Probabil că în ziua de Paște ar trebui să fim buni și toleranți.
Ei bine, cât de buni și cât de toleranți am putea fi când vedem cum o televiziune se închină la Sfântul Rating calcând în picioare până și Sărbătoarea Învierii lui Isus Christos.
Cât de toleranți putem fi cu o pițipoancă din liga de senioare a campionatului autohton de parvenitism ostentativ, al cărei tupeu începe să devină agresiv?
Am văzut, consternat, că postul de televiziune Antena 1 n-a găsit pe nimeni altcineva mai potrivit în showbiz-ul românesc care să prezinte o emisiune de… Paște decât pe celebra apostazică Judith ex-Schwartzenberg, ex-Mihaela Bănică, ex-Mihaela Rădulescu, ex-Mihaela Țiganu, ex-ortodoxă – actualmente convertită la religia mozaică –.
Dacă și „Paștele în familie” încape pe mâna uneia cu trecutul și prezentul glorios al acestei madame, atunci în curând vom asista și la Învierea din „Bamboo”, sau la spectacolul trupei „Flamingo Boys” de Înviere.
Dacă „Diva” se mulțumea să prezinte „Peștele în familie” mai înțelegeam (deși Tibanu sau matroanele din Mătăsari ar fi mai calificate), dar mi se pare o nesimțire să te insinuezi în Sfânta Sărbătoare a creștinilor după ce te-ai lepădat de religia lor ca de prima pereche de Jimmy Choo – din motive comentabile și relativ lesne de înțeles având în vedere situația materială a domnului Schwartzenberg –. Cu madam’ Judith, însă, nimic nu e imposibil. Mai ales tupeul dat la maximum. După ce, într-un interviu acordat lui Marius Tucă, explica fără s-o oblige nimeni, cui era destul de fraier s-o creadă, că trecerea ei la iudaism are ca temei o convingere intimă solidă («Eu am trecut foarte convinsă la această religie şi cu ea am să mor.»), iat-o recunoscând, pentru Observatorul Antenei 1, că «Am petrecut Valentine’s Day la o cabană, la munte, cu câțiva prieteni. Ne-am simțit minunat, cu slănină și ceapă.» Nu știu dacă slănina era cușer, dar sigur era de porc, ceea ce ar fi trebuit să contravină „convingerii” mai sus amintite. Nu mă interesează ce articole din carne obișnuiește să pună în gură persoana în cauză, dar o mozaică convinsă mâncând slănină cu ceapă mi se pare la fel de haioasă ca o columbeancă mâncând ridichi cu șampanie. De altfel, sinceritatea tradițională a vedetei e probată de o altă declarație: «Sunt foarte bucuroasă că aici găsesc la orice colț de stradă fructe proaspete, care par mult mai naturale și nu arată ca plasticul, cum sunt cele din România. De asemenea, aici mă bucur de pește și de orice vine din mare. Prefer să mănânc asta, decât ce vine dintr-un coteț sau dintr-un grajd», spunea Mihaela la matinalul „Europa FM” în 22 ianuarie, cocina nefiind pe listă.
Se spune că cele mai moraliste și mai severe mame de fete sunt fostele curve lăsate de meserie. Mutatis mutandi, cele mai à cheval pe anti-mitocănie sunt cele ca Mihaela Rădulescu, care se simt datoare să dea lecții de savoir vivre și de bune maniere dintr-un instinct de sepie. Totuși, la publicul educat și deprins cu bunul simț păcălelile de acest gen nu pot masca natura frustă a persoanei și substratul gros de sub pojghița camuflajului cu grifă. „Păruielile” cu Zâna Surprizelor, cu Bahmuțeanca și cu toate și toți aceia care au văzut-o „la pielea goală” pe sub țoale, bijuuri, accesorii și fițe, sinceritățile sexuale făcute publice, sau seriile de rufe matrimoniale spălate în stradă n-o deosebesc pe Raduleasca de orice alta ciumacă de cartier, cu exhibiționismul tipic al celor care cred că amanții, scandalurile, escapadele, chiloții ori odraslele lor constituie grija cea dintâi a populației de pe Terra sau măcar a celei din Piatra Neamț.
Cu clătitele proprii și cu iubitul Dani Oțil – de un șic tulburător – mergând la festivalul „DaKino”
Reclamă la fumatul „de după”?
Dintre sutele, poate miile, de articole închinate acestei… până la urmă what’s her name (Mihaela, Judith, Țiganu, Rădulescu, Bănică, Schwartzenberg, etc.), am ales trei, pe care îmi permit să le reproduc aici. Două aparțin lui Grigore Cartianu, iar al treilea lui George Roncea. What’s her name le merită cu prisosință.
