CIUTACU – „Vorbe grele”, dar furate…

Voala că ză gran zăspri să rancontrî…

Ce dacă imitatoru’ vine la vreo 9 luni după inventatoru’…

S-o fi însărcinat cu ele și le-a născut acm.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Elena Udrea, ea înşivă*…

Aş fi vrut să intitulez articolul „ELENA UDREA FAŢĂ CU REACŢIUNEA”, dar mi-am amintit aserţiunea „Madame Bovary c’est moi”.  L-am preferat pe Flaubert lui Caragiale.

Deci… Elena Udrea! Un subiect sau o temă pe care o văd, a posteriori, încadrabilă în mai multe dintre categoriile acestui blog: „Creionul chimic”, „Gică Contra”, „Atitudini” şi „Întrebări deschise”…

Opiniile pesediştilor şi liberalilor despre ea nu se califică pentru o discuţie cât de cât serioasă. Şi unii şi alţii sunt ori complexaţi, ori vindicativi, ori în general şi una şi alta. De asemenea, părerile publicului de matracuce bovarice (că tot venise vorba) aflate la menopauză, sau de tatai frustraţi, bolnavi de „sindromul anti-Udrea„, care o detestă motivat, nu mă interesează.

Nici crizele erotico-economice ale unor maniaci vulgari şi misogini, de tipul C.T. Popescu, Dinescu sau Nistorescu, nu pot fi luate în discuţie, aceştia fiind incurabili şi motivaţi doar patologic şi financiar.

Dar constat că şi oameni cu un presupus scaun la cap, pe cât posibil neutri sau chiar susţinători ai preşedintelui Băsescu, se lasă bântuiţi de obsesia Udrea. Persoane, personaje şi, din păcate, chiar personalităţi din societatea civilă cu ştaif se lasă duse de această „convenienţă” inedită şi absurdă: distanţarea de Elena Udrea. Ultima pe care am „prins-o” este poeta Angela Marinescu.

Desigur, când eşti om de cultură, sau jurnalist din categoria „quality”, dă prost să te contrapui intelectualismului alinamungiupippidic. Nu te poţi pune rău cu dumnezeirea academică în chiloţi tetra şi ciorapi mercerizaţi dându-te cu necurata care se îmbracă de la Prada.

Noţiunea „Elena Udrea” – că a ajuns o noţiune, o sintagmă –  este mereu întâmpinată în cercurile înalte cu „văleu ma chère” sau „olio dear„. De ce? Nu cred că ştie nimeni. Cum ziceam şi despre raportarea la Traian Băsescu în articolul «„Şozul” de a fi anti-Băsescu», probail că acelaşi curent „şoz” funcţionează şi în cazul Elenei Udrea.

Hai să fim lucizi şi în fond respectuoşi cu noi înşine.

Cine şi mai ales CE este, de fapt, Elena Udrea, dincolo de personajul folcloric şi imaginar (creat de aspectul ei plăcut, de o incontestabilă inteligenţă, de un talent şi un curaj politic şi de o certa charismă) maculat scatologic prin trecerea din gură-n gură de la grobienii Ciutacu şi Badea, prin obscenul grotesc Dinescu până la toţi cei care cred că demnitatea proprei lor autobiografii necesită o trecere pe trotuarul celălalt când vine vorba despre ea?

Există bigoţi ai lui „crede şi nu cerceta” care trăiesc cu convingerea fermă că Elena Udrea s-a născut la Pleşcoi, că firma „Dalli” îi aparţine ei sau soţului ei, Dorin Cocoş, că a achiziţionat perdele în valoare de 75.000 €, că toată activitatea ei s-a rezumat la tricotat, dat cu mopul, călărit, plimbat cu bicicleta şi scris pe zidurile pariziene „Romania land of choice”, doar pentru că aşa a apărut în gazetele lui Patriciu, Sorin Roşca Stănescu, Vântu, sau Voiculescu sau aşa s-a văzut la televizor. Deşi alegaţiile şi calomniile au fost dovedite ca mincinoase, deşi turismul s-a mişcat bine, deşi, în ciuda crizei şi a infrastructurii, TUI a revenit în România.

