Domnul Victor Rebengiuc se întoarce la Bască

Sâmbătă, 28 august 2010

Domnul Victor Rebengiuc, un incontestabil mare talent al teatrului și cinematografiei românești, devenit, însă, la senectute un fel de vuvuzelă de bloc care își dă cu părerea și care iese să strige la copii, începe să semene din ce în ce mai mult cu personajul „Bască”, din „Mormântul călărețului avar”, de D.R. Popescu, pe care-l interpreta magistral pe scena Naționalului prin ’80.

Întrebat, neîntrebat, concernat, neconcernat de vreo treabă, domnul Rebengiuc iese în balcon și vociferează. Ba, pentru ca bătălia de joc la care se autosupune să fie maximă, ziarele îi mai și popularizează băgările în seamă, pentru ca de bietul bătrân să râdă cu compasiune toată țara, nu numai țățimea din cartier. Maniera aceasta este mai veche, „Realitatea” i-a mai exploatat vanitatea, ridiculizându-l când cu „Noi vrem respect”,  de parcă făcea reclamă la Coprol.

Acesta este Victor Rebengiuc*

De fapt, televiziunile exhibă penibilul bătrâneților multor foste vedete doar de dragul unui rating de tip gerontofil. Dacă vedem varicele lui Liz Taylor, de ce n-am vedea și sclerozele lui Lucian, Piersic sau Beligan.

„Ziarul Financiar” îl face, deci, de cacao pe domnul Rebengiuc publicându-i una dintre opiniile care îl caracterizează în ultima vreme, de când a ajuns, ca și alți colegi de-ai domniei sale, senili de-a binelea, un fel de Mircea Badea cultural-obștesc.

«La rândul său, actorul Victor Rebengiuc a spus că nu cunoaşte exact noul sistem de impozitare a drepturilor de autor, însă nu se aşteaptă la o măsură bună. „O măsură bună nu are cum să fie. De când este, guvernul ăsta a luat numai măsuri proaste. Nu mă aştept la ceva bun”.» – „Ziarul Financiar

Adică, precum spuneam, habar n-are despre ce e vorba, dar dacă e s-apară în papuci cu părerea în punga de-un leu, cu care i-ar sta mai bine la vreo coadă, domnul Rebengiuc nu ezită. Și-o scoate și și-o dă.

Trucul e gata. Ziarul ia opinia actorului, moale cum e ea la vârsta asta, o cizelează nițel să pară că e tare și-o pune pe pagină, pe net sau o dă la televizor sub câte-un titlu „incendiar”, dar bine ticluit:

«Artiştii refuză să stea la cozi pentru drepturile de autor. Vedeţi aici ce părere au Victor Rebengiuc şi Alexandru Arşinel»

Ce înțelege prostimea care citește asemenea ziare sau care cască gura la televizor?

Că domnul Victor Rebengiuc instigă la grevă fiscală, că domnia sa nu este dispus să stea la coadă pentru a-și plăti taxele, umilit în vedetismul lui semicentenar de către un guvern abuziv, nemilos și nerecunoscător. Că eroul domn Rebengiuc iese cu pieptul dezvelit și cu capul gol în fața terorii de partid și de stat.

De fapt, realitatea este că domnul Victor Rebengiuc, transformat în muțunacul civismului de trust, vorbește ca aia-n târg pentru că, așa cum recunoaște, habar n-are că…

«Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 791/2010 persoanele care au calitatea de pensionari ai sistemului public de pensii si realizeaza venituri de natura profesionala pe baza de contract de drepturi de autor nu datoreaza contributiile individuale de asigurari sociale, asigurari sociale de sanatate si asigurari de somaj incepand cu 1 iulie 2010.»

Ticăloșia este cu atât mai mare cu cât eventuali puitori de bot la asemenea instigări nu-și dau seama că vor plăti penalizări de-or să se spetească crezând, naivi, că domnul Rebengiuc, multiplu pensionar, autor, colaborator și protagonist le va fi solidar.

Iată ce scria D.R. Popescu pe www.pro-saeculum.ro:

«Victor Rebengiuc, în Bascã („Mormântul cãlãrețului avar”) era memorabil: un amestec de poltronerie și humor, un gângav la minte, de la naturã, dar devenit lucid al dracului fațã de propriile sale interese, pe creștet cu o bascã – fes! – mereu în schimbare, ca vântu-n zbor!»

Să ne trăiești, nene Rebengiuce!

_________________________

* N.B. – Fotografia prezentată în text este un model de dezinformare, de tipul celor practicate de mass media cu care domnul Rebengiuc colaborează. În fapt, reprezintă doar o secvență din filmul „Medalia de onoare” a lui Cătălin Netzer și nu o scenă reală.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Țara autorilor de autori

Miercuri, 25 august 2010

Avem, în România, 500.000 de autori cu acte în regulă!

Azi, la „Realitatea TV”, am văzut autorii și autoarele neamului. Autorii de gogoși, de streșini și burlane și autoarele de mileuri și macramé-uri, de coroane de flori și de masaje erotice…

Autorii și autoarele de narațiuni ficționale, de isterii colective și de agramatisme se aflau în studiou, sau creanga pe …trotuare (aici văd mereu alte și alte tinere speranțe aflate în probe), de unde creează transmisii de știri false și alarmiste.

La trusturile de presă, chiar și un gunoier ar fi fericitul poseor al unui contract pe drepturi autor, fiind, nu-i așa, autorul-creator al unor… artistice arabescuri, trasate cu măiestrie pe caldarâm, cu târnul.

Prilej să existe, că idei de evaziune fiscală se găsesc cu duiumul.

Asta, ca să știe lumea de ce se agită așa de intens mass-media la subiectul taxării„drepturilor de autor” și de ce în ditamai „Evenimentul Zilei” se publică un articol care conține un calcul greșit grosolan și o concluzie mincinoasă, anume că bietul „autor” ar rămâne cu doar 56,11% din venitul brut din contract, când de fapt procentul corect este de 72,91%. Deh, mici inadvertențe de impresionat bizonul.

Chestia e că, pentru a evita plata unor taxe, jmekerimea, de prin televiziuni mai ales, prestează ceea ce se vede în fiecare zi sub acoperirea de… „creație”. Adică alde Crețuleasca sau Domnugâdea „creează”, ba chiar și cititoarele de prompter „creează”, fiind „autori”. Bineînțeles că dacă ajung prin spitale, vor să fie tratați cum se cade, iar la bătrânețe, când vor lua o pensie de 3 lei, se vor lamenta așa cum se lamentează azi tot felul de babe sau de vedete de-acum 40 de ani, care n-au fost încadrate niciunde, n-au pus niciun ban de-o parte din onorariile și pleștile grase câștigate odinioară și care acum mor de foame.

P.S. – Vă dați seama, dacă ăștia fiind în opoziție mint așa, cum o vor face odată ajunși la guvernare, prin octombrie…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010