Una mie, una ție, una lu’ Sfântu’ Ilie… că e de gașcă și aduce fonduri

Inundații… Mană cerească pentru televiziunile de scandal.

„Realitatea TV” și „Antena 3” au lansat tradiționalele campanii pentru strângerea de fonduri destinate, probabil, sinistraților (deocamdată) din Moldova.

Văd mereu, pentru că mi se arată cu mare tam-tam, CUM-ȘI-CINE CERE și CUM-ȘI-CINE ADUNĂ banii, dar niciodată CUM-ȘI-CUI se DISTRIBUIE ei.

Ce chestie!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Fabule

Coaliţia GRIVCO… ceva mai încolo

Rechinii media

Votaţi Geoană – PSD

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Vlad Ursulean, „Autodenunţ”

________________________________________________________

Autodenunţ: Două săptămâni i-am hăituit pe internet pe adversarii lui Crin Antonescu

Vlad Ursulean
Miercuri, 18 Noiembrie 2009

________________________________________________________

Un reporter R.l. s-a infiltrat incognito printre activistii politici de pe internet care manipuleaza dezbaterile publice

» Un reporter incognito al Romaniei libere a intrat in echipa de haitasi politici ai PNL care activeaza pe internet. Misiunea acestora: „desfiintarea” articolelor si comentariilor impotriva lui Crin Antonescu.

» Echipe similare de activisti lucreaza in aceasta campanie si pentru alti candidati la presedintie, cum ar fi Mircea Geoana sau Traian Basescu.

«Timp de doua saptamani am fost postac de partid. Am primit in fiecare zi e-mail-uri de la consultantii partidului cu mesaje impotriva contracandidatilor si liste cu zeci de linkuri unde sa le raspandesc. Am intrat pe bloguri, forumuri si site-uri de ziare, am vorbit despre bun-simt si i-am injurat pe „marinarul beat de putere” si pe „prostanacul comunist”. Am bombardat cu stereotipuri toate articolele care nasteau vreo dezbatere rationala. La fel au facut si mai fac zeci de alti postaci din toata tara, fiecare lucrand pentru partidul sau. Noi, postacii rivali, ne stim intre noi si ne injuram, dar nu ne uram. Uram doar cate doua dintre personajele: „tiranul”, „prostanacul” si „crinut-finut”. Pe un al treilea il iubim. Sau macar facem un ban. Cinstit?

Departamentele de reactie rapida
Inca din 1996, partidele mari si-au infiintat „departamente de reactie rapida”, care bombardau emisiunile interactive de la TV cu SMS-uri si e-mail-uri cu mesajele partidului, in speranta ca vor fi preluate in discutie sau macar vor aparea pe ecran. Apoi au aparut grupuri de discutii, forumuri si bloguri, iar site-urile de stiri au inceput sa permita comentarii. Toate alegerile care au urmat au fost marcate de „cruciade” ale activistilor in aceste medii, iar cele de acum sunt de departe cele mai animate.
In ultima perioada, mesajele „oarbe” de sustinere a PNL si a lui Crin Antonescu s-au inmultit, reusind sa depaseasca celelalte partide, mai experimentate in aceasta tactica. Mai mult, reteaua PNL e cea mai vizibila pe site-uri de socializare si singura in care poti intra fara o vizita la partid. Asa ca am reusit sa ma alatur „haitei” de postaci liberali, am scris mesaje patimase cot la cot cu ei si am aflat cine sunt, cum sunt organizati si, mai ales, de ce depun un asemenea efort pe Internet, unde lumea are de obicei opiniile formate si nu prea merge la vot.

„Soldatii anonimi ai partidelor”
Activistii posteaza de mai multe ori cu pseudonime diferite si adrese de e-mail false. I-am gasit insa pe retele sociale ca Facebook sau Hi5, in grupurile de sustinere a lui Crin Antonescu. Am creat profilul unui tanar fictiv, plecat la studii in strainatate, dar care vrea sa faca ceva pentru viitorul tarii. Adica pentru Crin. Mi-am facut 60 de prieteni in jurul grupurilor asociate liberalilor si am discutat cu ei despre activism. Un membru PNL Sector 1 m-a sfatuit sa contactez direct persoana care se ocupa de aceasta activitate.

InPolitics, „neutru din punct de vedere politic”, consultant de partid
Diana Dragomir este executive manager la InPolitics Media, un portal de stiri, bloguri si analize, „neutru din punct de vedere politic”, asa cum scrie in descrierea site-ului.  Atunci cand am contactat-o incognito pe Diana Dragomir, mi-a spus ca ma va pune imediat in legatura cu un subordonat pentru a discuta detaliile. Subordonatul, un „content manager”,  imi explica pe messenger ce trebuie sa fac: „Noi primim de la o echipa de activisti o serie de linkuri care «dor», in sensul ca trebuie comentat pe ele. Eu ti le forwardez si iti atasez si mesaje de promovat. Mai mult, iti voi trimite materiale pe care le facem noi, sa iti faci o idee de planurile noastre cu Crin Antonescu pe online”.  Ulterior am aflat ca echipa de consultanti de la InPolitics.ro lucreaza pentru Crin Antonescu si PNL la „campania integrata online”.
Contactata oficial de Romania libera, Diana Dragomir a negat ca s-ar ocupa de „postaci”: „Nu coordonam noi echipa de activisti, dar ea exista”.

