Ion Iliescu e-n toate, chiar și în DEX, azi…

Până și DEX-ul semnalează AZI fericitul eveniment aniversar din viața lui Ion Iliescu, care a împlinit 82 de ani…

E notorie frecvența și stăruința cu care dl. Ion Iliescu – actualmente președinte de ONOARE al PSD (sic!) -, amintește poporului român un amănunt biografic oarecum neglijat: a fost MARGINALIZAT de Nicolae Ceaușescu.
Să ne imaginăm ce ar fi fost dacă tov. Ceaușescu NU îl marginaliza pe tov. Iliescu…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

Neculai Constantin Munteanu, „Liberalii, ultima fundătură”

Liberalii, ultima fundătură

Autor: Neculai Constantin Munteanu

06.12.2011

**********************************************************************************************************

 

«„Partidul Național Liberal a dovedit ca este un partid antisecurist și anticomunist”, susținea Crin Antonescu în timpul faimoasei ședințe în care s-a decis retragerea sprijinului politic deputatei Mona Musca, înainte de verdictul privind colaborarea ei cu securitatea. Graba era explicată prin necesitatea păstrării credibilității partidului. Mai târziu, tot el îi reproșa unui alt liberal exclus că s-a purtat „ca un securist ordinar”.

         Astăzi, sub conducerea aceluiași lider, partidul anticomunist și antisecurist este parcat în rezervația numită Uniunea Social Liberală, populată cu câteva dintre cele mai splendide exemplare de dinozauri comuniști și de varani securiști, de la Ion Iliescu, la Dan Voiculescu, plus moștenitorii și tovarășii de drum, la fel de prădători.

         Sigur, politica presupune un pragmatism ce nu exclude cinismul, oportunismul, compromisul, la nevoie, minciuna. Scopul, dacă e nobil, scuză toate mijloacele. Însă puțini ar fi bănuit în Crin Antonescu, față atât de palida a liberalismului românesc din anii 90, ambiții atât de mari. Din dorința de a atinge pragul maxim al incompetenței lui, se visează președinte, Crin Antonescu a devenit campionul elasticității care dă de rușine și maleabilitatea plastilinei. S-a aliat cu partidul informatorului securității, Dan Voiculescu, nu din afinități doctrinare, ci pentru accesul la televiziunile mogulului. Și în numele crinului, PNL a devenit anexa stângii moștenitoare a comunismului. În numele aceluiași ideal, Crin Antonescu a început să și mintă, dacă nu cumva este vorba, pur și simplu, de prostie. Sigur este că acum Crin Antonescu a trecut la spălarea cadavrului politic Ion Iliescu.

         La întrebarea referitoare la efectul negativ al prezenței lui Ion Iliescu în PSD, ținând cont de violențele din timpul mineriadei, Crin Antonescu s-a lansat în subtile considerații politice: „În vreme ce Iliescu făcea crime, aşa cum susţineţi, cu ce le făcea? Cu mâinile goale sau cu trenurile? Cine conducea trenurile? Îl cunoașteţi pe un tovarăş Băsescu Traian care dirija, de la Bucureşti, aceste trenuri? Ion Iliescu e un om retras din politica activă pe care îl putem judeca într-un fel sau altul, e un om care s-a confruntat cu electoratul, cînd a cîştigat, cînd a pierdut, iar problemele României de astăzi nu sunt generate de Ion Iliescu, nici corupţia de azi din România, nici aservirea instituţiilor care ar trebui să fie independente, azi în România nimic din toate acestea nu sunt generate de Ion Iliescu”.

         Între liberalul de strânsură Crin Antonescu și strigoiul comunist Ion Iliescu există mai vechi afinități elective. Ud de emoție, titanul din Oltenița a mărturisit public că și l-ar fi dorit pe Crin Antonescu în PSD, „pentru că eu îl văd mai aproape de social-democrație”. Și probabil că acesta e motivul pentru care crinul liberal n-a băgat de seama ca Ion Iliescu se află la temelia tuturor nenorocirilor României, începând cu morții revoluție și cu furtul ei, continuând aservirea instituțiilor statului intereselor de partid și terminând cu corupția endemică generată de capitalismul de cumetrie, ale cărei baze au fost pus sub regimul Iliescu. Pe scurt, cum constata un politician mai prostănac decât Crin Antonescu, daca se poate așa ceva, Ion Iliescu a fost și este cancerul democrației românești!

