Ce nu pot înţelege talibanii lui Crin Antonescu?

Joi, 26 noiembrie 2009

Ce nu pot înţelege talibanii lui Crin Antonescu?

Exact ceea ce nu este în stare să înţeleagă Crin Antonescu însuşi. De altfel, după ce l-am văzut în emisiunea „Ora de foc” („Realitatea TV”) de ieri, 25 noiembrie, am ajuns la convingerea că individul nu mai este în minţile lui. Spun asta făcând total abstracţie de injuriile iresponsabile aduse lui Băsescu. Am văzut un Antonescu cu o privire de dement, amnezic, povestind că nu ştie nimic ce se întâmplă în jurul lui, declarând că nu va controla nicicum intenţiile PSD-ului, afirmând „cu tărie” că el însuşi va decide miniştrii liberali ai guvernului Iohannis. Acelui Iohannis căruia, până mai ieri, i se dădea mână liberă şi despre care azi aflăm că, de fapt, mâna liberă de care va dispune nu-i va folosi decât în baie.

Crin Antonescu a fost electrocutat cerebral de înfrângerea suferită pe 22 noiembrie. Nu-i pot uita faciesul transfigurat, mutilat de acea grimasă hâdă, de acel rîs mecanic din momentul anunţării rezultatelor de la exit poll. Ne amintim tirada sa schizoidă împotriva mogulilor. Ceea ce vedem acum, ceea ce face acum Crin Antonescu nu sunt gesturi politice, ci simptome, sau poate chiar sechele. Boala lui Crin Antonescu este mai putin importantă, fiind probabil incurabilă.

Extraordinară premoniţia imagistică a lui Mugurel Jitaru, autorul acestei asimilări a lui Antonescu cu Chucky, păpuşa ucigaşă.

Sursa: http://jitarumugurel.wordpress.com/

Dar dincolo de ura viscerală pe care o are împotriva preşedintelui şi de marotele lui, Antonescu nu realizează o suită de fapte istorice, anume rezultatele în absolut toate confruntările electorale din 2004 până pe 22 noiembrie. În ciuda – sau poate graţie – atacurilor împotriva lui Băsescu, PD-L a câştigat toate alegerile, deşi a avut împotriva sa majoritatea parlamentară, majoritatea mass media, criza economică, propaganda şi manipulările, şantajele, etc. Aşadar, în mod constant, poporul român a gândit, majoritar, cu capul propriu. Ceea ce Antonescu, acum, ar vrea să interzică propriului său electorat. Ca urmare a aceleiaşi politici obtuze, astăzi PNL a ajuns la o reprezentare parlamentară de doar 17%, şi aceea moralmente frauduloasă dacă îi avem în vedere pe „blatiştii” uninominalului original*. După ce, în 2004 PNL avut dublul susţinerii populare în comparaţie cu PD, astăzi a ajuns la jumătate.

Numai blocajul mental îl poate împiedica pe Crin Antonescu, sau pe oricine altcineva, să constate că DREAPTA românească a crescut de la 32% în 2004 la 55% în 2008! Şi această creştere i se datorează EXCLUSIV lui Traian Băsescu şi PD-L-ului care a crescut, nicidecum PNL-ului care a scăzut. Aritmetica electorală confirmă acest fapt!

Strategia politică de a scădea importanţa Partidului Naţional Liberal până la stadiul actual de „partid balama” a fost trasată nu la nivel înalt în cadrul partidului, ci la nivel foarte înalt în afara partidului. Desigur, în această perioadă, votanţii liberali au fost aceia asupra cărora s-a practicat constant spălarea pe creier şi încercarea de persuadare că votul trebuie boicotat, ignorat, batjocorit. Unii au crezut în această atitudine automutilantă. Astfel, liberalii simpli dar oneşti şi-au văzut speranţele mereu înşelate. Partidul lor a ajuns o marionetă, un măscărici, un breloc, o „pilă”, o armă, un şperaclu în mâna unora sau altora.

Imaculatul Crin este cel care astăzi conduce şi co-patronează, la intrarea în bordelul politicii româneşti, ca o codoaşă bătrână, promiscuitatea politică lăbărţată între patologic şi penal.

Am găsit fanatici pretins liberali cărora le e greu azi să înghită această alianţă PSD-PC-PNL, după ce în urmă cu 11 luni vituperau, aşa cum ştim, împotriva înţelegerii PD-L cu PSD. În cecitatea lor, aceşti trompeţi de partid încearcă să disimuleze mizeria alianţei în care au fost târâţi, spunând că acum nu se întâmplă nimic altceva decât ceea ce s-a întâmplat deja. Nici nu mai are importanţă că scuza aceasta este absolut absurdă şi invalida, chiar dacă ea s-ar baza pe o realitate. Veriga slabă a acestui raţionament defensiv este, însă, tocmai irealitatea. Între cele două alianţe, PD-L – PSD-PC pe de o parte şi PSD-PC – PNL pe de altă parte, există o imensă diferenţă: PD-L a intrat la guvernare ţinând lesa, iar PSD-PC purtând zgarda, în timp ce acum se întâmplă exact invers. Iohannis nu este decât butler-ul care plimbă câinele şi care poate fi oricând concediat, iar câinele, devenit inutil, eutanasiat.

Mă întreb câte dintre cele personalităţile înscrise pe lista celor 103 intelectuali** care l-au susţinut în mod public pe Antonescu în primul tur îl vor mai însoţi moral şi în aventura turului doi? Câte dintre aceste somităţi vor cauţiona stânga mafiotă riscând anatema morală şi stigmatul cu care a rămas în istoria României un savant ca Parhon?

Mă întreb câţi liberali lucizi mai există în România?