„Sunt oameni care fac asta ca pe un job”
Am inceput sa primesc, de mai multe ori pe zi, liste cu cate 40-60 de linkuri catre ultimele articole politice de pe bloguri, forumuri si site-uri de ziare. Alaturi de mine mai primesc lista de linkuri 16 persoane, despre care coordonatorul de la InPolitics imi spune ca „majoritatea sunt oameni angajati sa faca activism. Nu sunt penelisti, nu empatizeaza cu Crin, pur si simplu sunt activisti, prestatori de servicii. Sunt oameni care fac asta ca pe un job”. Pe langa cei 18 mai primesc e-mail-ul si patru membri „supraveghetori” din PNL, dintre care i-am identificat pe Marius Vladu (unul dintre coordonatorii campaniei lui Crin Antonescu), Iulia Huiu (fosta candidata la europarlamentare) si Dan Mihalache (fost deputat PSD, in prezent membru al PNL).
„Noi in birou nu ne ocupam cu activismul”, mai aflu, „dar avem o echipa imprastiata peste tot prin Bucuresti si in tara, coordonam activitatea lor”.
Zvonuri, denigrari si intimidari
Pe langa lista de linkuri primesc si o lista de mesaje. E simplu: intru pe link si pun comentariul servit. Nu trebuie sa il copiez intocmai, mi se spune, ar da de banuit. Pot fi creativ. Asa ca ma pun pe treaba. In prima zi e respins guvernul Croitoru, asa ca bombardez site-urile cu mesaje in care arat ca „Basescu e singurul vinovat pentru criza” si „a ales sa arunce Romania in prapastie de dragul interesului sau electoral”. Tot azi e declarata constitutionala Legea salarizarii unice, asa ca postez: „Dictatorul Basescu a mai castigat o batalie. Dar sa nu se minta, ca nu poate castiga lupta!”. A doua zi, urlu despre afacerile fratelui presedintelui, care „put de la o posta”.
In urmatoarele zile spun in sute de comentarii cum Basescu a innebunit, are un caracter jegos, e disperat, e jalnic, s-a dezlantuit, din cauza lui nu mai sunt bani de pensii si salarii, iar tacerea lui demonstreaza ca tainuieste ceva. In alte sute arat cum Geoana se intalneste pe ascuns cu dubiosii rusi, face joc dublu si e un prostanac atat pentru electoratul din Romania, cat si pentru liderii celor mai mari puteri.
Pe 9 noiembrie, primesc un tabel cu sondaje deschise pe site-uri, in care sa votez cu Crin Antonescu. In majoritatea e deja pe locul 1. A doua zi, primesc instructiuni sa promovez zvonul „Geoana si motivele pentru care e surd fata de Curtea Constitutionala”. Pe 12 noiembrie primesc articolul „Crin nu isi plateste consultantii” din Evenimentul Zilei, cu instructiunile sa-i desfiintez pe consultantul Dan Pavel si pe jurnalisti: „habar n-are de politica reala”, „nu merita nici un ban”, „nu-i mai da Becali bani si vine sa cerseasca la PNL”, „e omul lui Hrebenciuc”, „se vede ca articolul e scris cu rea-credinta si la comanda”.

Dan Mihalache – PNL: „Sunt militantii nostri”
Fisierele care contin aceste mesaje au antetul Departamentului de Strategie si Comunicare al PNL, al carui director este Dan Mihalache. Contactat de Romania libera, acesta a recunoscut existenta echipei de internauti: „Normal ca avem, in primul rand, sunt militantii nostri. E vorba si de oameni din judete. Nu va inchipuiti ca sunt 50 de oameni inghesuiti intr-o camera care scriu pe forumuri. Ei au un sistem al lor de organizare, pe care nu-l cunosc foarte bine”.
Conform mai multor surse din judete si din echipa de campanie, sistemul pe care Dan Mihalache spune ca nu il cunoaste este acesta: mesajele sunt concepute la centru, tocmai de departamentul domniei sale. Sunt apoi trimise catre InPolitics, care le da mai departe unui nucleu de oameni platiti special pentru comentat pe Internet si unor membri de partid de incredere. Acestia le distribuie, la randul lor, in teritoriu, printre membrii organizatiilor de tineret din filiale. si toata lumea se pune pe comentat.

Mitrea: „Fiecare partid are”
Liberalii nu sunt singurii care folosesc astfel de echipe pentru a inunda site-urile cu pareri favorabile. Senatorul PSD Miron Mitrea a recunoscut in martie, intr-un interviu, ca el insusi a infiintat „celula de reactie rapida” din Kiseleff 10. „Ne-a batut PDL-ul multa vreme cu faptul ca erau foarte bine organizati. E evident ca au o echipa specializata. Acum cativa ani, am spus ca nu suntem mai prosti ca altii si am facut si eu o echipa de trei-patru oameni care sa fie prezenta pe bloguri, pe dezbateri pe Internet, care sunt importante si noi lipseam”.