         Și, în plus, profesorul de istorie Crin Antonescu se lansează și în rescrierea istoriei. N-are nerușinarea sa afirme ca Ion Iliescu n-a chemat minerii. Pentru că i-a chemat. Și ei au plantat flori în București, inclusiv la sediile partidelor istorice, PNȚcd și PNL. Vrea doar să-i micşoreze răspunderea, aruncând o parte din vină pe Traian Băsescu, care ar fi dirijat de la București trenurile cu mineri. Însă atunci Traian Băsescu n-ar fi putut dirija minerii nici dacă ar fi vrut. Pentru simplul fapt că în 1990 nu era ministru, ci doar subsecretar de stat și șeful departamentului transporturi navale. Iar minerii au venit cu trenurile, nu cu vapoarele!

         In încercarea lui prostească de a falsifica istoria, cum au făcut-o și comuniștii, Crin Antonescu nu e nici măcar penibil. Doar penibiluț. Și mai ales jalnic.»

Și logoreicul Crin… tace

Ion Iliescu este contestabil, este detestabil, este, însă, încă inconturnabil.

Are o autoritatea politică echivalentă autorității economico-financiare a lui Mugur Isărescu. Ambii, atunci când vorbesc, vorbesc cu tâlc și cu miez.

În indiscutabila sa genialitate declarativă, Ion Iliescu a devoalat ieri – oare involuntar, pe baza porumbelului scăpat din gură? – unul dintre cele mai mari și mai triste adevăruri politice din ultimii ani:

«Se impune să mergem într-o alianţă cu PNL care a fost şi va rămâne adversarul nostru ideologic. Dar trebuie să înţelegem momentul politic. Nu trebuie să facem concesii. Trebuie să ne definim propria orientare, dar, când e vorba despre bătălii politice, facem şi asemenea paşi. E mai important pentru ţară, pentru mersul ei, să realizăm acest lucru şi să nu lăsăm dreapta să se refacă.» (subl. mele)

Cu alte cuvinte, adică pe înțelesul încă naivilor fani ai lui Crin Antonescu, P.S.D.-ul are în vedere anihilarea de jure a P.N.L.-ului prin… absorbție. O absorbție care, de facto, s-a realizat deja demult.

P.N.L., atâta timp cât se află la cheremul lui Dinu Patriciu și pe mâna actualului său președinte de paie și a acoliților săi, este condamnat la inacțiune, la abandonarea doctrinei, ideologiei, valorilor și principiilor liberalismului, la nedemnitate. P.N.L. devine, iată, cu acte în regulă, o sculă a lui Ion Iliescu.

Și logoreicul Crin Antonescu… tace.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

NU, Domnule Băsescu!

♦♦♦ ÎN ATENȚIA OPINIEI PUBLICE ♦♦♦

NU, Domnule Băsescu!

NU, acești oameni nu sunt „infantili”, așa cum, cu răutate, i-ați caracterizat sau i-ați caracteriza dumneavoastră.

NU, acești oameni nu sunt „maimuțoi”, așa cum i-ați numit dumneavoastră.

NU, acești oameni nu sunt nici iresponsabili, nici măscărici, nici inconștienți, nici imaturi, nici penibili, așa cum v-ar veni să-i faceți. Nici cârlani înțărcați.

Acești oameni au condus sau conduc partide importante, conduc organizații politice și municipii inportante, fac și votează legile acestei țări.

Acești oameni au responsabilități, au viziune, au programe, au doctrină, au orizonturi, au maturitate politică și civică și au aliați.

Acești oameni vor conduce în curând această țară, rezolvând problemele și necesitățile poporului.

Acești oameni vor avea pe mână C.S.A.Ț.-ul.

Acești oameni au convingeri democratice și au o perspectivă europeană.

