Croitoru omul lui Franks?

Delegaţia FMI a venit pe 28 octombrie şi va sta până pe 8 noiembrie. Discuţiile purtate până acum sunt mai mult protocolare. Este evident pentru orcine, că orice oaspete sau delegat străin, fie el om politic, diplomat sau reprezentant al unui organism internaţional este obligat de cutumele diplomatice ca în timpul unei camapnii electorale să nu dea impresia că susţin un candisat sau un partid anume. Din această cauză şi-au pierdut timpul în scurte şi amabile întâlniri de-o cafea cu PSD-ul şi PNL-ul atât Joe Biden, cât şi misiunea FMI, delegaţia CE şi a Băncii Mondiale. Discuţiile tehnice de analiză şi evaluare a rezultatelor pe primele 9 luni – căci acesta este scopul vizitei celor trei delegaţii – vor urma cu guvernul şi cu BNR în zilele următoare. De altfel, întâlnirea cu Crin Antonescu şi cu ceilalţi lideri ai PNL – bine relatată pe Capital.ro – nici nu putea depăşi nivelul unor comentarii privind situaţia meteorologică atâta timp cât liberalii n-au înţeles nici acum ce rost are acordul cu FMI-ul.

Concluzia scurtă, clară şi lipsită de echivoc pe care a tras-o astăzi Jeffrey Franks, şeful delegaţiei FMI, este că tranşa a treia din împrumut, în valoare de 1,5 miliarde de Euro, destinată derogatoriu şi acoperirii unei părţi a deficitului bugetar, inclusiv partea privind plata salariilor şi pensiilor, va fi eliberată numai dacă vor fi îndeplinute, până la jumătatea lunii decembrie, trei condiţii esenţiale, negociate cu guvernul PDL-PSD şi incluse în acordul de împrumut votat de parlament. Este vorba despre:

1. un proiect de buget pentru 2010 care să aibă deficit de 5,9 %;
2. adoptarea legii pensiilor;
3. adoptarea legii responsabilităţii fiscale;
4. adoptarea legii unice a salarizării

Dacă aceste condiţii nu vor fi îndeplinite, apare riscul despre care vorbea astăzi Theodor Stolojan: plata parţială a salariilor bugetarilor şi a pensiilor.

Problemele în calea îndeplinirii acestor condiţii sunt mai multe.

Prima este de natură „organizatorică”: actualul guvern, fiind interimar, nu mai poate avea iniţiative legislative, deci nu mai poate elabora şi propune parlamentului un proiect de lege a bugetului pe 2010. Soluţia propusă de Franks era una cam… inaplicabilă, anume ca parlamentul să facă bugetul printr-o iniţiativă legislativă proprie. De aceea, conform declaraţiei lui Geoană, trebuie găsită o soluţie juridică care să dea posibilitatea guvernului de a face totuşi bugetul. Şi această soluţie cred că e imposibilă întrucât chestiunea ţine de constituţie. Vom avea aşadar, probabil, o mică-mare surpriză când guvernul Croitoru va trece bine-mersi în uralele parlamentarilor care tocmai au declarat, cică, necorespunzători 12 ministeriabili.

Celelalte probleme sunt de natură mai ales politică. Viziunile asupra principiilor şi arhitecturii bugetare ale PSD şi PNL sunt total divergente şi chiar ireconciliabile din temelie. De aceea, chiar mă întreb cum va motiva PNL renunţarea la cota unică şi la celelalte măsuri liberale pe care – e drept – Antonescu ne se mai înghesuie să le promoveze ştiind că misiunea lui este doar să facă agitaţie pentru Iliescu în favoarea lui Geoană în schimbul unor sinecuri viitoare.

Legile din pachetul negociat şi cerut acum de FMI sunt acele legi pe care actuala opoziţie, împreună cu sindicatele-marionetă,  le-au obstrucţionat luni de zile. Va fi chiar ridicol dacă îi vom vedea pe parlamentari, cu chiloţii în vine, votând rapid aceste legi pentru care Emil Boc şi Traian Băsescu şi-au asumat carierele politice.

Mircea Geoană a avut un tupeu maxim când a declarat că acum trebuie trecut, cum-necum, un buget pentru a lua ochii şi banii FMI-ului, buget care, dupa 1 ianuarie, va trebui supus unei serioase rectificări. Rectificare bineînţeles în interesul baronilor proprii.

Cert este că Jeffrey Franks a venit să facă ordine în gaşca recalcitrantă a opoziţei, care se bucură de avantajele iresponsabilităţii.

Ce-ar fi fost dacă aveam acum cele 3,5 miliarde de Euro, prăpădite, în câteva luni la sfârşitul lui 2008, pe „consumabile” şi „curente” de guvernul Tăriceanu 2.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Ameninţarea ca promisiune electorală

Fie ne aflăm în plin „Titanic vals”, fie strategii de campanie experimentează noi metode de marketing politic.

