Viitorul sună bine (întotdeauna de două ori)

Motto:

Doi români stăteau la o cafea. Unul zice:

– Trecut de căcat am avut, prezent de căcat avem… bine că n-avem niciun viitor…

Astăzi, domnii Liviu Dragnea (Secretar General al P.S.D.) și Relu Fenechiu (vicepreședinte al P.N.L.), în urma întâlnirii tripartite P.S.D.-P.C.-P.N.L., au explicat la televizor ceea ce declaraseră și președinții celor două principale partide din opoziție, anume strategia privind înlăturarea guvernului Boc și măsurile pe care cele trei partide le vor lua în continuare.

Strategia (sau scenariul) este simplă:

1. Până pe la jumătatea lunii octombrie se vor face demersuri destinate racolării unui număr suficient de parlamentari de la P.D.L.  și U.N.P.R., trădarea acestora fiind acum morală și motivată cu interesul național;
2. Odată creată o majoritate de facto, cele trei partide vor introduce moțiunea de cenzură;
3. Guvernul Boc cade;
4. Noua majoritate va avea deja stabilit un premier, un guvern și un program anti-criză de urgență, toate agreate prin consens. Acest guvern va avea ca sarcină principală guvernarea României timp de 4-5-6 luni până la organizarea de alegeri anticipate.
5. În treacăt fie spus, printre primele măsuri economice preconizate, „de a doua zi”, sunt: reducerea T.V.A. înapoi la 19% (cu 5% la locuințe noi și la alimente de bază) și readucerea salariilor bugetarilor la nivelele de dinaintea reducerii cu 25%.
6. Alegeri anticipate, menite să elimine din viața politică P.D.L. și, ulterior, să-l destituie pe președinte. Punct!

Toate bune și frumoase. Probabil că lui Mugur Isărescu i se va da peste gură și se va impune o inflație care să acopere cheltuiala cu revenirea la salariile bugetarilor și cu celelalte pomeni. Ce dacă inflația e o nenorocire care afectează nu numai bugetarii, fraieriți precum pensionarii odinioară, ci toată țara?! Oricum acordul cu F.M.I., care ar putea face gât, e de dat dracului „prin noi înșine”. Ce dacă vor trebui abrogate mai toate legile și ordonanțele lui Boc…

Partea frumoasă a planului P.S.D.-P.C.-P.N.L. e că guvernul minune din octombrie va guverna, din nou, vreo șase luni, într-o perioadă veselă: de iarnă, de criză și de campanie electorală. Ceea ce va avea două urmări la fel de vesele: un concurs de pomeni electorale și un meci de șuturi la gioale. Vom privi cu nostalgie și regrete tardive la concubinajul năbădios P.S.D. – P.D.L. din toamna trecută.

Despre imposibilitățile, incoerențele și aberațiile juridico-economice ale planurilor reunite ale „celor trei”, nu insist că sunt prea tehnice. Analiștii încep, însă, să facă chiar mișto de ele. De altfel, nici programele separate, postelectorale, ale P.S.D. și P.N.L. nu sunt mult mai breze decât programul domnului Dan Diaconescu. Dar om vedea…

Majoritatea populației, care azi zice „orice e bun decât guvernul Boc” se va bucura și va sări în sus de bucurie, precum Geoană anul trecut. Dar s-ar putea să-și amintească destul de curând butada „anul acesta este un an mediu: mai prost ca anul trecut și mai bun ca anul viitor”.

În primăvară, dacă parlamentarii actuali și uninominali vor avea chef să-și riște investiția în scaune (mai ales ăia care au intrat de pe locul 2 sau 3), alegerile vor fi câștigate detașat de P.S.D., care are mai multă forță populist-demagogică și experiență la furt și bișniță cu voturi. P.N.L. va rămâne în opoziția, mică dar vioaie, visată de Patriciu. Doar că va fi o opoziție la fel de solitară ca distracțiile lui Păcuraru, adică adio șmecheria șantajului politic al partidului care putea înclina balanța. Alături de P.N.L. în opoziție, P.D.L., U.D.M.R. și P.P. nici nu vor conta. Iar dacă va fi nevoie, U.D.M.R. sau P.P. vor intra la ciolan, pentru confort guvernamental, alături de P.S.D.

