Comunistorina Drăgotescu (update)

Lumea a auzit, probabil, deja, despre schimbul dur de replici de la conferința de presă de astăzi, de la Cotroceni, dintre Corina Drăgotescu (reprezentanta postului „Realitatea TV”) și președintele Traian Băsescu.

Nu aspectul frivol al momentului e interesant. Grav, foarte grav, e că una ca Drăgotescu se face portavocea, sau vuvuzeaua, unei mentalități comunistoide grave, care riscă să ajungă politică de stat începând cu 2012.

 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

VIDEO

Drăgotescu era revoltată că nu sunt mărite salariile pe bază inflaționistă și că vor fi strict corelate cu productivitatea muncii. Ceea ce dovedește, în subsidiar, nu numai nivelul ei moral, ci și pe cel mintal. Similare celor ale oricărui lider sindical la modă.

Să nu uităm că aceeași Corina Drăgotescu, această matracucă a presei, alături de alte lichele oportuniste, ca Cristian Tudor Popescu, Lelia Munteanu sau Sergiu Andon, înfiera cu mânie proletară, în „Adevărul” din 1990, fenomenul «Piața Universității». Acolo unde militau de zor , nu-i așa, și Ponta și Antonescu.

Paginile arhivate pe site-ul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România sunt elocvente.

*          *

*

 

Parcă pentru a demonstra că e un fel de Mircea Badea al „Realității TV”, Corina Drăgotescu a apărut la televizor… AȘA:

Această imagine este un pamflet și ea trebuie considerată și interpretată ca atare!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

Scuipați aici!

Stenograma VI – Sorin Ovidiu Vîntu – Doru Bușcu:

«DORU BUŞCU: „Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat şi corespondenţa (colegilor – n.m.), printr-o greşeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondenţa lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar… şi am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct.

Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei şi nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deşi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luaţi cu forţa, ştii, dintr-un entuziasm din ăsta, băieţesc, la bere şi de solidaritate soldăţească.”»

Mi se pare că Cristian Cioacă, soțul celebrei Elodia Ghinescu – dispăruta de la OTV – risca PUȘCĂRIA pentru citirea mail-urilor soției sale.
La jigodia de Bușcu nu se sesizează nimeni???

«S. O. VÎNTU: – Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de… dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia fututului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia fututului din România.»

ĂȘTIA! sunt oamenii de la „Realitatea-Cațavencu”, cu Emil Hurezeanu și cu Cristian Tudor Popescu cu tot

Iar la „Intact” nu cred că e altfel. Și când Băsescu i-a numit, elegant, „tonomate”, vai, ce s-a mai bășicat „lumea bună”…

O altă caricatură umanoidă, Cristian Tudor Popescu, individ slinos caracterial și el însuși o obscenitate, care a mâncat din banii pe care i-a dat Vîntu:

«Simplul fapt că nişte ziarişti stau de vorbă cu un ins care se războieşte cu Băsescu, din motive care îi privesc pe cei doi foşti derbedei de cartier, e destul, se consideră în laboratoarele de manipulare ale puterii, pentru a induce opiniei publice imaginea ziariştilor ca „duşmani ai poporului”.» (subl. mea).

Brusc, Vîntu a devenit pentru licheaua CTP… „derbedeu”.

Acesta este, în general, tipul de oameni care susțin „opoziția”!

Mă gândesc la jena lui Rebengiuc care cerșea pentru ĂȘTIA, ca un puradel de rrom trimis la produs,… „RESPECT”.

♦♦♦ ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET CARE TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ȘI CONSIDERAT CA ATARE ♦♦♦

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

CTP se îndoaie

Habar n-am drept CE e luat CTP la „Gândul” și nici în ce hal material și moral o fi ajuns, dar, după ce s-a crezut „crucișătorul” și „gurul” presei românești, să trebuiască să accepte ca pe editorialul său și alături de propria poză să apară o ASTFEL de reclamă, mi se pare groaznic de umilitor.