____________________________________

* Lista parlamentarilor PNL „blatişti”:

  1. Crin Antonescu – senator de Bucureşti, a iesit pe locul 2 in Colegiul 2 Bucuresti
  2. Diana Tuşa – deputat PNL de Brăila, s-a clasat pe locul 3 in Colegiul sau
  3. Ioan Ghişe – senator, locul 3 in Colegiul 3 Braşov
  4. Alina Gorghiu –  a intrat în Camera Deputaţilor de pe locul 3
  5. Mihăiţă Calimente – deputat de Arad, locul trei in Colegiul 4.
  6. Ludovic Orban – deputat, locul 2 in Colegiul 2 Bucuresti
  7. Bogdan Olteanu – fost deputat, locul 3 in colegiul 1 Bucuresti
  8. Puiu Hasoti – senator, locul 2 in colegiul din Constanta
  9. Cristian David – deputat, locul 2 in colegiul din Vaslui

** Lista celor 104 intelectuali care au susţinut candidatura lui Crin Antonescu în primul tur:

  1. conf. dr. Emilian Alexandrescu, de la Universitatea din Bucuresti;
  2. conf. dr. Doru Anastasiu, decanul Facultatii de Medicina Generala, Universitatea “Victor Babes“, Timisoara,
  3. prof. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane, presedintele Societatii Geologice a Romaniei (2000-2006)
  4. Prof. dr. Anton Anton, prorector al Universitatii Tehnice de Constructii, presedintele Autoritatii Nationale de Cercetare stiintifica (2005 – 2008),
  5. prof. dr. Alexandru Avram, de la Universitatea Le Mans, Franta, Constantin Avramescu, de la Fundatia pentru Societate Civila,
  6. prof. dr. Alexandru Barnea, decanul Facultatii de Istorie (1996-2004), Universitatea din Bucuresti,
  7. prof. dr. Rodica Baranescu, vicepresedinte al Asociatiei Inginerilor in Constructii de Masini, SUA,
  8. Ducu Bertzi, cantautor,
  9. Radu Boroianu, regizor, ambasador in Elvetia (1997-2001),
  10. dr. Tudor Berza, de la Institutul de Geologie al Romaniei, director executiv al Fundatiei Romane pentru Democratie (1997-2000),
  11. prof. dr. Lucian Boia, de la Universitatea din Bucuresti, prof. dr. Monica Bottez, de la Universitatea din Bucuresti, prof. dr. Paul Botez, de la Universitatea de Medicina si Farmacie “G.T. Popa”, Iasi,
  12. prof. dr. Ion Bruckner, decanul Facultatii de Medicina, U.M.F. “Carol Davila” (1990-1992),
  13. dr. George Calalb, presedintele Conventiei Medicilor Democrati din Romania (1994-2006),
  14. Anca Calangiu, traducator, membru Uniunea Scriitorilor, Gabriela Carp, critic de arta, membru fondator Fundatia Academia Civica si reprezentant al “Aliantei Civice” la Munchen, membru fondator si fost vicepresedinte “Alianta Civica”, München,
  15. Mircea Carp, jurnalist, director Vocea Americii si Europa Libera,
  16. conf. dr. Matei Cazacu, cercetator la Centre National de la Recherche Scientifique Paris, membru al miscarii Goma si al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului din 1977,
  17. dr. Marcel Cazacu, director stiintific al Institutului de Cercetari Viticole al Academiei Romane Valea Calugareasca (1997-2007),
  18. prof. dr. stefan Caltia, pictor, profesor la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti,
  19. Daniela Crasnaru, scriitoare, director de programe Academia di Romania din Roma (2001 – mai 2009),
  20. dr. c.p. I Constantin Craciun, sef Departament Institutul National Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului,
  21. Radu Calin Cristea, scriitor, jurnalist Europa libera (1990-2003),
  22. prof. dr. ing. Mihail Chircor, de la Universitatea “Ovidius” Constanta,
  23. Alexandru Cistelecan, critic literar, Eleonora Cofas, director la Muzeul Cotroceni (1997 – 2000),
  24. Aferaritei Constantin, copresedinte Consiliul Moral al Revolutiei,
  25. prof. dr. Petre Constantin (dr. Barbi), Academia de stiinte Economice, autor al Imnului Golanilor in Piata Universitatii, ambasador (1997-2000),
  26. prof. dr. Mugura Constantinescu, de la Facultatea de Litere si stiinte ale Comunicarii, Universitatea “stefan cel Mare” Suceava,
  27. prof. dr. Sorin Dimitriu, presedintele Consiliului de Administratie al Institutului National de Cercetari Aerospatiale,
  28. Mircea Diaconu, directorul Teatrului Nottara Bucuresti,
  29. Gabriel Dimisianu, scriitor, director adjunct “Romania literara”,
  30. Georgeta Dimisianu, editor, redactor-sef al revistei “Istorie a civilizatiei”,
  31. dr. Neagu Djuvara, istoric si diplomat,
  32. prof. dr. Octavian Duliu, presedintele Solidaritatii Universitare, Facultatea de Fizica, Universitatea din Bucuresti,
  33. Adrian Dumitrescu, presedinte Fundatia Romana pentru Cooperare Europeana,
  34. Caius Dobrescu, scriitor,
  35. Catrinel Dumitrescu, actrita Teatrul Nottara Bucuresti,
  36. Smaranda Enache, copresedinte Liga Pro Europa, ambasador in Finlanda si Estonia (1998-2001), membru fondator Alianta Civica,
  37. dr. Georgeta Filitti, cercetator stiintific,
  38. prof. dr. Lucian Gavrila, presedintele Asociatiei Geneticienilor din Romania,
  39. Ion Gatlan, presedintele Forumului Antitotalitar Crestin al Luptei Anticomuniste, parintele primului tanar ucis in Revolutie,
  40. Mihai Gheorghiu, vicepresedintele Ligii Studentilor, Universitatea din Bucuresti (1990), organizator al manifestatiei din Piata Universitatii,
  41. Prof. dr. Mihaela Grancea, sef de catedra, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, Gen. divizie veteran Constantin Emil Gradinescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazu,