De unde provine această voluptate a calomniei, a asocierilor porcoase şi a dispreţului extrem faţă de o persoană?

Şi atunci chiar întreb:

• De ce se crede, fără niciun temei serios şi concret, că Elena Udrea ar fi imorală, când ziarele au publicat fotografii sau secvenţe video şi au arătat-o pe sfânta Adriana Săftoiu vinovată de adulter, pe Ana Birchall în ipostaze… (de)favora(bi)le, sau pe Paul Păcuraru făcând cybersex de unul singur.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai proastă, dacă a făcut acum nu ştiu câţi ani, când nu ocupa nicio funcţie importantă, o gafă privind Norvegia, decât Adrian Severin (cel cu H2O-ul), decât viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu (care habar n-are cât este dobânda de politică monetară), decât ministrul Adomniţei (pe care l-au învăţat copiii câte stele sunt pe drapelul Europei), sau decât mulţi, mulţi alţii?

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai abuzivă decât tot guvernul Tăriceanu, care a prăpădit pe nimic 3,5 milarde de Euro la sfârşitul lui 2008? Sau decât Rodica Stănoiu, care şi-a aranjat vânzarea unei  coşmelii din Filiaşi, în valoare reală  de 2.500 $, către SNP Petrom (companie de stat pe atunci!) cu 100.000 $? Sau decât atâţia alţii despre ale căror abuzuri, acte de corupţie sau matrapazlâcuri ziarele au tot scris de 20 de  ani încoace?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai putin onorabilă decât aceeaşi Stănoiu, sau decât Voiculescu, Roşca Stănescu, Ghişe şi ceilalţi turnători la Securitate? Sau decât Vadim Tudor ori Adrian Păunescu? Sau decât alte persoanje feminine sinistre de teapa Aurei Vasile?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai puţin cinstită decât Hildegard Puwak, Mircea Beuran, Şerban Mihăilescu, Ovidiu Muşetescu, Sorin Pantiş, Ioan Avram Mureşan?

• De ce se crede că activitatea ministerială a Elenei Udrea ar fi mai „oneroasă” decât cea a lui Orban, Mitrea, Nicolăescu, Remeş, Dan Ioan Popescu, etc.? De ce ar fi ea o membră a unei camarile şi n-or fi toţi clienţii politici ai PSD şi PNL? De ce ar fi ea o jefuitoare de bani publici şi n-ar fi cei care au privatizat ca în codru, la comision, tot ce s-a putut, cei care au returnat ilegal TVA în valoare de miliarde sau cei care au cedat subsolul Mării Negre? Cazuri în care, democratica şi transparenta coaliţie majoritară din parlament nu a găsit de cuviinţă să ceară, prin intermediul unor justiţiare comisii (şi încă cu celeritate) nicio începere a vreunei cercetări penale.

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai cu tupeu decât Adrian Năstase, primul care a introdus golănia în discursul politic invitând, de la tribuna parlamentului, să i se numere coaiele. Pe care a dovedit că nici nu le are, ascunzându-se, de ani buni, pe sub scaunele parlamentului şi în fustele mătuşii Tamara de justiţia care îl caută.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai incompetentă decât miniştrii Chiuariu, Adomniţei, David, Nicolăescu sau Cioroianu, ca să nu-i pomenim decât pe unii mai recenţi. Sau mai incapabilă decât Crin Antonescu care n-a realizat absolut nimic într-o intreagă carieră de politician şi de parlamentar, care n-a votat nici măcar o singură dată în sesiunea parlamentară de toamnă a anului 2007 şi care este cunoscut ca un chiulangiu notoriu de la serviciul în care l-au trimis credulii care l-au votat.
  