De fapt, vecinătatea imagistică poate nu e nici întâmplătoare, nici nepotrivită. Ba din contră.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

JURNALOZINCARII ȘI ”BANDA CELOR 4”

Protipendada media, și după ea lumea bună, simțitoare politic, crede că l-a apucat pe Dumnezeu de-un picior dându-se la „triada” Blaga-Berceanu-Videanu și – evident -, separat, la Elena Udrea. E la modă. Ei sunt „agentul sanitar” din „Vara la țară”, parodia lui Topârceanu. De ce? Din câteva motive simple:

a). sunt și tari și buni, deci îi „oftică” pe cei slabi și proști;

b). par vulnerabili, pentru că li se caută „bube” reale sau imaginare;

c). se țese și se întreține, cică, o intrigă înlăuntrul PDL-ului;

d). Boc a devenit nespectaculos și a-l ataca a devenit chiar plictisitor;

e). Băsescu nu are nici toarte, nici mâner de care să-l mai apuce cineva, oricât de incurabilă e boala pierderii lamentabile a alegerilor prezidențiale de anul trecut de care mai suferă niște maniaci pe care nu-i duce mintea decât tot la suspendare.

Ca în timpul maoismului celui mai brutal, maoiștii români contemporani au descoperit, în sfârșit, după 20 de ani, „Banda celor 4”. Bravos! La zid cu ei!

În definirea critică a acestora, jurnalozincarii (și după ei, floarea cea bădistă a națiunii) găsesc fel de fel de diferențe specifice, dar, curios lucru, niciodată vreun gen proxim. Et pour cause! Contrapunerea oricăruia dintre ei omologilor lor din alte partide ar fi dezastruoasă atât pentru acele alte partide, cât și pentru neosteniții criticoși din presă sau de pe forumuri.

Luați cepex-urile PSD sau PNL și căutați. E s-o iei la goană când vezi cine sunt Udrele lor, Bercenii, Videnii sau Blagii lor.

La P.S.D. primii cinci pe listă, după Victor Ponta, sunt: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Ecaterina Andronescu și Dan Nica.

La P.N.L. primii cinci (din CINCSPREZECE! vicepreședinți), după Crin Antonescu, sunt: Radu Câmpeanu, Aristotel Căncescu, Daniel Chițoiu, Victor Paul Dobre și Relu Fenechiu.

Dacă pe cei de la P.S.D. îi știe toată lumea ca pe niște cai breji, pe cei de la P.N.L. îi (mai) știu doar vecinii. Despre competență, ce să mai vorbim.

Reduceți guvernul la 10 portofolii și încercați să-l mobilați (termenul nu e deloc întâmplător) cu pesediști sau cu peneliști. Veți ajunge tot la Iohannis prim ministru și la un cabinet de tehnocrați.

Că în loc de Macovei, de Preda sau de Voinescu unii îi au pe Olguța Vasilescu și pe Vanghelie, iar ceilalți pe Norica Nicolau și pe Mircea Diaconu e deja o fatalitate.

Cel mai amuzant este, însă, că, cele două partide de opoziție depun moțiuni de cenzură peste moțiuni de cenzură bătând mătănii să nu treacă, căci niciunul dintre ele nu dorește să guverneze în plină criză. Ponta a declarat deschis că P.S.D. nu este încă pregătit pentru a prelua puterea, iar Antonescu se tot invită singur la o imposibilă guvernare monocoloră cu susținere de 18% în parlament. Adică texte!

Iar Cristian Tudor Popescu, piaza noastră rea, își face firmă de pompe funebre. Cu care să umfle roatele babei cu pretenții de tramvai.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

De ce este Crin Antonescu un prost…

*

Crin Antonescu

este un prost pentru că:

*

*

*

1. Este un SUPER CONSECVENT, aşa cum admirativ l-au catalogat toţi apropiaţii, inclusiv fanul şi votantul său declarat CTP.
Un cunoscut adagiu care aparţine, culmea, lui Vintilă Brătinau, spune, însă, pe bună dreptate, că NUMAI BOU-I CONSECVENT!

Înţelegem, implicit, de ce şi CTP este pe aceeaşi lungime de undă cu consecvenţa dusă la absurd.