  42. Manuela Golescu, presedinta Fundatiei Golescu,
  43. prof. dr. Dan Grigore, pianist, Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti,
  44. Emil Hossu, actor Teatrul Nottara Bucuresti,
  45. Valentin Hurduc, creatorul ziarului anticeausist “Luneta”, incendiatorul statuii lui Lenin,
  46. prof. dr. Sorin Ilfoveanu, pictor, rectorul Universitatii Nationale de Arte Bucuresti (2000-2005),
  47. prof. dr. Alexandru Ionescu, presedinte Ecomondia, membru al Academiilor de stiinte din Illinois si New York,
  48. prof. dr. Adrian Iorgulescu, presedintele Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR – ADA),
  49. Filip-Lucian Iorga, vicepresedinte al Fundatiei Culturale Erbiceanu,
  50. conf. dr. Marinel Kovacs, Universitatea de Nord Baia-Mare,
  51. Cornel Leu, scriitor, presedinte Miscarea pentru Progresul Statului Romanesc,
  52. dr. Aurora Liiceanu, psiholog,
  53. conf. dr. Ecaterina Lung, prodecan al Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti,
  54. Diana Lupescu, actrita Teatrul Nottara Bucuresti,
  55. Stefan Niculescu Maier, disident anticomunist (SUA),
  56. prof. dr. Andrei Marga, rectorul Universitatii “Babes Bolyai”, Cluj,
  57. prof. dr. Tudor Marian, Universitatea Bucuresti, presedintele Solidaritatii Universitare (1992-1998),
  58. prof. dr. Dumitru Marin, etnolog, Vaslui,
  59. Tudor Marascu, regizor,
  60. conf. dr. Rodica Mihulecea, prodecan Facultatea de Litere si Arte, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu,
  61. prof. dr. Dumitru Mnerie, rectorul Universitatii “Ioan Slavici”, Timisoara,
  62. prof. dr. Ioana Moisil, Facultatea “Herman Oberth”, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu,
  63. prof. dr. Alexandru Moisuc, rectorul Universitatii de stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului,
  64. Alexandru Musina, scriitor,
  65. prof. dr. Victor Neumann, Universitatea de Vest Timisoara,
  66. dr. Marius Oprea, istoric, dr. Theodor Orasanu, membru fondator (1988) al Asociatiei Villages Roumaines-Suisse,
  67. prof. dr. Calin Oros, prorector Universitatea Valahia, Targoviste,
  68. acad. Ion Paun Otiman, secretar general al Academiei Romane,
  69. prof. dr. Zoe Petre, Universitatea din Bucuresti,
  70. Dan Petrescu, director British Petroleum,
  71. prof. dr. ing. Virgil Petrescu, Universitatea Tehnica Bucuresti,
  72. Dan Pita, regizor,
  73. Anamaria Pop, traducator,
  74. conf. dr. ing. Virgil Popescu, Universitatea din Craiova,
  75. Antonie Popescu, avocat, Clubul Seniorilor Ligii Studentilor,
  76. prof. dr. Alexandru Popovici, presedintele Fundatiei pentru Societatea Civila,
  77. Radu Portocala, publicist anticomunist, Franta; membru fondator al Ligii pentru Drepturile Omului (Paris, 1984),
  78. conf. dr. Florian Purghel, UMF, sef sectie Chirurgie Ortopedica-Traumatologie Spitalul Clinic de Urgenta “Dr. Bagdasar-Arseni”,
  79. Dr. Lidia Purghel, cercetator stiintific la IFIN-HH, laureata a Premiului pentru Fizica “Horia Hulubei”,
  80. prof. dr. ing. Dumitru Radauceanu, Facultatea de Mecanica, Universitatea Tehnica Iasi,
  81. dr. Sorin Radulescu, vicepresedintele Agentiei Nationale Resurse Minerale,
  82. prof. dr. Nicolae Robu, rectorul Universitatii Politehnice Timisoara, vicepresedinte al Consiliului National al Rectorilor,
  83. Dorina Rusu, presedinta Fundatiei “Horia Rusu”,
  84. prof. dr. Cornel Sigmirean, cancelarul Universitatii “Petru Maior” din Targu-Mures,
  85. prof. dr. Marius Smigelschi, Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”,
  86. Septimiu Stoica, avocat, presedintele Bursei de Valori Bucuresti 2006-2007,
  87. Iolanda Stranescu-Costide, arhitect, presedinte al Asociatiei Culturale a Romanilor din Anglia (ACRA), fondator Ion Ratiu,
  88. prof. dr. Radu Surdulescu, Universitatea din Bucuresti,
  89. Alex. Stefanescu, scriitor, redactor-sef revista “Romania Literara”,
  90. prof. dr. Nicolae serban Tanasoca, directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Romane,
  91. prof. dr. Antoaneta Tanasescu, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti,
  92. conf. dr. Marian Tiplic, seful catedrei Antica si Medie, Facultatea de Istorie, Sibiu,
  93. Liviu Tofan, director la Institutul Roman de Istorie Recenta, fost director adjunct Radio Europa Libera,
  94. prof. dr. Catalin Turliuc, Academia Romana, filiala Iasi,
  95. prof. univ. Maria Nicoleta Turliuc, Universitatea “Al.I. Cuza”, Iasi,
  96. prof. dr. Mihai Aristotel Ungureanu, prorector Universitatea Romano-Americana, secretar general al Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in invatamantul Superior (ARACIS),
  97. Doina Uricariu, scriitoare, director al grupului editorial Universalia,
  98. prof. dr. Dragos Vaida, Facultatea de Matematica, Universitatea din Bucuresti,
  99. conf. dr. Varujan Vosganian, vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor,
  100. prof. dr. Constantin Vlaicu, Facultatea de Electrotehnica, Universitatea Politehnica Bucuresti,
  101. prof. dr. Laurentiu Vlad, Facultatea de stiinte Politice, Universitatea din Bucuresti,
  102. dr. Renate Weber, presedinta Fundatiei pentru o Societate Deschisa Romania (1998–2007),
  103. Dinu Zamfirescu, presedintele Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009