Dacă estetica ridicolului sau cea a urâtului au produs capodopere, dacă absurdul sau suprarealismul s-au constituit în superbe curente artistice, atunci de ce n-ar deveni şi AMENINŢAREA ELECTORALĂ preferabilă şi chiar superioară vetustei PROMISIUNI ELECTORALE, care mai e şi cu dus-întors?

Cei doi corifei ai opoziţiei, aceşti antipatici Lolek şi Bolek, după ce şi-au furat reciproc ba mascota Iohannis, ba ideea tembelă cu amnistia fiscală (aşteptăm în curând şi contrainiţiativa liberală privind distribuţia la domiciliul bugetarilor a cornului, laptelui şi mierii), au trecut la… ameninţarea poporului român cu diferite nenorociri.

Mizând pe masochismul majorităţii electoratului lor, consilierii i-au sfătuit pe Geoană şi pe Antonescu să aplice această strategie inedită, care s-ar putea chiar să prindă, dacă e sprijinită mediatic de bursierii lui Vântu şi Voiculescu.

Astfel, Mircea Geoană, după sperietoarea Vanghelie care îl garantează, ni s-a prezentat, recent şi pe faţă, ca epigon şi continuator al măreţelor şi neîntinatelor idealuri ale lui Ion Iliescu:

«Domnul preşedinte Iliescu este aici şi îmi povestea cum acum nouă ani trecea printr-un proces similar. Vreau să-i mulţumesc pentru sfatul şi sprijinul irepoşabil pe care mi le-a acordat şi vreau să considerăm această zi frumoasă de toamnă ca un transfer de ştafetă între fostul preşedinte al României, domnul Iliescu, şi viitorul preşedinte, dacă românii şi Dumnezeu îmi vor da această onoare.»

Devine limpede, chiar şi pentru cei mai amnezici, că votându-l pe Geoană îi dăm, de fapt, un al patrulea mandat prezidenţial „duios-democratului” Ion Iliescu, un al doilea mandat de premier penalului Năstase şi un prim mandat de preşedinte al senatului turnătorului Voiculescu, plasând astfel România în zona liniştită în care, printre altele, au avut loc mineriadele, s-a vândut la negru „Petrom”-ul şi s-a inventat mătuşa Tamara. Mişto!

Cu Crin Antonescu, treaba devine agitată nu la nivel politic, ci la nivelul ogrăzii, adică al românilor care încă se mai muncesc să muncească.

Neputând, aşadar, să se lase mai prejos, candidatul Crin Antonescu supralicitează:

«Da, l-aş propune (pe Dinu Patriciu – n.m.), nu îl voi propune acum. E clară opţiunea mea, e Klaus Johannis, dar Dinu Patriciu, asemeni altor oameni din România din zona de afaceri, într-un moment sau altul, sau din partidele politice, pot să se califice, respectând condiţiile constituţionale pentru funcţia de prim-ministru.»

Ups! Amatorilor de chilipiruri le amintesc că următorul „propus” al lui Antonescu – după ce maimuţa de plajă Ioahnnis îşi va fi ispăşit arivismul prezumţios şi veleitar –, adică Dinu Patriciu, este personajul comic-fantezist care, exact din postura de premier, ar concedia instantaneu vreo 600.000 de bugetari înlocuindu-i cu calculatoare, ar privatiza sediile tuturor instituţiilor de stat şi ar scădea taxele şi impozitele (cota unică de la 16% la 10% şi TVA-ul de la 19% la 15%). Desigur, genialul protector al candidatului liberal la preşedinţie nu precizează din ce surse ar urma să acopere deficitul bugetar care s-ar căsca şi care, chiar şi în anul 2008 – cel cu economia duduindă – se situa pe la 4,9% din PIB, echivalent a  6,7 miliarde de euro. Având în vedere că TVA, de pildă, constituie circa 23% din veniturile bugetare, în timp ce cota unică de 16% aduce şi ea circa 30% la aceleaşi venituri, reducerile preconizate de bau-bau-ul lui Antonescu ar reprezenta o scădere drastică pe care economia românească, preponderent speculativă şi nu productivă, nu ar acoperi-o printr-un eventual avânt.

De altfel, „Standard.ro” scria: «ţara noastră are cel mai mic impozit pe venit din Uniunea Europeană. Aproape la fel stau lucrurile şi în privinţa impozitului pe profit, printre cele mai scăzute niveluri din organismul european. Din aceste motive şi ponderea în PIB a veniturilor din impozite este mică.»

Acelaşi prezumtiv premier Patriciu, pus de Antonescu în schimbul bănetului investit în campania sa electorală, ar proceda, probabil, şi cu România la fel cum a procedat cu „Rompetrol”-ul. Ar primi-o pe gratis şi ar preda-o vreunei gubernii, pe-un comision. Şi acela ţinut departe de ţară.

