HAPPY LOOONG HALLOWEEN (2012-2020)!

Idei de măști pentru petrecerile de diseară, de mâine seară, de poimâine seară, de răspoimâine seară și din fiecare zi încă 2.960 de zile de-acum încolo!

Această imagine reprezintă un pamflet și ea trebuie privită, considerată și interpretată ca atare

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

Sondajele US„L”, între iluzii și realitate, între beția cu apă rece și dușul rece

Au apărut, în sfârșit, celebrele sondaje interne ale US„L”, efectuate în județe.

Sondaje USL – 2011

Rezultate teoretice mărețe (peste 60%)!

În fapt, ele sunt precum recoltele lui Ceaușescu: o farsă menită să susțină hardughia cămilo-struțistă, așa cum propaganda comunistă încerac să susțină minciuna socialistă.

Iată ADEVĂRUL:

♦ NEAMȚ

   – „Sondajul” USL prespune:   • US„L” = 47% • PDL = 37%.

   – Realitatea, verificată la vot: • US„L” = 44% • PDL = 55%

♦ MARAMUREȘ

   – „Sondajul” USL prespune:   • US„L” = 52% • PDL = 19%.

   – Realitatea, verificată la vot: • US„L” = 43% • PDL = 35%

© Blue

Realitatea de la votul concret, cu oameni vii, arată așadar că „marja de eroare” a sondajelor cu apă rece cu care se matolesc copiii teribili (teribili de cretini) Ponta, Antonescu și cei care îi cred e de vreo… 13% în plus pentru US„L” și de… 60% în minus pentru PDL!!!

Cu astfel de goange și de gogoși vrea US„L” să prostească și pe alții decît pe proștii din propria dotare?

De aceea li se citește fraților politici „Talmeș și Balmeș”* disperarea pe mecle și (se) mint întruna.

*           *

*

Destul de interesant e și faptul că, pe baza acestor așa-zise sondaje, US„L” și-a împărțit consiliile județene și primăriilor municipiilor reședință de județ.
Foarte frumos!
Vi-l mai amintiți pe „salvatorul” României în criză? „Soluția” Klaus Iohannis premier… Ei bine, PNL nu numai că l-a uitat complet pe bietul fraier, dar are nerușinarea de a le propune sibienilor un candidat al partidului turnătorului Felix.

De Ciuhandu, primarul Timișoarei care punea orașul Revoluției la dispoziția lui Geoană și deschidea balconul operei pentru prietenii lui Iliescu și Voiculescu vă mai amintiți? Ei bine, US„L” l-a pus și pe el în paranteză, propunând în loc un oarecare Nicolae Robu.

© George Federovici

__________________________________

* Alte variante:
♦ Frații Hodoronc și Tronc
♦ Frații Terchea și Berchea
♦ Frații Tranca și Fleanca
♦ Frații Târâș și Grăpiș
♦ Frații Harcea și Parcea

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

O povestire politico-economico-fantastică, by Dan Voiculescu

Bună seara, copii!

Îl auzeam aseară pe Dan Voiculescu (la „Realitatea TV”!!! Îl așteptăm, nu-i așa, și pe Vântu la „A3”), propunând ca statul să se împrumute de la bugetari prin intermediul unor titluri de stat în valoare echivalentă reducerii salariale de 25% (i-a și scris o scrisoare președintelui Băsescu pe această temă). Acele titluri de stat ar fi, cică, imediat valorificabile pe piața financiară astfel încât cine are bani (băncile, zicea D.V.) să le poată cumpăra de la proprietarii bugetari care ar evita, astfel, reducerea veniturilor. Evident este o bazaconie, căci în momentul în care câteva milioane de oameni aruncă deodată pe piață o asemenea cantitate de titluri, valoarea lor s-ar prăbuși și ar începe o speculă și o bulibășeală formidabilă, la fel cum s-a întâmplat și cu certificatele din 1990, pe care le tranzacționau țigăncile în Obor, printre anticoncepționale și facturiere false. Unii ar putea vinde, alții nu, etc.

