București Sat

Marți, 21 decembrie 2010

Valentin Protopopescu, doctor în filosofie: «Comuniștii i-au mutat pe țărani la oraș fără să le fi oferit un model de urbanitate. În București nu am ajuns, nici măcar în 2010, să vorbim despre populație urbană.»

de Cosmin Navadaru HotNews.ro
Vineri, 17 decembrie 2010, 9:17 Life | Prin oraş

„Astazi, mahalaua din Bucuresti s-a mutat in centru, iar centrul nu e nicaieri”, a explicat Valentin Protopopescu, psihanalist si doctor in filosofie, in cadrul dezbaterii „Bolile orasului sau divortul in societate”. Cu ocazia evenimentului desfasurat la mijlocul acestei saptamani, s-a mai discutat despre impactul pe care l-a avut vechiul regim asupra vietii la oras si la sat. „In 1938, Bucurestiul avea cam 800.000 de oameni. Putem spune ca erau niste insi relativ bine urbanizati. Ce au facut comunistii? I-au destarat pe acesti tarani. Si-au pierdut identitatea taraneasca fara sa capete o identitate urbana. La tara, fiecare era responsabil de bucata lui de pamant, de partea lui de ulita. La oras, nimeni n-a mai raspuns de nimic. De unde si mizeria monstruoasa care ne bantuie zilnic iesirile in urbe”.

„In Bucuresti, nu am ajuns, nici macar in 2010, sa vorbim despre o populatie urbana asa cum se intampla in cazul oraselor Paris, Viena, Budapesta”, a spus Valentin Popescu, eseist si doctor in filosofie al Universitatii din Bucuresti, intr-o discutie despre „bolile” Capitalei Romaniei.

„De ce? Pentru ca Bucuresti a fost un targ. Printr-un accident istoric nefericit, evident, pentru ca nu are o asezare strategica (este situat intr-o zona extrem de afectabila de seisme si este abordabila de catre orice invadator), Bucurestiul a devenit capitala intai a Regatului, apoi a Romaniei Reunite”.

Structura sociala si psihologica a Bucurestiului

„Care a fost structura sociala, psihologica a acestui targusor? O casta, boieri, oameni care au facut averea la tara, pe urma tarani care s-au asezat pe la periferie, clacasi. Boierii s-au urbanizat.

In istoria Romaniei, daca a existat o generatie pozitiva, care a facut realmente ceva pentru neamul asta, este generatia de la 1848. E vorba de copiii boierilor de a doua, a treia, a cincea generatie, care au studiat la Palermo, la Paris, la Berlin. Sunt oameni care chiar si-au dedicat puterile, averea si inteligenta edificarii unor institutii, unor relatii intre oameni, unor valori, unor principii.

Romania moderna, asa cum o cunoastem astazi si asa cum am monstenit-o, vine de la pasoptisti. Si nu ma refer doar la 1821-1848 si gata, ci si la Unirea lui Cuza, la reformele lui, la Razboiul de Independenta, la Banca Nationala a Romaniei, la Universitatea din Bucuresti, la Armata, la Biserica, la tot. Lucrurile se termina, paradoxal, in 1918. Romania Mare nu mai are aproape nici o legatura cu generatia aia stralucita de la ’48. Intervine politicianismul intr-o masura gregara si patologica.

In 1938, Bucurestiul avea cam 800.000 de oameni. Putem spune ca erau niste insi relativ bine urbanizati. Indiferent ca e vorba de centristi, de tipii bogati care traiau in proximitatea centrului, sau de excentrici. Existau mahalale, dar erau adevarate lumi paralele centrului, lumi urbane, cu traditiile, cu valorile, cu codurile lor. Astazi, mahalaua din Bucuresti s-a mutat in centru, s-a centralizat, iar centrul nu e nicaieri. O mare contributie la acest proces de dezurbanizare a metropolei au avut-o comunistii. Intr-o maniera foarte simpla. De la 800.000 de locuitori in ’38, Bucurestiul a ajuns sa aiba, in 1989, 1,7 milioane – cifra declarata. Dar cred ca erau vreo 2,5 milioane, nedeclarati si neinregistrati. De unde au venit oamenii astia? De la tara”.