• Şi a propos, de ce se crede că Elena Udrea nu este un bun ministru al turismului? Au făcut mai multe şi au fost oare mai buni şi mai competenţi: Mihai Lupoi (guvernul Roman), Dan Matei Agathon (guvernele Văcăroiu şi Năstase), Akos Birtalan (guvernul Ciorbea), Sorin Frunzăverde (guvernul Vasile), Ovidiu Silaghi (guvernul Tăriceanu)??? Îşi mai aminteşte cineva de ei? N-au consumat şi ei bugete? Proiectul ţeapă al cuplului Agathon-Năstase „Dracula Park” n-a existat? Palmierii din Mamaia morţi de mici n-au existat? Ce amnezii subite handicapează astăzi onorabilele creiere din societatea civilă şi din mass media de salon?

Doamnelor şi domnilor intelectuali civili, civici, cinici, cum oţi mai fi, sunteţi nişte ipocriţi!

De ce vedeţi, abia acum, şi numai în Elena Udrea, toate defectele şi toate metehnele celor enumeraţi mai sus de care nu v-aţi indignat decât prea puţin?

Cu ce, prin ce şi de ce este Elena Udrea mai rea sau mai puţin bună decât oricare dintre noi sau dintre voi?

N-aveţi şi domniile voastre scăpari şi bâlbe, interese şi veleităţi, ambiţii şi putere, cadavre prin dulap?

Vă rog puneţi mâna şi citiţi Ioan 8,7.

Obiecţia că ea, spre deosebire de dumneavoastră, este demnitar, nu ţine. La fel aţi gândit şi v-aţi comportat şi când nu era ministru.

N-am onoarea!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

___________________________

* O fi oare necesar să mai precizez că acest dezacord al pronumelui de întărire are un schepsis?

MIRCEA MARIAN, „Nici Mircea Badea nu mai poate”

________________________________________________________

OPINII: Nici Mircea Badea nu mai poate

Mircea Marian

Miercuri, 09 Septembrie 2009

________________________________________________________

«Tăcere deplină din partea lui Roşca Stănescu şi a purtătorilor săi de mesaj, Realitatea TV şi Antena 3, după ce „Evenimentul zilei” a arătat că toată povestea intitulată „Legăturile lui Traian Băsescu cu mediile teroriste, prin intermediul fratelui său” este o adunătură de minciuni.»

«Nici măcar la spălătoria de cadavre păstorită de Gâdea, ex-colaboratorul Securităţii Roşca Stănescu nu a avut altă replică decât: „«Evenimentul zilei», o goarnă prezidenţială.” Tovarăşii săi din studio, inclusiv Ciutacu şi Badea, tăceau mâlc. Puţin mai târziu, la emisiunea „În gura presei”, Badea a citit în viteză articolul din „Evenimentul zilei”, după care l-a băgat sub preş. „Nu, nu, mă depăşeşte complet. Nu mai pot, cu fiicele, cu fraţii…”, a spus Badea, simulând lehamitea.

Într-un fel, îl compătimesc pe acest personaj. Zi de zi, înghite cu noduri borşul oferit de Dan Voiculescu, altfel un bine-cunoscut tovarăş de turnătorii al lui Roşca Stănescu. Se vede pe faţa lui Badea că adesea îi este greaţă de ceea ce trebuie să spună. Că ar vomita, ar scuipa, ar înjura. Dar nu poate să o facă. Ce ar mai rămâne din vedeta Badea dacă l-ar lovi amocul, iar mogulul Voiculescu i-ar plasa un şut în partea mai moale a spatelui? Unde s-ar duce? La Realitatea, să facă emisiuni despre potăi? La B1, alături de Radu Moraru?

