„Nicușor Dan”-ii din PDL

Din păcate, din ambiția meschină de a se menține cât de cât în atenția publică, măcar până la europarlamentare, „reformiștii” din PDL recurg la tot felul de artificii absurde și ridicole. Poate și mai rău…

Azi au venit cu propunerea – plagiată după Elena Udrea – ca la Convenția PDL din 23 martie să participe… 10.000 de delegați. Evident, ei tot nu ar strânge mai mult de vreo 7 voturi, dar se află-n treabă pentru a fi dați la televizor. Fudulia, exprimată langa la adresa PDL, de tipul „ori numai noi, ori la gunoi” este demnă de capul lui Crin Antonescu. Obtuzitatea, aroganța și încrâncenarea cu care acești „reformiști” nu se văd decât pe ei și refuză orice formă de alianță, sau măcar de colegialitate cu aripa într-adevăr reformistă și de dreapta din PDL, demonstrează autism și fanatism politic.

La următoarea Convenție vor cere, probabil, 20.000 de delegați și apoi 40.000. Să nu uităm că la precedenta Convenție, din 2012, au fost vreo 1.225 de delegați. Acum sdunt 5.000… Iar la Convenția Partidului Republican din S.U.A. din 2012 au fost 2.286 de participanți. Iar Cr. Preda vorbește despre Coreea de Nord, când el însuși visează congrese „de masă” pe stadioane.

Măcar Elena Udrea are un interes electoral pragmatic și legitim să ceară un număr mai mare de delegați, dar ăștia ce speră?

Un alt tupeu mi s-a părut și cererea amânării congresului pentru un motiv „căcăristic”, adică pentru trezire tardivă din somn. Nu înțeleg de ce trebuie amânată Convenția PDL (care până azi era extrem de urgentă, nu-i așa?), pentru unii care abia acum s-au trezit că vor să candideze și ei și n-au timp să facă destulă panaramă pe bloguri și la tv.

Nu știm care e intenția reală a „reformiștilor”, dar efectul cert al unei eventuale moțiuni (candidaturi) de ultimă oră a unuia dintre ei este „efectul Nicușor Dan”, adică sabotarea candidaturii Elenei Udrea – fie și numai cu 7 voturi furate – în favoarea lui Vasile Blaga. O stupiditate, sau un plan? Cred că mai degrabă un plan. Un PDL condus în continuare de Vasile Blaga ar putea rămâne un cal de bătaie și un subiect inepuizabil de propagandă pentru „reformiști”, pe când un PDL condus și reformat de Elena Udrea le-ar lua jucăria și i-ar situa pe „reformiști” într-o paranteză soră cu uitarea. Și cu nerealegerea în Parlamentul European.

Toată lumea știa că această Convenție va avea loc pe 23 martie. Blaga și Udrea au putut să-și anunțe candidaturile, „reformiștii” nu. Și e și normal. Blaga și Udrea activează în interiorul partidului, nu numai pe Facebook. Iar Udrea a avut curajul să-și asume riscul.

Cristian Preda a avut, până acum, doar „curajul” de a candida pe listele PDL la europarlamentare și de a candida ca vicepreședinte al unicului candidat la președinția partidului, Vasile Blaga, vara trecută. Mare caracter!

Astăzi, dânsul iar n-a avut curajul să-și anunțe candidatura, deschis, în cadrul CNC, urmând – conform zvonurilor – s-o anunțe pe cale… mediatică, adică tot pentru reclamă.

Cred, din nou, că această cramponare a „reformiștilor” de partidul „mort”, „nord-coreean”, „fesenist” etc. este absolut penibilă și… PARAZITARĂ.

***

© Alexandru Dan Mitache

Elena Udrea – Scurt preview al moțiunii cu care voi candida la Convenția Națională a P.D.L.

«Constat ca, in mass media, au aparut fragmente din motiunea pe care ma pregatesc sa o lansez dupa Consiliul National de Coordonare de la finalul acestei saptamani. Sunt fie fragmente preluate cu trimitere la motiune, fie idei intregi lansate in nume propriu, fara nicio citare.

Si aceasta dupa ce, in urma cu o saptamana am trimis, cu buna-credinta, mai multor colegi de partid varianta preliminara a motiunii, pentru a primi opiniile lor. Pentru ca vad ca place multora, voi enunta inca de pe acum cateva dintre principalele idei ale acesteia, inainte de CNC si inainte de lansare. Fac asta si pentru ca nici nu vreau sa spuna cineva ca mi-am plagiat propria viziune, dupa ce o voi fi lansat-o.

Punctez inca de la inceput faptul ca, in redactarea acestei motiuni, am pornit de la doua premise majore: ca PDL nu mai are un lider asa cum l-a avut pe Traian Basescu si ca PDL trebuie sa recupereze electoratul care l-a votat pe Presedinte in 2000, 2004, 2007 si 2009. De aici, am definit doua concepte: nevoia partidului de a intra in „epoca post-Traian Basescu” si nevoia partidului de a castiga electoratul de 30-40 de ani.