Blestemul colectivizarii comuniste

„Nu se cuvine sa-i dispretuim in nici un fel pe tarani. Dar cred ca e o realitate trista asta: taranii reprezinta astazi o mitologie. Pot fi gasiti in formol la Muzeul Taranului Roman, la Muzeul Satului, sau oameni foarte in varsta, pierduti intr-un fund de tara necunoscut. Adevaratii tarani s-au dus de mult. Comunistii au avut grija de lucrul asta, au lucrat foarte eficient: prin colectivizare. Au ras temelia satului romanesc, care era un sat autentic. Care avea un cod moral, o viziune filosofica despre lume, avea o religiozitate crestina, dar puternic infuzata de influente pagane stravechi”.

„Ce au facut comunistii? I-au destarat pe acesti tarani, pe cei care s-au opus i-au ucis, le-au luat proprietatile si i-au exportat la oras, unde au fost construite marile platforme industriale. I-au mutat pe tarani la bloc, i-au facut sa locuiasca unii deasupra altora, fara ca prin asta sa le fi oferit un model de urbanitate. Practic ei si-au pierdut identitatea taraneasca fara sa capete o identitate urbana.

La tara, fiecare era responsabil de bucata lui de pamant, de partea lui de ulita. La oras, nimeni n-a mai raspuns de nimic. De unde si mizeria monstruoasa care ne bantuie zilnic iesirile in urbe”.

„Si atunci ne punem intrebarea: cum sa ne respectam? Cum sa fim sanatosi, cum sa prevaleze supraeul nostru in relatiile interumane? Cata vreme noi nu avem o identitate, nu stim de unde pana unde se intinde aceasta. Aceasta este istoria individuala a unei boli pe care as numi-o agresivitatea patologica a pseudocetanilor unei metropole ca Bucurestiul, hibrizi, oameni struto-camila, fara identitate si mai ales fara o perspectiva, fara un viitor. Traiesti de azi pe maine, incerci sa-ti astamperi instinctele de supravietuire, sa-ti proiectezi dorinta, libidoul, astfel incat sa-ti fie cat mai bine in detrimentul celorlalti. Nu asa se intampla la Paris, la Praga sau la Budapesta. Din acest punct de vedere, nu avem nici o sansa.

REFERINTE

In 1906, banii alocati pentru canalizarea unui oras erau cheltuiti pe realizarea unei gradini. Explicatia primarului: „am preferat o opera care sa se vada”


Un viitor monument istoric

Vineri, 20 august 2010

Nu știu dacă știți povestea clădirii… Este fosta casă Păucescu*.

În ea se află astăzi sediul Uniunii Arhitecților din România.

Se găsește în Piața Palatului (azi Piața Revoluției), de fapt la intersecția Străzii Boteanu cu fosta Stradă Onești (azi Dem I. Dobrescu).

Unii o consideră o monstruozitate urbanistică. Eu o consider un viitor monument istoric nebănuit.


Ceea ce se vede în partea de jos este fostul sediu al Direcției a V-a a Securității (Direcția Securitate și Gardă), adică acolo își aveau sediul cei care-l păzeau pe Ceaușescu.

La Revoluție, cladirea a fost distrusă, deși fusese părăsită în grabă, trăgându-se în ea cu tunurile tancurilor aflate în fața fostului Comitet Central al P.C.R. (azi Ministerul de Interne) și incendiată. N-au mai rămas din ea, în decembrie 1989, decât ruinele zidurilor exterioare.


Ideea arhitectonică** aplicată ulterior, prin 2002-2003, cred că a fost aceea a noului care răzbește dintre ruinele revoluției, vechiul și noul combinându-se într-un amestec de cărămidă și sticlă. De fapt, ideea aceasta se regăsește și pe Wikipedia, la articolul „Securitate”, pe care imaginea clădirii îl și ilustrează.