Felix Tataru – PDL: „Nu noi. Ceilalti!”
Partidul Democrat Liberal este, conform mai multor surse din comunicarea politica, pionierul acestui gen de campanie in Romania. Felix Tataru, directorul agentiei de publicitate GMP, care s-a ocupat de campaniile PDL si ale lui Basescu in ultimii ani, spune ca sunt astfel de persoane si la democrat-liberali: „Sigur ca exista, in general, in zona de tineret. Dar nu va inchipuiti un task-force (grup operativ – n.r.) de zeci de oameni care toata ziua stau pe site. Nici nu e normal sa fie asa. Deci PDL nu are postaci, dar PSD si PNL se pare ca au”. Pana si candidatul Partidului Verde, Remus Cernea, are trei-patru persoane din partid si cativa voluntari care pun comentarii, dupa cum recunoaste secretarul general al partidului, Silviu Dumitru. Purtatorii de cuvant ai campaniilor PSD si PDL, Victor Ponta si Sever Voinescu, declara insa ca nu au auzit de asa ceva in partidele lor.

Cititori despre postaci: „Treceti pe rand la calculator?”
Invazia de comentarii partizane e dur criticata de cititorii de rand ai site-urilor: „Nu mai poti sa discuti ceva de toti postacii de partid!”, se plange un cititor pe Romanialibera.ro. „Cum faceti? Treceti pe rand la acelasi calculator? Textele sunt aproape trase la xerox si scoase la foc automat. Nu e prima data cand observ asta!”, comenteaza „obosita” pe unul dintre blogurile VoxPublica. Unii rad de ei – „Cum a fost sedinta de la sectorul 6?” –, altii se vad nevoiti sa specifice la inceputul comentariului ca nu sunt postaci, altfel nu mai citeste nimeni ce scriu. In alte cazuri, postacii din partide diferite incep sa se certe, iar cititorii pot asista la o confruntare epica intre „subsolul din Kiseleff 10” si „beciul din Modrogan”.

Sorin Tudor: „Comentariile pun o presiune fantastica pe jurnalist”
Ce rost are toata stradania daca rezultatul e stangaci si enerveaza, nu convinge? Specialistul in comunicare politica Sorin Tudor crede: „Multe comentarii negative pun o presiune fantastica pe un jurnalist neexperimentat. Il fac sa se indoiasca”. Pe de alta parte, spune el, „ca echipa de campanie, am doua obiective: primul e sa te conving pe tine, jurnalistule, sa-mi preiei mesajul in ziar sau la TV. Aici sunt votantii mei. Al doilea obiectiv e zvonistica. Lumea tinde sa creada lucrurile astea si sa le povesteasca mai departe”. Legal, nimeni nu le interzice partidelor sa faca asta. Iar „tot ce nu e ilegal e normal”, spune Sorin Tudor.

Parvulescu: „Mi se pare absolut imoral”
Politologul Cristian Parvulesu, pe de alta parte, crede ca e imoral si periculos: „Sunt proceduri de natura securista: atacuri la persoana si stereotipuri, in nici un caz constructii argumentate. In Franta, de exemplu, aceasta este o caracteristica, in general, a partidelor extremiste – echipe care supravegheaza Internetul, apoi organizeaza atacurile cu informatii asupra ziarelor. Ceva asemanator se intampla si in Romania. Aici, unde nu exista o cultura democratica suficient de stabila, situatia devine cu atat mai grava, pentru ca legitimeaza atacul la persoana”.
In 1996 a fost scandalul „telefoanelor otravite” ale PDSR. „Povestea e incredibila privita cu ochii de-acum. Acum ti se pare absolut firesc sa dai niste telefoane de reclama. Atunci, pentru asta era sa-i linseze!”, povesteste Sorin Tudor, care lucra atunci in campania pentru Emil Constantinescu. La fel cum un SMS electoral nu mai pare acum un „atentat la intimitatea cetatenilor”, s-ar putea ca in cativa ani avalansa de comentarii fabricate de partid pe Internet sa nu mai supere pe nimeni.
Pana una-alta, Sorin Tudor spune ca un student la stiinte politice poate sa faca un studiu grozav pe mesajele postacilor. Ar putea incepe de la comentariile acestui articol.»

Şlagăr de campanie

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Cine şi-l asumă?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Vedere cu voci din Oraşul Stalin

Oraşul Stalin se mobilizează şi contraatacă!

Dupa cei penelişti, uite că şi politrucii pesedişti fac campanie pe acest blog. Cum pot.

Hei rup, hei rup! Bum!

Iată că nu întâmplător acest celebru cântec  heirupist a fost compus, chiar pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, de către un locuitor al Oraşului Stalin: Mauriciu Vescan.

Nişte agitatori prostănaci, care seamănă cu sorcovitorii din tramvaie, s-au apucat să insulte Braşovul trimiţându-mi o serie de comentarii mobilizatoare de la sediul PSD sau de prin vreun internet café unde trag, probabil, chiulul de la lipit afişe.

Observaţi ora mesajelor şi IP-ul tuturor celor cinci geoanarzi: 86.123.169.*** ! Şi utimele trei cifre coincid.