Apoi, chiar dacă, să zicem, băncile și numai băncile (adică nu și „rechinii”) ar cumpăra aceste titluri de stat (așa sugera D.V., care pretindea că n-are niciun interes personal în toată afacerea) am ajunge la situația în care TOT băncile ar fi creditorul statului. Adică ne-am întoarce înapoi „à la case départ”, cum zice francezul. Păi de ce-ar mai trebui să ne complicăm cu titluri de stat și cu împrumutul prin ricoșeu, când statul s-ar putea împrumuta direct de la bănci și cu banii respectivi să plătească salariile? Dacă-mi veți răspunde că prin sistemul propus de D.V. se evită dobânda, înseamnă că D.V. propune o iluzie, căci scadența de 3-5 ani preconizată de el pentru acele titluri presupune cel puțin o inflație (și probabil nu una mică), fără să mai vorbim că nicio bancă nu lucrează fără dobândă, pe care cineva ar trebui s-o suporte. Iată că, uneori, și „părinții economiei”, profesori universitari, spun lucruri trăznite. Sau, după ureche.

Dacă ceea ce a propus Dan Voiculescu se numește tot masură pro-activă, atunci m-am lămurit. Din păcate, aseară, gazdele emisiunii, Adrian Ursu și Oana Stancu, erau prea ocupate cu periajul unui viitor potențial stăpân (având în vedere situația de la „Realitatea TV” și precedentul Răzvan Dumitrescu), pentru a-i demola domnului Voiculescu castelul spaniol.

Povești politico-economico-fantastice!

Noapte bună, copii!

P.S. – La această oră – 17:30 –, pe „OTV”, un oarecare M. Russin pretinde, conform burtierei: «DAN VOICULESCU MI-A FURAT MUNCA ȘI IDEILE!» referindu-se la povestea cu titlurile de stat.
A ajuns lumea să se bată și pe prostie!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Între Leonard Cohen şi Mircea Badea

Motto:

«And what can I tell you my brother, my killer
What can I possibly say?
I guess that I miss you, I guess I forgive you
I’m glad you stood in my way.» – Leonard Cohen
__________________________________________

Motto:

«Vreau să vă spun că este pentru a doua oară în ultimele zece zile când aş fi fost în stare să omor un om. (…) dacă aş fi avut puteri paranormale, în sensul că aş fi putut să omor cu mintea pe cineva, vă jur că aş fi făcut-o!» – Mircea Badea
__________________________________________

Leonard Cohen şi Mircea Badea aparţin, cu siguranţă, aceluiaşi regn.

Din acest punct, însă, destinele, dar cred că şi structurile lor cromozomiale, se despart: Cohen accede la arhanghelizarea artistică şi la sublim, iar Badea la condiţia de ascarid.

Pe ambii i-a creat, totuşi, Dumnezeu – e drept că pe unul Dumnezeul nostru, iar pe celalalt dumnezeii mă-sii – dând astfel apă la moară ateilor şi răzvrătiţilor împotriva divinităţii, incapabili să înţeleagă rostul teologic al Răului.

Leonard Cohen a încântat din nou elita Bucureştiului, cifrată, oarecum exact, la circa 10.000 de persoane, adică numărul celor care îl iubesc, care îl înţeleg şi care l-au aplaudat la cele două concerte susţinute în Romania anul trecut şi anul acesta. Cohen ar trebui predat la şcoală, că tot vorbim despre reforma învăţământului. Dar nu numai ca muzician, ca poet sau ca romancier, ci ca pe un concept… estetic, artistic, moral, spiritual şi chiar civic…

Lui Mircea Badea nu-i place Cohen. Se cacă pe Cohen. L-ar învăţa cuvinte gen „pizmă” şi expresii franţuzeşti gen „găina mea în curtea ta”, dând din mâini, urlând şi hohotind de râs. Dacă Cohen ar da trist din cap, i-ar trage oricînd un „Domnule Cohen eşti prost!”. Şi chiar un cap în gură. Şi asta numai pentru că spaţiile lor vitale şi morale nu se intersectează nici măcar la infinit. Cei doi se situează şi se identifică într-o antitetică dihotomie existenţială, de genul celei în care pendula filosofia geluvoicanvoiculesciană: metafizică şi clitoris.

