Un boschetar la Bruxelles…

Bun, că pute pământul sub el de harnic ce e… știam, dar acest șleampăt îngălat și slinos vrea să fie… președintele României???

Adică ne va fi dat să-l vedem pe ăsta prezentându-se și reprezentându-ne ÎN ASEMENEA HALURI la summit-uri???

Cu bagabontul ăsta se duce Goe la Bruxelles?

Vai de capul nostru!

P.S. – Mihai, să-ți trăiască și plagiatorul dement și jegosul repetent! Sper că nu ai curaj să pretinzi că nu știai cine vine în locul celor pe care-i vroiai dați la o parte, pe motiv de… incompetență și autoritarism :D. Să-ți trăiască și ăștia care te-au scăpat de dictatura PDL. Eu zic să le propui să dea încă o O.U.G. (pe lângă cele… NOUĂSPREZECE deja date în 2 luni!!!) prin care să închidă și blogurile, sau să le treacă în subordinea guvernului, că văd că te rod și astea…

***
© Alexandru Dan Mitache • 2012

Mircea Mihăieș, „Iarna piromanilor”

IARNA PIROMANILOR

Senatul EVZ

Autor: Mircea Mihăieș

Luni, 31 Ianuarie 2011

*********************************

«În orice ţară normală, rolul opoziţiei e să se zbată să-şi facă auzită vocea, să propună alternative la guvernare, să-şi promoveze ideile. Trăim noi într-o ţară normală? Nu.

În intervalul 2007-2008 am asistat, şocaţi, la un fenomen unic. Şi anume, a fost posibil ca un partid cu o reprezentare în parlament de nici douăzeci la sută să conducă discreţionar, în dispreţul legii şi al bunului-simţ. După ultimele alegeri, ne-am trezit într-o situaţie încă mai scandaloasă: în ciuda faptului că avem un guvern susţinut de o majoritate parlamentară, ţara e condusă nu din Palatul Victoria, ci de la sediile a două televiziuni: Realitatea şi Antena. Acolo se decid priorităţile de guvernare, acolo se dau directive de acţiune sindicalistă, acolo se pun stigmate pe fruntea indezirabililor şi tot acolo e centrul de comandă al anarhiei.

Populaţie originală, am reuşit-o şi pe asta: să instaurăm dictatura minorităţii politice! Fie că nu vrea, fie că nu ştie ori că nu poate, vocea majorităţii nu se aude. Ea e imediat copleşită de corul năimiţilor din televiziuni, care manipulează şi falsifică agresiv şi neruşinat. Intelectualii publici sunt terfeliţi, batjocoriţi, acuzaţi de toate malversaţiunile doar pentru că s-au raliat majorităţii românilor care cred în valori respectabile precum democraţia, libertatea, piaţa liberă, capitalismul.

Adică acei români care s-au săturat de minciuna comunistă şi de efectele ei criminale. Aceia care cred că nu e normal ca viaţa lor să se deruleze în funcţie de interesele unui turnător la Securitate precum Felix şi nici după umorile perverse ale puşcăriaşului Vîntu. Pentru că aceştia sunt adevăraţii ideologi ai politicii din România: ei dau ordine pe care piticanii cu pretenţii de politicieni, de la Antonescu la Ponta, şi escrocii din zona sindicalismului corporatist le urmează cu maxim servilism. Ideologia opoziţiei din România este, în clipa de faţă, combinaţia dintre aspiraţiile vechilor securişti şi activişti şi setea de înavuţire a noii pături a nomenklaturii politicosindicalisto-economică.