Epoca post-Basescu se traduce prin nevoia PDL de a sta singur pe picioarele sale si de a castiga viitoarele alegeri fara sa mai aiba o locomotiva electorala veritabila. Epoca post-Basescu inseamna un partid puternic prin structuri, prin echipa de conducere, cu o viziune asupra dezvoltarii Romaniei. Descriu un partid capabil sa recastige increderea electoratului si sa genereze un drum inainte pentru intreaga tara

Electoratul de 40 de ani inseamna generatia de romani care la Revolutie erau tineri si s-au maturizat intr-o tara libera. O generatie care in mod natural s-a considerat de centru-dreapta, pentru ca a respins statul-tatuc al lui Ion Iliescu si al PSD si a vrut sa reuseasca prin propriile forte. Aceasta generatie a creat prima economie europeana a Romaniei si prima clasa de mijloc.

Pentru ca nu vreau sa va rapesc posibilitatea de a descoperi ideile din motiune, va invit sa cititi mai jos un scurt preview al viziunii mele pentru PDL si pentru evolutia pe mai departe a Romaniei.

Motiunea are ca punct de plecare o constatare simpla: ca Partidul Democrat Liberal se afla la finalul unui drum si la finalul unui ciclu politic si are nevoie de innoire. A fost un drum inceput de Traian Basescu si care ne-a adus cele mai importante succese electorale. Acum, partidul se afla in fata unui test major: al schimbarii. Romania din 2013 este  mult diferita fata de Romania din 2000 si 2004, iar romanii au cerut PDL sa se schimbe.

In ultimele luni am amanat aceasta schimbare si innoire de care partidul are nevoie. Partidul s-a baricadat in interior si s-a izolat. PDL a pierdut 1 milion de voturi de la locale la parlamentare pentru ca nu am inteles cat de important este sa aratam ca partidul se reincarca cu energie, ca aduce oameni noi si ca propune idei noi.

Romania priveste acum in fata si PDL trebuie sa aiba curajul sa faca acelasi lucru. Romania se schimba economic si social, Romania se schimba din punct de vedere politic si administrativ: urmeaza sa fie adoptata o noua Constitutie si realizata o noua organizare administrativa. Din pacate, partidul nu comunica pe aceste teme majore si, la fel de important, nu isi pune problema schimbarilor pe care trebuie sa le faca pentru a fi competitiv in noua realitate.

Obiectivul candidaturii mele si ceea ce trasez in aceasta motiune este un plan de innoire pentru Partid Democrat Liberal. Imi propun ca impreuna cu o echipa de lideri puternica si energica  sa recastigam statutul de partid cu cel mai multi votanti din Romania, partidul care isi asuma guvernarea si conduce tara.

Intrebarea esentiala la care trebuie sa raspundem este cum ii poate convinge Noul Partid Democrat din nou pe romani, cum poate recastiga voturile celor care au sustinut acest partid? Raspunsul pe care l-am dat in aceasta motiune este: printr-un proiect politic care da viitor Noului PDL si reaseaza acest partid in dialog cu societatea romaneasca, plecand de la nevoile si asteptarile romanilor pentru viitorul lor. PDL are nevoie sa isi deschida un nou drum si sa inceapa o epoca post-Basescu. De noi depinde acum viitorul PDL si noi avem responsabilitatea sa schimbam partidul pentru a raspunde la solicitarile romanilor. Partidul incepe o noua etapa, dupa etapa in care Traian Basescu a fost liderul de forta al partidului, iar pentru acest nou inceput avem nevoie de energie si un suflu nou, de lideri noi la conducerea partidului si de idei noi.

Viitorul PDL depinde de masura in care ii vom convinge pe romani ca am inteles semnalul de innoire pe care ni l-au dat prin votul lor. Viitorul PDL vine din convingerea romanilor ca avem un proiect pentru o noua Romanie. Drumul inainte al Noului PDL depinde de raspunsul la dorinta romanilor de a vedea o noua generatie politica; depinde de raspunsul la solicitarea lor de a trai real intr-o Romanie europeana, ca cetatenii europeni intr-un stat modern, cu o economie puternica care produce oportunitati si bunastare; depinde de raspunsul la solicitarile acestui segment de electorat de 30, 40 de ani care  acum tine Romania pe umeri, care a fost alaturi de noi si care asteapta de la noi un semnal real ca suntem deschisi sa ne asumam alaturi de ei un drum inainte.

In motiune dezvolt o serie de idei si raspunsuri care sunt borne pe acest drum:

Necesitatea de a adopta o politica a pragmatismului, tinand cont si de faptul ca generatia celor de 30, 40 de ani este o generatie pragmatica. Asta inseamna o politica care intelege sa sprijine proiecte nationale necesare pentru Romania si o politica care nu acapareaza  viata publica.

Urgenta de a uni fortele de centru-dreapta sub umbrela Noului Partid Democrat Liberal, de a renunta la experimentele unor aliante gresit calculate. Este si asta o dovada de pragmatism, de care toate partidele de centru-dreapta sper sa dea dovada.

Deschiderea NouluiPDL catre centru, adica spre o conceptie de stat ca furnizor de oportunitati, dar care este atent si la necesitatile sociale. Avem nevoie de un stat care sa incurajeze competitia si performanta, dar in acelasi timp si de un stat care intelege importanta comunitatilor locale, ca agenti de pace sociala si echilibru. Motoarele sociale sunt initiativa individuala si comunitarismul. Din acest punct de vedere, valorile PDL sunt valorile crestin-democrate: demnitatea, solidaritatea si subsidiaritatea.

Intelegerea momentului in care se afla societatea romaneasca care se desparte de Brucan si este la momentul reasezarii. Societatea pare ca nu mai are rabdare cu oamenii politici; este randul oamenilor politici sa tina pasul cu solicitarile si schimbarile pe care le propun romanii.

