JURNALOZINCARII ȘI ”BANDA CELOR 4”

Marți, 8 iunie 2010

Protipendada media, și după ea lumea bună, simțitoare politic, crede că l-a apucat pe Dumnezeu de-un picior dându-se la „triada” Blaga-Berceanu-Videanu și – evident -, separat, la Elena Udrea. E la modă. Ei sunt „agentul sanitar” din „Vara la țară”, parodia lui Topârceanu. De ce? Din câteva motive simple:

a). sunt și tari și buni, deci îi „oftică” pe cei slabi și proști;

b). par vulnerabili, pentru că li se caută „bube” reale sau imaginare;

c). se țese și se întreține, cică, o intrigă înlăuntrul PDL-ului;

d). Boc a devenit nespectaculos și a-l ataca a devenit chiar plictisitor;

e). Băsescu nu are nici toarte, nici mâner de care să-l mai apuce cineva, oricât de incurabilă e boala pierderii lamentabile a alegerilor prezidențiale de anul trecut de care mai suferă niște maniaci pe care nu-i duce mintea decât tot la suspendare.

Ca în timpul maoismului celui mai brutal, maoiștii români contemporani au descoperit, în sfârșit, după 20 de ani, „Banda celor 4”. Bravos! La zid cu ei!


În definirea critică a acestora, jurnalozincarii (și după ei, floarea cea bădistă a națiunii) găsesc fel de fel de diferențe specifice, dar, curios lucru, niciodată vreun gen proxim. Et pour cause! Contrapunerea oricăruia dintre ei omologilor lor din alte partide ar fi dezastruoasă atât pentru acele alte partide, cât și pentru neosteniții criticoși din presă sau de pe forumuri.

Luați cepex-urile PSD sau PNL și căutați. E s-o iei la goană când vezi cine sunt Udrele lor, Bercenii, Videnii sau Blagii lor.

La P.S.D. primii cinci pe listă, după Victor Ponta, sunt: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Ecaterina Andronescu și Dan Nica.

La P.N.L. primii cinci (din CINCSPREZECE! vicepreședinți), după Crin Antonescu, sunt: Radu Câmpeanu, Aristotel Căncescu, Daniel Chițoiu, Victor Paul Dobre și Relu Fenechiu.

Dacă pe cei de la P.S.D. îi știe toată lumea ca pe niște cai breji, pe cei de la P.N.L. îi (mai) știu doar vecinii. Despre competență, ce să mai vorbim.

Reduceți guvernul la 10 portofolii și încercați să-l mobilați (termenul nu e deloc întâmplător) cu pesediști sau cu peneliști. Veți ajunge tot la Iohannis prim ministru și la un cabinet de tehnocrați.

Că în loc de Macovei, de Preda sau de Voinescu unii îi au pe Olguța Vasilescu și pe Vanghelie, iar ceilalți pe Norica Nicolau și pe Mircea Diaconu e deja o fatalitate.

Cel mai amuzant este, însă, că, cele două partide de opoziție depun moțiuni de cenzură peste moțiuni de cenzură bătând mătănii să nu treacă, căci niciunul dintre ele nu dorește să guverneze în plină criză. Ponta a declarat deschis că P.S.D. nu este încă pregătit pentru a prelua puterea, iar Antonescu se tot invită singur la o imposibilă guvernare monocoloră cu susținere de 18% în parlament. Adică texte!

Iar Cristian Tudor Popescu, piaza noastră rea, își face firmă de pompe funebre. Cu care să umfle roatele babei cu pretenții de tramvai.


***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Personajul colectiv „Băsescu-Boc-Udrea-PDL”

Miercuri, 26 mai 2010

Dacă stăm să-i ascultăm pe toți deștepții de politicieni, analiști, jurnaliști, sindicaliști, moderatori, „maeștri” și „profesori”, care fericesc norodul la televizor și pe net , începând – în ordinea inteligenței de pe tricou – cu Zoe Petre și Emil Hurezeanu și sfârșind, cum altfel decât lamentabil, cu imberbii mintali Ciutacu și Badea, am înțelege că România este țara care, fără Băsescu, Boc, Udrea, Videanu, Berceanu și tot PDL-ul lor, ar da M.U.E. lumii întregi aflate, ca proasta, în criză. Căci nu am auzit de nicio altă cauză a stării jalnice a bugetului care să nu le fie imputată exclusiv celor de mai sus.


La noi, așadar, fără actualul președinte, dar cu un altul, fără actualul guvern, dar cu un altul, și fără actuala majoritate parlamentară, dar cu o alta, fără evaziunea fiscală începută mai ieri și fără nou născuta clientelă politică în etate de numai 5 luni, ci cu cele vechi de 20 de ani, criza pur și simplu nu ar exista! Profesorii ar avea salarii duble și sporuri triple, spitalele ar străluci, infirmierele și doctorii ți-ar da jigniți cu plicu-n cap, pensionarii și-ar primi pensia și medicamentele gratuite in șezlong în față la Martinez, doamna de la ghișeu ar citi Petrarca în loc de „Cancan”, „mămicile” și-ar alăpta copiii până la majorat pe indemnizație de 185% și economia ar dudui de mă-sa focului.

Dacă urmăriți cu atenție mai toate luările de poziție, de atitudine și la mișto, personajul colectiv „Băsescu-Boc-Udrea-PDL” este unicul creator, adjuvant și catalizator al contracției economice, al recesiunii, al pauperizării maselor largi populare, al „bocuciderii”, al „bocriminalității”, al etc. În timp ce constructiva noastră opoziție și activa noastră societate civilă de tip Ciuvică își freacă mâinile așteptând primul pensionar căzut pe stradă și primul bugetar spânzurat pentru a-i contabiliza în procente electorale, mass media așteaptă și ea, cu aceeași înfrigurare, prima „mămică” care se va arunca cu pruncul sub metrou, ceea ce ar da prilejul unui rating de zile mari.

Și din retorica mânios-paranoică a liderilor de sindicat reiese ca numai din cauza lui „Băsescu-Boc-Udrea-PDL” Carrefour-urile, Auchan-urile și celelalte se vor transforma în centre muzeale pe care bugetarul român le va vizita duminica, cu familia și cu camera de luat vederi, în loc de coș; din cauza acelorași atoatevinovați, pensionarilor li se vor pune botnițe la vernisajele și lansările de carte la care se servesc pișcoturi și fursecuri și pe care le-ar frecventa în scop nutritiv…

Ați observat că, în mod bizar, programele de știri ale televiziunilor noastre de „neștiri” sunt din ce în ce mai sărace în informații externe? Dar, citind presa internațională on line sau uitându-ne la „posturi străine”, vedem că și Italia, Spania, Franța sau Germania (de Grecia nici nu mai vorbesc) se pregătesc să ia măsuri nașpa de austeritate bugetară. Mă întreb, la ăștia cine o fi personajul colectiv negativ „Băsescu-Boc-Udrea-PDL”?

P.S. – Chiar nu-și dă nimeni seama că criza economică mondială nu putea să nu afecteze, la un moment dat, ȘI sectorul bugetar al României, după ce acela privat a luat-o în piept, mult mai dur, fără să crâcnească? Nu înțelege nimeni că durerea, în veșnic penultima țară a Europei, nu poate fi nicidecum la fel de ușoară ca în celelate țări?


***

© Alexandru Dan Mitache • 2010