Iată-i pe postaci, în accepţiunea termenului definită chiar azi pe VoxPublica (comentariul #6) de Cristi China: «postacul este acel anonim minunat al internetului care postează la ordin ceva ce nu interesează pe nimeni»:

ella2009bv
ella2009bv@***
86.123.169.***

Submitted on 29/10/2009 at 10:04am

Il vrem pe MIRCEA GEOANA . Ne-am saturat de corupti care mint si isi bat joc d tara asta. La Brasov votam Mircea Geoana.

mirabela brasov
brasovmirabelabv@***
86.123.169.***

Submitted on 29/10/2009 at 10:04am

acest blog nu face decat sa il sustina pe basescu ….nu vreau decat sa imi spun parerea…concluzia:La Brasov Votam Mircea Geoana!!

mariabrasov
mariabrasov76@***
86.123.169.***

Submitted on 29/10/2009 at 10:05am

ce blog portocaliu. heloo ce trebuie sa facem poze modificate, si jigniri la adresa altora, Parerea mea este ca cei care au fostat poza nu sunt cinstiti si nu merita sa fie conducatorii, ce trebuie sa afiseze si semnele comuniste? traim in alta perioada si unii vor sa uite aceea perioada, nu mai jigniti si mai bine faceti ceva pt tara asta. La brasov votam cu GEOANA

ionela brasov
brasovionelabv@***
86.123.169.***

Submitted on 29/10/2009 at 10:06am

este clar acest blog nu putea fi decat sprijinul lui base puse una peste alta niste chestii care acum dupa 5 ani de ruinare din partea lui basescu nu puteam decat sa Votam !votam MIRCEA GEOANA!!!BRASOVUL VOTEAZA UN LIDER ADEVARAT MIRCEA GEOANA!!!

alexandrubrasov
alexandrubrasov@***
86.123.169.***

Submitted on 29/10/2009 at 10:08am

de ce credm ca antonescu e vandut lui iliescu, eu cred ca antonescu a recunoscut in cele din urma, in ceasul cel final, ce fel de om politic este ion iliescu si i-a apreciat realizarile. antonescu nu are ceva mai bun de facut decat sa isi intretina prietenii liberali si sa mimeze campanie adevarat. clar, geoana va castiga. stim toti asta. basescu va pierde. La Brasov votam Mircea Geoana. Votam pentru ca merita, si nimeni altcineva nu mai convinge!

*       *

*

Acesta din urmă, bietul de el, măcar e sincer. Pe el nu-l mai convinge nimeni, în afară de Geoană. L-a convins cu cei 25.000 €, cu românul în cosmos prin N.A.S.A., cu distribuţia medicamentelor la domiciliul tuturor bătrânilor, cu amnistia fiscală…

Oraşul Stalin, deci, s-a exprimat. Cam anevoios şi cam agramat, cam proletcultist şi cam ca la şedinţele de kolhoz de odinioară. Oraşul Stalin votează „Soarele”!

Braşovul însă e din fericire altfel.

Iar Kronstadt-ul merita ceva mai bun.

__________________________________________

P.S. – Ulterior şi-a făcut apariţia, de pe acelaşi IP, Şefu’ păsăretului în persoană. Dacă îi vedeţi blogul de partid şi de stat, vă daţi seama cum va arată România condusă de PSD. Iată-l pe tov. Goga Aurelian Liviu, ştab local la TSD Braşov:

Goga Aurelian Liviu
goga.ro
liviu@***
86.123.169.***

Submitted on 30/10/2009 at 10:17am

Maestre! PDL-ul, Basescu si oameni ca tine care stiu numai sa critice au adus tara in starea in care e acum! Rusine! La Brasov Votam Mircea Geoana! Si spun asta in spiritul tinerilor care deja s-au pronuntat la nivelul municipiului! Asa ca baiete, dupa 6 decembrie o sa te duci si o plangi in pumn, ca ilustrul dictator Basescu si-a luat talpasita de la Cotroceni!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Emile, SPUNE ŞI TU!

Poate aţi auzit de campania „SPUNE ŞI TU„.

Apare la televizor, la radio, pe net sau pe banner-e şi billboard-uri. Doar din closet n-a ieşit încă.

Deoarece sunt de modă veche şi tutuiala neliber consimţită mi se pare un tip de barbarism mârlănesc, n-am avut curiozitatea să dau curs, până acum, acestui îndemn suspect şi acelei amăgiri insultătoare din subtitlu, „E ÎN PUTEREA TA!”. A colecţiona o serie de năstruşnicii culese din popor, de genul «Biletele de autobuz s-au scumpit. Trebuie depăşite aceste probleme dar când ai buzunarele goale nu prea poţi», este un demers populist şi inutil petentului, asemănător panoului „Realitatea” din faţa Teatrului Naţional. Pulimea joacă mereu cu entuziasm şi pe gratis în piesele regizate de PR-işti.

