Ion Cristoiu, „Cum lucrează PNL pentru Mircea Geoană”

________________________________________________________

Cum lucrează PNL pentru candidatul Mircea Geoană

Jurnalul | Observator | Editorial | 02.11.2009

Ion Cristoiu

_______________________________________________________

«Birourile reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au decis luni, 26 octombrie, ca votul de încredere pentru Guvernul Lucian Croitoru să aibă loc miercuri, 4 noiembrie 2009.

Premierul desemnat a trimis Parlamentului cererea în ziua de 23 octombrie 2009.

Ageră cum îi e felul, presa a dibuit imediat că e vorba despre o tărăgănare voită a trecerii prin Parlament a noului Guvern.

Nu era nevoie de cine ştie ce inteligenţă analitică pentru a sesiza această realitate. Motivele amânării sunt cusute cu aţă albă. De la nişte pretinse goluri în CV-ul unor miniştri până la agenda încărcată a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Amânarea examenului pentru 4 noiembrie 2009 a fost pusă de presă pe seama unei lovituri mediatice de sorginte electorală. Miercuri, 4 noiembrie 2009, Traian Băsescu împlineşte 58 de ani. Coaliţia de la Grivco (PSD-PC – PNL – UDMR) ţine astfel să-i ofere lui Traian Băsescu, drept cadou otrăvit, înfrângerea care ar fi căderea Guvernului Croitoru. Cei trei candidaţi ai coaliţiei – Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Kelemen Umor -, cu un program electoral redus la sloganul Jos Băsescu!, speră astfel să mai câştige ceva voturi din sângele politic al candidatului PD-L. Pe vremea Revoluţiei Franceze, când ghilotina lucra la capacitatea sa maximă, ca un strung Carusel supus angajamentului de a realiza cincinalul în patru ani şi jumătate, muierile din Paris se năpusteau la eşafodul din viitoarea Place de la Concorde pentru a se mânji cu sângele scurs din căpăţâna retezată şi ţinută sus, de chică, de celebrul călău Sanson. Se credea că sângele scurs din decapitat aduce belşug de puradei în burtă. Asemănător, cei trei candidaţi, cărora li se adaugă din când în când şi independentul Sorin Oprescu, nutresc convingerea că vor deveni borţoşi electoral făcându-l pe Traian Băsescu să sângereze.

Fixarea votului de încredere pentru ziua de naştere a lui Traian Băsescu dă curs astfel strategiei comune a celor trei contracandidaţi. O dovedeşte printre altele şi faptul că liderii PNL, formaţiune ce acţionează deja ca parte a viitoarei coaliţii de guvernare – PSD-PC – PNL – UDMR -, au dat buzna în studiourile mogulilor pentru a justifica amânarea, lăsându-ne să înţelegem că e rezultatul acţiunii lor.

Nu ştiu dacă liderii PNL sunt nătângi sau vicleni prin această înscriere perfectă în strategia Coaliţiei de la Grivco.

Pentru că, deşi se bat cu pumnul în piept că ei au amânat votul pentru 4 noiembrie 2009, în realitate manevra aparţine PSD, mai precis lui Mircea Geoană.

Sigur e însă că, la fel ca şi în cazul Moţiunii de cenzură, PNL-ul candidatului Crin Antonescu a făcut jocurile PSD-ului lui Mircea Geoană. Deşi Crin Antonescu, aspirantul liberal la fotoliul de la Cotroceni, continuă să-l susţină, în interviuri publicitare pe care şi le ia singur, pe Klaus Johannis în postul de premier, e limpede că Mircea Geoană n-are nici un interes să vadă un Guvern condus de primarul de Sibiu nici înainte şi nici după prezidenţiale.

Candidatul PSD, asumându-şi cu brio ipostaza de candidat nu numai al PSD, dar şi al PNL şi UDMR, pentru a se confrunta cu Traian Băsescu în al doilea tur de scrutin, a impus celorlalte două partiduleţe amânarea votului de încredere.