Drama lui Badea este şi drama altor zeci de vedete TV, care lucrează la Vîntu sau Voiculescu pentru salarii astronomice şi îşi dau seama că porţia de borş pe care trebuie să o înghită, la schimb, este din ce în ce mai greţoasă. Uitaţi-vă cum s-au aliniat angajaţii de frunte ai lui Vîntu acum câteva zile şi, în cor, au înfierat analiza media realizată de Oxford Analytica. Nici unul nu a părut să sesizeze ridicolul în care se aflau: angajaţii lui Vîntu desfiinţau un raport acuzator la adresa patronului lor. Nicio urmă de ezitare, niciun „dar, parcă, totuşi, uneori…”. Nu. Toate declaraţiile au fost „pe linie”, după cum se spunea pe vremea partidului comunist – deşi la una dintre dezbateri participa şi fostul consilier al lui Adrian Năstase, Emil Hurezeanu, care a lucrat la Deutsche Welle. Ca o paranteză, în martie 2009, Realitatea TV a mai înscenat o dezbatere, intitulată „Mogulii şi oamenii lor”, în care diverşi şefi din trusturile controlate de cei trei moguli depuneau mărturie despre deplina libertate editorială de care se bucură. Atunci, spectacolul a fost chiar mai grandios. Deşi la emisiune participau şi Vîntu şi Patriciu, Grigore Cartianu şi Liviu Mihaiu le-au spus-o, curajos, în faţă: nu suntem cenzuraţi, avem atât de multă libertate că nu mai suportăm şi să ştiţi şefu’ că, deşi o să vă doară, vă anunţăm că sunteţi un om şi un patron extraordinar.

Repet, înţeleg drama acestor oameni, mare parte dintre ei veniţi în presă deoarece credeau în misiunea ei nobilă, acum captivi ai oligopolului format de moguli. O soluţie, inclusiv pentru bieţii ziarişti, este ca, la fel ca în Norvegia, să se adopte o lege antitrust, în care să se interzică unui cetăţean sau unei familii să controleze mai mult de 20% din presa centrală. Şi nu ar fi rău dacă ar fi pus în aplicare articolul 30 din Constituţie, care arată că legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă să-şi facă publice sursa de finanţare.»

Mogulologie – Genul proxim

Pentru ipocriţii care pretind că nu ştiu cine sunt „mogulii” de presă, am dat un search pe Google: numele vehiculate sunt Michael Ringier, Adrian Sârbu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, Ioan şi Viorel Micula, familia Păunescu şi chiar Dan Diaconescu…

Deşi unii dintre ei pretind că n-ar avea nicio legătură cu trusturile de presă pe care le controlează prin interpuşi, ca în cazurile „Intact” şi „Realitatea-Caţavencu” (S.O. Vântu declara deunăzi: «Nu eu, ci copiii mei sunt proprietarii trustului de presă „Realitatea-Caţavencu”. Iar ei nu au nici cel mai mic interes politic.»), este clar ca bună ziua pentru toată lumea că ei sunt totuşi cei care manevrează bateriile de tunuri grele şi decid  „politicile editoriale” ale posturilor de televizune şi ale ziarelor din subordine cu care trag salve mai mult sau mai puţin eficace.

Mă îndoiesc profund că, de pildă, convocatul domn Geoană l-a vizitat pe domnul Vântu la reşedinţa acestuia din Deltă – aşa cum se bârfeşte – exclusiv în scopul nobil de afla unde sunt banii delapidaţi de la FNI de către capra ispăşitoare Vlas.