Acești oameni serioși se vor întâlni și vor da mâna cu Obama și Medvedev, cu Putin și Merkel, vor purta discuții cu Cameron și Sarkozi, ne vor reprezenta la O.N.U., la N.A.T.O. și la C.E. Vor negocia cu F.M.I.

Acești oameni vor reprezenta România și poporul român în Europa și în lume.

Acești oameni vor desăvârși Revoluția. Sau vor face alta.

ACEȘTI oameni…

***

© Alexandru Dan Mitache

Copilul Gabrielei Vrânceanu Firea (update)

Gabriela Vrânceanu Firea declara, astă seară la „Ştirea zilei”, penibil şi trist, cu o uimitoare (dar explicabilă) mândrie proletară:

«Care comunism?!?! Copilul meu habar n-are ce-i lupta asta împotriva comunismului.Şi toţi tinerii născuţi după revoluţie.»*

Dragi şi bieţi copii ai doamnei Firea şi ai tuturor celor care vă ascund istoria din care azi vă hrănesc, iată, printre multe alte orori, ce-i ăla comunism:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Nenea ăsta din filme e nenea de la care nenea Geoană a preluat ştafeta!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

*           *

*

Ce diferenţe există între doamna Vrânceanu Firea şi domnul din imaginea de mai jos?

Mă refer la modul de „gândire” lombrozian, nu la alura de piţipoancă rurală…

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

_________________________________

* „Ştirea zilei” – minutele 21:30 – 21:45

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

«Roxania», o sală de masaj erotic

ROXANA IORDACHE este titulara blogului Welcome to Roxania.

Una care îşi înfiinţează o ţară – fie şi în spaţiul virtual – este, din capul locului, de tratat cu prudenţă. Poate muşca, poate sări pe geam sau la beregată, poate arunca în aer poduri sau rafinării, poate purta bicorn şi trage în lesă un galoş…

Pentru a o situa generic, ea este o persoană şoz. Dar şi o fanatică penelistă (nu şi liberală).

Dacă nu ştiţi nimic despre ea şi despre obsesiille ei extrapolitice, iată aici ce postează ea pe blogul ei de universitară, într-un moment de defulare:

Nici nu prea este de mirare că Roxana Ioradche are asemenea vedenii din moment ce arată cam aşa:

Ioan T. Morar o definea perfect drept «prinţesa nefericită a idealurilor ofilite». Îmi permit să citez de pe blogul lui Morar o caracterizare a acestei pasionarii despletite:

«Sigur, mai există ayatolahi şi la noi. Sînt editorialişti care scriu, încă, pentru publicaţii dispărute. Roxana Iordache, de pildă, se crede editorialist la ziarul „Dreptatea”, tot aşa cum îl crede pe Radu Sîrbu (nume de cod Apostatu, ofiţer de legătură Mladin) preşedintele PNŢCD. Şi mai crede că PNŢCD există şi are viitor. Ei, această persoană anacronică îl înjură pe blogul ei pe Andrei Pleşu. Dar, desigur, îl laudă pe Radu Duda. Şi îl elogiază pe Crin. Treaba ei, opţiunile ei. Dar, parcă, totuşi, Corneliu Coposu, cel pe care-l evocă plin de evlavie, nu ar fi acceptat nişte tipi de talia lui Radu Sîrbu în prima linie. Revin la înjurătura adresată lui Andrei Pleşu. Roxana Iordache spune că Pleşu nu are căderea să discute despre Corneliu Coposu deoarece Seniorul ar fi citit mai mult decît autorul cărţii Minima Moralia. Dacă acest criteriu este adevărat, cum îşi permite această jurnalistă mediocră să scrie despre Andrei Pleşu care a scris mult mai mult decît a citit ea?

Păcat că textele acestei foste ziariste (sau mai scrie la „Dreptatea”?!) se învecinează cu gîndirea lui Dan Voiculescu. Oare gratuit?»