Pentru că:

1. Evită posibilitatea, chiar dacă teoretic, de a se forma un Guvern condus de Klaus Johannis. Dacă Guvernul Croitoru va pica, e greu de crezut că la aproape două săptămâni până la primul tur de scrutin s-ar mai putea flutura ideea unui nou Guvern.
2. Îi ia lui Crin Antonescu şansa de a se mai afişa din nou electoral cu Neamţul de serviciu. Dacă votul ar fi fost programat mai devreme, odată căzut Guvernul Lucian Croitoru, Crin Antonescu şi-ar fi făcut niţică agitaţie, propu­nându-l din nou ca premier pe Klaus Johannis.
3. Prelungirea crizei de Guvern curge exclusiv în favoarea candidatului Mircea Geoană. Prin apariţiile sale publice din ultimul timp, Mircea Geoană se vrea un al doilea preşedinte al României, ceva în genul unui anti-Papă de pe vremuri. Tot ceea ce propune el se concretizează nu numai de PSD, dar şi de PNL şi UDMR. Într-un miniinterviu tipărit de ziare sub semnul Publicitate, Crin Antonescu îşi pune singur o întrebare pentru a-şi putea răspunde tot singur. Domnia-sa respinge cu indignare teza că ar lucra în favoarea lui Mircea Geoană. Cândva, Crin Antonescu m-a sedus prin refuzul de a fi ca toţi politicienii dâmboviţeni: şmecher. În condiţiile în care partidul condus de domnia-sa face toate jocurile candidatului Mircea Geoană, cum poate fi definit Crin Atonescu decât un şmecher în clipa când îi acuză pe toţi cei care observă asta de a fi oameni de-ai lui Traian Băsescu?»

*         *

*

Comentariu: Am publicat aici acest articol din două motive.

Unul este extrem de subiectiv: „maestrul”, pe care nu o dată l-am huiduit pe vremea când se prostitua alături de Stanlaptop şi de Gâdea, vine să confirme ceea ce am scris eu deja de mai multe ori denunţând blatul dintre Antonescu şi Iliescu (vezi Un blat cât România relevat de sondajul CURS / 28.10.2009 şi „Bunul simţ” liberal între mecenat şi cerşetorie / 31.10.2009).

Un al doilea motiv este că eu nu cred că mica stratagemă cu programarea pe 4 noiembrie a şedinţei camerelor reunite va fi încununată de succes, ci că, dimpotrivă, va avea efect invers, aşa cum am argumentat în articolul anterior „Cadoul de ziua lui Băsescu” / 02.11.2009.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Cadoul de ziua lui Traian Băsescu

Spre stupefacţia generală, este posibil CA COaliţia majoritară şi transparentă ca ţipla de pe borcanul cu gogonele murate să se facă celofanul în care va fi învelit cadoul pentru ziua lui Traian Băsescu: Guvernul Lucian Croitoru!

Chestia mi se pare din ce în ce mai plauzibilă, după ce l-am văzut pe Mircea Geoană, ieşit cu pantalonii în vine de la întrevederea cu Jeffrey Franks şi delegaţia FMI, admiţând că (citez din memorie) “trebuie găsite soluţii juridice pentru ca actualul guvern Boc să poată veni în parlament cu un proiect de buget pe 2010″. Nu ştiu la ce soluţii juridice S.F. s-a gândit din nou dl. Geoană, dar ele nu există. Cert este că bugetul se materializează printr-o lege, ori un guvern devenit interimar nu mai poate avea propuneri legislative, conform art. 110, alin. (4) din Constituţie, unde scrie: «Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.» De aceea a şi sugerat dl. Franks ca proiectul de buget să fie elaborat şi asumat nu de guvern, ci de către coaliţia largă de partide din parlament, printr-o iniţiativă legislativă proprie. Căci, oricât ar vrea Geoană să mascheze adevărul, “soluţiile” sale “juridice” nu cred că pot modifica prevederea constituţională citată mai sus.

Evident, atât PSD-ul cât şi PNL-ul fug ca de dracu’ de o asemenea soluţie care, pe de o parte, i-ar responsabiliza, dar care, pe de altă parte, ar şi devoala fie prăpastia doctrinară care desparte cele două partide în privinţa viziunii asupra arhitecturii bugetare, fie abandonarea de către liberali a propriilor principii economice de care fac atâta caz, mai ales prin vocea principalului sponsor.

Aşadar, după trezirea din visul Iohannis (un coşmar pentru acesta), soluţia constituţională şi posibilă pentru a avea un buget votat de Parlament până la jumătatea lunii decembrie, conform acordului cu FMI, este ca acest buget să fie întocmit şi transpus într-un proiect de lege de către un guvern în funcţie. Ori, acest guvern nu poate fi decât unul propus de către actualul premier desemnat, Lucian Croitoru.

Adică cadoul Parlamentului de ziua lui Traian Băsescu.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Croitoru omul lui Franks?