Constatăm, deci, cu stupoare, că dincolo de inconsistenţa personajelor cu numere pe tricou stau, şi mai nou se manifestă tot mai brutal şi mai evident, adevărate legende ale nenorocirii acestei ţări.

Aştept declaraţia lui Sorin Oprescu: «Eu l-aş pune premier pe Cozmâncă!»

Noroc că de aceste ameninţări electorale (şi mai ales post-electorale) ne apără, iată, America, prin vicepreşedintele Joe Biden – cel care refuza astăzi postura mizerabilă în care ar fi vrut să-l târască Geoană şi Antonescu folosindu-l, la poză, ca pe Iohannis, pe post de proteză dentară într-un zâmbet electoral. Joe Biden le-a explicat în mod categoric şi fără echivoc, atât omului lui Iliescu cât şi celui al lui Patriciu, că Rusia nu trebuie să-şi pună preşedinte în România.

«We cannot succeed without you and, pardon my presumption, you cannot succeed without us», spunea astăzi Biden atât golanilor care fac zilnic miştoul acela fin despre licuriciul cel mare şi despre axa Washington–Londra–Bucureşti, cât şi politicienilor demagogi sau inconştienţi care consideră că aderarea la NATO nu presupune şi obligaţii şi costuri.

Ne apără FMI-ul, prin delegaţia condusă de Jeffrey Franks care vine la Bucureşti în perioada 28 octombrie – 9 noiembrie, la intervenţia preşedintelui Băsescu, pentru a discuta cu guvernul interimar condus de Emil Boc şi probabil cu premierul desemnat Lucian Croitoru.

Ne apără Partidul Popular European – cea mai puternica forţă politică din Parlamentul European – care şi-a declarat sprijinul pentru candidatura lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale atât prin Wilfried Martens cât şi prin Jospeh Daul:

«Ne-am întâlnit de mai multe ori cu preşedintele Băsescu, atât în România cât şi la reuniunile la nivel înalt ale PPE şi ale instituţiilor europene. Am fost impresionaţi întotdeauna în mod pozitiv de Traian Băsescu, de angajamentul său pentru aprofundarea integrării europene a României şi de implicarea preşedintelui în toate dezbaterile europene majore» , subliniază liderii PPE.

«Rolul domnului Băsescu în soluţionarea provocărilor europene majore din regiunea sa – în special în securitatea energetică şi stabilitatea în zona Mării Negre – este bine-cunoscut şi a avut un impact important asupra Europei. Partidul Popular European apreciază şi eforturile continue ale preşedintelui Băsescu de modernizare a statului, angajamentul său în combaterea corupţiei la nivel înalt şi în favoarea aplicării corecte a legilor în România», insistă Wilfried Martens şi Joseph Daul.

«Partidul Popular European consideră că, într-o perioadă de provocări politice şi economice, România are nevoie de un preşedinte capabil să susţină eforturile de revigorare economică pe plan intern şi să reprezinte în mod eficient interesele ţării în cadrul Uniunii Europene. Suntem convinşi că un nou mandat îi va permite preşedintelui Băsescu să continue reformele majore pe care le-a iniţiat deja şi să accelereze aplicarea completă a standardelor şi valorilor europene în România», adaugă liderii PPE.

Last but not least, ne apără biata Republica Moldova care, prin vocea preşedintelui Mihai Ghimpu, anulează toate porcăriile spuse de nişte ticăloşi de la noi, dar şi de la ei, pe seama lui Traian Băsescu cu privire la politica dusă de acesta faţă de vecina de peste Prut (politică elogiată şi de vicepreşedintele Biden, de altfel):

«România nu este pentru noi un stat vecin. România pentru noi este un stat unde se vorbeşte aceeaşi limbă, unde avem aceeaşi cultură, aceeaşi istorie, aceeaşi identitate şi nu cred că supăr pe cineva când vorbim de relaţii foarte bune cu România. Asta nu înseamna că suntem împotriva unor relaţii cu Federaţia Rusă sau cu altcineva. Relaţii cu oameni străini trebuie să ai, dar întotdeauna relaţiile dintre fraţi sunt mai apropiate, şi eu cred că fiecare om sănătos la minte înţelege lucrul ăsta. Păcat că nu au înţeles toţi cei care ne-au condus până acum şi au încercat să găsească dusmanul în România. Îmi cer scuze pentru insulta adusă României din partea vechii conduceri, fiindcă, aşa cum au procedat ei, i-au insultat pe cetăţenii români şi România, ca stat. Îmi pare rău şi sper că nu se va mai întâmpla, iar cetăţenii nu vor mai vota în fruntea statului oameni care nu ştiu să preţuiască relaţiile dintre oameni, dintre state, care nu-şi recunosc propria limbă, cultură şi istorie. Perioada aceasta sper că a ramas în trecut.»

Nu ştiu cine sunt aceia care îi vor vota pe Geoană şi pe Antonescu, dar ştiu că pe Traian Băsescu l-au votat deja America, Europa şi Basarabia.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009