Dacă ai decis să sprijini tendinţa politică pentru care au votat majoritatea cetăţenilor români, eşti vândut, cretin, laş. În România (şi asta nu de azi, de ieri) a fi respectabil înseamnă a fi contra, a urla „huo!”, a urî cu patimă şi a-ţi exhiba resentimentele şi stigmatele. Vulgaritatea şi agresivitatea grupurilor de presiune minoritare politic au fost însoţite de un fenomen psihologic tipic societăţilor cu o slabă coeziune umană şi morală: apariţia sentimentului, difuz, dar persistent, de culpabilitate. Fireşte că dacă ţi se urlă zi şi noapte că eşti de partea dictaturii, că ai votat pentru nişte hoţi la drumul mare, pentru o politică a trădării naţionale, pentru un guvern de incompetenţi şi iresponsabili, n-ai cum să nu cazi pe gânduri. Ar mai trebui să ţi se aducă şi probele. Dar nu există timp pentru aşa ceva, pentru că valul dejecţiilor a acoperit de mult orice urmă de logică şi raţiune.

Dictatură în România? Lobotomizaţi sau ticăloşi (uneori, şi una, şi alta), trâmbiţaşii acestei enormităţi nu ţin minte cum se comportă presa pe vremea lui Adrian Năstase (din decenţă, nu invoc vremurile comunismului, pe care unii din vigilenţii de azi l-au servit cu zel demenţial.) Dacă e vreun pericol care pândeşte România, nu de dictatură e vorba, ci de anarhie. Aici, în ţara lui Papură Vodă, poţi batjocori în voie instituţiile statului, ştiind că n-o să păţeşti nimic. Dacă te numeşti Vadim Tudor şi te comporţi ca un nemernic în faţa unui reprezentant al statului român, care pe deasupra e şi femeie, nu eşti, cum s-ar cuveni după lege, arestat pe loc şi judecat în procedură de urgenţă. Nu, tot ce rişti e ca televiziunile aservite să-ţi mai dea un strat gros de poleială pe aura de erou al naţiei. Totul e cu susul în jos, încât mă mir că n-am ajuns încă să-i îmbrăcăm pe criminali în robă şi pe judecători în zeghe (ce-i drept, în unele cazuri acest lucru chiar ar trebui făcut!)

România nu e doar un stat sărac, ci şi de-o incredibilă slăbiciune structurală. Grupurile perfect organizate pentru jaf ale „mogulilor” găsesc oricând desperados politici dornici să le pună pe tavă trupul costeliv, dar încă palpitând al ţării. Al straniei noastre patrii unde săracul plânge de mila miliardarului, iar pensionarul de trei sute de lei e indignat că fostul general de armată care n-a văzut în viaţa lui un câmp de luptă îşi vede pensia gigantică redimensionată mai aproape de ceea ce ţara chiar poate să-i dea. O ţară unde drept patrioţi trec sforarii şi demagogii, unde vulgaritatea a sufocat raţiunea şi minciuna sfruntată e literă de Biblie. O ţară unde un ţârcovnic de provincie a făcut din liberalism un cuvânt de ruşine, călcând în picioare nu doar principiile, ci şi pe foştii argaţi care au proasta inspiraţie să-l tragă de mânecă atunci când o face prea de oaie. În fine, o ţară unde partidul care ne decide destinul de două decenii – neocomuniştii din PSD – nu-şi mai ascunde sinistrul modus operandi.

Dacă armata lui Crin e alcătuită dintr-o adunătură de indivizi cu limbile tăiate, supuşii lui Ponta au revenit la ceea ce ştiu comuniştii mai bine: să dea foc sediilor de partid ale adversarilor şi să-i pârjolească de vii. Cam la asta se reduce viitorul nostru: la concurenţa bezmetică între capsomani şi piromani.»

Din ciclul „Mentalități românești”… DELAȚIUNEA

România devine grețoasă. În 2010 ne aflăm în 1793-ul francez. Se instaurează teroarea. PDL-iștii devin un fel de girondini.

Începe să-mi fie rușine că sunt român, că ne întoarcem astăzi, concomitent, la anii inchiziției, la anii iacobinismului, ai nazismului, ai bolșevismului și stalinismului celui mai abject.

Delațiunea, sub orice formă și pentru orice motiv, este reacția unei trăsături de caracter schimonosite și hidoase. Ea a ajuns, DIN NOU, după 60 de ani, politică de partid și armă politică în România „europeană” a secolului XXI.