Care va guverna profund social-democrat pâna la adânci bătrâneți.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

P.S. – Un Gică Contra (care-mi locuiește în urechea dreaptă)  îmi explică că-s visător, că moțiunea nu va trece niciodată, pentru că U.D.M.R. și U.N.P.R. n-ar mai pupa în veci numărul de posturi deținute azi, iar eventualii trădători știu perfect că la anticipatele preconizate de actuala opoziție vor fi sigur lăsați pe dinafară. O fi având Gică dreptate?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Ameninţarea ca promisiune electorală

Fie ne aflăm în plin „Titanic vals”, fie strategii de campanie experimentează noi metode de marketing politic.

Dacă estetica ridicolului sau cea a urâtului au produs capodopere, dacă absurdul sau suprarealismul s-au constituit în superbe curente artistice, atunci de ce n-ar deveni şi AMENINŢAREA ELECTORALĂ preferabilă şi chiar superioară vetustei PROMISIUNI ELECTORALE, care mai e şi cu dus-întors?

Cei doi corifei ai opoziţiei, aceşti antipatici Lolek şi Bolek, după ce şi-au furat reciproc ba mascota Iohannis, ba ideea tembelă cu amnistia fiscală (aşteptăm în curând şi contrainiţiativa liberală privind distribuţia la domiciliul bugetarilor a cornului, laptelui şi mierii), au trecut la… ameninţarea poporului român cu diferite nenorociri.

Mizând pe masochismul majorităţii electoratului lor, consilierii i-au sfătuit pe Geoană şi pe Antonescu să aplice această strategie inedită, care s-ar putea chiar să prindă, dacă e sprijinită mediatic de bursierii lui Vântu şi Voiculescu.

Astfel, Mircea Geoană, după sperietoarea Vanghelie care îl garantează, ni s-a prezentat, recent şi pe faţă, ca epigon şi continuator al măreţelor şi neîntinatelor idealuri ale lui Ion Iliescu:

«Domnul preşedinte Iliescu este aici şi îmi povestea cum acum nouă ani trecea printr-un proces similar. Vreau să-i mulţumesc pentru sfatul şi sprijinul irepoşabil pe care mi le-a acordat şi vreau să considerăm această zi frumoasă de toamnă ca un transfer de ştafetă între fostul preşedinte al României, domnul Iliescu, şi viitorul preşedinte, dacă românii şi Dumnezeu îmi vor da această onoare.»

Devine limpede, chiar şi pentru cei mai amnezici, că votându-l pe Geoană îi dăm, de fapt, un al patrulea mandat prezidenţial „duios-democratului” Ion Iliescu, un al doilea mandat de premier penalului Năstase şi un prim mandat de preşedinte al senatului turnătorului Voiculescu, plasând astfel România în zona liniştită în care, printre altele, au avut loc mineriadele, s-a vândut la negru „Petrom”-ul şi s-a inventat mătuşa Tamara. Mişto!

Cu Crin Antonescu, treaba devine agitată nu la nivel politic, ci la nivelul ogrăzii, adică al românilor care încă se mai muncesc să muncească.

Neputând, aşadar, să se lase mai prejos, candidatul Crin Antonescu supralicitează:

«Da, l-aş propune (pe Dinu Patriciu – n.m.), nu îl voi propune acum. E clară opţiunea mea, e Klaus Johannis, dar Dinu Patriciu, asemeni altor oameni din România din zona de afaceri, într-un moment sau altul, sau din partidele politice, pot să se califice, respectând condiţiile constituţionale pentru funcţia de prim-ministru.»

Ups! Amatorilor de chilipiruri le amintesc că următorul „propus” al lui Antonescu – după ce maimuţa de plajă Ioahnnis îşi va fi ispăşit arivismul prezumţios şi veleitar –, adică Dinu Patriciu, este personajul comic-fantezist care, exact din postura de premier, ar concedia instantaneu vreo 600.000 de bugetari înlocuindu-i cu calculatoare, ar privatiza sediile tuturor instituţiilor de stat şi ar scădea taxele şi impozitele (cota unică de la 16% la 10% şi TVA-ul de la 19% la 15%). Desigur, genialul protector al candidatului liberal la preşedinţie nu precizează din ce surse ar urma să acopere deficitul bugetar care s-ar căsca şi care, chiar şi în anul 2008 – cel cu economia duduindă – se situa pe la 4,9% din PIB, echivalent a  6,7 miliarde de euro. Având în vedere că TVA, de pildă, constituie circa 23% din veniturile bugetare, în timp ce cota unică de 16% aduce şi ea circa 30% la aceleaşi venituri, reducerile preconizate de bau-bau-ul lui Antonescu ar reprezenta o scădere drastică pe care economia românească, preponderent speculativă şi nu productivă, nu ar acoperi-o printr-un eventual avânt.