«Roxania», o sală de masaj erotic

Marți, 24 noiembrie 2009

ROXANA IORDACHE este titulara blogului Welcome to Roxania.

Una care îşi înfiinţează o ţară – fie şi în spaţiul virtual – este, din capul locului, de tratat cu prudenţă. Poate muşca, poate sări pe geam sau la beregată, poate arunca în aer poduri sau rafinării, poate purta bicorn şi trage în lesă un galoş…

Pentru a o situa generic, ea este o persoană şoz. Dar şi o fanatică penelistă (nu şi liberală).

Dacă nu ştiţi nimic despre ea şi despre obsesiille ei extrapolitice, iată aici ce postează ea pe blogul ei de universitară, într-un moment de defulare:

Nici nu prea este de mirare că Roxana Ioradche are asemenea vedenii din moment ce arată cam aşa:

Ioan T. Morar o definea perfect drept «prinţesa nefericită a idealurilor ofilite». Îmi permit să citez de pe blogul lui Morar o caracterizare a acestei pasionarii despletite:

«Sigur, mai există ayatolahi şi la noi. Sînt editorialişti care scriu, încă, pentru publicaţii dispărute. Roxana Iordache, de pildă, se crede editorialist la ziarul „Dreptatea”, tot aşa cum îl crede pe Radu Sîrbu (nume de cod Apostatu, ofiţer de legătură Mladin) preşedintele PNŢCD. Şi mai crede că PNŢCD există şi are viitor. Ei, această persoană anacronică îl înjură pe blogul ei pe Andrei Pleşu. Dar, desigur, îl laudă pe Radu Duda. Şi îl elogiază pe Crin. Treaba ei, opţiunile ei. Dar, parcă, totuşi, Corneliu Coposu, cel pe care-l evocă plin de evlavie, nu ar fi acceptat nişte tipi de talia lui Radu Sîrbu în prima linie. Revin la înjurătura adresată lui Andrei Pleşu. Roxana Iordache spune că Pleşu nu are căderea să discute despre Corneliu Coposu deoarece Seniorul ar fi citit mai mult decît autorul cărţii Minima Moralia. Dacă acest criteriu este adevărat, cum îşi permite această jurnalistă mediocră să scrie despre Andrei Pleşu care a scris mult mai mult decît a citit ea?

Păcat că textele acestei foste ziariste (sau mai scrie la „Dreptatea”?!) se învecinează cu gîndirea lui Dan Voiculescu. Oare gratuit?»

O vizită pe blogul ei pune în umbră întregul cult al personalităţii geniului Carpaţilor şi cred că regretă sincer că nu s-a născut mai devreme. E greu pentru un om cu scaun la cap să îşi ia inima în dinţi şi să bată la uşa articolelor Roxanei Iordache, după ce vede titlurile. Iată doar câteva:

  • «CRIN ANTONESCU ESTE PREŞEDINTELE MORAL AL ROMÂNIEI EUROPENE. DAR ILESCU L-A REALES PE BĂSESCU, VIA FSN. SINGURA ŞANSĂ PENTRU GEOANĂ ESTE CRIN ANTONESCU PRIM-MINISTRU AL UNUI GUVERN PNL-UDMR-PSD.» (link)
  • «SONDAJE DE PORC. ÎN REALITATE, CRIN MERGE ÎN FINALĂ» (link)
  • «CRIN IMPERIAL ŞI PENTRU PROF. EMIL CONSTANTINESCU» (link)
  • «UN CRIN IMPERIAL DE ZIUA LUI MARIUS GHILEZAN» (link)
  • «CRIN RULES. BĂSESCU E UN CĂCĂCIOS CA ŞI LAŞUL DE BOC» (link)
  • «CRIN ANTONESCU: MIRCEA GEOANĂ ŞI TRAIAN BĂSESCU SĂ RĂSPUNDĂ DACĂ ŞI CE AU NEGOCIAT, ÎN SECRET, CU RUSIA» (link)
  • «CU CRIN ANTONESCU-N FRUNTE, PNL – VICTORII MULTE!» (link)
  • «PLEŞU MINTE DESPRE COPOSU, CA SĂ-L CREASCĂ PE VADIM» (sic!) (link)
  • Sublinierile mi le asum. Aberaţiile, nu!

    Cred că este limpede, chiar şi pentru Adina Vălean, că autoarea acestor articole are probleme serioase atât sus, la mansardă, cît şi jos, la demisol. Adoraţia pentru masculul feroce (dar şi ferice, vorba Evangheliei după Matei, 5:3) Antonescu atinge paroxisme orgasmice. Fiind latinistă ca formaţie, Roxana îi acordă lui Crin tot felul de laudatio, adulatio, felatio, lamentatio, captatio…

    Cel mai mult mi-a plăcut însă dialogul intim pe care cantautoarea de ode şi marşuri… triumfalice îl poartă cu propria-i anatomie, pe care o interoghează retoric ca pe o oglindă fermecată:

    «DE CE ŢI-E FRICĂ, PĂSĂRICĂ? DE DIMENSIUNEA LUI CRIN.» (link) (sic!)

    Incredibil dar… adevărat. Deşi, după aparenţele adoratului său Zân, angoasa păsăricii pare total nejustificată.

    Frustrările Roxanei sunt multiple şi ţin, probabil, de cauze diverse. Ea nu este ceea ce se numeşte o „postacă”, nu este nici măcar o agitatoare, ci mai degrabă o agitată. Siguranţa fioroasă cu care postulează şi cu care emite certitudini bombastice transcende psihanalizabilul frizând psihiatrizabilul. Culmea este că deşi e permanent leoarcă de la toate bâtele în baltă pe care le dă (mă şi mir că nu răceşte), Roxana Iordache persistă în maniera aiuritoare şi stupefiantă cu care combate şi desfide realitatea însăşi. Este, ca şi idolul ei, o consecventă consecventă, confirmând butada lui Vintilă Brătianu care zicea că numai bou-i consecvent. Talibanismul ei se circumscrie perfect acestei aprecieri.

    Prinţesa Roxaniei conduce prin decrete. Prinţul ei a căzut în cur încă de la primul turnir? Nu-i nimic, prin decret princiar el este proclamat cavalerul victorios… moralmente. I se va decerna Cupa de ciocolată, i se va înmâna coada porcului şi va fi decorat cu cel mai recent tampax al suveranei, în grad de Crin cum altfel decât… imperial.

    Propensiunea sa pentru dimensiunile cosmice şi pentru atotcuprindere se observă şi în uluitorul blogroll care conţine… 558 de bloguri(!).