De aceea, dezvolt un program pentru schimbarea si innoirea PDL. Vreau ca partidul sa iasa din birouri si sa revina din nou in strada, printre oameni. Sa le vorbeasca, sa le asculte problemele si sa gaseasca solutii. E mai important ca niciodata ca PDL sa faca politica printre oameni, nu inchisi in sediul din Modrogan.

Propun o alta o alta structura de conducere: mai simpla, mai flexibila si mai adaptata obiectivului de energizare a partidului.

Mai simpla – inseamna sa nu mai avem suprapuneri de functii, functii care sunt doar cu numele, dar nu au atributii si responsabilitati clare. De aceea, propun eliminarea functiilor de prim-vicepresedinte din structura de conducere, pastrarea secretarului general, un numar de 8 vicepresedinti regionali, 8 vicepresedinti politici si 8 secretari executivi.

Mai flexibila – inseamna ca partidul sa raspunda rapid la presiunile venite din zona puterii sau la semnalele din filiale. Asta inseamna oameni noi in conducere, oameni energici si ambitiosi care vor sa-si construiasca o cariera politica la varf si un viitor pentru partid. Trebuie actualizat modul in care promovam oamenii in partid si implicam baza partidului.  Nu ma refer aici la principii teoretice, ci la un adevar simplu: promovarea oamenilor ambitiosi si priceputi energizeaza partidul.

Tocmai de aceea schimbarea inseamna sa aducem in fata partidului oamenii care vor sa se bata cu puterea. Oameni care sunt ambitiosi, care vor mai mult in politica si care vor sa demonstreze ca pot sa faca diferenta. Oameni care vor sa se bata pentru ca vor sa isi construiasca un viitor in politica, pentru ca asta e viata lor. O conducere flexibila inseamna si sa ascultam mai des filialele si sa le implicam in procesul de decizie. Daca trebuie sa organizam saptamanal Colegiul Director, atunci il vom organiza saptamanal. Trebuie schimbata structura greoaie de acum, in care toata lumea pare reprezentata, dar majoritatea filialelor nu au un cuvant de spus in decizii presante si importante.

Mai adaptata obiectivului de energizare a partidului – inseamna sa avem functii in partid care sa inlesneasca comunicare centru-filiale. De aceea, propun sa avem 8 vicepresedinti regionali. Acestia vor urmari adaptarea partidului la noile realitati politico-administrative si vor avea un rol decisiv in revitalizarea si dinamizarea relatiei centru-filiale.

Dupa ce vom arata romanilor un PDL schimbat, cu oameni si idei noi, vom avea din nou atentia lor pentru a le propune o viziune pentru o noua Romanie. In ultima parte a motiunii, dezvolt o serie de principii si zone de actiune, de unde partidul poate veni cu idei si politici noi pentru electorat.

Prezint proiectul unei economii nationale puternice. O noua viziune economica are in vedere transformarea statului dintr-o povara, intr-un partener pentru oamenii care imping Romania inainte, prin 1. reducerea fiscalitatii si a birocratiei, 2. irigarea economiei reale cu fonduri europene si 3. reindustrializarea si reagriculturalizarea Romaniei. O astfel de viziune dezvolta elementul economic national si vizeaza reindustrializarea si reagriculturalizarea ca piloni ai dezvoltarii economice si ideea statului arbitru in economie –  statul care se retrage din economie ca jucator si vizeaza impulsionarea crearii unei clasei mijlocii si in mediul rural, respectiv impulsionarea liberei initiative.

In acelasi timp, prezint o noua viziune pentru societatea romaneasca care merge mana in mana cu viziunea economica. Nu poate exista economie puternica fara o perspectiva sociala  care sa puna accent pe 1. comunitarism si pe incurajarea initiativei individuale si care 2. vede un motor social in tineri si femei. Comunitatea locala este mai importanta decat statul; astfel, nu irosim resurse intr-un aparat de stat birocratic si greoi la nivel national, dam banii comunitatilor locale. Ajutorul social comunitar este important – preotul, invatatorul pot mobiliza comunitatea pentru ajutor pentru orice caz vulnerabil social (mama singura, copil, batran sau somer),  mai bine decat o poate face statul.

Romania inchide in 2014 un ciclu politic de 10 ani, inchide o etapa in care Partidul Democrat Liberal a fost motorul politic major al unor transformari care au schimbat tara: de la gestionarea etapei de final de tranzitie spre democratie si spre economia de piata, la integrarea in Uniunea Europeana, trecand apoi tara peste o grava criza economica care a afectat masiv societatea romaneasca, pana la inceputul revenirii si echilibrului economic, pe care tot acest partid a reusit sa-l readuca.

In acesti 10 ani de zile societatea romaneasca s-a schimbat major, iar intrebarea la care vreau sa dam raspuns este: poate Partidul Democrat Liberal sa sustina, poate sa puna in dezbaterea societatii romanesti idei noi care deschid si sustin un nou ciclu politic, pentru urmatorii 10 ani?

Noul PDL are toate resursele pentru a realiza acest obiectiv si motiunea dezvolta un plan in acest sens, un proiect prin care  partidul se reconecteaza cu romanii de pe o baza noua de dialog, pentru ca impreuna cu ei si pornind de la ceea ce romanii asteapta, sa realizeze un proiect pentru o noua Romanie.»