2. Pretinde şi susţine că Traian Băsescu nu ar fi un politician de dreapta, ci unul populist.
Definiţia comună a populismului indică „o atitudine favorabilă satisfacerii dorințelor poporului, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia.” (DEX)

Ori, numai un prost poate spune aşa ceva despre un politician care îşi asumă cele mai dure şi mai nepopulare măsuri anticriză şi de reformare a statului chiar în timpul propriei campanii electorale. Băsescu face, deci, exact inversul a ceea ce ar face un populist. Dar, în schimb, Antonescu nu vede că partenerul său politic, Geoană, este întruchiparea populismului şi a demogogiei.

3. Nu explică niciodată şi nimănui mecanismul politic sau juridic prin care ar putea controla sau garanta, în vreun fel, aplicarea „condiţiilor” pe care se laudă, toată ziua bună ziua, că le-ar pune PSD-ului şi lui Geoană, indiferent de promisiunile acestora. Cine şi cum îi garantează naivului Antonescu că Geoană va avea voie de la greii partidului – şi de la soacră-sa, cea nedată afară din casa RAPPS-ului – să-l desemneze pe Iohannis premier?

Este clar, pentru orice alt prost mai mic, că, odată ajuns la Cotroceni, PSD-ul îşi va pune un premier propriu (neputând să rişte vreo năzbâtie morală a unui neamţ),  iar PNL-ului i se va arata, cu ridicări din umeri, curul. Iar Geoană, diplomat, îi va replica pururi nedumeritului şi absentului Crin: „Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois…”

PNL-ului îi va mai rămâne doar fie să moară repede, demn şi consecvent, în opozitie, cu revoluţie în teritoriu, fie să accepte, umil şi jalnic,  o sinecură guvernamentală măruntă, uitându-l pe Iohannis în debaraua politicii, făcând ciocul mic şi… aplecându-se benevol după săpun.

Mai ştie cineva altă variantă mai avantajoasă pentru PSD?

4. Nu înţelege un alt fapt simplu şi evident: deşi a clamat şi a urlat pe toate drumurile şi la toate televiziunile, în întreaga ţară şi de-a lungul întregii lui campanii electorale, solo, în cor sau în canon cu tot felul de tipi moralmente bizari, ca Mircea Toma sau Cristian Pârvulescu, că referendumul lui Băsescu este anticonstituţional, ilegal, imoral, nul, zero, rău, fentos, inutil, dictatorial, abuziv, etc… 94%(!) dintre cei care s-au prezentat la vot NU l-au luat în seamă pe Antonescu, NU i-au luat în serios isteriile, NU au boicotat referendumul (ca Iliescu), ba chiar 78% (pentru unicameral), respectiv 89% (pentru concedierea a 171 de parlamentari) AU FOST DE ACORD CU BĂSESCU, NU cu Antonescu, al cărui sfat l-au IG-NO-RAT!

5. Este incapabil să citească şi să înţeleagă rezultatele statistice privind propriul său electorat, pe de o parte, şi cele ale lui Traian Băsescu şi Mircea Geoană, pe de altă parte. Antonescu nu pricepe că electoratul liberal este foarte apropiat, structural, de cel care îl susţine pe Băsescu şi nu are nimic de-a face cu segmentele sociale majoritar marginale: cele cu studii primare, cu vârsta de peste 50 de ani, sau din zone geografice defavorizate, aşa cum sunt cele care l-au votat pe Geoană.

A-i pune pe tinerii intelectuali dinamici şi cu vederi liberale din mediul urban să voteze ca nişte pesedişti pensionari şi semi analfabeţi mi se pare o gravă insultă la adresa primilor.

Întrebarea realmente importantă este, însă, câţi dintre cei care l-au votat pe Crin Antonescu sunt mai proşti, la fel de proşti, mai puţin proşti sau chiar muuuult mai inteligenţi decât Antonescu?

Răspunsul pe care îl dau eu acestei întrebări este încurajator pentru România atât prin prisma rezultatului referendumului, cât şi prin prisma ponderii mari a electoratului liberal urban, cu studii medii şi superioare.

