Se insistă, încă, pe momentul „Dinescu, n-ai cuvântul” petrecut zilele trecute în localitatea Cetate. Există jurnalişti loviţi în aripă care iar nu văd pădurea de copaci. Ca în cazul şantajului lui Sorin Roşca Stănescu.
Crede cineva că Geoană sau Antonescu ne-ar lăsa pe Florin Călinescu sau – de ce nu? – chiar pe mine (care suntem totuşi întregi la cap) să luăm cuvântul la mitingurile lor? Să fim serioşi!
Apoi, nu ştiu dacă trebuie să privim atât de admirativ feudalismul, dar mi se pare aberant ca un cetăţean turmentat (aşa se prezenta Dinescu în mişcările acelea de balet practicate pe scenă) să pretindă că o localitate e „la el acasă”, doar pentru că deţine nişte latifundii în zonă. Dacă el, ca orice parvenit de basse extraction, se consideră un seigneur des lieux, e treaba lui şi a psihiatrului lui. Dar noi trebuie să ne întrebăm cine e Dinescu ăsta pentru a avea drepturi în plus? De unde ideea că orice măscărici, orice curvă sau orice fotbalist care apare la televizor are drepturi speciale?
Un şut în cur de pe scenă ar fi fost o soluţie suficient de diplomatică pentru Dinescu.
Deh, lipsă de prezenţă de spirit.
***
© Alexandru Dan Mitache • 2009