O aplecare smerită a capului, o palărie ţinută umil la piept, o mişcare a mâinii  sunt lecţii de viaţă. Un pas al ştrengarului, executat pe scenă, este expresia unei bucurii lăuntrice descătuşate şi molipsitoare. Personalitatea lui Cohen vibrează, se pogoară, te atinge, te învăluie, te cuprinde, te pătrunde, te convinge sau te învinge şi te înalţă la cerul lui. Dacă ai ajuns acolo, în preajma lui ar trebui să miroase a lemn nobil şi a tutun bun; ar trebui să-i auzi înţelepciunea de domn şi de înger. Cerul lui e într-un spaţiu dincolo de Dumnezeu, de Yehova, de Buddha, pe care îi adoră făcându-i oameni. În Cohen găseşti iubirea şi ura , smerenia şi revolta, furia şi calmul, reflecţia filosofică şi pofta de viaţă, zen-ul şi militantismul activ. Găseşti harul! Şi, mai ales, te regăseşti pe tine, cel pur şi neprihănit.

De la întâlnirea cu Domnul Cohen pleci bun, generos,  fericit. De fapt, dacă ai avut norocul să-l fi ascultat, iubind, cu zeci de ani în urmă, în adolescenţă, pleci adolescent, pleci poet, pleci îndrăgostit de Suzanne, de Jane, de Nancy, de Marianne, de Alexandra… Sau, dacă eşti femeie, pleci cu simţământul adânc că tu eşti ele toate: şi iubită, şi muză, şi amantă, şi muzică, şi poezie, adică… Femeie!

Ajuns acasă, dacă pe drum n-apucă sa te calce vreun gip, poţi avea neşansa ca din cauza unei fatale inadvertenţe de zappare să dai, într-o hrubă televizoristică, peste Badea. Peste porcăriile lui vulgare, peste insultele lui, peste miştoul şi ştoul lui mereu expus curioşilor. Când îl vezi prima oară nu înţelegi ce diagnostic să-i atribui şi nici nu-l poţi încadra socialmente într-o categorie cunoscută. Într-un recent interviu, care a fost adevărat, este real şi va fi autentic, Mircea Miclea îl cita pe Unamuno care zicea că toţi oamenii pot fi plasaţi undeva pe o axă între Hamlet şi Don Quijote. O dovadă că Badea, fără riscul de a-l insulta pe Don Quijote, este inclasabil din punct de vedere antropologic.

Mircea Badea,  a cărui „bibliotecă a Academiei” este la gym, ale cărui metafore îşi au obârşia în spatele prohabului şi al cărui simţ moral este la casa de amanet „Intact”, te întâmpină — îmbrăcat de mamă-sa „la” cămaşă colorată cu cravată colorată — cu voioşia gregară şi infantiloidă a caragialescului Ionel. Un zâmbet larg şi sincer îi cască gura care se umple cand rosteşte, ghiduş nevoie mare, „ampulă„. Rostirea i se constituie în dialog interior, în revelaţie… şi te astepţi ca, în plină emisiune, să se uite în jos, să pună mâna chiar, în scop constatator. Vestea proastă este că Mircea Badea este emasculat. Emasculat moralmente, vreau să spun. Îmi aminteşte, astfel, de-un personaj antic cu un destin trist şi asemănator: Sporus, făcut „soţie” de către Nero. Nero cel de astăzi, partenereul de viaţă al lui Badea, este fericit, sau cum ar spune romanii, este… felix.

După geniul care îşi scoate pălăria în faţa publicului, dai, grotesc, peste trogloditul care îşi scoate pantalonii în faţa publicului.