De altfel, „Standard.ro” scria: «ţara noastră are cel mai mic impozit pe venit din Uniunea Europeană. Aproape la fel stau lucrurile şi în privinţa impozitului pe profit, printre cele mai scăzute niveluri din organismul european. Din aceste motive şi ponderea în PIB a veniturilor din impozite este mică.»

Acelaşi prezumtiv premier Patriciu, pus de Antonescu în schimbul bănetului investit în campania sa electorală, ar proceda, probabil, şi cu România la fel cum a procedat cu „Rompetrol”-ul. Ar primi-o pe gratis şi ar preda-o vreunei gubernii, pe-un comision. Şi acela ţinut departe de ţară.

Constatăm, deci, cu stupoare, că dincolo de inconsistenţa personajelor cu numere pe tricou stau, şi mai nou se manifestă tot mai brutal şi mai evident, adevărate legende ale nenorocirii acestei ţări.

Aştept declaraţia lui Sorin Oprescu: «Eu l-aş pune premier pe Cozmâncă!»

Noroc că de aceste ameninţări electorale (şi mai ales post-electorale) ne apără, iată, America, prin vicepreşedintele Joe Biden – cel care refuza astăzi postura mizerabilă în care ar fi vrut să-l târască Geoană şi Antonescu folosindu-l, la poză, ca pe Iohannis, pe post de proteză dentară într-un zâmbet electoral. Joe Biden le-a explicat în mod categoric şi fără echivoc, atât omului lui Iliescu cât şi celui al lui Patriciu, că Rusia nu trebuie să-şi pună preşedinte în România.

«We cannot succeed without you and, pardon my presumption, you cannot succeed without us», spunea astăzi Biden atât golanilor care fac zilnic miştoul acela fin despre licuriciul cel mare şi despre axa Washington–Londra–Bucureşti, cât şi politicienilor demagogi sau inconştienţi care consideră că aderarea la NATO nu presupune şi obligaţii şi costuri.

Ne apără FMI-ul, prin delegaţia condusă de Jeffrey Franks care vine la Bucureşti în perioada 28 octombrie – 9 noiembrie, la intervenţia preşedintelui Băsescu, pentru a discuta cu guvernul interimar condus de Emil Boc şi probabil cu premierul desemnat Lucian Croitoru.

Ne apără Partidul Popular European – cea mai puternica forţă politică din Parlamentul European – care şi-a declarat sprijinul pentru candidatura lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale atât prin Wilfried Martens cât şi prin Jospeh Daul:

«Ne-am întâlnit de mai multe ori cu preşedintele Băsescu, atât în România cât şi la reuniunile la nivel înalt ale PPE şi ale instituţiilor europene. Am fost impresionaţi întotdeauna în mod pozitiv de Traian Băsescu, de angajamentul său pentru aprofundarea integrării europene a României şi de implicarea preşedintelui în toate dezbaterile europene majore» , subliniază liderii PPE.

«Rolul domnului Băsescu în soluţionarea provocărilor europene majore din regiunea sa – în special în securitatea energetică şi stabilitatea în zona Mării Negre – este bine-cunoscut şi a avut un impact important asupra Europei. Partidul Popular European apreciază şi eforturile continue ale preşedintelui Băsescu de modernizare a statului, angajamentul său în combaterea corupţiei la nivel înalt şi în favoarea aplicării corecte a legilor în România», insistă Wilfried Martens şi Joseph Daul.

«Partidul Popular European consideră că, într-o perioadă de provocări politice şi economice, România are nevoie de un preşedinte capabil să susţină eforturile de revigorare economică pe plan intern şi să reprezinte în mod eficient interesele ţării în cadrul Uniunii Europene. Suntem convinşi că un nou mandat îi va permite preşedintelui Băsescu să continue reformele majore pe care le-a iniţiat deja şi să accelereze aplicarea completă a standardelor şi valorilor europene în România», adaugă liderii PPE.

