eroare pe „deținuții” captivi ai grupului media respectiv, părând mai ponderat, deci mai credibil. De fapt e cu atât mai pervers.

• Când Tolontan zice direct „când îi insulți pe cei care te critică și „dar nici așa nu comunică președintele cu criticii săi” este clar că se adresează exclusiv fanilor săi de pe stadioane și fanaticilor cu intelect redus. Orice om cât de cât avizat și dotat cu un dram de discernământ își dă seama că Tolontan minte IAR, utlizând aceeași eternă metodă ieftină de fraiereală care se predă la învățământul politic media din cadrul trustului care-l hrănește: înghesuirea unui neadevăr obez sub un adevăr pipernicit. Adică mizeriile, trivialitățile și jignirile lui CTP, ale lui Nistorescu, ale lui SRS, ale derbedeilor de la PSD și PNL sunt „critici”, în timp ce răspunsurile lui Băsescu sunt „insulte”? Adică „chiorul”, „piticul” și „curva” sunt critici, iar „infantilul” e o insultă? Să fim serioși… Până unde pot merge cu prostia abusurdă sau ticăloasă cei care înghit astfel de pere mălăiețe? Cu astfel de fente pot fi convinși doar cei care se VOR a fi convinși și nu reușesc de unii singuri, prin mijloace intelctuale proprii. De fapt, când tu însuți îți intitulezi articolul „Animal Planet la Cotroceni” riști lejer, tot în limbaj simpatico-fotbalistic, sau sindicalist, un „animal e mă-ta, boule!”. Ceea ce, desigur, ar fi o insultă ordinară aruncată unei critici subtile. Chiar dacă, la final, jmekerul autor aruncă insulta respectivă în capul gol, adică fără de cașchetă, al milițienilor.

• Dacă Tolontan n-a reținut din activitatea politică de la Cotroceni decât tema cu plantele medicinale înseamnă că se află în tratamente homeopatic-naturiste. Poate pentru greața pe care și-o autoinspiră.

• Tolontan, dintr-o jenă poate explicabilă, nu poate evita instinctul răufăcătorului care revine la locul faptei și ajunge, volens nolens, la chestiunea cu patinoarul de la Brașov, care i-a rămas ca un găinaț indelbil pe față și pe „operă”. Introduce în discuție subiectul respectiv ca nuca-n perete, într-un context care n-are nici legătură cu obsesia sa. Citez:

«Nu așa se vorbește cu președintele țării tale, dar nici așa nu comunică președintele cu criticii săi! La finalul emisiunii de la “Nașul”, Traian Băsescu a ironizat, fără s-o numească, evident, investigația despre patinoarul de la Brașov, spunînd că “ați văzut, unii încearcă să facă praf patinoarul”, asta în timp ce forfeca aerul cu mîinile, mimînd distructivitatea ziariștilor.»

Ce are „vorbitul” și „comunicatul” cu patinoarul care l-a făcut de râs pe Tolontan? Nimic. Doar ranchiuna meschină a celui care nu-și poate recunoaște greșelile.

• „Ingenuitatea” ipocrită a unui simbriaș al trustului „Intact” devine chiar penibilă la final, atunci când se aduce vorba despre „starea de război”. Adică nu în redacții, nu în televiziuni, nu la P.S.D. și P.N.L. se urzesc și se fomentează zilnic teme și campanii absurde, denigratoare, calomnioase, alarmiste, belicoase, ci… la Cotroceni? Domnul Tolontan sare de pe fix pe măsură ce se ambalează. Curba fatidică vine la sfârșitul articolului, iar Tolontan iese în decor cu frânele muci, cu direcția varză și cu logica praf. Adică editorialele dictate la telefon de moguli unor vuvuzele de trist renume, sau știrile despre poșetele lui Udrea, sau „breaking news”-urile apocaliptice, sau perorațiile incontinente ale tonomatelor și ale invitaților lor de talia Marianei Câmpeanu sau Mădălin Voicu, pe teme dictate ar putea să intereseze pe altcineva decât masa de „Animal Planet” pe care Tolonatn o reprezintă fără niciun brio? Când majoritatea ziariștilor recunosc, în momentele lor de luciditate, că juranlismul românesc a ajuns un căcat modelat de patronii de presă după chipul și asemănarea lor, bietul Tolontan, cu onoarea în ghips și orgoliul în atele, ar vrea ca la Președinția unei țări să se acorde atenție coprofagiilor colegilor săi? Ei da, ăsta tupeu lunatic!

• Tolontan este un amnezic intermitent, un fel de clipici care pâlpâie nervos emițând alandala și multicolor, deci tentant pentru unii,  idei, adevăruri, minciuni, non-idei, obsesii, clișee măsluite cu fotoșopul din dotarea oricărui maltratator al adevărului obiectiv. Parafrazându-l pe Mao: Tolontan este un mare tigru, dar un tigru de hârtie. Și apropo de „Animal Planet”… de câți lei e hârtia din care e confecționat tigrul, numai Voiculescu știe.

• Din întregul articol se desprinde UN SINGUR ADEVĂR, acela că între sindicate și peluza de golani nu este nicio diferență.

Just, coane Tolontane!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


CIUTACU – „Vorbe grele”, dar furate…

Vineri, 3 Septembrie 2010

Voala că ză gran zăspri să rancontrî…

Ce dacă imitatoru’ vine la vreo 9 luni după inventatoru’…

S-o fi însărcinat cu ele și le-a născut acm.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010