O vizită pe blogul ei pune în umbră întregul cult al personalităţii geniului Carpaţilor şi cred că regretă sincer că nu s-a născut mai devreme. E greu pentru un om cu scaun la cap să îşi ia inima în dinţi şi să bată la uşa articolelor Roxanei Iordache, după ce vede titlurile. Iată doar câteva:

«CRIN ANTONESCU ESTE PREŞEDINTELE MORAL AL ROMÂNIEI EUROPENE. DAR ILESCU L-A REALES PE BĂSESCU, VIA FSN. SINGURA ŞANSĂ PENTRU GEOANĂ ESTE CRIN ANTONESCU PRIM-MINISTRU AL UNUI GUVERN PNL-UDMR-PSD.» (link)

«SONDAJE DE PORC. ÎN REALITATE, CRIN MERGE ÎN FINALĂ» (link)

«CRIN IMPERIAL ŞI PENTRU PROF. EMIL CONSTANTINESCU» (link)

«UN CRIN IMPERIAL DE ZIUA LUI MARIUS GHILEZAN» (link)

«CRIN RULES. BĂSESCU E UN CĂCĂCIOS CA ŞI LAŞUL DE BOC» (link)

«CRIN ANTONESCU: MIRCEA GEOANĂ ŞI TRAIAN BĂSESCU SĂ RĂSPUNDĂ DACĂ ŞI CE AU NEGOCIAT, ÎN SECRET, CU RUSIA» (link)

«CU CRIN ANTONESCU-N FRUNTE, PNL – VICTORII MULTE!» (link)

«PLEŞU MINTE DESPRE COPOSU, CA SĂ-L CREASCĂ PE VADIM» (sic!) (link)

Sublinierile mi le asum. Aberaţiile, nu!

Cred că este limpede, chiar şi pentru Adina Vălean, că autoarea acestor articole are probleme serioase atât sus, la mansardă, cît şi jos, la demisol. Adoraţia pentru masculul feroce (dar şi ferice, vorba Evangheliei după Matei, 5:3) Antonescu atinge paroxisme orgasmice. Fiind latinistă ca formaţie, Roxana îi acordă lui Crin tot felul de laudatio, adulatio, felatio, lamentatio, captatio…

Cel mai mult mi-a plăcut însă dialogul intim pe care cantautoarea de ode şi marşuri… triumfalice îl poartă cu propria-i anatomie, pe care o interoghează retoric ca pe o oglindă fermecată:

«DE CE ŢI-E FRICĂ, PĂSĂRICĂ? DE DIMENSIUNEA LUI CRIN.» (link) (sic!)

Incredibil dar… adevărat. Deşi, după aparenţele adoratului său Zân, angoasa păsăricii pare total nejustificată.

Frustrările Roxanei sunt multiple şi ţin, probabil, de cauze diverse. Ea nu este ceea ce se numeşte o „postacă”, nu este nici măcar o agitatoare, ci mai degrabă o agitată. Siguranţa fioroasă cu care postulează şi cu care emite certitudini bombastice transcende psihanalizabilul frizând psihiatrizabilul. Culmea este că deşi e permanent leoarcă de la toate bâtele în baltă pe care le dă (mă şi mir că nu răceşte), Roxana Iordache persistă în maniera aiuritoare şi stupefiantă cu care combate şi desfide realitatea însăşi. Este, ca şi idolul ei, o consecventă consecventă, confirmând butada lui Vintilă Brătianu care zicea că numai bou-i consecvent. Talibanismul ei se circumscrie perfect acestei aprecieri.

Prinţesa Roxaniei conduce prin decrete. Prinţul ei a căzut în cur încă de la primul turnir? Nu-i nimic, prin decret princiar el este proclamat cavalerul victorios… moralmente. I se va decerna Cupa de ciocolată, i se va înmâna coada porcului şi va fi decorat cu cel mai recent tampax al suveranei, în grad de Crin cum altfel decât… imperial.

Propensiunea sa pentru dimensiunile cosmice şi pentru atotcuprindere se observă şi în uluitorul blogroll care conţine… 558 de bloguri(!).