Last but not least, ne apără biata Republica Moldova care, prin vocea preşedintelui Mihai Ghimpu, anulează toate porcăriile spuse de nişte ticăloşi de la noi, dar şi de la ei, pe seama lui Traian Băsescu cu privire la politica dusă de acesta faţă de vecina de peste Prut (politică elogiată şi de vicepreşedintele Biden, de altfel):

«România nu este pentru noi un stat vecin. România pentru noi este un stat unde se vorbeşte aceeaşi limbă, unde avem aceeaşi cultură, aceeaşi istorie, aceeaşi identitate şi nu cred că supăr pe cineva când vorbim de relaţii foarte bune cu România. Asta nu înseamna că suntem împotriva unor relaţii cu Federaţia Rusă sau cu altcineva. Relaţii cu oameni străini trebuie să ai, dar întotdeauna relaţiile dintre fraţi sunt mai apropiate, şi eu cred că fiecare om sănătos la minte înţelege lucrul ăsta. Păcat că nu au înţeles toţi cei care ne-au condus până acum şi au încercat să găsească dusmanul în România. Îmi cer scuze pentru insulta adusă României din partea vechii conduceri, fiindcă, aşa cum au procedat ei, i-au insultat pe cetăţenii români şi România, ca stat. Îmi pare rău şi sper că nu se va mai întâmpla, iar cetăţenii nu vor mai vota în fruntea statului oameni care nu ştiu să preţuiască relaţiile dintre oameni, dintre state, care nu-şi recunosc propria limbă, cultură şi istorie. Perioada aceasta sper că a ramas în trecut.»

Nu ştiu cine sunt aceia care îi vor vota pe Geoană şi pe Antonescu, dar ştiu că pe Traian Băsescu l-au votat deja America, Europa şi Basarabia.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Farsa „Klaus Iohannis” (documentată)

• 14 octombrie 2009 – JURNALUL NATIONAL: „Geoană anunţă: Johannis premier, guvern tehnocrat cu mandat limitat.„

„Liderul PSD Mircea Geoană a anunţat aseară că a avut consultări cu reprezentanţii PNL, UDMR şi ai minorităţilor naţionale în scopul identificării unei majorităţi transparente  pentru susţinerea unui nou guvern. Potrivit lui Geoană, noul Guvern va avea mandat să asigure alegeri libere şi corecte. Liderul PSD a mai spus că  au mai convenit în cadrul întâlnirii susţinerea unui premier independent şi a unui guvern format din specialişti, neangajaţi politic, cu mandat limitat, până la alegerea preşedintelui României. Liderul PSD a anunţat că astăzi va mai avea loc o runda finală de consultări, la Senat, unde va fi invitat pentru o discuţie clarificatoare şi Klaus Johannis, propus pentru postul de premier. 

Surse liberale spun că membrii viitorului guvern vor fi recrutaţi din mediul academic, din mediul universitar sau vor fi specialişti din ministere.”

• 14 octombrie 2009 – HotNews: „Crin Antonescu: Daca Johannis va fi numit premier, PNL nu va face nicio propunere pentru Executiv. Va fi  un guvern de tehnocrati.„

„Desi propunerea Klaus Johannis la functia de premier este „a PNL si a mea, intre noi ca partid si Johannis nu exista nicio legatura. (…) Daca el va fi numit, PNL nu va face niciun fel de numire, nu va propune niciun nume in acest guvern. Va fi un executiv de tehnocrati”. Declaratiile vin de la presedintele PNL Crin Antonescu, ce a precizat in urma negocierilor de la Senat ca „principiile pe baza carora am pornit discutiile, cu ceva vreme in urma, au fost respectate intocmai”.

• 14 octombrie 2009 – MondoNews: „Antonescu: Klaus Johannis este cel mai bun premier pentru Romania.„

„Am constituit aceasta coalitie conjunturala (subl. mea), pentru a gasi o solutie, cea mai buna. Klaus Johannis este cel mai bun om pe care noi il consideram pentru Romania. Daca PD-L doreste sa se alature, nu am nimic impotriva, dar in acest moment propunerea PD-L, oricare ar fi ea, nu conteaza. Klaus Johannis va forma cel mai bun Guvern pe care acum Romania il poate avea. Durata guvernului va fi in functie de performantele sale, dar si de situatia politica de dupa alegerile prezidentiale (subl. mea)„, a spus Antonescu.”

• 15 octombrie 2009 – REALITATEA: Crin Antonescu: „Dacă voi deveni preşedinte al României Klaus Johannis va deveni premier.

„Este un lucru clar pe care îl spun lui Traian Băsescu. Nu puteţi întârzia venirea lui Johannis decât până cel târziu pe 6 decembrie”, a mai spus Crin Antonescu.”

