U.D.M.R. by Jerome K. Jerome?

Se vorbește despre un joc la două capete al U.D.M.R., mai ales prin prisma derapajelor centrifuge executate de unele filiale ale Uniunii.

O întrebare pertinentă ar fi dacă acele filiale, care au încheiat alianțe politice cu formațiuni din opoziție, și-au retras oamenii din funcțiile locale deținute potrivit algoritmului de guvernare. Bineînțeles că… NU! Or fi maghiarii civilizați, gospodari și mândri, dar au învățat să fie și șmecheri „pe românește”, adică escroci politici.

Desigur, mânăriile unor găști transpartinice locale, ca aceea a lui Alexandru Kiss, de pildă, cu interese economice notorii, pot fi minimalizate de conducerea centrală a Uniunii, sub pretextul dragului principiu al autonomiei și democrației interne.

Ce ne facem, însă, cu „U.D.M.R.-ul Mare” dacă îi va trece prin noul cap să părăsească actuala alianță de guvernare cu P.D.L. și U.N.P.R. și să se alieze cu U.S.L.?

Se știe că toate cele trei formațiuni constituente ale U.S.L. – P.S.D., P.C. și P.N.„L” – au vociferat la absolut toate inițiativele legislative ale guvernului Boc, au făcut albie de porci toate pachetele de legi ale reformei propuse de același cabinet Boc, indiferent de domeniu, și au jurat cu mâna pe stomacul gol că vor nimici toate aceste legi din prima lor zi de guvernare. „Nimicirea” unei legi nu se face, însă, nici cu dinamită, cum făcea Che Guevara, nici cu turnătorii la Securitate și nici cu trăncăneli nocturne la „Realitatea TV”. „Nimicirea” unei legi se face prin fie prin abrogare, fie prin modificare în parlament, sau prin asumarea răspunderii guvernului.

În cazul, puțin probabil sper, în care domnul Hunor Kelemen și noua conducere a U.D.M.R. vor opta pentru mutatul ambelor fese în barca stângii, adică pentru aderarea la U.S.L., va fi foarte interesant și mai ales amuzant de văzut cum vor motiva dânșii participarea la „nimicirea”, pe o cale sau alta, a legilor pe care ei înșiși le-au promovat și votat, pentru care guvernul LOR și-a asumat răspunderea și pentru care au fost făcuți, laolată cu P.D.L.-ul, cum le-a venit la gură lui Ponta, lui Antonescu și celorlalte dizeuze cu păr în palmă.

Așadar, va trebui să vedem dacă domnul Kelemen va prefera în continuare responsabilitatea reformelor structurale în actuala formulă guvernamentală, alături de P.D.L. și U.N.P.R., sau baletul și datul în bărci la bâlci. Dacă actuala opoziție se înghesuie, precum persoanjele bolnave ale lui Jerome K. Jerome, într-o barcă, sper ca noua conducere a Uniunii să nu aleagă a fi… câinele.

Știm că politica e curvă. Dar nici chiar așa.
Personal cred că sloganul afișat „NOI AM FĂCUT CE AM PROMIS” își va găsi expresia și la timpul viitor, fără ca promisiunea să se schimbe în contrariul ei. Cred, de asemenea, în profilul de politician integru al domnului Kelemen.

De fapt, spre deosebire de liderii locali pe care-i doare-n segg de nevoile și interesele de ansamblu ale maghiarimii, U.D.M.R. știe – sau ar trebui să știe – că, după 2012, alături de U.S.L. nu va mai primi nimic.

 

P.S. – Bineînțeles că rezultatul votului de sâmbătă i-a întristat pe habotnicii de stânga și pe slugile diferitelor părți interesate penal sau material. Astfel, dl. Alin Fumurescu, în calitatea (de fapt defectul) lui de vuvuzea, preconiza și acum regretă pe Contributors neîmplinirea unei curvăsăreli convenabile sponsorului, la ale cărei consecințe absolut penibile domnia sa nu s-a putut gândi pentru simplul motiv că nu e-n stare moralmente.

Sunt convins că în amoralitatea sa, dl. Fumurescu nici nu și-a pus întrebarea cu privire la retragerea maghiarilor din funcțiile publice numite, în județele în care liderii locali își fac mendrrele proprii nu pe cele ale comunității.

Dle. Fumurescu, vă potriveați mai bine ca bibelou pe mileu în vitrina lui Vîntu de la „VoxPublica”, decât pe „HotNews” sau pe „Contributors”, unde livrați texte fără valoare adăugată, din moment ce vă sunt suflate, idee cu idee, de angajatorii dv.

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

Lui Cristian Tudor Popescu îi put picioarele

Lui Cristian Tudor Popescu îi put picioarele.

Dacă admitem adagiul conform căruia peştele de la cap se împute, este clar că în cazul lui C.T. Popescu putoarea i-a ajuns în başcheţi.

Emite miesme  în direct la televizor. Astăzi i le adulmeca, cu stomacul probabil întors pe dos, Melania Medeleanu la „Realitatea TV”. Emil Hurezeanu, aflat şi el la faţa locului, are cu siguranţă o congestie nazală cronică, din moment ce-i suportă proximitatea în mod regulat.

Relaţiile lui C.T. Popescu cu lumea şi viaţa se desfăşoară, aşadar, în registrul olfactivului. El pute lumii, îşi pute sieşi, dar şi lumea îi pute lui.

Ca de fiecare dată când îşi descalţă creierul, din gura sa ies exalaţii fie inepte, fie ticăloase. Astăzi C.T. Popescu (cînd scriu „C.T. Popescu” mereu îmi vine să completez, interogativ, „C.T. Popescu pe tine?”) se ocupa, printre altele, de alianţele politice în actuala structură parlamentară. Desigur, n-a pierdut prilejul de a fi – încă o dată –  şi absurd şi ridicol şi nemernic.

Alianţa de guvernare creată de Traian Băsescu imediat după alegerile parlamentare de anul trecut, cea dintre PD-L şi PSD, întrunind o majoritate parlamentară de 70% i se părea lui C.T. Popescu o „mezalianţă monstruoasă” şi „contra naturii”. Deci îi puţea.

O eventuală alianţă PD-L + UDMR + minorităţi, după 6 decembrie, în cazul unei victorii a actualului preşedinte,  i se pare o „majoritate fragilă”. Deci i-ar puţi.

În schimb, minoritatea PNL care a guvernat dezastruos  România timp de doi ani era OK. Deci nu-i puţea.

De asemenea, o alianţă PSD + PNL + UDMR + minorităţi i se pare lui Popescu o „alianţă strong„. Deci nu i-ar puţi.

Dacă dreapta populară comitea un sacrilegiu alăturând-şi socialiştii într-o perioadă de criză economică, iată că dreapta liberală, tocmai pentru că e liberală, e liberă să frece bombeurile socialismului iliesco-vanghelian, fără să-l oripileze pe Popescu. Mersul piticului pe care îl practică PNL-ul lui Patriciu alături de PSD-ul lui Iliescu nu i se mai pare lui C.T. Popescu nici o incongruenţă ideologic-doctrinară, nici o aberaţie programatică, ci un demn act de voinţă politică, o grandioasă erecţie, exhibată public prin scoaterea din prohab a lui Iohannis. Deşi erecţia s-a muiat şi finalizarea n-a mai avut loc, C.T. Popescu aşteaptă şi acum naşterea, măcar în eprubetă, a unui copil în formă de guvern.

Dintr-o labă tristă nu se naşte nimic, domnule C.T. Popescu.

Doar durerea aceea din poignet care va supără cand vă mânuiţi condeiul.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009