Delegaţia FMI a venit pe 28 octombrie şi va sta până pe 8 noiembrie. Discuţiile purtate până acum sunt mai mult protocolare. Este evident pentru orcine, că orice oaspete sau delegat străin, fie el om politic, diplomat sau reprezentant al unui organism internaţional este obligat de cutumele diplomatice ca în timpul unei camapnii electorale să nu dea impresia că susţin un candisat sau un partid anume. Din această cauză şi-au pierdut timpul în scurte şi amabile întâlniri de-o cafea cu PSD-ul şi PNL-ul atât Joe Biden, cât şi misiunea FMI, delegaţia CE şi a Băncii Mondiale. Discuţiile tehnice de analiză şi evaluare a rezultatelor pe primele 9 luni – căci acesta este scopul vizitei celor trei delegaţii – vor urma cu guvernul şi cu BNR în zilele următoare. De altfel, întâlnirea cu Crin Antonescu şi cu ceilalţi lideri ai PNL – bine relatată pe Capital.ro – nici nu putea depăşi nivelul unor comentarii privind situaţia meteorologică atâta timp cât liberalii n-au înţeles nici acum ce rost are acordul cu FMI-ul.

Concluzia scurtă, clară şi lipsită de echivoc pe care a tras-o astăzi Jeffrey Franks, şeful delegaţiei FMI, este că tranşa a treia din împrumut, în valoare de 1,5 miliarde de Euro, destinată derogatoriu şi acoperirii unei părţi a deficitului bugetar, inclusiv partea privind plata salariilor şi pensiilor, va fi eliberată numai dacă vor fi îndeplinute, până la jumătatea lunii decembrie, trei condiţii esenţiale, negociate cu guvernul PDL-PSD şi incluse în acordul de împrumut votat de parlament. Este vorba despre:

1. un proiect de buget pentru 2010 care să aibă deficit de 5,9 %;
2. adoptarea legii pensiilor;
3. adoptarea legii responsabilităţii fiscale;
4. adoptarea legii unice a salarizării

Dacă aceste condiţii nu vor fi îndeplinite, apare riscul despre care vorbea astăzi Theodor Stolojan: plata parţială a salariilor bugetarilor şi a pensiilor.

Problemele în calea îndeplinirii acestor condiţii sunt mai multe.

Prima este de natură „organizatorică”: actualul guvern, fiind interimar, nu mai poate avea iniţiative legislative, deci nu mai poate elabora şi propune parlamentului un proiect de lege a bugetului pe 2010. Soluţia propusă de Franks era una cam… inaplicabilă, anume ca parlamentul să facă bugetul printr-o iniţiativă legislativă proprie. De aceea, conform declaraţiei lui Geoană, trebuie găsită o soluţie juridică care să dea posibilitatea guvernului de a face totuşi bugetul. Şi această soluţie cred că e imposibilă întrucât chestiunea ţine de constituţie. Vom avea aşadar, probabil, o mică-mare surpriză când guvernul Croitoru va trece bine-mersi în uralele parlamentarilor care tocmai au declarat, cică, necorespunzători 12 ministeriabili.

Celelalte probleme sunt de natură mai ales politică. Viziunile asupra principiilor şi arhitecturii bugetare ale PSD şi PNL sunt total divergente şi chiar ireconciliabile din temelie. De aceea, chiar mă întreb cum va motiva PNL renunţarea la cota unică şi la celelalte măsuri liberale pe care – e drept – Antonescu ne se mai înghesuie să le promoveze ştiind că misiunea lui este doar să facă agitaţie pentru Iliescu în favoarea lui Geoană în schimbul unor sinecuri viitoare.

Legile din pachetul negociat şi cerut acum de FMI sunt acele legi pe care actuala opoziţie, împreună cu sindicatele-marionetă,  le-au obstrucţionat luni de zile. Va fi chiar ridicol dacă îi vom vedea pe parlamentari, cu chiloţii în vine, votând rapid aceste legi pentru care Emil Boc şi Traian Băsescu şi-au asumat carierele politice.

Mircea Geoană a avut un tupeu maxim când a declarat că acum trebuie trecut, cum-necum, un buget pentru a lua ochii şi banii FMI-ului, buget care, dupa 1 ianuarie, va trebui supus unei serioase rectificări. Rectificare bineînţeles în interesul baronilor proprii.

Cert este că Jeffrey Franks a venit să facă ordine în gaşca recalcitrantă a opoziţei, care se bucură de avantajele iresponsabilităţii.

Ce-ar fi fost dacă aveam acum cele 3,5 miliarde de Euro, prăpădite, în câteva luni la sfârşitul lui 2008, pe „consumabile” şi „curente” de guvernul Tăriceanu 2.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009