• 16 octombrie 2009 – REALITATEA: „Marko Bela: I-am propus lui Boc sa-si reanalizeze pozitia si sa-l sustina pe Johannis.„

„Preşedintele UDMR, Marko Bela, a declarat că nu respinge ideea unui guvern de uniune naţională (subl. mea), dar îl doreşte în continuare pe Klaus Johannis premier. Liderul UDMR a spus că i-a propus lui Emil Boc să îl susţină tot pe Johannis, deoarece în campania pentru prezidenţiale fiecare partid ţine să transmită un mesaj politic şi nu doreşte alianţe.”

• 14 octombrie 2009 – Infonews: Klaus Johannis: „Eu voi face propunerile de ministri dupa consultarea partidelor care ma sprijina.”

„Klaus Johannis a declarat, miercuri, că, în eventualitatea în care va fi desemnat prim ministru, va face personal nominalizările pentru funcţiile de miniştri, după ce se va consulta, însă, cu formaţiunile politice care l-au propus şi care îl sprijină (subl. mea).”

„Primul ministru desemnează miniştrii, însă nu am de gând să fac nominalizări fără consultarea tuturor formaţiunilor care doresc să mă sprijine (subl. mea). Eu voi face propunerile de miniştri”, a spus Johannis, întrebat dacă deciziile privind componenţa viitorului său Cabinet, în eventualitatea în care va fi desemnat pentru funcţia de premier, îi vor aparţine sau vor fi impuse de partidele care-l propun.”

• 15 octombrie 2009 – Ziare.com: Primarul Sibiului, Klaus Johannis, propus de PNL, PSD si UDMR ca premier al Romaniei, a declarat joi ca in cazul in care Traian Basescu il va desemna si el pentru aceasta functie nu va fi un premier de paie, ci isi va desemna singur ministri.

„In cazul in care Traian Basescu ma va desemna nu voi fi un premier de paie. Am cerut formatiunilor care ma sustin sa am primul si ultimul cuvant in desemnarea ministrilor (subl. mea). Am cerut un consiliu format numai din presedintii formatiunilor care ma sustin ca sa ne intalnim saptamanal, daca voi fi premier (subl. mea). Am mai cerut, o chestiune care mi se pare de bun simt, schimbarea termenului de 15 zile pentru a opta pentru o functie si alta. Nu sunt dispus sa merg doua luni de zile premier sa renunt la primarie dupa care sa nu am unde sa ma intorc”, a declarat joi primarul Sibiului.”

*        *

*

Aşadar, devine evident că „majoritatea transprentă” se contrazice tot mai frecvent, devoalându-şi adevăratele intenţii… divergente, dar unanim catastrofale pentru România.

Acel „am cerut un consiliu format numai din preşedinţii formaţiunilor care mă susţin ca să ne întâlnim săptămânal, dacă voi fi premier” mi se pare elocvent în privinţa „neutralităţii” şi „tehnocraţiei” acestui premier, acestui guvern.

Ce mai reprezintă, în aceasta situaţie, soluţia minune „Klaus Johannis”?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Victor Roncea, „Împărţirea ministerelor în viziunea Coaliţiei PSD-PNL-UDMR”