Scriind acest text mi-am amintit de vorbele lui Traian Băsescu: «Mă întreb ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti?»

Şi, la rândul meu, mă întreb:

CE BLESTEM O FI PE POPORUL ĂSTA DE A AJUNS PÂNĂ LA URMĂ, DUPĂ LEONARD COHEN, ÎNAPOI LA MIRCEA BADEA?

Răspunsul va fi fost dat de apostolul Pavel într-o scrisoare către Timotei:

«în noi este toată înălţarea şi căderea.»

*                 *

*

**************************************************

ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET

ŞI EL TREBUIE CONSIDERAT, CITIT ŞI INTERPRETAT CA ATARE!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Mogulologie – Genul proxim

Pentru ipocriţii care pretind că nu ştiu cine sunt „mogulii” de presă, am dat un search pe Google: numele vehiculate sunt Michael Ringier, Adrian Sârbu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, Ioan şi Viorel Micula, familia Păunescu şi chiar Dan Diaconescu…

Deşi unii dintre ei pretind că n-ar avea nicio legătură cu trusturile de presă pe care le controlează prin interpuşi, ca în cazurile „Intact” şi „Realitatea-Caţavencu” (S.O. Vântu declara deunăzi: «Nu eu, ci copiii mei sunt proprietarii trustului de presă „Realitatea-Caţavencu”. Iar ei nu au nici cel mai mic interes politic.»), este clar ca bună ziua pentru toată lumea că ei sunt totuşi cei care manevrează bateriile de tunuri grele şi decid  „politicile editoriale” ale posturilor de televizune şi ale ziarelor din subordine cu care trag salve mai mult sau mai puţin eficace.

Mă îndoiesc profund că, de pildă, convocatul domn Geoană l-a vizitat pe domnul Vântu la reşedinţa acestuia din Deltă – aşa cum se bârfeşte – exclusiv în scopul nobil de afla unde sunt banii delapidaţi de la FNI de către capra ispăşitoare Vlas.

Nu pot uita gafa monumentală comisă de-o angajată a unuia dintre moguli care, dintr-o conştiinciozitate de sclav silitor dar prost, a căutat în DEX definiţia termenului „interlop” pe care i-a servit-o unui consilier prezidenţial: «Care are o reputație proastă; rău famat, dubios, suspect, deocheat». Evident că interlocutorul, inteligent şi pe fază, n-a putut rata ocazia de a-i replica cu umor: «Va referiţi cumva la domnul (…),  patronul dumneavoastră?». Potrivirea între definiţia DEX-ului şi respectivul patron este atât de flagrantă, încât biata femeie, cunoscută îndeobşte după rictusul rânjit si fălcos ce-i ţine loc de zâmbet, era să cadă de pe scaun înţelegând că va ajunge în curând să aducă bani de acasă, după sancţiunile şi amenzile pe care le primeşte postul de la C.N.A. din cauza ei şi a minciunilor pe care le dă pe post, în goana după un senzaţional salvator de rating, şi după penalizările pe care probabil le primeşte de la propriul loc de muncă pentru ineficienţa economică a emisiunii pe care o face într-un mod atât de lamentabil (Mircea Marian scria în „Evenimentul Zilei” din 4 septembrie a.c.: «Realizatorii de la (…) TV sunt ameninţaţi cu amenzi de fiecare dată când audienţa emisiunilor lor este sub cea a concurenţei de la Antena 3.»).

De curând, institutul britanic „Oxford Analytica” (OXAN) a dat publicităţii un raport privind starea mass-media din România: «Oxford Analytica a realizat un studiu în care arată că presa din România nu mai joacă un rol pozitiv în formarea opiniilor politice. Prestigiosul institut de consultanţă politică Oxford Analytica (OXAN) a publicat o analiză în care arată că trusturile media controlate de Vîntu, Patriciu şi Dan Voiculescu şi-au coordonat, în 2009, atacurile împotriva lui Traian Băsescu. Potrivit acestei analize, strategia televiziunilor lui Vîntu şi Voiculescu este să reducă interesul publicului pentru politică. Această strategie a avut efect la alegerile parlamentare din 2008, când mai puţin de 40% din electorat s-a prezentat la urne.» (Mircea Marian in „Războiul mogulilor cu Băsescu”, Evenimentul Zilei, 4 septembrie 2009).