De asemenea, văzând ce „supraofertă” de campanii a apărut în ultima vreme, este greu să crezi că aceia care le pun la cale şi, mai ales, le finanţează o fac de amorul poporului, dintr-un exces de civism sau de dragul democraţiei. Patru clase primare, capacitatea de a rezolva o integramă de dificultate medie şi deprinderea de a pune câteodată întrebări retorice te califică să înţelegi că, dând curs oricărei astfel de campanii, te faci complice la o acţiune fie de manipulare, fie de propagandă. Ce pot spera unii care scriu «Vine iarna şi trebuie să ne aprovizionăm cu lemne. E mai greu pentru noi cei care avem pădure că trebuie să obţinem aprobări pentru a tăia din pădurea noastră» sau «Impozitul forfetar a facut praf micii intreprinzatori. Au disparut multe locuri de munca, patronii ne mai putand suporta salarii si impozite pe salarii». Aceşti oameni chiar vor să fie în puterea lor schimbarea situaţiilor pe care le reclamă. Avem şansa să nu reuşească.

În spatele tuturor acestor campanii stau, mai în faţă sau mai în spate, persoane interesate să sucească minţile unor proşti sau ale unor disperaţi. Nici nu mai e vorba despre o spălare de creiere, căci în astfel de plase cad, îndeobşte, cei cu creiere imaculate.

În cazul campaniei pretins „sociale”, dar în realitate pur politice, „SPUNE ŞI TU”, motivaţia iniţiatorilor este chiar jalnică şi de o demagogie josnică, pentru că dă unor amărâţi săraci cu duhul speranţa că problema lor devine problema lumii:

«DE CE SĂ SPUN? • Pentru că sunt atâtea lucruri care te deranjează. În jurul tău, în oraşul tău, în ţară. Pentru că aici te ascultă cineva. Noi, cei care, la rândul nostru, ne-am săturat. De nesimţire, de delăsare, de corupţie, de neputinţă, de mizerie, de sărăcie. Pentru că încercăm să facem ceva. Şi vom aduce oameni care te pot ajuta cu sfaturi, consultaţii, îndrumări. Nu mai ai niciun motiv să taci.»

Îmi amintesc de nişte escroci care cică ofereau îngrijire unor bătrâni neputincioşi şi bolnavi, dar pe care doar îi deposedau de bunuri, lăsându-i apoi de izbelişte.

Am citit cu destulă răbdare mai multe „spuse” ale unor cetăţeni cu… „aplomb”. Prima concluzie, din fericire invalidă în planul generalului, ar fi că „vocea poporului” e cretină. Sau că se face un mişto masiv. O doamnă, care crede că ştie să se evalueze, scrie acolo: «Suntem atât de deştepţi, dar în acelaşi timp atât de proşti! Muncim zi de zi, iar nenorociţii de patroni ridică din umeri când le ceri salarul, care şi asa este restant de câteva luni (cel puţin trei), cu motivaţia – nu am încasat nimic, nu am bani să-ţi dau! Să dăm o lege pentru astfel de oameni care să-i oblige să plătească salariile la timp (staţi liniştiţi că nu le este frica de o plângere la ITM) vor să vii la lucru, să faci tot ce spun ei, dar când e vorba de plată – NIMIC.»

Am putea crede că o astfel de cercetare sociologică ar putea oferi o bază pentru un program electoral. Nu ştiu cum ar putea fi sintetizate într-un tot unitar toate aceste probleme, chiar şi grupate tematic, cum apar ele pe site-ul respectiv. Demagog până în măduva oaselor sale de politicain „altfel”, «liderul liberal, Crin Antonescu, a precizat că este vorba de o campanie cu care are „o legătură de solidaritate” şi că temele de acolo îi sunt proprii».

Ce noroc pe poporul român că preşedintele României va ieftini biletele de tramvai!

De fapt, după potlogăria groasă de la Universitatea baptistă „Emanuel”, din Oradea, unde „tânărul” Zambil Antonescu, întrebat fiind: «să presupunem că aţi cîştigat cursa prezidenţială şi că sînteţi în prima zi la birou ca preşedinte al ţării, care ar fi primele trei lucruri pe care le-ați face în această calitate?», el, căruia Rebenciuc nu îi cere respect, a răspuns cu paratrăsnetul în funcţiune, evitând pedeapsa divină cuvenită:

1. I-aş mulţumi lui Dumnezeu că m-a ajutat, deşi cred că nu se implică în această campanie electorală.

2. M-aș reculege, pentru că uneori simt că mă împrăştii la propriu în atîtea activităţi.

3. Aş convoca toţi factorii de decizie din domeniul religiei şi culturii, în primul rînd pe Patriarhul Daniel, pentru că reprezintă majoritatea românilor, apoi pe ceilalţi şefi de culte, pe preşedintele Academiei Române, să vedem încotro trebuie să ne căutăm drumul pentru mai binele românilor…

(Sursa: Marius Cruceru)

A propos, sper că domnul Mircea Cărtărescu nu ştia despre acest moment electoral când a scris pe „Voxpublica” că «Crin Antonescu e un om mult mai delicat şi mai decent decât ceilalţi trei, alături de care pare din alt film. E singurul care nu e deloc populist.»

Intenţia reală a campaniei on-line este, de fapt, crearea unei liste de nemulţumiri care să fie percepute de public drept „nenorocirile” momentului, deşi majoritatea lor datează de douăzeci de ani sau chiar mai de demult.