    Roxana Iordache ocupă mii de gigabytes pe internet cu 16.285 de articole postate în... 135 de categorii(!). De la „cutremur” la „FMI” şi „G20”, de la „Curtea Constituţională” la „lovely (gentle)men” şi… „lucru manual” (unde, din pudoare şi nefiind voyeur, nu am intrat). Autoarea probează o ubicuitate cognitivă ieşită din comun, mintea ei exprimă păreri în orice domeniu, comentează, cu acelaşi aplomb, meciuri de football, precum Sebastian Domozină, dar şi summit-uri sau dezbateri electorale de la spatele locului; îl lasă, hăt, în urmă pe Da Vinci şi îl umileşte pe Iorga, năzuind spre o universalitate demiurgică. Acesta e cuvântul! Roxana Iordache se crede o demiurgă; cu aceeaşi îndreptăţire prezumţioasă pe care ar invoca-o, în acelaşi sens, un demisec făcut şpriţ pe baza înrudirii prin prefix.

    Panseurile politico-ilariante ale Roxanei Iordache sunt notorii. Verva ei tresăltătoare se manifestă la orice atingere metafizică a conceptului „Crin Antonescu”, împletindu-se cu fabulaţii când disperate, când belicoase. „Dezvăluirile” importate de pe la Roşca Stănescu, Nistorescu, Ciutacu sau Badea îi stau temelie la propriile deducţii şi raţionamente. Defilează cu ele înfipte în pieptul flasc al minţii precum Madam’ Cuţit.

    Roxana Iordache inventează numai când scrie despre Antonescu, în rest ea aiurează producând colaje ideatice formate din alegaţii culese precum folclorul. Logica ei de carton ondulat comite neîncetat infracţiuni privind coerenţa raţională. Un om inteligent şi responsabil cu el însuşi este un om circumspect cu propriile afirmaţii. El nu lansează certitudini în legătură cu deznodăminte imprevizibile şi cu atât mai puţin cu deznodăminte previzibile dar contrare. A, dacă Roxana, răcnea „Crin preşedinte în 2559!” poate avea sens.

    Duioasa donzelă Iordache, polivalentă cum este, frecventează atât Universitatea cât şi peluza stadionului. Cel puţin lingvistic.

    Iat-o pe „Steaua”:

    BĂI, NESIMŢITULE! PREŞEDINTE EŞTI TU?

    «(…)

    La care îi zic şi eu: băi, nesimţitule, cine te crezi tu să insulţi oamenii? Pentru asta ai fost ales preşedinte al ţării? Tu eşti o nulitate flauşată faţă de Andrei Bădin, care în timp ce tu huzureai în comunism cum singur ai recunoscut, suferea împreună cu familia lui anticomunistă, victima supremă fiind tatăl lui! Tu nici n-ai merita să-i pronunţi numele, fariseule care ai condamnat comunismul doar ca să prosteşti nişte intelectuali, fezandaţi în plus cu interese comerciale.

    Şi eşti o nulitate faţă de Andrei Bădin care, în toţi aceşti aproape 20 de ani a prestat o jurnalistică de angajament, corectă, cinstită, pentru promovarea valorilor democraţiei şi ale statului de drept, de care tu ai profitat ca să le calci în picioare.

    Şi eşti o nulitate faţă de Andrei Bădin, pentru că el arată realitatea, pe când tu minţi ca un borfaş de port, în faţa unei ţări întregi.

    Eşti patetic, Traian Băsescu! Dacă pe mine m-ai scos, pe moment, din publicistică, pe Andrei Bădin n-ai să reuşeşti să-l scoţi. Mai mult, îţi promit că de la el ţi se va şi trage şutul final în cur.

    Nu eşti decât un alcoolic beţiv depravat şi psihopat. E singura atenunantă pe care o vei putea obţine când va veni vremea – nu prea îndepărtată – să răspunzi în faţa instanţei supreme, pentru toată hoţia ipocrită pe care o practici de când ai intrat pe uşa din dos la Institutul de Marină din Constanţa.

    Un turnător de două parale, cooptat ofiţer acoperit de rang foarte mic.

    La lada de gunoi a istoriei nefericite cu tine, derbedeule!»

    Şarmantă femeie! Ţi-e şi frică pe întuneric cu ea.

    Citindu-i articolele, chiar şi pe sărite, vedem la Roxana Iordache o solemnitate comică, de preoteasă pagână dintr-un film cu Indiana Jones. Ea nu zice, nu spune, Ea rosteşte, sau declamă. Şi-ar dori, poate, să-l scandeze pe Crinus Supremus în alexandrini. Ea nu are dubii, sau îndoieli, Ea are doar certitudini. Evoluează, la nivel mental, în dogme. Patrafirul ei acoperă universul. L-ar acoperi, oleacă, în privat, şi pe Zeul Crin, dacă n-ar fi sacru şi dacă l-ar duce capul la ce-o duce pe preoteasă. Affair-ul Roxanei cu Crin capătă valenţele cosmogonice ale Luceafărului.

    De altfel, amoreza Roxana a avut întotdeauna iubiri înalte, pe care, ca orice gagică crampon, nu le-a abandonat niciodată şi pentru care, iată, acum face patul. Poziţiile sale lascive de zilele acestea au ca scop ademenirea în fantasmele sale erotico-politice a celor doi bărbaţi ai vieţii ei paralele: Ion Iliescu şi Crin Antonescu. Nu ştiu dacă în această curvăsărie ideologic-doctrinară funcţioneză curluntrismul lui CTP, sau pur şi simplu o marotă sexuală.


    Sursa: http://roxanaiordache.wordpress.com


    Conflictul Roxanei Iordache cu morala şi cu demnitatea este profund, definitiv şi irevocabil. Ea este un fel de Dinescu vag feminizat şi nemotivat pecuniar. Acum, pe 6 decembrie, ea va vota pentru candidatul PSD-PC Mircea Geoană. Pare chiar convinsă de justeţea gestului ei. Crin dixit? Amen! Amnezia Roxanei Iordache se declanşează sub formă reflexului necondiţionat al oricărei lichele oportuniste şi ipocrite. Iată-l pe „alesul” Roxanei Iordache în viziunile aceleiaşi Roxana Iordache:

    Click pe imagine pentru zoom

    Este normal ca Roxana să fie, momentan, disperată. A mizat, dintr-un snobism intelectualoid, pe-o mârţoagă moartă, care nici hrănită cu jăratecul celor 100 de intelectuali nu a reuşit să străbată prima tură de hipodrom. Pe 22 noiembrie seara s-a revăzut în postura de viitoare invitată la recepţii şi cocktail-uri cu salam de vară servit pe hârtie de ziar şi cu mastică baută din borcane de muştar. Glamour-ul sferelor înalte, pentru care s-a zbătut atât, i se prefigura sinsistru la nivelul cântărilor unui Orban matol, al chat-urilor cu Păcuraru şi al conversaţiilor mondene cu Tanti Norica. Acum speră.