_____________________________________________
P.S. – Aud că numiţii Mircea Toma şi Cristian Pârvulescu – altfel vajnici actvişti ai democraţiei originale – se încăpăţânează să conteste, nu ştiu unde, referendumul. Sunt şi ei, iată, nişte SUPER CONSECVENŢI! Adică tot nişte… (vezi mai sus)

Este, evident, o acţiune la fel de prostească şi de inutilă, dar şi fudulă şi ticăloasă. Dupa chipul şi asemănarea lui Antonescu.

Poporul român s-a exprimat, iar exprimarea sa este consemnată în Monitorul Oficial al României. Definitiv!

Mircea Toma, Cristian Pârvulescu şi cei care îi susţin constituie opoziţia la poporul român.

P.P.S. – Sunt în măsură să vă informez că – pentru a întări regula printr-o excepţie – există în România şi BOI INCONSECVENŢI.

Unul dintre inconsecvenţii de acest tip este o cunoscută arătare televizoristică de sex masculin care l-a adus în emisiunea sa pe Corneliu Vadim Tudor, în ciuda faptului că postul de televizune care îl utilizează impusese urmatoarea regulă: „Fără sincroane, fără invitaţii în emisiune, fără transmisii live. Printre alţii, pe listă se regasesc Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor, Aurelian Pavelescu, Marius Marinescu sau Lavinia Şandru” (conform Catalin Tolontan pe blogul sau, citând o parte din mailul trimis de Sergiu Toader).

Ba mai mult, când Vadim Tudor a făcut „un spirit de glumă” de-o mitocănie cumplită spunând că Melania Medeleanu prezintă ştirile cu picioarele în sus (sic!), „moderatorul” s-a hlizit ca un adolescent cu apucături solitare, fără a-l pune la punct pe nervosul său invitat.

_____________________________________________________________

ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET

ŞI EL TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ŞI CONSIDERAT CA ATARE

_____________________________________________________________

***

© Alexandru Dan Mitache

Manelism jurnalistic – Lelia Munteanu, „(Udrea)²”

*

În ziarul lui CTP („Gândul”) a apărut un articol satiric-denigrator, care este un model de manelism jurnalistic.

Atenţie! I-a plăcut şi lui Prelipceanu, pentru maxima bună-credinţă a autoarei.

*

Subiectul articolului-manea este doamna…

*

Autoarea articolului-manea este doamna (sau domnul?)…

*

Mai contează articolul?

*

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Ba p’a mă-tii!

Astăzi, în cadrul emisiunii de ştiri de la ora 18:00 de la „Realitatea TV”, acest iresponsabil căruia Dumnezeu încă nu i-a luat decât minţile, dar nu şi dreptul la semnătură, uscându-i şi mâna şi limba (probabil de scârbă), pe nume Popescu, a avut din nou – căci a mai făcut-o şi cu alte ocazii şi în alte forme – mârlănia să azvârle cu insulte colective.

De data aceasta i-a insultat iar pe cei care au încredere în preşedintele Băsescu numindu-i „aurolaci oligofreni”. O piţipoancă de la „Realitatea TV”, pe care lumea o strigă Adriana Nedelea (că de chemat n-o cheamă nimeni, decât, să sperăm, CNA-ul la ordine), sorbea mută de admiraţie invectivele lui Popescu, râzând ca proasta-n chestia aia din borcan…

Cine îi permite unui debil mintal cu minţile rătăcite să jignească pe un post de televiziune cel puţin 3 milioane de români? Să insulte părinţii altora?

Aurolac e tac’tu şi oligofrenă e mă-ta, boule, că altfel nu ieşeai tu aşa defect!

Domnilor din Clubul Român de Presă, domnule Mircea Toma de la Agenţia de Monitorizare a Presei, domnule Răsvan Popescu de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, pe dementul ăsta primejdios, căruia îi curge lichidul de frână din cap şi iese tot mai des ba pe arătura ba în decor, nu vreţi să vi-l păstraţi în formol la muzeul Institutului Medico-Legal alături de penisul lui Terente? Că şi aşa seamănă leit. Nu cu bietul Terente.

*** Atât textul cît şi ilustraţiile de mai sus constituie un pamflet ce trebuie citit, interpretat şi considerat ca atare! ***

Elena Udrea, ea înşivă*…

Aş fi vrut să intitulez articolul „ELENA UDREA FAŢĂ CU REACŢIUNEA”, dar mi-am amintit aserţiunea „Madame Bovary c’est moi”.  L-am preferat pe Flaubert lui Caragiale.