Sursa: Elena Udrea blog

Castrarea

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

A V-a de Pavlov, când se-aprinde becul

Constat cu oarecare tristețe că reapar pe bloguri, dar și pe Facebook, defulări pe care le credeam epuizate, sau măcar gâtuite.

E de mirare cum ditamai Gâdea-ul n-a reușit să dovedească ceea ce mulți feisbuchiști cu marote „știu ei”.

Dacă Mr. Blean își scoate și el chenzina de rating și-și ostoiește frustrările emoționând pe ici pe colo câte-o fană emotivă, chiar nu-i înțeleg pe cei care fac precum câinele lui Pavlov când guru sau alt electrician de serviciu le aprinde becul.

Elena Udrea a scris mereu constant pe blogul ei și hop, taman acum, ieri, i-a băgat lumea de seamă „tupeul” de a-și exprima opiniile. Noroc cu vigilența unora ca Mr. Blean, care pare a sta pe tăpșan cu goarna în gură la ținut de șase pentru când apare Udrea galopând la orizont.

Părerea unor primitivi la cap ar fi ca Elena Udrea să se sihăstrească în Tibet sau, și mai bine, în Groapa Marianelor. Să n-aibe cuvântul nici în privat. Ea e indezirabilă deoarece ar fi… „compromisă”. Că e „compromisă” de alde Crețuleasca, invidioasă pe poșete, sau de echipa de zgomote de la Antena 3 pentru că e periculoasă ghiciți pentru cine, nici nu contează. Ca în cazul marotei maniace cu „succesurile” EBEI, la Udrea se revine cu „parcările”, cu „perdelele”, cu „afișarea bogăției prin vestimentație” sau cu minciuni sfruntate de genul celei deja semnalate de mine de ună zi cu „atenția mai mare acordată pictorialelor decât muncii la minister”.

Invențiile de amanți părăsiți merg însă și mai departe. Sunt preluate „ideile forță” de la A3 cu: „telegondolele”, „pârtiile de schi”, „piscinele” etc. Ce-i ÎN REALITATE cu acestea nu are nicio importanță, devreme ce se vrea doar motivarea unor idiosincrasii semipatologice de natură privată.

Așadar, fenomenală este această absolută lipsă a argumentelor sau dovezilor, altele decât „lasă că se știe”, „e de notorietate”, „da ce, tu nu vezi?” ș.a.m.d.

Dacă am compara, Monica Macovei este infinit mai „compromisă”, de către aceeași fabrică de minciuni mediatică, decât Elena Udrea. Dar e mult mai spectaculoasă, pentru creierele din bască sau pentru damele cu senzorialul ofilit, o bârfă legată de țâțe sau pantofi decât una legată de mandate de arestare în alb eliberate pe vremea lui Ceaușescu.

Eșecul loviturii de stat puse la cale de Antonescu cu complicitatea lui Ponta și a G.I.O. (Grupul Infracțional Organizat) din US„L” a reactivat coloana a 5-a abil ascunsă în sânul dreptei. Așa se explică reînceperea, (ca) la comandă, a strâmbăturilor din nas cărora nu le scapă nimeni și nimic: Udrea, Blaga, PDL-ul, Băsescu, EBA, MRU, Pavelescu, ICCD, Alianța Dreptei, sloganul A.D., programul A.D….

Unei distinse doamne vorba lui Blaga îi provoacă somnolență în timp ce pe Mr. Blean îl face să-și ia casca și târnăcopul de pompier și să sară în sus. Altei distinse doamne nu-i place X pentru că e prea domn și nu „combate”, în timp ce Y e mitocan pentru că „prea combate”.

Vor urma alte și alte critici subtile, malițioase, ticăloase, calomnioase sau doar tâmpite la orice se va întâmpla pe partea opusă US„L”-ului. Veți vedea!

*** ACEST TEXT ESTE O FICȚIUNE ȘI ORICE ASEMĂNARE CU FAPTE SAU PERSOANE REALE ESTE PUR FORTUITĂ ***

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

********************************************************

Vânătoarea de vrăjitoare: Elena Udrea

Editorialul EVZ

Autor: Horia Tabacu

Miercuri, 29 August 2012

*********************************

«Nu înţeleg de ce au început atacuri concertate împotriva Elenei Udrea.

În noaptea de marţi spre miercuri Gâdea & Comp au ţinut-o pe ecran aproape toată emisiunea pentru ca doar, în final,  să facă nişte referiri total neargumentate la adresa ei. În stilul casei s-au pronunţat miliarde furate şi mari fraude care ar acoperi cam întregul cod penal. Tot recent au apărut atacuri chiar din cealaltă parte a politicii dâmboviţene, care, am putea să credem că-i era favorabilă fostului ministru. Unii vor să facă audienţă, alţii vor să atragă atenţia şi să câştige capital electoral.

Elena Udrea este acuzată de toate şi până la urmă nu rămâne nimic valabil. Ea s-a implicat în numeroase proiecte de interes naţional, s-a ambiţionat să munceaască de dimineaţa până seara şi nimeni nu poate contesta faptul că a pus suflet în dezvoltarea turismului.  

Faţă de alţi miniştrii a lăsat ceva în urma ei şi nici nu a încercat să îşi facă reclamă cu asta. Nici o anchetă şi nici o acuzaţie argumentată de organe în drept nu au urmat activităţii ei. Ea nu a fost acuzată precum Adriean Videanu de contracte cu băieţi deştepţi, nici ca Ioan Oltean şi amanta acestuia de fraude la  Restituirea Proprietăţilor.Sau ca Gheorghe Benea care a jefuit Loteria Naţională cu zeci de milioane de euro. Dimpotrivă s-a constatat că ea, sau mai bine zis ministerul pe care l-a condus nu a beneficiat de bani preferenţiali de la buget ci a ştiut să folosească bani europeni, să îi atragă în ţara noastră.