Aproape real! Simbolistica este perfectă! Ba chiar genială și surprinzător de generalizabilă.

Numai că interpretarea istorică este cu totul alta: din vechii securiști s-au ivit noii oameni de afaceri, sau, generalizând și trecând simbolul atât în planul dialectic cât și în cel al vorbelor de duh… «La vremuri noi, tot noi».

Cladirea cea nouă este, așadar, deja un monument istoric. Va trebui doar să ne aducem aminte ce reprezintă.

Puriștii urbanismului să tacă!

__________________________________________________

* O istorie interesantă a clădirii puteți citi pe Rezistența Urbană

** Același „șpil” arhitectonic – foarte contestat – a fost aplicat și în cazul Hotelului Novotel, de pe calea Victoriei, amplasat pe locul fostului Teatru Național, distrus la bombardamentele din august 1944, a cărui fațadă o pastișează.


***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Agenturili, 20 years after, la Timişoara-Bucureşti-Braşov!

Marți, 1 decembrie 2009

Biroul Electoral Central • Turul I :

• VOTURI VALABIL EXPRIMATE = 302.021
• BĂSESCU = 123.124 = 40,77%
• GEOANĂ = 69.094 = 22,87%
• ANTONESCU = 67.700 = 22,41%


Mergeti şi citiţi pe

  • Un amanunt despre Gheorghe Ciuhandu • Cristian Pătrășconiu azi la 20:52
  • Timisoara nu se face de ras! • Daniel Marton azi la 20:36
  • Coposu despre Ana Pauker: “Era o femeie… senzuală” • Alin Ionescu azi la 20:35
  • Dovezile manipulării doi contra unu • Ioan T. Morar azi la 19:45
  • “Erau şi antibăsescieni, şi penelişti care au huiduit la Timişoara”. TVR2 face ceva nasol cu Geoană• Costi Rogozanu azi la 19:28
  • Cu Coposu ce-au avut? • Mălin Mușătescu azi la 18:29
  • La Timişoara cu un cuc nemţesc • Cristian Teodorescu azi la 18:04
  • Revolta de la Brasov • Cristian Pătrășconiu azi la 18:01
  • Palma de la Timisoara pe care Geoana si-a tras-o singur (cu toate mainile). Revolta se extinde in tara… • Iulian Leca azi la 17:52

Vedeţi cu ochii voştri ceea ce televiziunile „Realitatea Tv” si „Antena 3” au numit o contra manifestaţie a unor  suporteri ai echipei de fotbal Politehnica Timişoara.

Pe cei din imaginile de mai jos, Ion Iliescu i-a numit „NIŞTE NECIVILIZAŢI!”, iar şefii PNL şi PSD vorbesc exact ca minerii din 1990.

„Realitatea Tv” titrează: „Simpatizanţii PSD şi PD-L s-au înjurat şi s-au bătut în Piaţa Operei din Timişoara”

„Antena 3” titrează: „Incidente la Timişoara: Susţinătorii PSD şi PNL s-au îmbrâncit cu jandarmii”

Piaţa Universităţii din Bucureşti s-a umplut astă seara cu mii de oameni care manifestează solidar cu timişorenii.

Televiziunile nu arată nimic! Cenzură totală!

Se repetă acelaşi scenariu ca în 16-17 decembrie 1989, cu TVR1, TVR2, Antena 3 şi Realitatea Tv în rolul TVR-ului ceauşist, cu Răzvan Dumitrescu, Vrânceanu Firea, etc. în rolurile lui Marinescu, Rosiianu şi Popescu care se stropşeau şi-i înfierau pe „golanii” şi pe „huliganii” de la Timişoara din ’89.

Mircea Geoană, Crin Antonescu, Klaus Iohannis nu au avut curajul să vorbească din balconul Operei din Timişoara şi au ieşit pe uşa din dos, fugind de timişoreni.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Timişoara via Bleen

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Timişoara via Bleen

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Timişoara via Bleen

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Bucureşti via HotNews

Manifestaţii asemănătoare au loc nu numai la Bucureşti, ci şi la Braşov.



