Motto:
Reporter: De ce sunteți aici?
Manifestant: Să îl susțin pe domnul Calafat !
Reporter: Pe cine ?!?!
Manifestant: …pe domnul Calafat…
Reporter: Cine e domnul Calafat?
Manifestant: NU STIU!
==========================================================
Câteva considerații la rece:
1). O mare parte a populației nu a înțeles nici până astăzi că SMURD nu este condus de Raed Arafat, că SMURD este în subordinea M.A.I. și că SMURD nici nu se desființează, nici nu se privatizează.
2). Se pare că aproape nimeni nu a înțeles o chestiune simplă. Dacă nici unul ca dl. Dan Tapalagă n-a priceput-o, ce pretenții să mai avem de la gloată? Este vorba despre incompatibilitatea unui membru al unei echipe ministeriale cu funcția deținută, din momentul în care declară că nu este de acord cu politica ministerului respectiv. Acest fapt s-a petrecut prin declarația publică a dlui. Arafat: „Nu sunt de acord cu punctul de vedere oficial al Ministerului Sănătății asupra sistemului de urgență”. În orice țară din lume, cel în cauză demisionează de îndată (iar un adevărat profesionist, un tehnocrat, nu se duce apoi să se lamenteze și să se autovictmizeze pe la toate televiziunile politice).
Așadar aserțiunea răspândită de către niște mizerabili și crezută de niște idioți potrivit căreia Traian Băsescu l-ar fi dat afară pe Raed Arafat sau ar fi determinat plecarea acestuia este o o minciună ticăloasă.
3). Puțină lume a înțeles că este vorba de PROIECTUL unei legi-CADRU, vehiculându-se minciuna că cineva ar fi IMPUS legea, când aceasta a fost publicată pe site-urile președinției și M.S. tocmai pentru a fi dezbătută public. Minciuna cu impunerea legii a fost devoalată, involuntar, chiar de Vasile Astărăstoae care a recunoscut că a participat la dezbaterea ei și care chiar se pregătea pentru discuții în continuare.
4). Criticii proiectului de lege, în frunte chiar cu Raed Arafat, s-au limitat la procese de intenție, „previzionând” catastrofe ulterioare justificate doar în imaginația lor sau de… interesele lor. Este cazul art. 66, al. (12), care prevede sponsorizarea direct a SMURD, inclusiv prin redirecționarea directă a acelui procent de 2% din impozitul pe venit al cetățenilor, fără ca banii să mai treacă obligatoriu prin „FUNDAȚIA PENTRU SMURD”, condusă de Raed Arafat și, printre alții, de Emil Hurezeanu sau Radu Tudor. Această scurtcircuitare financiară a fundației va fi provocat adevărata supărare a dlui. Arafat, dar și a unor canale mass media.
5). Este absolut ridicol ca oameni cu pretenții cerebrale – ca de exemplu Bogdan Ficeac – să vocifereze isteric la ideea de privatizare în sănătate. Ar trebui, poate, să ne întrebăm cum ar fi reacționat populetul care astăzi zbiară voios în favoarea lui Arafat, dacă, în 1990, i se cerea acordul ca pentru salvarea accidentaților de pe șosele să nu mai vină ambulanța de stat, ci o structură nouă inventată de-un palestinian aciuit prin România. Refuzul aprioric al privatizării sub motivul că privatul fură banii publici relevă o mentalitate primitivă.
6). Proiectul de lege are ca linie directoare stoparea risipei de bani și, mai ales, a jafului practicat în prezent în sistemul de sănătate. ACESTA este motivul pentru care sistemul sanitar îl respinge.
Este oare de neînțeles unde se drenează câteva MILIARDE DE EURO – diferența dintre bugetul pe 2011 și cel din 2003 – atâta timp cât calitatea și/sau cantitatea actului medical nu s-a îmbunătățit / nu a crescut corespunzător? Este clar că sume uriașe de bani dispar ÎNLĂUNTRUL sistemului. Așadar este firesc ca cei DIN sistem să se opună acestei reforme. Este firesc ca medicii de familie, care iau comision de la firmele de medicamente sau care au pe lista pacienților persoane fictive, să nu accepte reforma. Exemplele pot continua, deși logica simplă indică că interesul pentru statu quo se află ÎN sistem, din motive lucrative.