Poate că nu a ştiut să îşi etaleze realizările pentru ca cei care o denigrează să aibe şi imaginea numărului de proiecte pe care a reuşit să le ducă la bun sfârşit şi cele care au rămas în derulare.

Câţi politicieni de astăzi ar fi avut onoarea să se întâlnească cu Prinţul Charles şi să trateze foarte discret acest eveniment? Sau să organizeze un eveniment pugilistic precum cel cu Lucian Bute fără să se laude? Chiar Victor Ponta, care a criticat brandul naţional, nu s-a sfiit să se afişeze cu „frunza” pe piept la Raliul Sibiului.  

Pe de altă parte Elena Udrea şi-a asumat un eşec politic înregistrat în alegerile locale. Şi-a dat demisia din funcţia pe care o ocupa în fruntea PDL Bucureşti şi s-a retras în rândul doi al politicii, devenind o prezenţă discretă. Câţi politicieni şi-au dat demisia în România ? Câţi bărbaţi de stat au dat înapoi lamentabil după ce făcuseră promisiuni că se vor retrage?

Mai mult se poate observa că Elena Udrea îşi sprijină colegii, chiar pe cei care au criticat-o mai mult decât USL în trei luni de guvernare.. În sondaje ea nu stă nici mai bine nici mai prost decât majoritatea colegilor ei de partid. În ochii poporului ea s-a remarcat prin câteva luări de poziţie împotriva unor grave abuzuri. S-a comentat că ar fi vestitorul Preşedintelui, dar faptele au rămas, nimeni nu le contestă nici până astăzi.

Ea s-a mai remarcat sau a stârnit controverse printr-o vestimentaţie modernă şi provocatoare, dar asta s-a întâmplat de când lumea cam în toate ţările din lume.

De ce, atunci, Elena Udrea? Pentru că o urăşte Monica Macovei? Pentru zgomot ieftin, pentru a distrage atenţia de la probleme reale şi pentru a ne face popularitate. Căci de asta „are nevoie” şi ţara din partea unor oameni care, plecând la vânătoare de vrăjitoare, nu au cum să ajungă foarte departe.»

Bărbatul cu ovare

Iată ce scrie, pe blogul propriu, bărbatul cu ovare intitulat Stelian Tănase:

ROMÂNIA D-NEI UDREA

«Universitatea George Washington (am locuit într-o vreme în apropiere) din capitala SUA face o listă cu ţări care prezintă riscuri. Pentru unii poate că asta e o calitate. Nărăviţii de trai bun nu mai vor să locuiască în hoteluri 5 stele.

Sunt ţări, ca România, pe care e o adevărată aventură să le vizitezi. Adică drumuri proaste, locuri sălbatice, nesiguranţă. Hoteluri clasa “a se evita”. Tîrfele, cîrduri- cîrduri pe marginea şoselelor, vă aşteaptă la preţuri OK! E mîncare multă , să sperăm ca scapi fără o toxinfecţie alimentară. E bine să bei apă minerală din sticlă pentru că aia de la robinet are tot felul de mizerii.  Ţară coruptă, unde la aeroport, la vamă, la hotel, în restaurante, în magazine, pe plajă, în autocar, eşti asaltat de indivizi care te caută la portofel. Şi cine nu te fură, are altă tehnică – întinde mîna să îl şpăguieşti. Aici poliţaiul vrea o hîrtie de 100 euro că ţi-a dat bună ziua. Dacă are motiv să te ardă, să îţi ia carnetul de ex, distracţia te costă cam 500. E ţara unde dacă ai ghinon să fii tîlhărit ( să zicem îţi dispar lucrurile din camera de hotel) ai şansa să dai de funcţionari, recepţioneri, paznici, poliţişti, care ridică din umeri. E un tic nervos Carpato – Dunăreano-Pontic. Toată lumea aici suferă de el.  Ce plăceri au unii! Sunt masochişti, desigur. Avantajul este totuşi că odată ajuns acasă, ai ce povesti ! Mă rog, dacă ajungi !

Ţara Elenei Udrea, şefa cu turismul, are cu ce se mîndri. Apărem şi noi într-un clasament mondial în faţă, nu la coadă. Să nu ne mai ruşinăm atît!»

Acest mâncător de căcat, servil și frustrat de orice femeie mai frumoasă sau mai virilă ca el, adică chiar și de Zoe Petre, care are mai multe coaie, se răfuiește în acest mod, tipic celor ca el, cu… Elena Udrea. Minciunile din text le sesizează orice trăitor din România.
La fel și bâlba de Gâgă a „scriitorului” Tănase: «E bine să bei apă minerală din sticlă pentru că aia de la robinet are tot felul de mizerii.» Cu alte cuvinte România e țara în care la robinet curge… apă minerală.

Aș dori, totuși, ca cineva să-mi indice măcar O (UNA, 1) „atracție” națională, dintre cele enumerate de Tănase și puse în spinarea Elenei Udrea, care să nu corespundă și României oricăruia dintre domnii: Tăriceanu, Năstase, Ciorbea sau Văcăroiu.

Voluptatea de wanker a lui Tănase de a plodi asemenea texte mi se pare maladivă.