Deci… Elena Udrea! Un subiect sau o temă pe care o văd, a posteriori, încadrabilă în mai multe dintre categoriile acestui blog: „Creionul chimic”, „Gică Contra”, „Atitudini” şi „Întrebări deschise”…

Opiniile pesediştilor şi liberalilor despre ea nu se califică pentru o discuţie cât de cât serioasă. Şi unii şi alţii sunt ori complexaţi, ori vindicativi, ori în general şi una şi alta. De asemenea, părerile publicului de matracuce bovarice (că tot venise vorba) aflate la menopauză, sau de tatai frustraţi, bolnavi de „sindromul anti-Udrea„, care o detestă motivat, nu mă interesează.

Nici crizele erotico-economice ale unor maniaci vulgari şi misogini, de tipul C.T. Popescu, Dinescu sau Nistorescu, nu pot fi luate în discuţie, aceştia fiind incurabili şi motivaţi doar patologic şi financiar.

Dar constat că şi oameni cu un presupus scaun la cap, pe cât posibil neutri sau chiar susţinători ai preşedintelui Băsescu, se lasă bântuiţi de obsesia Udrea. Persoane, personaje şi, din păcate, chiar personalităţi din societatea civilă cu ştaif se lasă duse de această „convenienţă” inedită şi absurdă: distanţarea de Elena Udrea. Ultima pe care am „prins-o” este poeta Angela Marinescu.

Desigur, când eşti om de cultură, sau jurnalist din categoria „quality”, dă prost să te contrapui intelectualismului alinamungiupippidic. Nu te poţi pune rău cu dumnezeirea academică în chiloţi tetra şi ciorapi mercerizaţi dându-te cu necurata care se îmbracă de la Prada.

Noţiunea „Elena Udrea” – că a ajuns o noţiune, o sintagmă –  este mereu întâmpinată în cercurile înalte cu „văleu ma chère” sau „olio dear„. De ce? Nu cred că ştie nimeni. Cum ziceam şi despre raportarea la Traian Băsescu în articolul «„Şozul” de a fi anti-Băsescu», probail că acelaşi curent „şoz” funcţionează şi în cazul Elenei Udrea.

Hai să fim lucizi şi în fond respectuoşi cu noi înşine.

Cine şi mai ales CE este, de fapt, Elena Udrea, dincolo de personajul folcloric şi imaginar (creat de aspectul ei plăcut, de o incontestabilă inteligenţă, de un talent şi un curaj politic şi de o certa charismă) maculat scatologic prin trecerea din gură-n gură de la grobienii Ciutacu şi Badea, prin obscenul grotesc Dinescu până la toţi cei care cred că demnitatea proprei lor autobiografii necesită o trecere pe trotuarul celălalt când vine vorba despre ea?

Există bigoţi ai lui „crede şi nu cerceta” care trăiesc cu convingerea fermă că Elena Udrea s-a născut la Pleşcoi, că firma „Dalli” îi aparţine ei sau soţului ei, Dorin Cocoş, că a achiziţionat perdele în valoare de 75.000 €, că toată activitatea ei s-a rezumat la tricotat, dat cu mopul, călărit, plimbat cu bicicleta şi scris pe zidurile pariziene „Romania land of choice”, doar pentru că aşa a apărut în gazetele lui Patriciu, Sorin Roşca Stănescu, Vântu, sau Voiculescu sau aşa s-a văzut la televizor. Deşi alegaţiile şi calomniile au fost dovedite ca mincinoase, deşi turismul s-a mişcat bine, deşi, în ciuda crizei şi a infrastructurii, TUI a revenit în România.

De unde provine această voluptate a calomniei, a asocierilor porcoase şi a dispreţului extrem faţă de o persoană?