În ziarul „Gândul„, Marian Sultănoiu devoalează culisele campaniei „SPUNE ŞI TU”, o evidentă campanie de teasing electoral pusă – cu efecte îndoielnice – în slujba lui Crin Antonescu.

«O campanie socială adresată celor nemulţumiţi de felul în care merg lucrurile în România deghizează o campanie politică dusă în sprijinul lui Crin Antonescu. Acesta spune că temele campaniei îi sunt proprii, dar că nu ştie cine plăteşte»

Ideea unei astfel de campanii este o idee proastă. Cauza stă în păcatul, ajuns comun, al INADECVĂRII mesajului la public, sau invers. Ceea ce este nepermis la o presupusă inteligenţă neafectată de senectute a unei persoane cu pretenţiile Zoei Petre, cea care conduce INCOR (Institutul de Cooperare Regională, fondat de Emil Constantinescu).  Şi Sorin Ovidiu Vântu, sau cine o fi decidentul „ideologic” al trustului „Realitatea Caţavencu”, a avut o idee la fel de dezastruoasă – se vede acum în cifre foarte roşii – atunci când a schimbat orientarea politică a postului de televiziune „Realitatea TV”, îndreptându-l împotriva PD-L şi preşedintelui Băsescu. Se ştie că un post de ştiri este un post de nişă „quality”. Iar nişa respectivă este reprezentată de o categorie socială pe care atât sondajele de opinie cât şi statisticile postelectorale o identifică cu electoratul „evoluat” (populaţie activă din mediul urban, cu studii medii şi superioare, vârstă medie, etc.), adică cu cel majoritar de dreapta, democrat-liberal şi liberal. Votanţii de stânga din România nu constituie targetul unui post de ştiri. Opţiunea politică luată la „Realitatea” a îndepărtat un public pedelist de 35% şi a păstrat un public penelist de maximum 19% / 2 = 9,5%. Căci, situându-se de aceeaşi parte a baricadei cu „Antena 3”, şi-a împărţit cu aceasta bruma de public liberaloid. Repet, rezultatele se văd în situaţia financiară a „Realităţii”, datoare la bugetul statului cu 1,3 milioane de euro şi cu alte milioane de euro la diferiţii furnizori, potrivit ştirilor publicate în presă.

Inventatorii campaniei „SPUNE ŞI TU” fac, aşadar, aceeaşi eroare de inadecvare. Ar vrea să se adreseze unui tip de public şi dau peste un alt public. Caută „omul creier”, sătul de tipul vechi de politician (Antonescu este, nu-i aşa, un „tip nou”) şi găsesc „omul burtă” care vrea butelie. O ipotetică tentativă de dizlocare a unei părţi din electoratul PSD nu este plauzibilă. De altfel chiar şi rezultatele cantitative sunt modeste: astăzi erau înregistrate doar 16.479 de „spuneri”, 5.861 de comentarii şi – cică – 1.129.239 de vizitatori, cifră de care mă îndoiesc. Dar, chiar luând de bună această „audienţă” de un milion şi ceva de accesări, faptul că doar 1,98% dintre vizitatori au pus botul sau au avut ceva de „spus”, reflectă că ŞI această campanie este un eşec.

Aşadar, potrivit ziarului „Gândul”, în spatele campaniei se află «fostul preşedinte Emil Constantinescu, prin INCOR – condus de Zoe Petre – şi omul de afaceri Dinu Patriciu, prin compania sa de publicitate „Odyssey Communication”»

E mai puţin importantă, acum, legatura existentă între institutul sau fundaţia lui Emil Constantinescu şi banii lui Dinu Patriciu.

Pour la bonne bouche, e de remarcat, însă, o poantă chiar haioasă pe care bietul Constantinescu o comite în vehemenţa lui senilă:

«Fostul preşedinte Emil Constantinescu respinge însă categoric ideea că face teasing pentru Crin Antonescu. „Este o speculaţie. Această campania care se face prin INCOR – Institutul de Cooperare Regională, fondat de mine şi condus de doamna Zoe Petre -, este urmarea proiectului mai vechi al INCOR şi al «Fundaţiei pentru Democraţie» pe care l-am lansat de câţiva ani, şi anume «Părerea cetăţeanului contează». Proiectul s-a desfăşurat ani buni, începând din 2003, în sistem door to door, pentru că, în acea perioadă, eram complet interzişi pe tv, pe radio şi în ziare. Era perioada lui Năstase. Acum s-a schimbat situaţia , iar comunicarea pe internet este tot mai eficientă, fapt care ne-a determinat să reluăm acest program pe net”, a declarat, pentru „Gândul”, fostul şef al statului.»

Ooops! Gura păcătosului adevăr grăieşte…

Deci, domnule Constantinescu, ACUM S-A SCHIMBAT SITUAŢIA?!?!

Cam de când?

Şi iată cum Emil Constantinescu a ajuns, against all odds, agentul electoral al preşedintelui Traian Băsescu.

Intenţionam să-l întreb pe Emil Constantinescu dacă ştie pe cine va desemna Crin Antonescu ca prim ministru, în cazul în care ar câştiga alegerile prezidenţiale.