Avem de-a face cu același gen de instigare ca în 1793 în Franța iacobină, ca în 1930 în Rusia bolșevică, ca în 1938 în Germania nazistă, ca în 1950 în România stalinistă, ca în 1966 în China „Revoluției Culturale” maoiste.

E un semn că o parte a societății românești este încă grav bolnavă de un primitivism feroce pe care îl credeam revolut sau doar redus la manelism, la indisciplină socială, la necivilizație.

N-aș fi crezut că se poate ajunge până aici!

Se vor găsi, desigur, ca în toată istoria barbariei psihologice umane, mulți capabili să argumenteze, să motiveze, să scuze, să vocifereze… Aceștia sunt cei mai vinovați!

Anul 1950 – România – Orașul Mangalia (jud. Constanța)

Adevărul este acesta:

• Vasile Iorga, „acuzat” că are un salariu „exorbitant” de circa 5.700 Euro, este Preşedintele Şantierului Naval „Daewoo Mangalia Heavy Industries”;

• Ioan Griguță, „acuzat” că are un salariu „nesimțit” de circa 1.600 Euro, este director general și presedinte al C. A. al Șantierului Naval „2 Mai” S.A. – Mangalia.

• Paul Foleanu, „acuzat” că are un salariu „uriaș” de circa 1.570 Euro, este director general al Stațiunii Neptun-Olimp.

N.B. – Niciunul dintre cei trei nu se află în vreo incompatibilitate, iar salariile afișate pe banner sunt BRUTE, potrivit declarației inițiatorului însuși al delațiunii publice, preşedintele filialei locale a PSD, primarul Mangaliei, Claudiu Tusac.

Instigatorul și delatorul Claudiu Tusac – PSD

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Anii ‘50 în Parlamentul României (de azi)

Tovarăşul ăsta sinistru, membru PNL (!) în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport (şi nu în cea de scos cuie, unde i-ar fi locul), este unul care l-a luat la perpulis şi la respins, declarându-l necorespunzător, pe Daniel Funeriu, propus de Lucian Croitoru pentru funcţia de Ministru al educaţiei, tineretului şi sportului.

Iată, mai jos, autobiografia primului si CV-ul celui de-al doilea.

Vedem, în fond, chintesenţa confruntării “majorităţii transparente ad-hoc” a lui Ion Iliescu cu Traian Băsescu şi cu PDL.

VASILE BERCI

> Studii şi specializări

• 1961 – absolvent Şcoala Generală de 7 ani – Călineşti
• 1964 – absolvent Şcoala Profesională Forestieră – Satu Mare
• 1970 – absolvent Liceul “Dragoş Vodă” – Sighetul Marmaţiei
• 1977 – absolvent Facultatea de Istorie, Universitatea Cluj-Napoca
• 1997 – bursă “Robert Schuman” – Bruxelles (P.E.)

> Activitate profesională

• 1964 – 1971 – tâmplar, sortator şi maistru la C.P.L. Sighetul Marmaţiei
• 1971 – 1973 – profesor suplinitor la Şcoala cu clase I-VIII Călineşti
• 1973 – 1990 – director la şcolile Văleni şi Călineşti
• 1990 – 1996 – profesor, Şcoala Văleni
• 2001 – 2005 – profesor, Şcoala Văleni
• 2006 – prezent – director, Şcoala cu clase I-VIII Călineşti

> Funcţii, activităţi într-un partid politic

• 1993 – 2001 – membru PNŢCD
• 2001 – prezent – membru PNL

*         *

*

DANIEL FUNERIU

Propus de premierul desemnat Lucian Croitoru pentru Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, este europarlamentar PDL si vicepresedinte al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza si Elaborarea Politicilor din Domeniile Educatiei si Cercetarii din Romania

• POZITIE ACTUALA:

Membru din Romania al Parlamentului European (comisia de cultura, educatie si media). Coordonator al comisiei de educatie si cercetare din PD-L. Marie Curie Excellence Team Leader, Technical University Munchen (universitate clasata pe prima pozitie in Germania) si Principal Investigator in cadrul IGGSE (International Graduate School of Science and Engineering, Technical University Munchen).