Nu pot uita gafa monumentală comisă de-o angajată a unuia dintre moguli care, dintr-o conştiinciozitate de sclav silitor dar prost, a căutat în DEX definiţia termenului „interlop” pe care i-a servit-o unui consilier prezidenţial: «Care are o reputație proastă; rău famat, dubios, suspect, deocheat». Evident că interlocutorul, inteligent şi pe fază, n-a putut rata ocazia de a-i replica cu umor: «Va referiţi cumva la domnul (…),  patronul dumneavoastră?». Potrivirea între definiţia DEX-ului şi respectivul patron este atât de flagrantă, încât biata femeie, cunoscută îndeobşte după rictusul rânjit si fălcos ce-i ţine loc de zâmbet, era să cadă de pe scaun înţelegând că va ajunge în curând să aducă bani de acasă, după sancţiunile şi amenzile pe care le primeşte postul de la C.N.A. din cauza ei şi a minciunilor pe care le dă pe post, în goana după un senzaţional salvator de rating, şi după penalizările pe care probabil le primeşte de la propriul loc de muncă pentru ineficienţa economică a emisiunii pe care o face într-un mod atât de lamentabil (Mircea Marian scria în „Evenimentul Zilei” din 4 septembrie a.c.: «Realizatorii de la (…) TV sunt ameninţaţi cu amenzi de fiecare dată când audienţa emisiunilor lor este sub cea a concurenţei de la Antena 3.»).

De curând, institutul britanic „Oxford Analytica” (OXAN) a dat publicităţii un raport privind starea mass-media din România: «Oxford Analytica a realizat un studiu în care arată că presa din România nu mai joacă un rol pozitiv în formarea opiniilor politice. Prestigiosul institut de consultanţă politică Oxford Analytica (OXAN) a publicat o analiză în care arată că trusturile media controlate de Vîntu, Patriciu şi Dan Voiculescu şi-au coordonat, în 2009, atacurile împotriva lui Traian Băsescu. Potrivit acestei analize, strategia televiziunilor lui Vîntu şi Voiculescu este să reducă interesul publicului pentru politică. Această strategie a avut efect la alegerile parlamentare din 2008, când mai puţin de 40% din electorat s-a prezentat la urne.» (Mircea Marian in „Războiul mogulilor cu Băsescu”, Evenimentul Zilei, 4 septembrie 2009).

In acest context, este imposibil sa nu sară în ochi o teribilă coincidenţă: dintre cei citaţi mai sus, „mogulii” anti-Băsescu se definesc printr-un gen proxim extrem de evident, diferenţele speficice fiind, practic, neglijabile.

Genul lor proxim este PENALUL! Sau, dacă avem în vedere înţelesul strict lexical al termenului conform DEX, aceştia sunt, cu toţii, nişte INTERLOPI.

O dubioasă şi bizara fatalitate face ca numai mogulii cu dosare penale să fie înverşunaţi împotriva preşedintelui Traian Băsescu şi, prin ricoşeu, împotriva apropiaţilot acestuia şi PD-L-ului în ansamblu său.

Se ştie că domnii Dan Vloiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, dar şi Sorin Roşca Stănescu (pe care îl asimilez taxonomic categoriei de „mogul”, deşi nu este decât un rechin de presă, adică un fel de peşte) au avut sau au pe rol dosare penale.

• SORIN OVIDIU VÂNTU – «Scăpat (deocamdată!) cu faţa curată din dosarele FNI, BID, BRS, FNA-Banca Agricolă şi din alte cauze conexe acestora, fostul infractor Sorin Ovidiu Vîntu va trebui să facă faţă unui nou dosar penal. Documente oficiale arată că părintele FNI este cercetat în prezent de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti (BCCO) – Serviciul de Combatere a Marii Criminalităţi Economico-Financiare din cadrul MIRA, în Dosarul penal nr. 754/D/P/2006, în care se cercetează „reţeta” prin care Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privaţi (FRGC) SA.» (Mediafax)