Medicii care se opun acestui proiect și declară că vor reformă, nu sunt decât niște ipocriți care, de fapt, nu vor decît o „reformă” a lor, pentru interesele lor, care să nu-i mai controleze deloc.
7). Pentru acest motiv apar persoane care manipulează, precum dr. Doina Mihăilă, care spune la „Realitatea TV”, în emisiunea „Fabrica” din 14 ianuarie 2011, ora 11:15: „Acei copii nu mai sunt asigurați în sensul prezentei legi” și citează art. 206 al. (2) din PROIECTUL LEGII PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA, referitor la cine are calitatea de asigurat:
(2) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă, în condiţiile în care unul dintre părinţi este asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
dar uită să citeze și art. 206, al. (5), lit. g, care spune:
g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
adică și copiii din familiile cu adevărat sărace, nu copiii din famiile celor care au venituri, dar nu vor să plătească și taxe și impozite pe ele. Minciuna și mistificarea, acceptate senin de complicele Mihai Tatulici, sunt maniera în care prostimea gregară este manevrată și instigată.
DESPRE MANIFESTAȚII
M-am uitat uitat atent, de data asta, la cei care au manifestat aseară în București.
Își închipuie cineva că băscarii și țațele cu permanent care, la 40 de ani, aplaudau minerii pe Bld. Magheru au murit sau au emigrat? Nicidecum! Acele personaje sinistre, fanii lui Iliescu, trăiesc. Au astăzi în jur de 60 de ani și cei 20 de ani nu i-au schimbat cu nimic. Au fost obișnuiți cu pomana comunistă, au fost fraieriții de la „Caritas”, au fost beneficiarii socialismului pesedist.
Dacă din mulțimea arătată și intervievată la televizor eliminăm instigatorii de meserie, reprezentanții așa-zișilor revoluționari (care au rămas fără stipendii), politrucii și activiștii de partid (identificați chiar de „Realitatea TV”, cum ar fi penelistul Bogdan Boza), interesații material, decuplați de actulaul guvern de la sursele lor de venit din bugetul statului, peluzele de derbedei microbiști și boschetarii de rigoare, ce mai rămâne? O masă de nostalgici, luzeri ai vieții, lumpeni sociali care nici azi n-au înțeles că socialismul a murit, în primul rând, din cauza falimentului economic , indivizi care nu știu limbi străine și n-au acces la informare. Sunt persoane cu o prostie fiziologică, lucru care s-a văzut din interviurile luate chiar de televiziunile antiguvernamentale. Sunt „poporul OTV”, cu femei de-alea dezabuzate, care prăsesc gândaci în bucătărie și se omoară pentru tigăi, cu barbați tip „șef de scară de bloc” cărora cei care-i respectă li se adresează cu „tanti” și „nea”.
Am văzut personaje hilare, care afișau „Jos masoneria!”, care vorbeau despre Yasser Arafat, care cereau desființarea taxei auto sau pensie mai mare. De parcă vreun guvern viitor le-ar putea da altă pensie decât aia pe care o au și pe care o și merită. Alții habar n-aveau de ce se află acolo. Zbierau ceea ce li se indica.
Mai sunt și foștii șmecheri cărora nu le convine că au fost constrânși să renunțe la privilegii sau la scutiri de taxe și impozite.
Niște derbedei din mass media, care în alte cazuri se bat cu supremația legii în piept, cer, în cazul manifestațiilor neautorizate, la fel de zgomotoase și de deranjante pentru cetățeni ca nunțile țigănești, ca legea să NU fie aplicată, adică cei vinovați de scandal să nu fie amendați.
***
© Alexandru Dan Mitache • 2012