    Să sperăm că speră degeaba.

    Altfel… Geoană şi Antonescu vor învinge împreună România bunului simţ.


    ______________________________

    – P.S. – Autodenunţ: Mi-am recitit articolul şi, mustrându-mă conştiinţa, mărturisesc că l-am scris mânat de-o ură oarbă, datorată faptului că blogul meu nu se află printre cele 558 pe care Zâna Roxaniei le frecventează.

    ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ŞI EL TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ŞI CONSIDERAT CA ATARE!

    ***

    © Alexandru Dan Mitache • 2009


    „Liberalii”

    Duminică, 8 noiembrie 2009

    WP-AM - OOOPS!

    Ludovic Orban, prim-vicepreşedinte PNL, a declarat că actualul preşedinte este votat de alcoolici, ţigani şi probabil de prostituate.

    LO„Eu aş rezuma aşa: cine votea- ză cu Băses- cu, alcoolici, ţiganii (…) prostituatele, probabil, deşi mă îndoiesc că prostituatele vor vota cu Băsescu, având în vedere cum arată (şeful statului, n.r.)”, a declarat Orban.

    Apare o întrebare firească: cărui tip de electorat i se adresează Orban în acest fel? Electoratului liberal „veteran” al Pieţii Universităţii? Intelectualilor? Întreprinzătorilor? Ţărănimii? Muncitorilor? Sper că nu aceştia vor accepta aşa ceva.


    Orban


    În emisiunea „100%” a lui Robert Turcescu de sâmbătă, candidatul Crin Antonescu a declarat că ar vota în turul doi al alegerilor prezidenţiale chiar şi cu Becali sau Vadim Tudor, doar ca să nu câştige Băsescu.

    Vă daţi seama ce caracter are Crin Antonescu…

    Despre celălalt se ştie că nu mai e demult în crinul lui.

    Dar ONG-urile? Unde sunt ONG-urile???

    Pârvulescu, Mungiu-Pippidi… Ce părere aveţi???


    Antonescu


    CA & LO


    Postacii

    Marți, 20 octombrie 2009

    WP-AM - INFOMă adresez celor care ţin să posteze comentarii pe acest blog.

    Sunt deschis oricăror obiecţiuni sau critici atâta timp cât limbajul rămâne moderat şi nu se încearcă pătrunderea prin efracţie a unor aşa zişi „troli”.

    Până acum am aprobat absolut toate comentariile postate pe acest blog, cenzurând doar două care conţineau insulte şi vulgarităţi la adresa unei doamne.

    Astăzi am constatat, aşa cum am scris deja, un adevărat desant penelistopesedist pe acest blog.

    Aş fi zis “mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi…”, dar sunt sigur că tinereii aceştia cu pelerine galbene de lipit afişe în ploaie n-ar şti la ce mă refer.

    Argumentele lor, fiind din categoria şcolii de gândire Badea-Ciutacu, nu mai necesită atenţie sau replică. De fapt, ecou în vid nici nu există.

    Cert este că dânşii citesc, de obicei, „decât” pozele (ca să mă exprim ca dl. Geoană). Acesta este riscul articolelor cu ilustraţii bogat colorate. Atrag, mai ales, un public cu cilindree craniana mică.

    De data aceasta, articolul «Antonescu şi plagiatul» a intrat în colimatorul unui stol de păsăret penelos de toate cele trei sexe. Ce-i drept, greu determinabile. Stolul vine, se aşează pe blog sau pe forum, defechează şi zboară mai departe, speriat de propriul act de curaj.

    Pentru a se vedea cum sunt deprinşi să procedeze pitpalacii şi codobaturele din colivia lui Crin Antonescu (un fel de cage aux folles), redau mai jos, în forma lor originală, brută, două comentarii postate astăzi. O minimă decenţă mă determină să „anonimizez” IP-ul şi adresa tontului în chiloţi de damă care le comite.

    Mai întâi comentariile aşa cum apar ele pe blog, în văzul tuturor:

    alexandrina spune:
    luni, 19 octombrie 2009 la 20:48 | Răspunde modifică

    Basescu a fost penibil si continua sa fie copiindu-l pe Crin Antonescu in ideile pentru campania electorala. Pacat doar ca Basescu nu e omul la care un stfel de slogan sa functioneze, nu il caracterizeaza.

    şi

    ioana_popescu spune:
    luni, 19 octombrie 2009 la 22:38 | Răspunde modifică

    Am sa incep prin a il felicita pe Domnul Crin Antonescu pentru ceea ce a inceput sa faca …Am sa merg la vot si am sa votez 1000% cu crin antonescu

    TOT RESPECTUL

    Iată, acum, aceleaşi comentarii în forma lor „discretă”, invizibilă public:

    alexandrina
    vlad_vdb@*.*
    188.27.11.***

    Basescu a fost penibil si continua sa fie copiindu-l pe Crin Antonescu in ideile pentru campania electorala. Pacat doar ca Basescu nu e omul la care un stfel de slogan sa functioneze, nu il caracterizeaza.

    Comentariu nou la postul tău #2409 „Antonescu şi plagiatul”
    Autor: alexandrina (IP: 188.27.11.*** , static-188-27-11-***.rdsnet.ro)
    E-mail: vlad_vdb@*.*
    URL:
    Comentariu:
    Basescu a fost penibil si continua sa fie copiindu-l pe Crin Antonescu in ideile pentru campania electorala. Pacat doar ca Basescu nu e omul la care un stfel de slogan sa functioneze, nu il caracterizeaza.