________________________________________________________

Împărţirea ministerelor în viziunea Coaliţiei PSD-PNL-UDMR

Victor Roncea

________________________________________________________

Publicaţia „Curentul“ a obţinut lista persoanelor pe care doresc să le impună la guvernare membrii Coaliţiei PSD-PNL-UDMR. Sursele noastre ne-au informat că nu s-au tranşat încă la modul definitiv opţiunile pentru ministerele vizate, negocierile şi discuţiile continuă non-stop, se trag sfori pe dedesupt de către grupurile de interese din spatele partidelor, dar tabloul definit în ultimele două zile este mai mult decåt semnificativ, indicånd destul de clar cam ce fel de profil ar putea avea un viitor guvern al Romåniei, în context pre-electoral prezidenţial.
Între timp, Traian Băsescu a ieşit public şi le-a retezat puţin aripile combinatorilor Coaliţiei care se bazau pe împingerea în faţă a „independentului“ Johannis, proiect avizat de consilierii „americani“ ai PSD. Planul Coaliţiei era ca, după ce Băsescu îl numeşte pe Johannis, minoritar, cică, acesta ar fi adus la guvernare în ministere-cheie alţi minoritari, de la UDMR, deoarece fără UDMR e foarte complicat să facă majoritate. La moţiunea care a determinat căderea guvernului, dacă UDMR ar fi votat cu Boc, PD-L-ului i-ar mai fi trebuit 5 trădători.
UDMR însă a jucat tare la negocieri, a fost de neclintit şi a cerut trei ministere foarte tari, al Apărării, al Externelor şi al Învăţămåntului, unde vor să numească trei „Istvani“ de-ai lor. Numele lor nici nu contează, deorece ei sunt doar nişte „soldaţi“ ca în clanurile mafiote.
Cele două ministere strategice – al Apărării şi Externele, sunt instituţii unde se lucrează cu Cifrul de Stat şi unde sunt rulate date şi informaţii cu caracter secret. Obsesia UDMR de a ajunge în preajma obiectivelor şi instituţiilor unde se află informaţii sensibile pentru siguranţa naţională este veche şi are foarte puţin de-a face cu obiectivele unei asocia-ţii culturale – cum este de fapt UDMR, conform statului juridic.
La negocieri, spun sursele noastre, un alt punct greu a fost disputat pe portofoliul Justiţiei – unde PNL a propus-o pe juna care iubeşte – Alina Gorghiu, „protejata“ lui Bogdan Olteanu. PSD l-a propus pe Robert Negoiţă, supranumit galacticul, (vrea să o atragă în spaţiul cosmic pe Paris Hilton – după care băleşte) un fecior care şi-a făcut rost de o diplomă la privat după un liceu încheiat cam spre limita vårstei de 30 de primăveri. La Negoiţă, UDMR a avut obiecţii, susţinånd că nu este indicată numirea unui ministru al Justiţiei a unui absolvent de drept la particular amintind de experienţa penibilă a lui Chioariu. S-au stârnit certuri aprinse, partizanii celor doi reamintind că aceştia s-au descurcat bine în cele două comisii de anchetă, semnează orice e nevoie, au stomac, cum se spune în politică – adică cum ar spune colegul lor, europarlamentarul Vadim Tudor – înghit şi nu scuipă.
UDMR a continuat însă să se opună, dar în final, la propunerea lui Hrebenciuc, care a zis că o împacă el pe Alinutza, s-a ajuns la formula propunerii la Justiţie a Monei Pivniceru pe motiv că e bine privită de către magistraţi.
La Interne, discuţia a fost rapidă şi fără drept de apel, poziţia fiind revendicată dintotdeauna de Vanghelie, susţinut de alaiul/pletora sa de generali mai mult sau mai puţin penali. Gelu Drăjneanu (fostul şef de la doi şi-un sfert, omul de casă al lui Vanghelie) a întrunit acordul unanim. Explicaţia e relativ simplă, doar Vanghelie a declarat şi Mitrea a confirmat că arhiva doi şi-un sfert „e pe måini bune“. Cine ar risca, cu o astfel de arhivă în posesia lui Vanghelie, să se opună numirii lui Drăjneanu?
La Finanţe, propunerea PSD a fost Mihai Tănăsescu, o figură ştearsă şi servilă a partidului, iar la Economie tot PSD-ul l-a impus pe Eugen Dijmărescu (fost viceguvernator al BNR, înlocuit recent de Bogdan Olteanu). Pentru poziţia de ministru pentru Tineret şi Sport, a fost propus de PNL Victor Piţurcă, bun prieten cu Ludovic Orban. La Ministerul Mediului, PSD-ul l-a cerut pe Radu Popa – omul lui Oprescu de la Parcuri.
La Transporturi, poziţia de ministru a fost atribuită lui Cristian Burci, omul tuturor partidelor şi al PSD, şi al PNL, şi al UDMR, şi al serviciilor, pe deasupra înzestrat cu Fabrică de vagoane, firme de transport, cu vechi ştate în activitatea de căpuşare a Transporturilor, via Nicolaiciuc etc.
La IMM-uri, Eugen Chirovici a fost propus de masoni, prin PC, iar la Ministerul Turismului din partea PSD este vizat Alin Nicolae Burcea, patronul firmei Paralela 45. La Sănătate, a fost propus tot de PSD doctorul Sinescu. Numele lui Mugur Ciuvică a fost ventilat şi el pentru acest post, impus de familia sa de suflet – e vorba de familia Voiculescu, alături de care şi-a făcut şi firmă la un moment dat. La Ministerul Muncii, PSD-ul a propus-o pe Simona Marinescu, un personaj feminin complet hăbăuc, dacă ne amintim de episodul recent al scandalului stârnit de ea la adresa „soţului“ său care de fapt s-a aflat că nici nu era însurat cu doamna, care se afla de fapt, social vorbind, în stadiul de nedivorţată, nemăritată, ne…
Guşă Cosmin a fost propus ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul, poziţie perfectă pentru acesta, dacă ne amintim declaraţiile lui Costel Bobic pe seama sa: „Guşă este un traseist găinar al politicii. Căţelul meu, Don Giovanni, înţelege mai multe cuvinte decât Guşă. Vocabularul lui Guşă nu depăşeşte 300 de cuvinte“. Cum spuneam, pare poziţia perfectă pentru Guşă deoarece pentru a relaţiona cu acest Parlament nu pare să fie nevoie de mai mult de 300 de cuvinte.
La Comunicaţii a fost propus Sorin Pantiş, din partea PC, un vechi partener de dosare penale grele cu familia Voiculescu, dar şi cu Dinu Patriciu, la rândul său şogor cu Camelia Voiculescu în dosarul Rompetrol.
PC-ul mai are pe ţeavă şi o altă propunere, Liliana Minca, fostă Chervasiuc, fosta secretară a lui Stănculescu, transformată la forja lui Voiculescu în tehnocrată pură. Agricultura l-ar putea avea în frunte pe un anume don Fernando Enciu – propus de PNL, bun amic cu Ioan Mureşan, marele bandidos al caltaboşilor, şi în sfârşit la un minister asemănător la nume – respectiv la Cultură, scaunul de grande ar reveni lui Claudiu Săftoiu – via Patriciu, mare amator de cultură după cum se ştie, dacă ne gândim la intima sa relaţie cu clanul Pleşu&comp.
Guvernul de mai sus întruneşte, culmea, şi preferinţele noastre, ale ziariştilor, deoarece întâmplarea face ca majoritatea celor de mai sus să fi devenit în ultima perioadă staruri de o zi – nu doar în „Curentul“. Pentru cititorii noştri mai firoscoşi recomandăm un simplu search în arhiva recentă a publicaţiei noastre şi vor avea parte de CV-uri complete ale viitorilor noştri guvernanţi (ptiu drace!).