• POZITII PRECEDENTE: 2002-2006:

Cercetator Stiintific (Project Leader) la National Institute of Advanced Industrial Science and Technology (AIST), Osaka, Japonia. 1999-2002 : Cercetator Stiintific la Scripps Research Institute, La Jolla, California. 1998-1999 : Conferentiar, Collège de France, Paris, Franta. 1995-1998 : Asistent, Université Louis Pasteur, Strasbourg, Franta. 1994 : Stagiu stiintific la Zeneca Fine Chemicals, Huddersfield, Anglia. 1994 : Stagiu stiintific la Merck&Co, Rahway, New Jersey, USA.

• STUDII – 1995-1999:

Teza de Doctorat, Université Louis Pasteur, Strasbourg. Titlu: “Multiple-Subroutine Self-Assembly: a Concept for the Generation of Discrete, Nanoscale Architectures”. Laboratorul Prof. J.-M. Lehn (Premiu Nobel in Chimie). Juriu: Prof. A. von Zelewsky (Fribourg, CH), Prof J.-M. Lehn (Strasbourg, F), Prof. J. Siegel (San-Diego, USA), Prof. M. W. Hosseini (Strasbourg, F). Clasificare: Très honorable avec félicitations écrites du jury (cel mai inalt rang, conferit primilor 5% dintre candidati la doctorat din toate domeniile). 1994-1995 : Universitatea Louis Pasteur, Strasbourg :
Masterat (DEA) in chimie organica si supramoleculara. Director: Prof. J.-M. Lehn. Subiect de cercetare: Cataliza Supramoleculara si Chime Combinatorie Dinamica.
Clasificare: sef de promotie. 1991-1994 : European Higher Institute of Chemistry, Strasbourg, France. Titlul obtinut: Inginer in Chimie, specializarea: Chimie Organica.

• DISTINCTII ACADEMICE:

Obtinerea unui grant de cercetare EU de 2 milioane de Euro (Marie Curie Excellence Grant), cel mai competitiv proiect EU, cea mai mare finantare acordata de EU pentru un proiect individual. Olimpiade Nationale de Chimie: Mai multe premii nationale intre 1984 si 1988. Balcaniada de Chimie 1988: Medalie de Argint. Olimpiada Internationala de Chimie: Selectionat in echipa Romaniei in 1988. Olimpiada de chimie a Frantei, 1989: Premiul II. Bursa ministerului francez al cercetarii: 1995-1998, decernata primilor 3 candidati dintr-o universitate la toate disciplinele. Ales de ziarul “Cotidianul” in “Generatia Asteptata” Premiul RJSST (Romanian Japanese Society for Science and Technology) pentru cea mai buna publicatie stiintifica in 2005.

• LIMBI STRAINE:

Perfect: Engleza si Franceza. Bine: germana. Mediu: japoneza.

• ACTIVITATI POLITICE MAJORE:

Redactarea componentei educatie si cercetare a programului de guvernare PD-L Participant la elaborarea Pactului National pentru Educatie, a Strategiei Nationale pentru Educatie initiate de presedintele Traian Basescu Campania electorala legislative 2008: organizarea de dezbateri despre programul de guvernare PD-L in 22 de localitati din Romania. Participarea Experienta in managementul de bugete EU.
Membru in Consiliul Director al asociatiei Ad-Astra.

*         *

*

Un alt membru al acelei Comisii, care n-a avut decenţa să ia loc sub masă în timpul audierii şi l-a luat la întrebări pe Funeriu, este JOZSEF KÖTŐ (UDMR), celebru prin faptul că a ajuns deputat fiind votat de… 34 de alegători în circumscripţia electorală nr. 43 DIASPORA, colegiul uninominal nr. 4 (Africa!).

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009