• DAN VOICULESCU – Deşi declara senin (sau senil?): «Voi încerca să promovez o lege referitoare la patronii de presă, că de aici pleacă problema. Să îndeplinească o minimă conditie ca să fie patron de ziar – sa nu aiba dosar penal (sic!). Îmi pare rău pentru presă, dar până nu o să scăpăm de directorii de acest gen, presa nu o să se facă bine.» (Informatia.ro), domnul Voiculescu a a avut şi domnia-sa parte de dosare penale: «Liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, este urmarit penal in dosarul Loteria Romana si cercetat in dosarul privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare.» (Romaniacurata.ro), dar si fiica sa, Camelia, cea care, formal, conduce trustul pe presa „Intact”: «Dosarul penal „Rompetrol” n-a fost singurul în care Dan Voiculescu şi-a împins copilul la înaintare pentru a umfla buzunarele familiei, dar să şi răspundă penal pentru afacere. Camelia Voiculescu a fost vârâtă de tatăl ei şi în dosarul „Loteria”, în care preşedintele de onoare al PC şi-a reglat, în siguranţă, conturile personale cu George Copos, într-o afacere caracterizată de procurori drept ilegală.» (Stiri.rol.ro).

• DAN COSTACHE PATRICIU (alias Dinu Patriciu) – «În septembrie 2006, Dinu Patriciu a fost trimis în judecată, în dosarul „Rompetrol”, fiind acuzat de comiterea a şapte infracţiuni.» (Ziare.com). Nu-i vorba că nici domnul Patriciu nu se lasă mai prejos decît domnul Voiculescu şi se poate mândri că şi fiica sa a dobândit, de curând, un dosar penal; e drept că doar pentru beţie la volan: «Ana Patriciu, fiica preşedintelui TRG, Dinu Patriciu, s-a ales cu dosar de cercetare penală după ce, în dimineaţa zilei de 6 martie, în jurul orei 3.00, a fost depistată conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, au declarat pentru NewsIn surse din Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti. Ana Patriciu a fost oprită, în noaptea de 6 martie, de poliţişti de la Brigada Rutieră Bucureşti care au descoperit că testul cu alcoolmetru a scos în evidenţă o îmbibaţie de 0,46 miligrame de alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care au condus-o la Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici pentru recoltarea probelor biologice. Ulterior, i s-a întocmit dosar de cercetare penală pentru conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, dosar care se află la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.» (Realitatea.net). De precizat, în acest caz minor, frivol şi colateral, «că în astfel de cazuri, în sânge alcoolemia constatată cu alcoolmetrul apare cel puţin dublă. (…) Potrivit legii, conducerea autoturismului cu o alcoolemie de peste 0,8 se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani si anularea permisului.» (9am.ro).

• SORIN ROŞCA STĂNESCU – pe care colegii de breaslă îl compară – probabil cu temei – cu Pamfil Şeicaru, dar numai prin prisma vorbei „Şantajul şi etajul” (Evenimentul Zilei), este un personaj de o moralitate greţoasă, iar dacă îi parcurgi dosarul de turnător îi vezi abjecţia în toată mizeria ei (vezi blogul lui Dan Badea). Despre SRS „penalul” aflăm că: «Procurorii Parchetului General au extins cercetările în cazul jurnalistului S. R. Stănescu şi i-au adus, miercuri, la cunoştinţă o nouă acuzaţie: aderare la un grup de crimă organizată, infracţiune pedepsită cu până la 20 de ani de închisoare, transmite TVR.» (HotNews). Totodată, «Sorin Roşca Stănescu a fost pus sub acuzare în calitate de învinuit în dosarul privind operaţiuni pe piaţa de capital cu acţiuni emise de societatea „Rompetrol Rafinare”.» (HotNews). Cei care vor să afle mai multe despre acest mic manevrator de presă pot citi, aici şi aici, două articole extrem de interesante.

Despre celelalte implicări ale celor patru în cazuri anchetate şi documentate doar de presă, fără transpunerea lor în dosare penale,  gen afacerea „Sterling”, nu îmi permit să discut aici şi acum. Nici despre  „calităţile” de turnători – certificate de C.N.S.A.S. – ale domnilor Voiculescu (Felix) şi Roşca Stănescu (H15 şi Deleanu) nu mai are rost să discutăm, căci ele nu se încadrează decât în domeniul diferenţelor specifice.