Nu-l mai întreb, căci e clar, Dumnezeu i-a dat mintea de pe urmă şi ŞTIE!

© Hultanul

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Întrebare deschisă adresată lui Victor Rebengiuc (Un lacheu la curtea regelui Vântur)

Domnul Victor Rebengiuc – stânjenitoare rima politică a acestui patronim! – apare într-o postură absolut jenantă de cap de afiş în ultima producţie a departamentului de agitaţie şi propagandă a postului de televiziune „Realitatea”.

Nu întâmplător am ales această fotografie în care privirea sa stă coborâtă, aşa cum, cred eu, ar trebui să mai stea destul timp de acum încolo.

După fâsurile penibile rezultate în urma celorlalte campanii iniţiate de-o minte fără priză în realitatea din afara „Realităţii”, „Treziţi-vă! Asta nu e România noastră” (în rolul principal diva Alexandra Svet) şi „Solidari cu judecătorii” (în rolul principal cabotinul Cornel Nistorescu), grupul media al domnului Sorin Ovidiu Vântu a inventat ceva nou, cu o râvnă demnă de o cauză mult mai bună: campania intitulată coşbucic „Noi vrem respect!”.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Textul dramoletei, deşi se vrea patetic şi mobilizator, este şchiop, ciung şi chior, este banal, seamănă a compunere şcolară şi ca autor al lui îl bănuiesc pe Răzvan Dumitrescu sau pe Cosmin Prelipceanu. E prea sărac cu duhul şi prea proletcultist pentru a fi fost închipuit de altcineva. Faptul că domnul Rebengiuc a acceptat contractul ţine de demnitatea domniei sale şi apare cu atât mai paradoxal cu cât în propoziţie este vorba tocmai de solicitarea respectului. Sentiment care, domnule Rebengiuc, nu se cere, ci se MERITĂ! Mă aşteptam ca dumneavoastră — în calitate de actor care a muncit o viaţă întreagă pe scenă pentru a-l câştiga – să ştiţi acest lucru.

Una dintre problemele acestei campanii este că ea este promovată de un post de televiziune care demonstrează zilnic că NU mă respectă, încercând ca prin intermediul angajaţilor săi să-mi mototolească mintea, să mă convingă ca albu-i negru, ca negru-i alb şi că griul jeg e roz bonbon sau bleu cais.

O altă problemă este că ea a fost realizată mai demult, dar a fost declanşată – evident on purpose – exact în ziua în care PDL şi-a asumat cu curaj o guvernare monocoloră şi minoritară, după ce Ion Iliescu şi Marian Vanghelie au scos PSD din guvern rupând coaliţia, bagând în mă-sa munca lui Bazac, a lui Diaconescu, a lui Marian Sârbu sau a lui Andronescu; după ce nicio altă formaţiune politică n-a avut curajul să-şi asume răspunderea şi riscul de a oferi măcar un ministru. Aşadar intenţia de manevră politică, de acţiune electorală, este evidentă şi numai un actor bonom ar putea să n-o constate. Mă îndoiesc, însă, că domnul Rebengiuc este un bonom ingenuu. Îi acord doar lipsa de viziune politică caracteristică acelui tip de intelectuali şoz care făceau, în occident, apologia stângii pe vremea când, dincolo de cortina de fier, mureau în lagărele comuniste milioane de alţi intelectuali. Sunt convins că domnul Rebengiuc habar nu are că, dacă Traian Băsescu nu câştigă alegerile prezidenţiale, indiferent cine ar deveni preşedintele României după 6 decembrie, ţara ar încăpea inevitabil pe mâna unui guvern făcut de şi după asemănarea lui Iliescu şi Vanghelie, cu tuşe de diferite grosimi puse de Hrebenciuc, Năstase, Mazăre şi compania de baroni hămesiţi după dieta impusă în ultimii cinci ani de actulalul preşedinte.

Cu indiferent cine la Cotroceni, chiar şi cu Oprescu, independentul lui Iliescu, sau cu Antonescu, tot PSD-ul va învârti ţara. Liberalii n-ar face decât să ţină bâzul, stipendiaţi şi controlaţi de un tip ca Patriciu care, s-a văzut recent cu ce respect maro şi moale îi umple pe cei căinaţi şi cică reprezentaţi de Rebengiuc: preconizează să înlocuiască 600.000 de bugetari cu calculatoare şi îşi bagă banii, scoşi din vânzarea, către străini, a unor active româneşti(!) – dobândite aşa cum se ştie –, în Georgia, în loc să-i investească în România, unde ar da de lucru unor români şi unde ar contribui la efortul comun de combatere a crizei economice.

Domnul Rebengiuc se crispează pe noţiunea de „respect” în timp ce televiziunea care l-a angajat dă imagini cu pensionari care se bat pentru un kilogram de zahăr şi pentru o sticlă de suc ieftin.