Roxana Iordache ocupă mii de gigabytes pe internet cu 16.285 de articole postate în... 135 de categorii(!). De la „cutremur” la „FMI” şi „G20”, de la „Curtea Constituţională” la „lovely (gentle)men” şi… „lucru manual” (unde, din pudoare şi nefiind voyeur, nu am intrat). Autoarea probează o ubicuitate cognitivă ieşită din comun, mintea ei exprimă păreri în orice domeniu, comentează, cu acelaşi aplomb, meciuri de football, precum Sebastian Domozină, dar şi summit-uri sau dezbateri electorale de la spatele locului; îl lasă, hăt, în urmă pe Da Vinci şi îl umileşte pe Iorga, năzuind spre o universalitate demiurgică. Acesta e cuvântul! Roxana Iordache se crede o demiurgă; cu aceeaşi îndreptăţire prezumţioasă pe care ar invoca-o, în acelaşi sens, un demisec făcut şpriţ pe baza înrudirii prin prefix.

Panseurile politico-ilariante ale Roxanei Iordache sunt notorii. Verva ei tresăltătoare se manifestă la orice atingere metafizică a conceptului „Crin Antonescu”, împletindu-se cu fabulaţii când disperate, când belicoase. „Dezvăluirile” importate de pe la Roşca Stănescu, Nistorescu, Ciutacu sau Badea îi stau temelie la propriile deducţii şi raţionamente. Defilează cu ele înfipte în pieptul flasc al minţii precum Madam’ Cuţit.

Roxana Iordache inventează numai când scrie despre Antonescu, în rest ea aiurează producând colaje ideatice formate din alegaţii culese precum folclorul. Logica ei de carton ondulat comite neîncetat infracţiuni privind coerenţa raţională. Un om inteligent şi responsabil cu el însuşi este un om circumspect cu propriile afirmaţii. El nu lansează certitudini în legătură cu deznodăminte imprevizibile şi cu atât mai puţin cu deznodăminte previzibile dar contrare. A, dacă Roxana, răcnea „Crin preşedinte în 2559!” poate avea sens.

Duioasa donzelă Iordache, polivalentă cum este, frecventează atât Universitatea cât şi peluza stadionului. Cel puţin lingvistic.

Iat-o pe „Steaua”:

BĂI, NESIMŢITULE! PREŞEDINTE EŞTI TU?

«(…)

La care îi zic şi eu: băi, nesimţitule, cine te crezi tu să insulţi oamenii? Pentru asta ai fost ales preşedinte al ţării? Tu eşti o nulitate flauşată faţă de Andrei Bădin, care în timp ce tu huzureai în comunism cum singur ai recunoscut, suferea împreună cu familia lui anticomunistă, victima supremă fiind tatăl lui! Tu nici n-ai merita să-i pronunţi numele, fariseule care ai condamnat comunismul doar ca să prosteşti nişte intelectuali, fezandaţi în plus cu interese comerciale.

Şi eşti o nulitate faţă de Andrei Bădin care, în toţi aceşti aproape 20 de ani a prestat o jurnalistică de angajament, corectă, cinstită, pentru promovarea valorilor democraţiei şi ale statului de drept, de care tu ai profitat ca să le calci în picioare.

Şi eşti o nulitate faţă de Andrei Bădin, pentru că el arată realitatea, pe când tu minţi ca un borfaş de port, în faţa unei ţări întregi.

Eşti patetic, Traian Băsescu! Dacă pe mine m-ai scos, pe moment, din publicistică, pe Andrei Bădin n-ai să reuşeşti să-l scoţi. Mai mult, îţi promit că de la el ţi se va şi trage şutul final în cur.

Nu eşti decât un alcoolic beţiv depravat şi psihopat. E singura atenunantă pe care o vei putea obţine când va veni vremea – nu prea îndepărtată – să răspunzi în faţa instanţei supreme, pentru toată hoţia ipocrită pe care o practici de când ai intrat pe uşa din dos la Institutul de Marină din Constanţa.

Un turnător de două parale, cooptat ofiţer acoperit de rang foarte mic.

La lada de gunoi a istoriei nefericite cu tine, derbedeule!»

Şarmantă femeie! Ţi-e şi frică pe întuneric cu ea.