De asemenea, este de prisos să mai adug că toate aceste dosare, inclusiv cele de poliţie politică, au fost deschise după ce Traian Băsescu a dat semnalul că justiţia nu mai trebuie sa aibă inhibiţii în instrumentarea cazurilor de corupţie şi de infracţiuni economico-financiare şi după ce, acelaşi Traian Băsescu, a „forţat” transmiterea arhivelor Securităţii către C.N.S.A.S., dându-i acestuia, practic, viaţă.

Constatăm, aşadar, pe de o parte, isteria aberantă şi inutilă a mogulilor „penali” şi, pe de altă parte, calmul profesionist şi deontologic al celorlalţi moguli de presă, animaţi şi ei, desigur, de interese economice şi financiare diverse, dar suficient de inteligenţi pentru a-si prezerva investiţiile în credibilitate pe care le-a facut principalul lor acţionar care este, în fond, publicul.

Uniţi în muget şi în nesimţiri, mogulii „penali” au început să enerveze până şi occidentul, dovedind ce anume îi mână în luptă şi ce temeri cu zăbrele îi animă atât de cumplit.

Cu o chitară ale cărei… coarde sunt alde Badea, Ciutacu, Gâdea, Stan, Dumitrescu, Drăgotescu, Creţulescu, Tudor, Prelipceanu, Grecu sau Vrânceanu-Firea orice acord sună fals şi ajunge sa zgârie urechile, iată, până hăt departe.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

//

Sindromul „ANTI-UDREA”

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

*********************************************************

Duru’ cocalaru’, transformerii, maşinuţele, pistolul şi demisia (pamflet)

Domnul Mazare pare un fel de pre-adolescent retardat. Il banuiesc ca se joaca cu transformeri si cu masinutze, facand vummm-vummm, cand le conduce cu mana urmarind inchipuite piste trasate pe covor.

Un politician adult, dotat cu copil propriu, a carui imagine publica se rezuma la excentricitati pentru care cred ca-l invidiaza si Columbeanu, se dovedeste astazi nu numai infantil, ci pare chiar apt pentru un control psihiatric aprofundat. Maniile sale vestimentare denota deja o doza de „ciudatzenie”, ca sa nu spun altfel. Acum ii descoperim apetente pentru travestiri dintre cele mai grotesti. Obsesia militarista din capul lui Mazare ar merita psihanalizata. Nu stiu exact cum se manifesta paranoia, dar eu personal asa mi-o inchipui.

«„Am acoperit însemnele uniformelor naziste, dar svastica de pe centură era prea mică, n-am văzut-o”, a explicat Radu Mazăre, în direct la B1. Pe centura purtată de edilul Constanţei, în ghearele vulturului german, există un astfel de simbol, interzis de lege.

În plus, ca să justifice gestul de a purta uniforma unei armate care a ucis civili în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Radu Mazăre a spus că „toate armatele omoară civili. Nu mai departe de zilele noastre, militarii români ucid în Afganistan”. Comparaţia este una şocantă şi demonstrează, în cel mai bun caz, o necunoaştere a istoriei: pentru primarul Constanţei, „victimele de război” sunt totuna cu cele ale Wehrmachtului, armata nazistă condusă personal de Adolf Hitler. Biroul de Presă al Ministerului Apărării a precizat, pentru EVZ, că, în Irak şi Afganistan, „acţiunea militarilor români a fost orientată exclusiv împotriva elementelor insurgente şi niciodată împotriva populaţiei civile”.»

Sursa: Evenimentul Zilei

E clar, dupa modul stupefiant in care a gasit sa-si explice extravagantza comportamentala printr-o extravagantza mentala, ca domnul Mazare nu mai are ce cauta in spatiul public. Daca criza de exhibitionism cu uniforma poate fi pusa pe seama unui derapaj comportamental deviant si paote patologic, grava insulta adusa armatei romane nu poate fi insa trecuta cu vederea.