Şi atunci chiar întreb:

• De ce se crede, fără niciun temei serios şi concret, că Elena Udrea ar fi imorală, când ziarele au publicat fotografii sau secvenţe video şi au arătat-o pe sfânta Adriana Săftoiu vinovată de adulter, pe Ana Birchall în ipostaze… (de)favora(bi)le, sau pe Paul Păcuraru făcând cybersex de unul singur.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai proastă, dacă a făcut acum nu ştiu câţi ani, când nu ocupa nicio funcţie importantă, o gafă privind Norvegia, decât Adrian Severin (cel cu H2O-ul), decât viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu (care habar n-are cât este dobânda de politică monetară), decât ministrul Adomniţei (pe care l-au învăţat copiii câte stele sunt pe drapelul Europei), sau decât mulţi, mulţi alţii?

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai abuzivă decât tot guvernul Tăriceanu, care a prăpădit pe nimic 3,5 milarde de Euro la sfârşitul lui 2008? Sau decât Rodica Stănoiu, care şi-a aranjat vânzarea unei  coşmelii din Filiaşi, în valoare reală  de 2.500 $, către SNP Petrom (companie de stat pe atunci!) cu 100.000 $? Sau decât atâţia alţii despre ale căror abuzuri, acte de corupţie sau matrapazlâcuri ziarele au tot scris de 20 de  ani încoace?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai putin onorabilă decât aceeaşi Stănoiu, sau decât Voiculescu, Roşca Stănescu, Ghişe şi ceilalţi turnători la Securitate? Sau decât Vadim Tudor ori Adrian Păunescu? Sau decât alte persoanje feminine sinistre de teapa Aurei Vasile?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai puţin cinstită decât Hildegard Puwak, Mircea Beuran, Şerban Mihăilescu, Ovidiu Muşetescu, Sorin Pantiş, Ioan Avram Mureşan?

• De ce se crede că activitatea ministerială a Elenei Udrea ar fi mai „oneroasă” decât cea a lui Orban, Mitrea, Nicolăescu, Remeş, Dan Ioan Popescu, etc.? De ce ar fi ea o membră a unei camarile şi n-or fi toţi clienţii politici ai PSD şi PNL? De ce ar fi ea o jefuitoare de bani publici şi n-ar fi cei care au privatizat ca în codru, la comision, tot ce s-a putut, cei care au returnat ilegal TVA în valoare de miliarde sau cei care au cedat subsolul Mării Negre? Cazuri în care, democratica şi transparenta coaliţie majoritară din parlament nu a găsit de cuviinţă să ceară, prin intermediul unor justiţiare comisii (şi încă cu celeritate) nicio începere a vreunei cercetări penale.

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai cu tupeu decât Adrian Năstase, primul care a introdus golănia în discursul politic invitând, de la tribuna parlamentului, să i se numere coaiele. Pe care a dovedit că nici nu le are, ascunzându-se, de ani buni, pe sub scaunele parlamentului şi în fustele mătuşii Tamara de justiţia care îl caută.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai incompetentă decât miniştrii Chiuariu, Adomniţei, David, Nicolăescu sau Cioroianu, ca să nu-i pomenim decât pe unii mai recenţi. Sau mai incapabilă decât Crin Antonescu care n-a realizat absolut nimic într-o intreagă carieră de politician şi de parlamentar, care n-a votat nici măcar o singură dată în sesiunea parlamentară de toamnă a anului 2007 şi care este cunoscut ca un chiulangiu notoriu de la serviciul în care l-au trimis credulii care l-au votat.
  

• Şi a propos, de ce se crede că Elena Udrea nu este un bun ministru al turismului? Au făcut mai multe şi au fost oare mai buni şi mai competenţi: Mihai Lupoi (guvernul Roman), Dan Matei Agathon (guvernele Văcăroiu şi Năstase), Akos Birtalan (guvernul Ciorbea), Sorin Frunzăverde (guvernul Vasile), Ovidiu Silaghi (guvernul Tăriceanu)??? Îşi mai aminteşte cineva de ei? N-au consumat şi ei bugete? Proiectul ţeapă al cuplului Agathon-Năstase „Dracula Park” n-a existat? Palmierii din Mamaia morţi de mici n-au existat? Ce amnezii subite handicapează astăzi onorabilele creiere din societatea civilă şi din mass media de salon?