* *
*
__________________________________________________
(fragment)
Grigore Cartianu • 16 martie 2009
__________________________________________________
«Ca şi cum nu erau de ajuns stolurile de manelişti, hoardele de cocalari, armatele de mitocani şi legiunile de becali, la care se adaugă pupezele-ciumacele-matracucile intrate în viaţa publică prin haznale de tip OTV, iată că ne-am pricopsit cu o altă futuristă care ţine morţiş să ne facă părtaşi la chiloţăreala ei. Doamnelor şi domnilor, Mihaela-Judith Ţiganu-Rădulescu-Bănică-Schwartzenberg-Oţil-etc.-etc.!
Femeia asta, bolnavă după publicitate, a ajuns la o schizofrenie dezgustătoare. Pozează în intelectuală, dar etalează certe calităţi de ţaţă. Cântă virtuţile familiei, dar înşiră divorţurile şi amanţii ca pe mărgele. Ţine discursuri moralizatoare, dar rade aproape un milion de euro, din bani publici, ca să ne înveţe cum să ne lăsăm de fumat în poziţia aaah-aaaaah-aaaaaaah!»
* *
*
__________________________________________________
Grigore Cartianu • 24 iunie 2009
__________________________________________________
«Fetelor, n-o invidiaţi pe Mihaela Rădulescu! Nu tânjiţi după milioanele ei! Nici după sandalele ei! Nici după Monte Carlo-ul ei! Nici după Porsche-ul ei, strigat în gura mare! Iar voi, oameni în toată firea, nu le doriţi fetelor voastre trasee sociale precum cel al doamnei Ţiganu-Rădulescu-Bănică-Schwartzenberg!
Dacă totuşi insistaţi în direcţia asta, luaţi în calcul şi nota de plată a dorinţei de parvenire: descoperirea misterelor Capitalei alături de rafinatul Dan Iosif + zborul de libelulă de la un bărbat la altul + telenovele suculente, întreţinute discret prin tabloide + creşterea copilului fără tată, eventual cu amantul, prin camere de hotel + căpuşarea vârtoasă a banilor publici + schimbarea religiei în funcţie de contul fraierului.
Dacă totuşi insistaţi în direcţia asta, luaţi în calcul şi nota de plată a dorinţei de parvenire: descoperirea misterelor Capitalei alături de rafinatul Dan Iosif + zborul de libelulă de la un bărbat la altul + telenovele suculente, întreţinute discret prin tabloide + creşterea copilului fără tată, eventual cu amantul, prin camere de hotel + căpuşarea vârtoasă a banilor publici + schimbarea religiei în funcţie de contul fraierului.
Sunteţi dispuse – voi, fetelor – să faceţi toate aceste compromisuri, ba şi altele pe deasupra? (Pudoarea ne obligă să nu pomenim chiar totul.) Dacă da, atunci umpleţi ţara de Mihaele Răduleşti! Sigur, multe vă veţi ofili pe parcurs, căci compromisurile nu oferă garanţia parvenirii; ele sunt necesare, nu şi suficiente. Ca să parvii vârtos – cum a reuşit doamna Mihaela – trebuie să fii dotat cu mult tupeu şi cu infinită neruşinare. În plus, mai e nevoie şi de oleacă de noroc: nu oricărei fâţe îi iese în cale, la momentul potrivit, un Dan Iosif înfierbântat de Revoluţie sau un Bănică junior aflat la vânătoare de moldovence.
Mihaela Rădulescu ar fi fost de admirat dacă s-ar fi îmbogăţit din profesia ei. Miliarde să fi făcut, şi n-ar fi deranjat pe nimeni. Dar aşa, cu bani de pe la ministere, consilii judeţene şi din divorţuri profitabile, chestiunea nu sună a performanţă managerială, ci a curvăsărie financiar-contabilă.
Când ai păpat 800.000 de euro de la Ministerul Sănătăţii ca să mă întrebi: „Fumatul este chiar singura ta plăcere?!“, atunci am şi eu dreptul să te întreb: „Parvenirea este chiar singura ta plăcere?!“ Pe lângă pleaşca fostului ministru Nicolăescu, cei 20.000 de euro făcuţi cadou de gaşca lui jupân Pinalti sunt un mizilic.
Ei, dar dintr-un mizilic în altul şi dintr-un bărbat în altul, ajunse cucoana pe Coasta de Azur! Aş mai spune o dată: nu asta-i calea, fetelor!, dar multe dintre andrisante mă consideră, probabil, un naiv caraghios, neadaptat timpurilor moderne…»
* *
*
__________________________________________________
Mihaela Rădulescu între sincretism și cretinism
George Roncea • 14 ianuarie 2009
__________________________________________________
«O revistă de divertisment a realizat recent un sondaj – „TOP 2008: În cine au încredere românii”. Sondajul a fost efectuat prin intermediul companiei IMAS în luna octombrie 2008, pe un eşantion reprezentativ. „Eşantionul” a dat calificative unei liste de 100 de personalităţi prezentate ca fiind de notorietate de către operatorii sondajului. Cam la jumătatea listei, în preajma lui Andrei Pleşu, se găseşte pe această listă, la poziţia 55, Mihaela Rădulescu. Reprezintă aşadar o medie. Este un personaj cu atât mai semnificativ cu cât ea a fost singura care a definit cu sinceritate cine sunt aceia care o votează, cine este „eşantionul” sociologic reprezentativ. În noiembrie 2008 Mihaela Rădulescu a fost chiar sancţionată de CNA deoarece i-a făcut pe electori „imbecili” şi „cretini”. Fără îndoială ea ştie destule despre cretini şi cretinism, altfel nu ar fi ajuns pe o listă de „celebrităţi” ale cretinoizilor.