Citindu-i articolele, chiar şi pe sărite, vedem la Roxana Iordache o solemnitate comică, de preoteasă pagână dintr-un film cu Indiana Jones. Ea nu zice, nu spune, Ea rosteşte, sau declamă. Şi-ar dori, poate, să-l scandeze pe Crinus Supremus în alexandrini. Ea nu are dubii, sau îndoieli, Ea are doar certitudini. Evoluează, la nivel mental, în dogme. Patrafirul ei acoperă universul. L-ar acoperi, oleacă, în privat, şi pe Zeul Crin, dacă n-ar fi sacru şi dacă l-ar duce capul la ce-o duce pe preoteasă. Affair-ul Roxanei cu Crin capătă valenţele cosmogonice ale Luceafărului.

De altfel, amoreza Roxana a avut întotdeauna iubiri înalte, pe care, ca orice gagică crampon, nu le-a abandonat niciodată şi pentru care, iată, acum face patul. Poziţiile sale lascive de zilele acestea au ca scop ademenirea în fantasmele sale erotico-politice a celor doi bărbaţi ai vieţii ei paralele: Ion Iliescu şi Crin Antonescu. Nu ştiu dacă în această curvăsărie ideologic-doctrinară funcţioneză curluntrismul lui CTP, sau pur şi simplu o marotă sexuală.

Sursa: http://roxanaiordache.wordpress.com

Conflictul Roxanei Iordache cu morala şi cu demnitatea este profund, definitiv şi irevocabil. Ea este un fel de Dinescu vag feminizat şi nemotivat pecuniar. Acum, pe 6 decembrie, ea va vota pentru candidatul PSD-PC Mircea Geoană. Pare chiar convinsă de justeţea gestului ei. Crin dixit? Amen! Amnezia Roxanei Iordache se declanşează sub formă reflexului necondiţionat al oricărei lichele oportuniste şi ipocrite. Iată-l pe „alesul” Roxanei Iordache în viziunile aceleiaşi Roxana Iordache:

Click pe imagine pentru zoom

Este normal ca Roxana să fie, momentan, disperată. A mizat, dintr-un snobism intelectualoid, pe-o mârţoagă moartă, care nici hrănită cu jăratecul celor 100 de intelectuali nu a reuşit să străbată prima tură de hipodrom. Pe 22 noiembrie seara s-a revăzut în postura de viitoare invitată la recepţii şi cocktail-uri cu salam de vară servit pe hârtie de ziar şi cu mastică baută din borcane de muştar. Glamour-ul sferelor înalte, pentru care s-a zbătut atât, i se prefigura sinsistru la nivelul cântărilor unui Orban matol, al chat-urilor cu Păcuraru şi al conversaţiilor mondene cu Tanti Norica. Acum speră.

Să sperăm că speră degeaba.

Altfel… Geoană şi Antonescu vor învinge împreună România bunului simţ.

______________________________

– P.S. – Autodenunţ: Mi-am recitit articolul şi, mustrându-mă conştiinţa, mărturisesc că l-am scris mânat de-o ură oarbă, datorată faptului că blogul meu nu se află printre cele 558 pe care Zâna Roxaniei le frecventează.

ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ŞI EL TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ŞI CONSIDERAT CA ATARE!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Coaliţia „social-liberală” anti-Băsescu

***

© Alexandru Dan Mitache

Amintiri despre un viitor cu Mircea Geoană

Domnul Mihai Necreala mi-a trimis un comentariu sub forma unui video inspăimântător de pe YouTube.

Îmi permit să-l public „la vedere” pentru un remember…

Mă întreb ce atitudini interioare iau astăzi, în faţa propriilor conştiinţe, cei „100 de intelectuali”, dar şi sutele de mii de români cu convingeri sincer liberale, de dreapta,  care au sperat în Crin Antonescu, după ce, aseară, l-au văzut declarând forfait în faţa PSD-ului şi-a lui Geoană, recunoscând implicit că nu va intra în turul doi şi explicit că anexează PNL-ul (16%) la un PSD (33%) al lui Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc, Năstase şi Mazăre… făcând din partidul Brătienilor o remorcă a unui partid rămas bolşevic în mentalitate şi apucături.