    şi

    ioana_popescu
    vlad_vdb@*.*
    188.27.11.***

    Am sa incep prin a il felicita pe Domnul Crin Antonescu pentru ceea ce a inceput sa faca …Am sa merg la vot si am sa votez 1000% cu crin antonescu

    TOT RESPECTUL

    Comentariu nou la postul tău #2409 „Antonescu şi plagiatul”
    Autor: ioana_popescu (IP: 188.27.11.*** , static-188-27-11-***.rdsnet.ro)
    E-mail: vlad_vdb@*.*
    URL:
    Comentariu:
    Am sa incep prin a il felicita pe Domnul Crin Antonescu pentru ceea ce a inceput sa faca …Am sa merg la vot si am sa votez 1000% cu crin antonescu
    TOT RESPECTUL

    Travestitul Vlad (_vdb), care se dă ba Alexandrina, ba Ioana Popescu, are acelaşi IP, aceeaşi adresă de mail şi… acelaşi avatar creat aleator de WordPress:

    Probabil că fetiţul amorezat de Crinela nu ştia că acest avatar îl va da de gol, de unde deduc că la PNL criza de competenţă merge până în fundul curţii.

    Este limpede că astfel de oameni, care se şi laudă că ar vota 1000%, adică de zece ori, se automultiplică în blogosferă pentru a da impresia de gaşcă. Şpil vechi reflectat în „marile succese” electorale ale PNL-ului.

    O parafrază potrivită acestor militanţi ar suna cam aşa: proşti, da’ puţini.

    O fatalitate face ca pe aproape toate forumurile sau blogurile, postacii anti-Băsescu să fie agramaţi, tâmpiţi, obsceni, grobieni şi/sau derbedei. Puteţi verifica.

    Ce „pro” sunt ei, vedem. Aşa or fi toţi?

    Crine, să-ţi trăiască!


    ***

    © Alexandru Dan Mitache • 2009


    „PNL – Aripa Stângă”

    Luni, 19 octombrie 2009

    ________________________________________________________

    HotNewsPNL, Crin Antonescu şi deriva liberală

    Mihail Neamţu

    Duminică, 18 octombrie 2009, 13:18

    ________________________________________________________

    MN2«Injumatatirea numarului de agentii guvernamentale – veritabile capuse bugetivore – si-a gasit un adversar neasteptat: PNL. Partidul care-si clameaza vocatia reformista a depus o neasteptata sesizare la Curtea Constitutionala impotriva Legii de restructurare a agentiilor din subordinea Guvernului. Sa ne gandim putin la gloria traditiei liberale romanesti: unde-i veti putea recunoaste, astazi, chipul si nobletea? Vector al modernizarii in perioada interbelica, PNL a ajuns astazi scutul stagnarii. De ce oare?

    Ideile liberalismului clasic sunt bine-cunoscute, frecvent combatute, dar pretutindeni respectate: dreptul sacru la proprietate, reducerea taxelor, limitarea actiunii Statului, incurajarea pietei libere, investitia in creativitate (la antipozii exceselor protectionist-sindicaliste), respectul dat persoanei si initiativei individuale, refuzul abstractiilor colectiviste, s.a.m.d. Cand aderam la aceste valori devenim aproape spontan adepti ai meritocratiei in plan social, al libertatii sub aspect economic si al transparentei in exercitiul guvernarii. Anticomunismul si rezerva pronuntata fata de politicile stangii nu pot fi decat ingrediente naturale ale unui liberal autentic.

    Facand aceste constatari, se cuvine asadar sa ne intrebam cum oare PNL defileaza linistit, de atatia ani, alaturi de partidul dominat inca de geniul machiavelic al unui Ion Iliescu? Cum se explica vecinatatea senina intre un Crin Antonescu si „conservatorul Felix”? Dar carierismul obraznic al unui Bogdan Olteanu, egalat poate doar de „micul Titulescu”?

    Esecuri post-1989

    Pentru a raspunde acestor intrebari, vom face un apel selectiv la memorie. Nu e cazul sa vorbim aici despre meritele prezentei liberale din Parlamentul post-decembrist. Intr-un climat sufocant, printre coledzi inepti sau agramati, numerosi liberali au stiut sa faca o figura respectabila. Cei grupati formal sau informal in jurul profesorului Valeriu Stoica, bunaoara, au excelat in colaborarea cu mediile academice si culturale, stimuland reflectia filozofica a unor tineri universitari prin initiative de tipul „Institutul de Studii Liberale”, cautand apoi sa ancoreze centru-dreapta romaneasca intr-o miscare de idei cu reverberatii internationale.

    Proiecte legislative salutare (intre care faimosul „2% pentru cultura”) au dus un aer proaspat. Inca din anii 90, insa, gandirea inovatoare si principiala au fost contracarate de aparitia unui sub-curent al liberalismului tulbure, gata oricand sa coboare stacheta standardelor morale si sa compromita idealul puritatii doctrinare.

    In anii insangerati de mineriade, multi au sperat ca liberalii sa devina varful de lance al luptei anticomuniste, razbunind astfel suferinta marilor barbati de stat morti in temnitele comuniste (e.g., Constantin I. C. Bratianu, mort la Sighet in 1950). Or, spre deosebire de taranistii atipicului Ion Ratiu, liberalii condusi de Radu Campeanu afisau reflexe suprinzatoare de acomodare cu directia lui Ion Iliescu. Sub regimul Constantinescu, ideea unei „Comisii prezidentiale pentru Condamnarea Dictaturii” fie n-a aparut, fie n-a prizat unde trebuia. Cronicarii epocii isi amintesc totodata onctuozitatea lui Dinu Patriciu, care pleda in fata asceticului Corneliu Coposu pentru iesirea din opozitie si colaborarea cu FDSN (ulterior, PDSR).

    La rubrica „esecuri”, istoricii tranzitiei vor include pesemne si numarul mare al fostilor informatori sau ofiteri ai Securitatii din PNL: Mircea Ionescu-Quintus, Dan Amedeo Lazarescu, academicianul Balaceanu-Stolnici, Daniel Daianu, Alexandru Paleologu, Stefan-Augustin Doinas, Mona Musca, s.a. (Suspiciuni au planat si asupra lui Radu Campeanu). Gradele de culpabilitate difera enorm intre aceste persoane, dar evidenta impuritatii ramane, uneori chiar tragic, incontestabila.