Doamnelor şi domnilor intelectuali civili, civici, cinici, cum oţi mai fi, sunteţi nişte ipocriţi!

De ce vedeţi, abia acum, şi numai în Elena Udrea, toate defectele şi toate metehnele celor enumeraţi mai sus de care nu v-aţi indignat decât prea puţin?

Cu ce, prin ce şi de ce este Elena Udrea mai rea sau mai puţin bună decât oricare dintre noi sau dintre voi?

N-aveţi şi domniile voastre scăpari şi bâlbe, interese şi veleităţi, ambiţii şi putere, cadavre prin dulap?

Vă rog puneţi mâna şi citiţi Ioan 8,7.

Obiecţia că ea, spre deosebire de dumneavoastră, este demnitar, nu ţine. La fel aţi gândit şi v-aţi comportat şi când nu era ministru.

N-am onoarea!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

___________________________

* O fi oare necesar să mai precizez că acest dezacord al pronumelui de întărire are un schepsis?

Lui Cristian Tudor Popescu îi put picioarele

Lui Cristian Tudor Popescu îi put picioarele.

Dacă admitem adagiul conform căruia peştele de la cap se împute, este clar că în cazul lui C.T. Popescu putoarea i-a ajuns în başcheţi.

Emite miesme  în direct la televizor. Astăzi i le adulmeca, cu stomacul probabil întors pe dos, Melania Medeleanu la „Realitatea TV”. Emil Hurezeanu, aflat şi el la faţa locului, are cu siguranţă o congestie nazală cronică, din moment ce-i suportă proximitatea în mod regulat.

Relaţiile lui C.T. Popescu cu lumea şi viaţa se desfăşoară, aşadar, în registrul olfactivului. El pute lumii, îşi pute sieşi, dar şi lumea îi pute lui.

Ca de fiecare dată când îşi descalţă creierul, din gura sa ies exalaţii fie inepte, fie ticăloase. Astăzi C.T. Popescu (cînd scriu „C.T. Popescu” mereu îmi vine să completez, interogativ, „C.T. Popescu pe tine?”) se ocupa, printre altele, de alianţele politice în actuala structură parlamentară. Desigur, n-a pierdut prilejul de a fi – încă o dată –  şi absurd şi ridicol şi nemernic.

Alianţa de guvernare creată de Traian Băsescu imediat după alegerile parlamentare de anul trecut, cea dintre PD-L şi PSD, întrunind o majoritate parlamentară de 70% i se părea lui C.T. Popescu o „mezalianţă monstruoasă” şi „contra naturii”. Deci îi puţea.

O eventuală alianţă PD-L + UDMR + minorităţi, după 6 decembrie, în cazul unei victorii a actualului preşedinte,  i se pare o „majoritate fragilă”. Deci i-ar puţi.

În schimb, minoritatea PNL care a guvernat dezastruos  România timp de doi ani era OK. Deci nu-i puţea.

De asemenea, o alianţă PSD + PNL + UDMR + minorităţi i se pare lui Popescu o „alianţă strong„. Deci nu i-ar puţi.

Dacă dreapta populară comitea un sacrilegiu alăturând-şi socialiştii într-o perioadă de criză economică, iată că dreapta liberală, tocmai pentru că e liberală, e liberă să frece bombeurile socialismului iliesco-vanghelian, fără să-l oripileze pe Popescu. Mersul piticului pe care îl practică PNL-ul lui Patriciu alături de PSD-ul lui Iliescu nu i se mai pare lui C.T. Popescu nici o incongruenţă ideologic-doctrinară, nici o aberaţie programatică, ci un demn act de voinţă politică, o grandioasă erecţie, exhibată public prin scoaterea din prohab a lui Iohannis. Deşi erecţia s-a muiat şi finalizarea n-a mai avut loc, C.T. Popescu aşteaptă şi acum naşterea, măcar în eprubetă, a unui copil în formă de guvern.

Dintr-o labă tristă nu se naşte nimic, domnule C.T. Popescu.

Doar durerea aceea din poignet care va supără cand vă mânuiţi condeiul.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Băsescu, poetul şi cocoşeii

Preşedintele Traian Băsescu a recitat de curând, într-o emisiune de divertisment la televiziune, o poezie scrisă de el însuşi cand era în practică pe Bricul Mircea, în anul II al Institutului de Marină.