♦♦♦ ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ȘI EL TREBUIE CONSIDERAT, CITIT ȘI INTERPRETAT CA ATARE! ♦♦♦

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

De ziua Elenei Udrea…

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Manelism jurnalistic – Lelia Munteanu, „(Udrea)²”

*

În ziarul lui CTP („Gândul”) a apărut un articol satiric-denigrator, care este un model de manelism jurnalistic.

Atenţie! I-a plăcut şi lui Prelipceanu, pentru maxima bună-credinţă a autoarei.

*

Subiectul articolului-manea este doamna…

*

Autoarea articolului-manea este doamna (sau domnul?)…

*

Mai contează articolul?

*

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Elena Udrea, ea înşivă*…

Aş fi vrut să intitulez articolul „ELENA UDREA FAŢĂ CU REACŢIUNEA”, dar mi-am amintit aserţiunea „Madame Bovary c’est moi”.  L-am preferat pe Flaubert lui Caragiale.

Deci… Elena Udrea! Un subiect sau o temă pe care o văd, a posteriori, încadrabilă în mai multe dintre categoriile acestui blog: „Creionul chimic”, „Gică Contra”, „Atitudini” şi „Întrebări deschise”…

Opiniile pesediştilor şi liberalilor despre ea nu se califică pentru o discuţie cât de cât serioasă. Şi unii şi alţii sunt ori complexaţi, ori vindicativi, ori în general şi una şi alta. De asemenea, părerile publicului de matracuce bovarice (că tot venise vorba) aflate la menopauză, sau de tatai frustraţi, bolnavi de „sindromul anti-Udrea„, care o detestă motivat, nu mă interesează.

Nici crizele erotico-economice ale unor maniaci vulgari şi misogini, de tipul C.T. Popescu, Dinescu sau Nistorescu, nu pot fi luate în discuţie, aceştia fiind incurabili şi motivaţi doar patologic şi financiar.

Dar constat că şi oameni cu un presupus scaun la cap, pe cât posibil neutri sau chiar susţinători ai preşedintelui Băsescu, se lasă bântuiţi de obsesia Udrea. Persoane, personaje şi, din păcate, chiar personalităţi din societatea civilă cu ştaif se lasă duse de această „convenienţă” inedită şi absurdă: distanţarea de Elena Udrea. Ultima pe care am „prins-o” este poeta Angela Marinescu.

Desigur, când eşti om de cultură, sau jurnalist din categoria „quality”, dă prost să te contrapui intelectualismului alinamungiupippidic. Nu te poţi pune rău cu dumnezeirea academică în chiloţi tetra şi ciorapi mercerizaţi dându-te cu necurata care se îmbracă de la Prada.

Noţiunea „Elena Udrea” – că a ajuns o noţiune, o sintagmă –  este mereu întâmpinată în cercurile înalte cu „văleu ma chère” sau „olio dear„. De ce? Nu cred că ştie nimeni. Cum ziceam şi despre raportarea la Traian Băsescu în articolul «„Şozul” de a fi anti-Băsescu», probail că acelaşi curent „şoz” funcţionează şi în cazul Elenei Udrea.

Hai să fim lucizi şi în fond respectuoşi cu noi înşine.

Cine şi mai ales CE este, de fapt, Elena Udrea, dincolo de personajul folcloric şi imaginar (creat de aspectul ei plăcut, de o incontestabilă inteligenţă, de un talent şi un curaj politic şi de o certa charismă) maculat scatologic prin trecerea din gură-n gură de la grobienii Ciutacu şi Badea, prin obscenul grotesc Dinescu până la toţi cei care cred că demnitatea proprei lor autobiografii necesită o trecere pe trotuarul celălalt când vine vorba despre ea?

Există bigoţi ai lui „crede şi nu cerceta” care trăiesc cu convingerea fermă că Elena Udrea s-a născut la Pleşcoi, că firma „Dalli” îi aparţine ei sau soţului ei, Dorin Cocoş, că a achiziţionat perdele în valoare de 75.000 €, că toată activitatea ei s-a rezumat la tricotat, dat cu mopul, călărit, plimbat cu bicicleta şi scris pe zidurile pariziene „Romania land of choice”, doar pentru că aşa a apărut în gazetele lui Patriciu, Sorin Roşca Stănescu, Vântu, sau Voiculescu sau aşa s-a văzut la televizor. Deşi alegaţiile şi calomniile au fost dovedite ca mincinoase, deşi turismul s-a mişcat bine, deşi, în ciuda crizei şi a infrastructurii, TUI a revenit în România.

De unde provine această voluptate a calomniei, a asocierilor porcoase şi a dispreţului extrem faţă de o persoană?

Şi atunci chiar întreb:

• De ce se crede, fără niciun temei serios şi concret, că Elena Udrea ar fi imorală, când ziarele au publicat fotografii sau secvenţe video şi au arătat-o pe sfânta Adriana Săftoiu vinovată de adulter, pe Ana Birchall în ipostaze… (de)favora(bi)le, sau pe Paul Păcuraru făcând cybersex de unul singur.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai proastă, dacă a făcut acum nu ştiu câţi ani, când nu ocupa nicio funcţie importantă, o gafă privind Norvegia, decât Adrian Severin (cel cu H2O-ul), decât viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu (care habar n-are cât este dobânda de politică monetară), decât ministrul Adomniţei (pe care l-au învăţat copiii câte stele sunt pe drapelul Europei), sau decât mulţi, mulţi alţii?