Utopia tehnocrată şi moţiunea „Diana”

De cînd l-am auzit pe Antonescu propunând varianta unui guvern de tehnocraţi, mi-am dat seama că nu poate fi decât o prostie.

Acum, parcă pentru a da greutate acestei prostii, prostănacul însuşi confirmă, declarându-se adeptul unui astfel de guvern.

Iniţiativa cuplului comic-fantezist PSD-PC-pnl este şi hilară şi obraznică atâta timp cât unica instituţie eminamente tehnocrată, până acum, Banca Naţională a României, a fost infestată cu politrucul Olteanu chiar de către cântătorii de azi ai tehnocraţiei.

Pe de altă parte, ştiind ce isterii se creează în PSD când e vorba despre funcţii şi luând de bună „demnitatea” ţanţoşă a PNL-ului, ne putem închipui ce libertate ar avea un eventual premier tehnocrat privind alcătuirea echipei sale guvernamentale.

De asemenea, scleroza politică de care suferă mai marii celor două partide face ca aceştia să nu mai ţină seama de cele mai elementare şi mai de bun simţ evidenţe. Cum ar fi, de pildă, personificarea ipoteticului premier tehnocrat de 50 de zile. Nici Antonescu şi nici Geoană nu sunt suficient de lucizi pentru a-şi da seama ca niciun tehnocrat competent, integru, neşantajabil şi neutru politic nu ar accepta să-şi compromită cariera şi numele acceptând să devină bătaia de joc a unor personaje ca Vanghelie, Geoană sau Antonescu.

Liberalii – culmea tupeului sau a delirului – ar vrea un guvern de tehnocraţi condus de… Daniel Daianu, bun de prim ministru, dar invalidat de PSD-PC-pnl ca viceguvernator al BNR(!). Se vorbeşte şi despre Mugur Isărescu, cel  a carui viziune asupra relaţiilor cu FMI nu corespunde deloc cu cele ale celor două partide reînfrăţite, şi care de-abia a declarat că nu ar accepta această funcţie. De fapt, chiar şi un guvern tehnocrat de avarie nu ar putea face nimic făra o susţinere politică. Ori o asemenea susţinere este imposibilă deoarece măsurile economice raţionale ce ar trebui luate nu vor întruni acceptul politic.

Este evident, pentru oricine, că nici moţiunea de cenzură – eficientă ca o loţiune „Diana” la picior de lemn –, nici teoria guvernului tehnocrat nu au vreo raţiune, alta decât să creeze un haos propice unor campanii electorale gălăgioase, dar goale de conţinut. De fapt, indiferent ce se va întâmpla, tot guvernul Boc va conduce România până la alegeri.