Gestul acela umil din final în care Antonescu a fost nevoit să bată palma cu Geoană, în faţa lui Gâdea, evocă şi calchiază perfect momentul sinistru în care regele Mihai a „bătut palma” abdicării cu Petru Groza, omul comuniştilor susţinuţi de Uniunea Sovietică.

Unii vor ca istoria să se repete întocmai 62 de ani mai târziu punând în fruntea ţării un doi în unul: Geoană un Petru-Groza-Vâşinski.

În 1945 sovieticii trimiteau la Bucureşti un reprezentant care să le facă jocul.

În 2009 ruşii cheamă la Moscova un reprezentant care să le facă jocul.

2009<–––1989<––––1950<––––1947<–––1945

—   Zâmbete moscovite   —

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Candidul „candidac” Geoană şi anormalizarea relaţiilor sale cu România

«Contactele neoficiale sunt contacte neoficiale, ele au pregatit acest moment politic care se prefigureaza. De aceea, faptul ca Traian Basescu a paralizat relatia cu vecinii nostri nu este o invitatie la inactiune din partea mea (…) Stiu extrem de precis care este limita unui mandat chiar neoficial si am facut acest lucru cu consultarea institutiilor care au prerogative, in principal MAE, si vreau sa desfid orice fel de provocare de a politiza o tema care pana la urma este in interesul tarii acesteia.

Avem o relatie practic congelata cu Federatia Rusa, normalizarea dialogului a fost principalul meu scop.

Am fost ca ambasador in America si ministru de Externe, un ostas al interesului national. Am stiut si stiu ca locul Romaniei apartine in Occident, am stiut si stiu ca aliantele noastre cu marele puteri ale democratiilor occidentale reprezinta marca fireasca a poporului roman. Dar acelasi interes national impune Romaniei normalizarea relatiilor cu vecinii, suntem o tara membra a NATO, a UE, si cu baze militare americane in tara noastra. De aceea normalizarea relatiilor cu vecinii si indreptarea modului primitiv in care actualul presedinte a abordat relatia cu tari ca Republica Moldova, Ucraina sau Rusia trebuie sa inceteze.»

Citatul de mai sus reprezintă explicaţia chinuită– în stil propriu şi profund: «contactele neoficiale sunt contacte neoficiale» – pe care candidul „candidac” Geoană a dat-o referitor la vizita făcută incognito la Moscova, vizită aranjată, se pare (chestiunea nu ştiu să fi fost dezminţită), de un tip cu referinţe KGB. Presa, dar şi candidatul liberal Crin Antonescu, mai sărăcuţ în toate, vorbesc despre faptul că Geoana a cerut sprijin financiar şi politic din partea unor cercuri din Federaţia Rusă. Ceea ce ar fi deosebit de grav, deoarece un preşedinte – fie şi numai al Senatului – cu obligaţii faţă de cine ştie ce Roşcov Stăneski rus nu e o bucurie pentru noi şi pentru interesele ţării noastre.

După rostirea alocuţiunii domnului Geoană mă aşteptam să se intoneze Internaţionala.

* Mircea Geoană revenind de la Moscova *

Trebuie menţionat ca explicaţia a survenit abia după ce presa l-a strâns cu uşa pe Geoană publicând ştirea despre vizita sa secretă în Rusia asupra căreia nici el însuşi, nici invocatul MAE, nici Senatul României, nici PSD nu au spus vreun cuvinţel. Ba mai rău, atât consilierul Guşă cât şi Hrebenciuc şi Diaconescu s-au călcat reciproc pe bombeurile declaraţiilor în legătură cu acest subiect sensibil.

De fapt, Mircea Geoană ne-a obişnuit cu vizitele sale pe cât de private şi neoficiale pe atât de inopinate; ne amintim  de vizitele sale în Deltă, la comanda, ăăă… pardon, invitaţia lui Sorin Ovidiu Vântu, având, desigur, scopul nobil al normalizării relaţiilor României cu Grindul Letea.