Ne-a atras atenţia mai mult decât alte personaje nu doar datorită sincerităţii sale fruste şi ne-am oprit asupra ei deoarece a mai comis recent una dintre acele stupide şi aberante propoziţii care o definesc atât de rotund.
• Crăciun & Hanuka?
Într-o revistă colorată starleta se pronunţă – profund, cum altfel – „Despre Crăciun şi despre deriva din presă”. Deriva ca deriva, dar cât despre Crăciun, laureata poziţiei 55 spune cam aşa: „Crăciunul este o sărbătoare frumoasă, veselă, care, alături de Hanuka, sărbătoarea similară evreiască, dă strălucire” etc şamd. „Diva” o ţine tot aşa povestind cum sărbătoreşte ea şi Hanuka şi Crăciunul la un loc, cum împodobeşte bradul şi aprinde lumânările de Hanuka, cum îşi face ea bilanţuri personale şi aşa mai departe, până la greaţă.
Celebrarea Crăciunului, a Naşterii Domnului, a lui Iisus Mântuitorul, nu are nici în clin nici în mânecă cu Hanuka, o sărbătoare evreiască care celebrează victoria Macabeilor asupra grecilor. În plus, raportarea evreilor şi a creştinilor la Iisus este antagonică – total diferită ca percepţie. Iisus, Naşterea şi Învierea sa nu au nici un fel de semnificaţie comună pentru creştini şi evrei. Dimpotrivă. Nici un fel de putere nu ar putea aduce la reconciliere, pe o poziţie apropiată, „platformele” creştinilor şi evreilor pe această temă.
• Diva Judith
În 2004 Mihaela Rădulescu se căsătorea, în secret, cu omul de afaceri Elan Schwartzenberg, tatăl copilului ei. Omul de afaceri de origine israeliană Elan Schwartzenberg este un evreu potent, cu o avere estimată la 65-70 de milioane de dolari şi este prezent în primii o sută din topul celor mai bogaţi români (?), întocmit de revista „Capital”. Imobiliarele şi panotajul exterior sunt cele două domenii principale care i-au adus succesul pe piaţa românească. Succesul său principal a fost însă convertirea moldovencei Mihaela la iudaism, în Israel, fiind botezată cu numele Iudith.
După convertirea la religia mozaică, într-un interviu luat de Marius Tuca, „Diva” Judith (ex Răduleasca) a declarat că nu se mai întoarce la Ortodoxie fiind convinsă mai degrabă de iudaism:
Marius Tucă: Ce faci cu religia? Te mai întorci la ortodoxie?
„Diva” Judith – Nu, nici nu mai încape vorbă.
MT: Şi dacă ar fi să te căsătoreşti din nou?
„Diva” Judith – Nu mai poate fi luat în calcul nimeni din acest punct de vedere. Eu am trecut foarte convinsă la această religie şi cu ea am să mor.
MT: Deci nu va mai fi altă căsătorie?
„Diva” Judith – Dacă va exista, va exista în aceste condiţii. Nu mă interesează o compatibilitate religioasă, ci aceea sufletească. Copilul meu va creşte în aceeaşi religie cu mine şi cu tatăl său”.
• Sincretism versus cretinism
Dacă am avea în Mihaela Rădulescu o colaboratoare la „Dilema” lui Andrei Pleşu, aflat mai sus pe lista cretinilor care votează „vedete” am putea-o suspecta de mai ştiu eu ce sincretism neo-moldav, eventual. Sincretismul este, conform DEX, un amestec de doctrine filozofice şi religii diferite şi contradictorii care au fost reunite în mod forţat (ignorându-se deosebirile dintre ele). Dacă Mihaela-Judith ar avea propensiune către ale spiritului, am putea crede că a trecut printr-o fază de apostazie, (renegare publică a credinţei), atunci când a declarat public că se leapădă de ortodoxie şi trece, convinsă, la iudaism. Poţi renunţa însă cu adevărat doar la ceea ce posezi, iar la Judith este neclar dacă a avut parte vreodată de vreo altă „credinţă” decât în ban („credinţă” care poartă şi un nume, numele lui Mamona).
Mult mai plauzibilă mi se pare ideea că în mintea divei totul este un fel de haloimăs inept, şi că apropierea sa de propriul său electoral cretin este determinantă ca sursă de înţelegere a străfundurilor sale.»
* *
*
***
© Alexandru Dan Mitache • 2009
Publicat de ALEXANDRU MITACHE 
Alexandru Mitache's Blog 