Alegătorii vor pricepe, probabil, că noua alianţă PSD-PC-pnl – care nu mai infioară nicio fire sensibilă şi intelectuală, ca acum 10 luni – nu are nicio legătură cu interesul naţional.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Gagica Olgrăsuţa (pamflet)

Refuzul obstinat al inteligenţei de a o frecventa pe doamna Olgrăsuţa este notoriu.

În afara unei maliţiozităţi tupeiste perene, a unei agresivităţi de sorginte peremistă şi a unui aer de Crucea de Piatră – zona low cost –, care l-au cucerit definitiv pe unul Dumitrescu, doamna în cauză nu prezintă nimic palpabil, decît poate sânii.

Olgrăsuţa întruchipează, astfel, la nivelul arhetipurilor din „Groapa” lui Barbu, modelul de „gagică”. D’aia dupe care se ţine toate cătanele, dar la care are succes şi acces decât fanţii… Îndeosebi cei care se exprimă precum am scris.

Desantată în pantofi tocmai de pe la Craiova, Olgrăsuţa a adus în Bucureşti, odată cu prazul şi paiele din buletin, o groasă obrăznicie de tarabă, asortată la gâtul cu guşă suferind cu glanda.

Mintea scurtă a gagicii generează raţionamente scurte, care produc, la rându-le,  idei scurte. La proba de aruncare-cu-prostii-viteză Olgrăsuţa excelează.

Gagica apare des în public, sau, mai bine zis, în faţa publicului, căci pe doamna Olgrăsuţa o mănâncă-n politică.  Ea are obiceiul să vină mereu cu mintea odihnită,  dar încărcată, ca un revolver, doar cu ideile auzite de la alţii prin Kiseleff. A spus unul, de pildă, că «dacă se destramă Coaliţia, dispare şi Guvernul Boc», hop şi Olgrăsuţa cu aceeaşi idee, scoasă de parcă ar fi fost gătită de ea. Numai că, precum loazele şcolare, care şi când copiază copiază greşit, Olgrăsuţa reverberează, ca un papagal, si de această dată, o mare prostie.

Ce-i scapă gagicii – în afara unei multitudini de alte lucruri de pe lumea asta – este ceea ce ar urma DUPĂ presupusa moţiune de cenzură. Adică ce s-ar întâmpla după ce ar cădea guvernul Boc II, guvern remaniat din care ar lipsi PSD-ul.

Noi, restul lumii, adică cei mai intelgenţi decât Olgrăsuţa, ştim că, într-o atare situaţie, prevederile constituţionale sunt clare: preşedintele desemnează un alt premier (sau chiar pe acelaşi), care se prezintă în faţa parlamentului cu un nou guvern. Este clar, astfel, că Traian Băsescu va desemna un premier din partea partidului cu cea mai mare reprezentare în parlament, adică din partea PD-L (precedentul există!). Parlamentul poate accepta noul guvern, sau îl poate respinge. Se ştie că, după două refuzuri consecutive ale parlamentului de a învesti guverne propuse de prim-miniştrii desemnaţi, se ajunge la… alegeri anticipate, conform art. 89 din Constituţie.

Or, la statura uluitoare cu care PNL trece în picioare pe sub orice uşă, mă îndoiesc că actualul breloc al parlamentului şi politicii româneşti va risca să se prezinte în faţa electoratului. Nici macar PSD-ului însuşi nu i-ar surâde o asemenea cascadorie.

De altfel, aceeaşi Constituţie interzice dizolvarea parlamentului în ultimele şase luni ale mandatului prezidenţial, aşa că se ajunge la o nouă dilemă constituţională: fie – horror! – se amână alegerile prezidenţiale, fie guvernul supus moţiunii de cenzură ramâne în funcţie, până la clarificarea situaţiei.

Cert este că, de bunăvoie, PSD nu va părăsi guvernarea până la alegeri şi cred că nici nu va depune sau vota vreo moţiune de cenzură.

Gagica Olgrăsuţa nu reuşeşte, din nou, decât să-l emoţioneze local pe Dummy, să ne amuze pe noi cu stângăciile sale mintale şi să ne uimească cu atitudinea gureşă de ţaţă politică.

*              *

*

* ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ŞI EL TREBUIE CONSIDERAT, CITIT ŞI INTERPRETAT CA ATARE! *

Dedicaţie: dragilor mei prieteni Lia şi Vasilescu.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009