Una mie, una ție, una lu’ Sfântu’ Ilie… că e de gașcă și aduce fonduri

Duminică, 4 iulie 2010

Inundații… Mană cerească pentru televiziunile de scandal.

„Realitatea TV” și „Antena 3” au lansat tradiționalele campanii pentru strângerea de fonduri destinate, probabil, sinistraților (deocamdată) din Moldova.

Văd mereu, pentru că mi se arată cu mare tam-tam, CUM-ȘI-CINE CERE și CUM-ȘI-CINE ADUNĂ banii, dar niciodată CUM-ȘI-CUI se DISTRIBUIE ei.

Ce chestie!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Din ciclul „Mentalități românești”… MIORIȚA, DROBUL DE SARE ȘI MUIEȚI ÎS POSMAGII

Vineri, 2 iulie 2010

Un certain Codrin Scutaru – activist politic de orientare… social liberală, adică admirator al cuplului Geoană-Antonescu, după cum rezultă din profil – titrează pe blogul său (reverberat pe Facebook de prietenul meu Dorin, care mă servește regulat cu astfel de fursecuri), hiperbolic și apocaliptic cum numai la televizor vedem, «România sub ape și lacrimi». Nimic special în această evidentă minciună, dacă pînă și jurnaliști de oarecare ținută, precum Cristian Teodorescu, cad în facilul clișeelor de lemn gen „agoniseala de-o viață”, devenite adevărate piese de butaforie stilistică scoase ocazional din magazia cu exprimări „plastice” și „de impact”, de nivel redactor/telespectator fidel „Realitatea Tv”.

Chestia sinistră e alta, în afara situației tragice a unor oameni (era să scriu „soartei tragice”, dar sintagma e inoportună, deorece soarta e o fatalitate independentă de puterea și voința oamenilor). Chestia sinistră – ziceam – e că, din nou, orice se întâmplă, niște maniaci revin, obsedant, la cine altcineva decât la președintele Băsescu. După ce, tot ei, țin teoria cu „tătucul”, care nu-i lasă, cică, pe alții să doarmă.


«Moldova mea natală e sub ape. Un fior tresare tot mai puternic în sufletul încă rezonant la ce a fost pentru mine cămin. Agitaţia şi tensiunea din jurul meu, într-o capitală păzită de falia căderii abrupte în realitate mă fac să îmi doresc să pot să fac ceva. Şi poate că, ca de altfel mereu, răspunsul se află în noi. La fel ca şi întrebările.
Imaginea conducătorului care ne duce la pieire lipseşte de la televizor.»


Cât patetism în patru fraze bombastice din care cei în cauză n-ar înțelege o iotă! Cât dor nebun de-a face ceva… Câtă ipocrizie!

Grija care îi f…recventează atât pe domnul Scutaru cât și pe domnul Teodorescu („Unde eşti, Traian Băsescu?” pe VoxPublica) privind absența lui Băsescu din mijlocul „puhoaielor dezlănțuite” (sună bine, hm?) este paradoxală și ticăloasă în același timp, dacă niște condeieri profită și de înecați pentru a face nițică propagandă politică „de partid”, respectiv „de trust”.

Avem de-a face, din păcate, din nou, cu o penibilă mentalitate extraeuropeană, mioritică.


«Acum, barbari şi semi-primitivi aşteptăm izbăvirea. Este. În noi.», scrie moldoveanul Scutaru.

Nu, teică, nu AȘTEPTAȚI IZBĂVIREA! IZBĂVIȚI-VĂ SINGURI! Cu lopata și cu cârca! Cu dinții, dacă e nevoie! De sute de ani Prutul și Siretul vă inundă și în aceleași sute de ani ați fi putut să ridicați, cu mâna goală, diguri cât piramidele. Dar nu degeaba și povestea cu „drobul de sare” și cea cu „da’ muieți îs posmagii” sunt de sorginte moldavă…

Pe olandezi – să mă scuze că-i compar în halul ăsta – ce Băsescu i-a asistat când și-au construit damurile, când și-au regularizat apele și când au făcut tradiție din îmbunătățirile funciare?


Sinistrații de astăzi, de anul trecut, de-acum doi ani, din vecii vecilor și până-n vecii vecilor, vor sta, „emblematici și cuminți” cum zice poetul, în cizme de cauciuc, în fața crâșmei cu țoiul în mână, dând interviuri și lamentându-se, așteptând soldații, pionierii, uteciștii, studenții sau deținuții să le facă soarta, sau, dacă nu, măcar curățenie în ogradă.


Incredibilul Scutaru, un mutant în felul lui, scrie mai departe:


«Până atunci, livrăm livrabile într-o capitală cu sufletul pierdut între facturi, contracte cu multinaţionale, în sluj faţă de marele capital, în sluj faţă de propria neputinţă de schimbare.
Dacă mai ai în tine ceva uman, dacă te căieşti că poate te-ai transformat în neom livrator de livrabile, uită-te o clipă la cei care acum nu mai au nimic. Şi poate, în sălbăticia artificială a sufletului tău corporatist sau mutant, vei decide să fii din nou om…».

Nu-i așa că zice/combate bine? Social-liberalul fregolian își pune surtucul cu fața roșie la exterior, își întoarce, precum Janus, fața stângă și agită pumnul strâns. Spre vila lui Videanu, spre poșetele lui Udrea, spre casa de 800.000.000 de euro a lui EBA, spre avatarurile capitalismului imperialist și global. Căci, bineînțeles, acestea sunt de vină pentru nefericirea istorică și ciclică a unor oameni rămași la stadiul mental de nomazi.

Să vină Băsescu? Mai bine să vină Moise!


***

© Alexandru Dan Mitache • 2010