Domnul Rebengiuc îşi imaginează că „respectul” a fost cooperativizat şi că poate fi revendicat, ca pe o cotă-parte în natură, de către tot poporul. De către babele care se păruiesc la coada de la agheasmă sau de la moaşte, de către judecătorii Monei Pivniceru, de către funcţionarii cu prime de vacanţă la Ibiza, de către pişcotarii lui Vanghelie de la Romexpo, sau de halitorii de mici ai aceluiaşi din parcul Izvor. Respect pentru mass media? Respect pentru acei profesori care impun prin şantaj meditaţii obligatorii? Respect pentru cadrele medicale care cer şpagă? Respect pentru funcţionarele nesimţite? Nu, dragă domnule Rebengiuc. Statistic, ca şi deştepţii, oamenii respectabili sunt o minoritate.

Demersul „Realitatea TV” este o mânărie politico-ideologică comisă într-o situaţie electorală. Iar domnul Rebengiuc apare, oarecum zăpăcit – culmea ironiei – nu de Prospero, ci de Calibanul Vanghelie.

România între Prospero şi Caliban

Asistăm, evident, la o nouă poziţionare politică mascată a unui trust de presă, într-o conjunctură în care candidatul Mircea Geoană, aflat la a treia(!) lansare consecutivă, de parcă e o rachetă în trepte zburătăcind mereu fără combustibil prin norii politicii româneşti, are un penibil 19% în sondaje, fiind ignorat de o diferenţă de 11%-12% dintre susţinătorii PSD, adică nu mai puţin de… o treime!!! O situaţie în care, deşi îşi frânge bojocii încoţopenindu-se în tirade sforăitoare şi deja obositor de acuzatoare, dar eliptice de predicatul mesajului politic programatic, Crin Antonescu râmâne blocat într-un şablon uzat, ineficient şi nu reuşeşte nici măcar să-i facă pe cei care-l susţin să recunoască deschis acest lucru, fără riscul de a deveni rizibili.

Într-un astfel de context, domnul Rebengiuc se lasă luat de toartă şi pus, alături de Badea, de Ciutacu sau de Ciuvică, pe raftul cu murături al opoziţiei majoritare conduse de Iliescu, Vanghelie şi Patriciu. Restul, s-a văzut în aceste zile, nu (mai) există.

Ca şi în cazul protestului împotriva fenomenului „Spiru Haret”, afacerea „Respect” vine tardiv, prea ostentativ şi neverosimil.

Marele actor Victor Rebengiuc a jucat, din păcate „prea” excelent, rolul micului agitator politic.

Probabil pe bani!

Sau nu?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Ruşine, nu respect!

Manifestul campaniei

NOI VREM RESPECT!

(Realitatea TV)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Noi nu ne facem, de obicei, auziţi.

Noi nu ieşim în faţă.

Noi ducem, în tăcere, România în spate.

Noi mergem la spital cu teama că e ultimul drum.

Noi suntem mereu pândiţi de moarte pe şoselele groazei.

Noi vedem cum şcoala românească se prăbuşeste.

Noi trăim, după o viaţă de muncă, umilinţa bătrâneţii în sărăcie.

Noi ne naştem cu şpagă şi murim cu ea.

Noi vedem cum justiţia îi scapă mereu pe şmecheri.

Noi suntem cei abandonaţi de politicienii care au grijă doar de ei.

Noi nu mai avem încredere în aceşti oameni care s-au obişnuit să ne mintă.

Noi suntem speriaţi de lipsa lor de viziune, de voinţă şi de caracter.

Noi ne simţim în pericol.

Noi trebuie să rupem tăcerea.

Noi trebuie să ducem România înainte.

Noi nu vrem funcţii şi nici putere.

Noi nu cerem nimic.

„Realitatea TV” să solicite respect atunci când ea însăşi îşi va respecta publicul.
Atâta timp cât acest post de televiziune ne ia aproape zilnic de proşti, intoxicându-ne şi manevrându-ne, mi se pare culmea tupeului să pronunţe şi să invoce cuvântul „respect”, implicându-l şi pe Victor Rebengiuc în propaganda asta ieftină penelisto-pesedistă.

Semn că, dacă pui un Parhon în fruntea Marii Adunări Naţionale, comunismul de pe vremea Sighetului ar fi putut să pară un bonjurism amabil.

Cu un Rebengiuc pe catwalk în postura de manechin prezentand moda „şoz” (vezi aici), faci furori in anumite categorii defavorizate sus.

Manechinul Rebengiuc, care, iată, ironia sorţii, s-a lăsat vrăjit fără să ştie nu de Prospero, ci de Calibanul Vanghelie, nu e în stare să înţeleagă că RESPECTUL nu poate fi cooperativizat şi împărţit la tot poporul.

Ce mişto că – şi în acest caz – pe nea Caisă l-a apucat cheful de respect după ce l-au snopit minerii în bătaie şi după ce Năstase îl invita, haios, de la tribuna parlamentului, să-i numere ouăle. O… „zâmbeştire” academică, spre deosebire de „ororile” scandaloase cu găozarul sau cu rroma urât mirositoare, spuse ambele într-un cadru particular.

O campanie nesimţită, ipocrită, populistă şi demagogică, cu evidentă tentă politică, lansată, ca din întâmplare, taman azi.

O campanie în formă de abureală, cu opinii selectate şi cenzurate.

RUŞINE, nu respect!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009