Ne amintim despre teribila campanie dusa impotriva Elenei Basescu imbracata in tinuta de camuflaj… Ce galagie a facut PSD-ul atunci. Niste tembeli pun acum pe acelasi plan cele doua comportamente.

Astazi PSD-ul se face ca nu vede ceea ce s-a vazut pana la Washington, Berlin, Paris si Ierusalim.

Initial Mazare a declarat ca uniforma purtata de el nu contine niciun semn nazist, fiind comandata la o firma din Germania pentru un film. Ulterior, pus in fata evidentei, a intors-o si a recunoscut, asa cum am aratat mai sus, ca n-a vazut mica svastica de pe paftaua de la centura (vezi Foto 1). Minciuna (sau prostia) este evidenta, caci tuturor fotoreporterilor care l-au fotografiat pe Mazare le-a trecut prin cap sa prinda in cadru elementele de uniforma susceptibile sa poarte insemne naziste, doar lui Mazare nu. Desigur, daca uniforma a fost realizata in Germania, se putea folosi o pafta din perioada imperiala, anterioara nazismului (vezi Foto 2). Nemtii sunt extrem de atenti la astfel de detalii si nu pot risca nimic compromitator.

Este evident, de asemenea, ca acest domn Mazare pare a avea grave probleme de identitate si de functionalitate masculina. Se stie ca, in general, indivizii care isi exacerbeaza masculinitatea au probleme generate de disfunctii sau de insuficientze morfologice sa le spunem… intime. Mazare se afiseaza in posturi de macho, umbla cu o barba quattro giorni sa moara casierele de la supermarket, practica sporturi (relativ) extreme, se da cu masini ostasesti, poarta casca de santierist crezandu-se Patton, da din cur in ritm de samba si in general se vrea admirat. Cu alte cuvinte, parafrazand un banc misto, domnul Mazare ne arata muschii obtinuti din diferite activitati sportive glorioase, dar, la o adica, orice femeie ar constata ca pipi n-a prea facut la viata lui.

O trecere in revista a ipostazelor in care Mazare „se trage in chip” ne arata un tip de Fane Duru’, in fond o victima a filmelor cu Rambo, de un narcisism indubitabil, inscriindu-se in panoplia barbatilor minimi gen Badea sau Ciutacu. Pe HI5, domnul Mazare afiseaza nu mai putin de 159 de fotografii din care ne sare in ochi profilul sau de cocalar sub acoperire de playboy.

De ce nu si-a ales Mazare o uniforma de „bun”, adica de ofiter american din „California dreamin'”, sau una de roman din „Dacii”, ci una de „rau”, numai sexologul lui stie.
Bine ca ne strica imaginea in lume Ridzi sau un consul prins la femei si nu ne-o strica un ditamai pesedistul prins in public in uniforma germana cu svastica. Si cu propriul copil alaturi, imbracat la fel.
Despre vreo demisie vad ca nici nu poate fi vorba.

Desigur, cred ar fi absurd sa i se ceara lui Mazare demisia din functia de primar ales. Domnia-sa poate sa se mascheze si in Noemi, daca pofteste si daca constantenilor le convine sa aiba in frunte un asemenea „ciudat”.

Dar daca tot este limpede ca pe domnul Mazare, mai presus de orice lege, nu-l va deranja numeni cu prevederea legii 107/2006, care spune ca „Utilizarea publica a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani”,  macar demisia/demiterea din PSD si din orice alta functie politica s-ar impune.

Alooo, domnule candidat Geoana, se aude??? Dumneavoastra ca „american”, adica ca un fel de Roosevelt, cine credeti ca a cistigat acest WW2 in PSD?
Vad ca deocamdata micul Hitler de plaja.
Ce zice tov. Iosif Vanghelovici Stalin de la sectoru’ 5?

* ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET SI EL TREBUIE CITIT, INTERPRETAT SI CONSIDERAT CA ATARE! *

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009