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai abuzivă decât tot guvernul Tăriceanu, care a prăpădit pe nimic 3,5 milarde de Euro la sfârşitul lui 2008? Sau decât Rodica Stănoiu, care şi-a aranjat vânzarea unei  coşmelii din Filiaşi, în valoare reală  de 2.500 $, către SNP Petrom (companie de stat pe atunci!) cu 100.000 $? Sau decât atâţia alţii despre ale căror abuzuri, acte de corupţie sau matrapazlâcuri ziarele au tot scris de 20 de  ani încoace?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai putin onorabilă decât aceeaşi Stănoiu, sau decât Voiculescu, Roşca Stănescu, Ghişe şi ceilalţi turnători la Securitate? Sau decât Vadim Tudor ori Adrian Păunescu? Sau decât alte persoanje feminine sinistre de teapa Aurei Vasile?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai puţin cinstită decât Hildegard Puwak, Mircea Beuran, Şerban Mihăilescu, Ovidiu Muşetescu, Sorin Pantiş, Ioan Avram Mureşan?

• De ce se crede că activitatea ministerială a Elenei Udrea ar fi mai „oneroasă” decât cea a lui Orban, Mitrea, Nicolăescu, Remeş, Dan Ioan Popescu, etc.? De ce ar fi ea o membră a unei camarile şi n-or fi toţi clienţii politici ai PSD şi PNL? De ce ar fi ea o jefuitoare de bani publici şi n-ar fi cei care au privatizat ca în codru, la comision, tot ce s-a putut, cei care au returnat ilegal TVA în valoare de miliarde sau cei care au cedat subsolul Mării Negre? Cazuri în care, democratica şi transparenta coaliţie majoritară din parlament nu a găsit de cuviinţă să ceară, prin intermediul unor justiţiare comisii (şi încă cu celeritate) nicio începere a vreunei cercetări penale.

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai cu tupeu decât Adrian Năstase, primul care a introdus golănia în discursul politic invitând, de la tribuna parlamentului, să i se numere coaiele. Pe care a dovedit că nici nu le are, ascunzându-se, de ani buni, pe sub scaunele parlamentului şi în fustele mătuşii Tamara de justiţia care îl caută.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai incompetentă decât miniştrii Chiuariu, Adomniţei, David, Nicolăescu sau Cioroianu, ca să nu-i pomenim decât pe unii mai recenţi. Sau mai incapabilă decât Crin Antonescu care n-a realizat absolut nimic într-o intreagă carieră de politician şi de parlamentar, care n-a votat nici măcar o singură dată în sesiunea parlamentară de toamnă a anului 2007 şi care este cunoscut ca un chiulangiu notoriu de la serviciul în care l-au trimis credulii care l-au votat.
  

• Şi a propos, de ce se crede că Elena Udrea nu este un bun ministru al turismului? Au făcut mai multe şi au fost oare mai buni şi mai competenţi: Mihai Lupoi (guvernul Roman), Dan Matei Agathon (guvernele Văcăroiu şi Năstase), Akos Birtalan (guvernul Ciorbea), Sorin Frunzăverde (guvernul Vasile), Ovidiu Silaghi (guvernul Tăriceanu)??? Îşi mai aminteşte cineva de ei? N-au consumat şi ei bugete? Proiectul ţeapă al cuplului Agathon-Năstase „Dracula Park” n-a existat? Palmierii din Mamaia morţi de mici n-au existat? Ce amnezii subite handicapează astăzi onorabilele creiere din societatea civilă şi din mass media de salon?

Doamnelor şi domnilor intelectuali civili, civici, cinici, cum oţi mai fi, sunteţi nişte ipocriţi!

De ce vedeţi, abia acum, şi numai în Elena Udrea, toate defectele şi toate metehnele celor enumeraţi mai sus de care nu v-aţi indignat decât prea puţin?

Cu ce, prin ce şi de ce este Elena Udrea mai rea sau mai puţin bună decât oricare dintre noi sau dintre voi?

N-aveţi şi domniile voastre scăpari şi bâlbe, interese şi veleităţi, ambiţii şi putere, cadavre prin dulap?

Vă rog puneţi mâna şi citiţi Ioan 8,7.

Obiecţia că ea, spre deosebire de dumneavoastră, este demnitar, nu ţine. La fel aţi gândit şi v-aţi comportat şi când nu era ministru.

N-am onoarea!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

___________________________

* O fi oare necesar să mai precizez că acest dezacord al pronumelui de întărire are un schepsis?

Elena Udrea, „Referendumul” & „Geoană nu a cîştigat…”

Referendumul

«Referendumul „coalitiei 322” – 18 mil. euro
Referendumul pentru un parlament unicameral – 1,3 mil. euro
Se intampla, nu cu mult timp in urma, in anul de gratie 2007, 19 mai, intr-o sambata. Referendumul pentru demiterea presedintelui Romaniei a fost aprobat de catre 322 de parlamentari de pe scena politica a acelui an, din formatiunile politice: PSD-PC, PNL, PRM si UDMR.

Pana aici nimic neobisnuit. Mai putin faptul ca acesta a costat poporul roman 60 milioane de lei, adica in jur de 18 mil de euro.