In acest context, este imposibil sa nu sară în ochi o teribilă coincidenţă: dintre cei citaţi mai sus, „mogulii” anti-Băsescu se definesc printr-un gen proxim extrem de evident, diferenţele speficice fiind, practic, neglijabile.

Genul lor proxim este PENALUL! Sau, dacă avem în vedere înţelesul strict lexical al termenului conform DEX, aceştia sunt, cu toţii, nişte INTERLOPI.

O dubioasă şi bizara fatalitate face ca numai mogulii cu dosare penale să fie înverşunaţi împotriva preşedintelui Traian Băsescu şi, prin ricoşeu, împotriva apropiaţilot acestuia şi PD-L-ului în ansamblu său.

Se ştie că domnii Dan Vloiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, dar şi Sorin Roşca Stănescu (pe care îl asimilez taxonomic categoriei de „mogul”, deşi nu este decât un rechin de presă, adică un fel de peşte) au avut sau au pe rol dosare penale.

• SORIN OVIDIU VÂNTU – «Scăpat (deocamdată!) cu faţa curată din dosarele FNI, BID, BRS, FNA-Banca Agricolă şi din alte cauze conexe acestora, fostul infractor Sorin Ovidiu Vîntu va trebui să facă faţă unui nou dosar penal. Documente oficiale arată că părintele FNI este cercetat în prezent de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti (BCCO) – Serviciul de Combatere a Marii Criminalităţi Economico-Financiare din cadrul MIRA, în Dosarul penal nr. 754/D/P/2006, în care se cercetează „reţeta” prin care Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privaţi (FRGC) SA.» (Mediafax)

• DAN VOICULESCU – Deşi declara senin (sau senil?): «Voi încerca să promovez o lege referitoare la patronii de presă, că de aici pleacă problema. Să îndeplinească o minimă conditie ca să fie patron de ziar – sa nu aiba dosar penal (sic!). Îmi pare rău pentru presă, dar până nu o să scăpăm de directorii de acest gen, presa nu o să se facă bine.» (Informatia.ro), domnul Voiculescu a a avut şi domnia-sa parte de dosare penale: «Liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, este urmarit penal in dosarul Loteria Romana si cercetat in dosarul privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare.» (Romaniacurata.ro), dar si fiica sa, Camelia, cea care, formal, conduce trustul pe presa „Intact”: «Dosarul penal „Rompetrol” n-a fost singurul în care Dan Voiculescu şi-a împins copilul la înaintare pentru a umfla buzunarele familiei, dar să şi răspundă penal pentru afacere. Camelia Voiculescu a fost vârâtă de tatăl ei şi în dosarul „Loteria”, în care preşedintele de onoare al PC şi-a reglat, în siguranţă, conturile personale cu George Copos, într-o afacere caracterizată de procurori drept ilegală.» (Stiri.rol.ro).