***

© Alexandru Dan Mitache • 2009


Bucureşti, mon amour (2)

Marți, 20 octombrie 2009

WP-AM - VOYAGE VOYAGE

O altă superbă ruină neîntâmplătoare, la periferia nordică…

Piata Romana 7

… a Pieţei Romane

Romana

Piaţa Romană nr. 7 (zona alb-negru)

(probabil va urma)

__________________________________

P.S. – Un bun prieten mi-a trimis, tocmai de la Bruxelles, acest link către blogul domnului Romulus Cristea, care, într-un foarte bine documentat articol analizează şi atrage atenţia asupra situaţiei scandaloase a imobilului din Piaţa Romană nr. 7 / Str. Cihoschi nr. 3, care, am aflat, se mai numeşte şi Casa Lalu.

Pentru a se putea vedea frumuseţea trecută a acestei case, vă prezint o fotografie de detaliu, culeasă de pe Flickr şi aparţinând lui Noridamar, însoţită de un fragment din comentariul original:

Casa Lalu© Noridamar

«Casa profesorului Socrate Lalu – care a predat farmacologia şi la Iaşi şi la Bucureşti.
Înaintea lui, această casă din Piaţa Romană, în pericol de demolare,
a aparţinut doctorului Ion Nanu Muscel»

De asemenea, şi revista „Dilema Veche” deplânge soarta aceastei superbe clădiri într-un articol semnat de Andrei Pippidi, articol pe care îl reproduc mai jos.

Eu am fotografiat casa întâmplător, printr-un gard de şantier, venind pe Cihoschi dinspre liceul pe care l-am frecventat, destul de regulat, acum treizeci şi ceva de ani.

Puteam, la fel de bine, să fotografiez, cu mai mult timp în urmă, casa deja disparută astăzi de pe str. Visarion nr. 8, din Bd. Lascăr Catargiu, la doi paşi de Piaţa Romană.


Visarion 8

Şi pentru că blogul meu este, totuşi, un blog cu înclinaţii politice, reamintesc celor din provincie şi din străinatate ca locaţiile în cauză  se află în sectorul I, unde primar este domnul Andrei Chiliman de la P.N.L., pe care, dacă ar avea curaj sau energie, ar trebui să-l ia la întrebări „şeful” pe linie de partid Crin Antonescu, chiar dacă şeful pe cealaltă linie, Dinu Patriciu, îl lasă în pace sau, poate, chiar îl încurajează, de când e mai mult afacerist decât arhitect.

Cam cât face kilul de teren pe taraba 7 din Piaţa Romană nici nu vreau să mă gândesc!


DILEMA VECHE

Anul IV, nr.163 – 23 martie 2007

Andrei PIPPIDI | SOS Bucureşti
Cînd o să se oprească?

AP«Într-unul din articolele precedente, pomeneam în treacăt de o casă „închisă şi pustie” din Piaţa Romană, chiar lîngă Academia de Studii Economice. Acolo, la nr. 7, a fost casa profesorului Lalu. Peste cîteva săptămîni n-o să mai fie. În jurul acestei splendide case (1890? 1900?) se foiesc acum muncitorii. Azi, făceau ţăndări cu pickhamerele clădirea care leagă locuinţa principală de construcţia din fundul curţii, condamnată şi ea.

Uşa de la intrare era deschisă spre scara care urcă spre un parter înalt. Parter şi etaj – casa pare opera unui arhitect francez, care a împodobit-o cu mascheroane şi amoraşi de ghips deasupra intrării şi în jurul unui fronton somptuos. Peste toată scena plutea un nor alb: praful ridicat din sfărîmarea zidurilor. Ferestrele, încadrate de ornamente ca ramele oglinzilor de odinioară, sînt deschise sau sparte, ori astupate cu placaj. E spintecată şi marchiza, iar tencuiala are nenumărate julituri.