«Deasupră-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos.

Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră,
Întors din nou la ţărmul tău iubit,
Ai alergat grăbit spre casă,
Să vezi iar chipul mamei fericit.

Casa era pustie şi cernită
Şi ai plecat încet, spre cimitir,
Ca să aşezi în ţărâna încă proapsăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut,
La capul mamei ce murise tristă,
Cu gândul la copilul ce-a crescut.»

Ultimele două strofe au fost recitate la sfârşitul emisiunii, aşa cum se vede în clipul video de mai jos.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Florina Rogalsky, o obscură „doamnă de română”, gen absolventă de Choisy-Mangâru, chemată într-o emisiune n-am înţeles dacă pe post de Maiorescu sau de Ibrăileanu, în totală necunoştinţă de cauză, cu un aer suficient şi un aspect de fată bătrână şi dezabuzată din gama şoz, caracteriza stilul poeziei drept infantil şi îl considera îngrijorător la un adult, fără a şti că poezia fusese scrisă de un tânăr de 20-21 de ani.

Recitând această ultima strofă a poeziei, lui Traian Băsescu i s-a pus un nod în gât şi glasul i s-a sugrumat.

Imediat, nişte indivizi cu instincte în loc de gânduri, a căror vigilenţă n-a pierdut momentul, s-au grăbit să facă mişto sau să blameze .

Iată câţiva dintre ei:

• DRAGOŞ VASILE („Academia Caţavencu”):

«Faptul că ale tinereţii valuri s-au spart iremediabil de faleza Cazinoului din Constanţa i-a smuls preşedintelui cîteva lacrimi îndelung aplaudate, la cercul literar Divertis. Emoţionant moment, electoral prin excelenţă. Desigur, nu singurul.Plînsul lui Traian Băsescu e ca poezia lui Adrian Păunescu. Curge firesc, ca o respiraţie, şi are o impecabilă structură ritmică. Despre rime, ce să mai vorbim: rimează cu orice încarnare bipedă a sentimentalismului românesc, iar încărcătura sa melodramatică forţează limitele unui cargobot.»

• CRISTIAN TUDOR POPESCU („Gândul”):

«”Fără poezie, mă băiatule, viaţa e pustie!” Vi-l mai amintiţi pe Ştefan Mihăilescu-Brăila în „Secretul lui Bacchus”, milionarul falsificator de vinuri, lăcrimând beat mangă, cuprins de tânguieli poetice? Îl credeam efigia perfectă a momentelor „de suflet” care îi traversează pe urangutanii lirici. Aceştia, altfel nişte brute perfecte, simt nevoia din când în când, mai ales în campanie electorală, să întoarcă spre public o „faţă umană”. Spre public, căci niciodată aceste momente nu se consumă în solitudine. Animalul de circ are nevoie de public.»

• VIOREL GAIŢĂ („Cotidianul”):

Băsescu: „Ce zici de asta: «Trece lebede pe cer. Toate până mâine pier»“. Elena: „Nu merge. Parc-ar fi scrisă de Vanghelie”. Băsescu: „Auzi, ia cheamă-l tu pe Avramescu. Poate are el vreo idee, că nu degeaba l-am făcut consilier”. Uşa se deschide brusc mai înainte ca Elena să pună mâna pe telefon: „M-aţi chemat, şefu’?” Băsescu (uşor uimit): „Să mai zică ăştia de la SRI că nu există telepatie. Te-am chemat pentru că am nevoie de câteva versuri cu care să impresionez publicul până la lacrimi în emisiunea Divertisului. Ceva de suflet”.

Last, but not least…

• MIRCEA BADEA (Antena 3), pe care mi-e jenă să-l mai citez. Îl găsiţi integral, în muşchi, oase, sutien şi chiloţi tanga, lipit cu „Corega” în „Gura presei”.

Acestor exegeţi cu siguranţă le place mai mult delicatul poem în proză dedicat de Sorin Oprescu… „cocoşelului”.

În pielea căruia, probabil, se regăsesc.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009