Cum este si firesc, va intrebati de ce atat de mult? Lucrul acesta, deloc de neluat in seama, pentru niste politicieni care se jura ca sunt in slujba alegatorilor si a tarii, a fost ,”omis” cu buna stiinta din discursurile lor. Cine a organizat referendumul celor 322? Guvernul. Cine se afla la conducerea acelui guvern? Nimeni altul de cat cel care acum vorbeste de „costuri excesive” si „smecherii politice”, Calin Popescu Tariceanu, fostul lider liberal. Incapatanarea acestuia, de a nu organiza referendumul pentru demiterea presedintelui in aceeasi zi cu alegerile europarlamentare, a facut ca bugetul statului sa fie jefuit de-a dreptul de 18 mil de euro.

La numai doi ani distanta, in 2009, referendumul pentru diminuarea numarului de parlamentari costa numai 1,3 mil de euro. Diferenta atat de mare a costurilor este urmarea directa a deciziei Guvernului de a modifica Legea Referendumului, astfel incat sa se poata utiliza concomitent sectiile de votare atat la alegerile prezidentiale, cat si la referendum.

Moralitatea si legalitatea actiunilor politice ale acestora ramane sa fie stabilite de catre institutiile statului si de catre alegatori.
In rest, vorbe, domnilor, vorbe!»

*       *

*

Geoană nu a câştigat nici măcar competiţiile cu femeile din familia sa

«Mircea Geoană nu poate să lupte umăr la umăr cu bărbaţii care s-au înscris în cursa pentru fotoliul de preşedinte.  Candidatul PSD la preşedinţie a demonstrat, prin discursul său de astăzi de la Botoşani, că nivelul său maxim de competenţă şi de competitivitate este acela al unor polemici necinstite cu o femeie, şi asta doar după ce a cheltuit sume uriaşe de bani într-o campanie de compromitere a Elenei Udrea.

Nimeni nu mi-a propus vreodată funcţia de prim-ministru şi, dacă ar fi să fac parte dintr-un guvern după alegeri, mi-aş dori să continui să gestionez domeniul turismului, un domeniu în care ştiu cu precizie ce mai am de făcut, în care am avut deja rezultate. La Botoşani, oamenii mă ştiu pentru lururile pe care le-am făcut ca locuitorii din zonă să trăiască mai bine, astfel că nu ar fi nevoie să mă afirm cu minciuni şi calomnii, asemeni  lui Mircea Geoană.

Stiind că Mircea Geoană nu-i poate face faţă direct lui Traian Băsescu, consultanţii electorali ai PSD au propus atacuri indirecte la adresa preşedintelui, prin compromiterea familiei şi a miniştrilor PD-L apropiaţi acestuia. Într-un asemenea context, ca ministru al turismului m-am aflat vreme de câteva luni în centrul unui scandal mediatic de mari proporţii, instrumentat de PSD şi PNL, pus în practică cu ajutorul trusturilor de presă ale mogulilor Voiculescu şi Vântu. S-au rostit cantităţi insuportabile de minciuni şi au încercat să îmi construiască dosare penale instrumentate de parlamentari din cele două partide.

În lipsa unui program şi a unor soluţii pe care să le prezinte alegătorilor, Mircea Geoană, măcinat de luptele interne din PSD şi complexat în faţa lui Traian Băsescu, alege să lupte cu mine.  O strategie perdantă, şi doar pentru faptul că Mircea Geoană nu a câştigat nici măcar competiţiile cu femeile din familia sa, Soţia şi Soacra.»

*       *

*

Femeile lui Geoană

«Mircea Geoană a găsit un nou motiv pentru care oamenii n-ar trebui să-l voteze preşedinte pe actualul şef al statului. Dacă va câştiga un nou mandat, Băsescu o va numi premier pe Elena Udrea, susţine Geoană.

Candidatul PSD la prezidenţiale a făcut această declaraţie în timpul unui miting electoral la Botoşani.

MIRCEA GEOANĂ, candidatul PSD la Preşedinţie:

„După 6 decembrie, adevăratul plan al lui Traian Băsescu este să o pună pe cea mai apropiată colaboratoare, doamna Elena udrea, drept prim-ministru al României. Şi vă spun că acest lucru nu se va întâmpla. Nu putem să permitem ca blestemul celor trei Elene din istoria României să devină realitate. Elena Lupescu, Elena Ceauşescu şi acum Elena Udrea.”»

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

După scandalul iscat de nesimţitul pachet salarial pe care noi i-l plătim cumnatului său, Ionuţ Costea, trebuia şi Geoană să inventeze ceva.

A inventat mai întâi o deturnare de fonduri de la ministerul agriculturii la cel al transporturilor, adică o mutare a banilor destinaţi subvenţiilor pentru crescătorii de animale către buzunarele binecunoscuţilor regi ai asfaltului. Această informaţie „valoroasă”, dar imposibilă, a îngurgitat-o cu repeziciune şi caţavencul Eugen Istodor, care s-a făcut de râs pe toată „VoxPublica”, după ce a trompetizat-o fără discernământ într-un articol penibil.

Bântuit permanent de toate femeile care îl dirijează acasă, Mircea Geoană (poate şi niţel tratat cu lichidele ospitalităţii botoşenene) s-a trezit apoi vorbind înflăcărat şi pătimaş despre Udrea ca premier. O obsesie!

O sumară cercetare psihanalitică relevă că, de fapt, Geoană o vede mereu în Elena Udrea pe doamna Margareta Costea.

Poate viitoarea Margaret Thatcher a României, dacă ajunge Geoană preşedinte. Nu?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009