A apărut o pancartă care anunţă că autorizaţia de „desfiinţare” a fost eliberată de primăria sectorului 1 în decembrie 2006, pentru corpul 2. Va să zică, clădirea din spate, cu ieşirea pe strada Cihoski, la fel de impunătoare, dar mai sobră ca decor: un perete a căzut şi rana se cască, largă. Beneficiara acestei acţiuni de vandalism se numeşte Curta Ruxanda Ianula. Prin urmare, dna Curta, avînd de demolat o clădire valoroasă într-o zonă protejată (protejată cum se vede!) s-a adresat Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu (încă director: acelaşi Ştefan Damian responsabil pentru multe avize de acest gen) şi a primit de acolo asigurarea că, nefiind monument istoric, casa poate fi sacrificată. De altfel, nu există nici o garanţie că, după prima etapă, nu vine rîndul corpului 1 (eventual, victima unui accident…).

Iarăşi se nimicesc amintiri. Socrate Lalu a fost profesor de farmacologie, la Iaşi (1913-1920) şi la Bucureşti (1920-1940), printre cei cărora acest domeniu ştiinţific le datorează mult. Născut la Piatra-Neamţ, îşi făcuse studiile la Paris, unde a şi publicat, în anii 1902-1912, lucrări de fiziologie comparată, medicină experimentală şi toxicologie. Înaintea lui, proprietarul casei, cel puţin din 1911, a fost colegul lui de la Facultate, medicul Ion Nanu-Muscel (1862-1938). O stradă din Bucureşti îi poartă numele.

Anul trecut, într-un ziar care, în suplimentul săptămînal, publica „portretele” unor case istorice, am văzut fotografia imobilului din Piaţa Romană, nr. 7, cu o prezentare entuziastă. Acum înţeleg că, de fapt, era reclama pentru vînzare. Una după alta, casele de această vîrstă sînt atacate, ca la un bombardament. Direcţia „de cultură”, care, de fiecare dată, îi satisface pe solicitanţi, ar trebui să se cheme Direcţia demolărilor. În afară de biserici, oricum refăcute toate, nu mai există în capitală clădiri mai vechi decît vremea Unirii, ba chiar, ca aspect exterior, epoca Independenţei. Din cauza acestei epidemii mortale pe care a provocat-o specula de terenuri în centrul oraşului, n-o să mai rămînă nici generaţia aceea de case de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Aceste ravagii le face ignoranţa unor oameni cărora nu le-a spus nimeni să preţuiască trecutul şi care, ori urmăresc pur şi simplu cîştigul, ori sînt nerăbdători să imite mode străine. Adică, în loc să aibă mîndria de a se instala în case de nobilă tradiţie, îşi doresc sticlă şi beton, aceşti cititori ai revistelor cu hîrtie lucioasă, din care au învăţat cum să se îmbrace şi să blindeze ferestrele cu termopan.»«


***

© Alexandru Dan Mitache • 2009


Bucureşti, mon amour (1)

Luni, 21 septembrie 2009

WP-AM - VOYAGE VOYAGE

CENTRUL ISTORIC

Bucurestiul istoric

Harta centrului istoric al Bucureştiului

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bucuresti - Sepcari - Aug-2009 (1)

Veche casă de negustori pe str. Şepcari

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bucuresti - Sepcari - Aug-2009 (2)

Şepcarul ‘andy?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bucuresti - Covaci - Aug-2009 (1)

Pe str. Covaci „snoblesse” oblige…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bucuresti - Covaci - Aug-2009 (2)

…mais l’orthographe ne pardonne jamais!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bucuresti - Covaci - Aug-2009 (3)

O umbră de lux pe str. Covaci

Consignaţiile şi bişniţarii cu ţigări au dispărut

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bucuresti - Selari - Aug-2009 (1)

Trepte deşelate pe str. Şelari

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bucuresti - Gabroveni - Aug-2009 (1)

Ruinurile Gabrovenilor

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

(din păcate va urma)


***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

(după o idee a lui nikuelektriku)