Aş fi al dreacu’ dacă m-aş râde de ambasadorul Geoană pentru că nu ştie încă, că Federaţia Rusă nu mai este vecinul României din 1991, dupa ce Ucraina (1990) şi Rep. Moldova (1991) au devenit independente. Dar probabil că ştafeta preluată de la comunistul Ion Iliescu presupune şi nostalgia neostoită după vecinătatea matern-paternă a maicii Rusii cu sula în coastele noastre.

Tot în capitolul intitulat generic „nu fi Geoană” se înscrie şi referirea la relaţiile cu Republica Moldova. Desigur, PSD-ul lui Iliescu ar fi vrut relaţii calde, frăţeşti cu regimul epigon de tip mineresc Voronin, relaţii pe care Traian Băsescu le-a refuzat. Că astăzi unul dintre susţinătorii activi ai acestuia este primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte al Partidului Liberal din Republica Moldova, Geoană evită să menţioneze. După cum se face ca habar n-are că principalele trei partide democratice din Moldova – Partidul Liberal Democrat (PLDM) 16,6%, Partidul Liberal (PL) 14,7% şi Partidul Democrat (PD) 12,5% – sunt în excelente relaţii cu România şi cu preşedintele Băsescu, singura grupare politică antiromânească fiind Partidul Comuniştilor din Rep. Moldova (PCRM), adică exact acel partid cu care actualul preşedinte al României nu a vrut să aibă relaţiile bune de tip cominternist dorite de Iliescu.

În momentul de faţă, domnul Geoană este obligat să lase aburelile diplomatico-retorice şi hau-hau-ul eliptic de conţinut şi să precizeze cu cine (numele, prenumele, gradul) s-a întâlnit, ce a discutat şi cu ce rezultate s-a întors. Pentru România sau pentru el însuşi. Fapte, nu vorbe!

Aşteptăm o poziţie clarificatoare măcar în noua emisiune „PRO EST” de la „Realitatea TV” sau de la „Antena 3” moderată de Bogdan Chireac.

Totuşi, dacă tot îşi face un titlu de glorie din această acţiune şi dacă se erijează în scăpătorul turmei pe terenul relaţiilor externe ale patriei, domnul Geoană este obligat să ne explice de ce nu s-a împopoţonat cu această acţiune patriotică atunci, după întoarcerea din misiune, ăăă…  pardon, din concediu (chiar, oare în perioada respectivă figurează în evidenţele Senatului ca fiind în concediu?) Şi dacă atunci n-a facut-o, de ce n-a profitat acum, în campanie, de avantajul electoral al unui asemenea demers măreţ. Din modestie? Ar fi chiar o prostănăcie să nu te făleşti cu chestia asta diplomatică, dar să te faci până şi de râsul peneliştilor promiţând expedierea prin poştă a medicamentelor pentru bătrâni.

Dacă, însă, Geoană ar invoca discreţia sau confidenţialitatea convorbirilor avute, am intra adânc în pâinea SIE şi cuţitul SRI, pe masa CSAŢ. Mai ales că, se pare, există o documentare în legătură cu „obiectivele turistice” vizitate de Geoană.

Am impresia că candidul „candidac” Geoană a cam îmbulinat-o, îmbunătăţindu-şi, într-adevăr, relaţiile ancestrale, cominterniste, cu Rusia lui, a lui Iliescu şi-a PSD-ului, dar paradindu-şi-le pe cele cu România noastră.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

En attendant Godot…

Când fu Tică nu fu Tache…

Candidatul Mircea Geoană face gură că-l provoacă pe Traian Băsescu la confruntări televizate prin diverse universităţi şi se plânge că nu e băgat în seama.

Candidatul Crin Antonescu face gură că-l provoacă pe Traian Băsescu la confruntări televizate şi se plânge că nu e băgat în seamă.

Partea mişto e că, deşi sunt mari amatori de confruntări, Geoană şi Antonescu nu se confruntă între ei. En attendant Godot…

Au dreptate, un Iliescu vs Iliescu ar fi ambetant.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009