• DAN COSTACHE PATRICIU (alias Dinu Patriciu) – «În septembrie 2006, Dinu Patriciu a fost trimis în judecată, în dosarul „Rompetrol”, fiind acuzat de comiterea a şapte infracţiuni.» (Ziare.com). Nu-i vorba că nici domnul Patriciu nu se lasă mai prejos decît domnul Voiculescu şi se poate mândri că şi fiica sa a dobândit, de curând, un dosar penal; e drept că doar pentru beţie la volan: «Ana Patriciu, fiica preşedintelui TRG, Dinu Patriciu, s-a ales cu dosar de cercetare penală după ce, în dimineaţa zilei de 6 martie, în jurul orei 3.00, a fost depistată conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, au declarat pentru NewsIn surse din Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti. Ana Patriciu a fost oprită, în noaptea de 6 martie, de poliţişti de la Brigada Rutieră Bucureşti care au descoperit că testul cu alcoolmetru a scos în evidenţă o îmbibaţie de 0,46 miligrame de alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care au condus-o la Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici pentru recoltarea probelor biologice. Ulterior, i s-a întocmit dosar de cercetare penală pentru conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, dosar care se află la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.» (Realitatea.net). De precizat, în acest caz minor, frivol şi colateral, «că în astfel de cazuri, în sânge alcoolemia constatată cu alcoolmetrul apare cel puţin dublă. (…) Potrivit legii, conducerea autoturismului cu o alcoolemie de peste 0,8 se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani si anularea permisului.» (9am.ro).

• SORIN ROŞCA STĂNESCU – pe care colegii de breaslă îl compară – probabil cu temei – cu Pamfil Şeicaru, dar numai prin prisma vorbei „Şantajul şi etajul” (Evenimentul Zilei), este un personaj de o moralitate greţoasă, iar dacă îi parcurgi dosarul de turnător îi vezi abjecţia în toată mizeria ei (vezi blogul lui Dan Badea). Despre SRS „penalul” aflăm că: «Procurorii Parchetului General au extins cercetările în cazul jurnalistului S. R. Stănescu şi i-au adus, miercuri, la cunoştinţă o nouă acuzaţie: aderare la un grup de crimă organizată, infracţiune pedepsită cu până la 20 de ani de închisoare, transmite TVR.» (HotNews). Totodată, «Sorin Roşca Stănescu a fost pus sub acuzare în calitate de învinuit în dosarul privind operaţiuni pe piaţa de capital cu acţiuni emise de societatea „Rompetrol Rafinare”.» (HotNews). Cei care vor să afle mai multe despre acest mic manevrator de presă pot citi, aici şi aici, două articole extrem de interesante.

Despre celelalte implicări ale celor patru în cazuri anchetate şi documentate doar de presă, fără transpunerea lor în dosare penale,  gen afacerea „Sterling”, nu îmi permit să discut aici şi acum. Nici despre  „calităţile” de turnători – certificate de C.N.S.A.S. – ale domnilor Voiculescu (Felix) şi Roşca Stănescu (H15 şi Deleanu) nu mai are rost să discutăm, căci ele nu se încadrează decât în domeniul diferenţelor specifice.

De asemenea, este de prisos să mai adug că toate aceste dosare, inclusiv cele de poliţie politică, au fost deschise după ce Traian Băsescu a dat semnalul că justiţia nu mai trebuie sa aibă inhibiţii în instrumentarea cazurilor de corupţie şi de infracţiuni economico-financiare şi după ce, acelaşi Traian Băsescu, a „forţat” transmiterea arhivelor Securităţii către C.N.S.A.S., dându-i acestuia, practic, viaţă.

Constatăm, aşadar, pe de o parte, isteria aberantă şi inutilă a mogulilor „penali” şi, pe de altă parte, calmul profesionist şi deontologic al celorlalţi moguli de presă, animaţi şi ei, desigur, de interese economice şi financiare diverse, dar suficient de inteligenţi pentru a-si prezerva investiţiile în credibilitate pe care le-a facut principalul lor acţionar care este, în fond, publicul.

Uniţi în muget şi în nesimţiri, mogulii „penali” au început să enerveze până şi occidentul, dovedind ce anume îi mână în luptă şi ce temeri cu zăbrele îi animă atât de cumplit.

Cu o chitară ale cărei… coarde sunt alde Badea, Ciutacu, Gâdea, Stan, Dumitrescu, Drăgotescu, Creţulescu, Tudor, Prelipceanu, Grecu sau Vrânceanu-Firea orice acord sună fals şi ajunge sa zgârie urechile, iată, până hăt departe.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

//