    PNLNu vom comenta aici nici „profunzimea” altor manifestari din epoca: alegerea lamentabilului Crin Halaicu ca primar al Capitalei; avantul luat de mediocrul Viorel Catarama; acuzatia de plagiat adresata lui Horia Rusu si Dinu Patriciu dupa aparitia cartii „Liberalismul romanesc”, s.a.m.d. Toate aceste intamplari sau revelatii succesive, dar si apropierea unor membri marcanti PNL de mediile corupte din PDSR/PSD, au contabilizat prima deceptie majora a liberalismului romanesc post-1989.

    Eclipsa Tariceanu

    Alegerea lui Traian Basescu ca presedinte al Romaniei a dat sansa liberalilor ca, in decembrie 2004, sa-si propulseze cel dintai premier pe o scena europeana. Era momentul in care PNL putea sa-si dea masura, scotind la iveala un noian de talente. Ce a urmat stie toata lumea. In tandem cu echipa PD, a fost introdusa taxa unica de 16%. Investitiile straine si-au urmat firesc cursul, procentul PIB crescand spectaculos. Recoltarile la buget s-au imbunatatit si, deci, calitatea vietii romanului de rand s-a ameliorat simtitor. „Miracolul” acesta n-a durat insa decat doi ani si jumatate, pana la furtuna globala a crizei financiare. Astazi, suntem aproape de contemplarea dezastrului. De ce?

    Pentru ca subcurentul liberalismului tulbure din PNL si-a spus cuvantul. In patru ani de mandat, Popescu-Tariceanu a inmultit copios numarul agentiilor guvernamentale ravnite de-o numeroasa clientela. Ceasurile Rolex, calatoriile in strainatate, masina cu sofer la scara – iata cateva privilegii poftite de partizanii acestei guvernari cheltuitoare. Gonflarea aparatului birocratic, salariile scandaloase la stat, inechitatea sistemului de pensii si, mai ales, achizitiile publice arbitrare au adancit drenajul din visteria tarii. Au fost, asadar, „revizitate” mai toate caracteristicele erei „Bombo-Congo”.

    Intre comenzile de laptop pentru scolile rurale si afacerea Sterling la Marea Neagra, proiectele de interes national au fost ingropate. Sutele de kilometri de autostrada promise de ministrul Orban raman si astazi o promisiune. In locul prudentei calme, am vazut frenezia risipei. Calculul pe termen lung a cedat extazului consumist si orbirii populiste. Deficitul bugetar s-a accentuat, iar recompensele electorale s-au intetit, spre satisfactia socialistilor.

    Aceste manevre („de milioane”) au consolidat gruparea Tariceanu-Patriciu, numerosi liberali „recalcitranti” fiind exclusi din partid pentru „delict de opinie”. In toamna lui 2006, PNL a suferit apoi o vizibila hemoragie prin plecarea gruparii Stolojan-Stoica si nasterea subsecventa a „Platformei liberale” (integrata ulterior in PD).

    In sfarsit, tradarea valorilor dreptei s-a desavarsit spre finele mandatului Tariceanu, cand diverse nulitati sub raport profesional au inundat ministere-cheie. In primavara lui 2005, liderul PNL de atunci practicase deja traficul de influenta in justitie, de dragul unui prieten. Pentru ca sa-i iasa, pesemne, alte combinatii au fost indepartati treptat oameni ca Μοnica Macovei, Ionut Popescu, Teodor Baconschi sau Mihai-Razvan Ungureanu.

    In fond, se pregateau pe tusa „somitati” de anvergura unui Cristian Adomnitei (chemat la Educatie) sau Tudor Chiuariu (responsabil pentru Justitie)… De la flagrantul grosier obtinut in cazul „Remes-Caltabos” pana la „subtirile” vizite la parchet ale lui Szolt Nagy si Codrut Seres (acuzati de spionaj), guvernul Tariceanu a tras dupa sine tinicheaua incompetentei.

    In rezumat, guvernarea liberala 2004-2008 a initiat dispretul pentru convergentele doctrinare si a canonizat politica circumstantiala, indreptata obsesiv impotriva unui singur om: Traian Basescu (demis in aprilie 2007 si cu votul PNL).

    CACup

    „Primadonna”  Antonescu

    Previzibilul esec din alegerile anului 2008 a coincis cu iesirea la rampa a domnului Crin Antonescu — istoricul ascuns in Niculitei-Tulcea, dar remarcat la Bucuresti prin absenteism parlamentar si verbiaj mediatic. In locul unei evaluari critice a performantei din perioada 2004-2008, noul lider PNL a escaladat isteria anti-Basescu. Navigand printre sofisme eclatante si ironii badaranesti, presedintele Antonescu n-a propus macar o singura solutie concreta la planul anti-criza.

    Vorbeste mereu, priveste afectat si ne adoarme cu fraze lungi, solemne. Cunostintele sale de economie sunt la pas cu interesul scazut acordat Romaniei profunde. Dintr-un vast raport sociologic privind riscurile demografice ale tarii, dl. Antonescu a retinut doar tema „sex si droguri”. Rezervorul de comparatii al sefului PNL include, printre altele, analogia Mussolini-Basescu si descrierea lui Emil Boc ca „mecanic de locomotiva” in stare de ebrietate. Aceasta este performanta cognitiva si ebulitiunea literara in care nu putini carturari au recunoscut fibra unui adevarat intelectual – la care altii au adaugat carisma unui veritabil Obama de Balcani.

    Rezumand asadar involutia liberalismului autohton, descoperim acest dublu pret al tradarii doctrinei:

    (1) respingerea proiectului de reformare a statului prin descentralizarea administrativa, unicameralism, stimulul pietei private, vot uninominal, diminuarea risipei banului public, primenirea educatiei, cultura memoriei, etc. PNL n-a facut nicio „contra-oferta” la diagnoza Comisiilor prezidentiale in chestiunea Constitutiei, a lustratiei, a starii de sanatate, a demografiei sau a patrimoniului cultural. Vidul ideatic a fost compensat numai de intensitatea atacurilor ad personam.

    (2) acceptarea unei relatii utilitarist-promiscue cu socialistii. Daca in 2004, Traian Basescu vedea in apropierea de PC „solutia imorala,” justificata numai de imperativul unor reforme restante, Crin Antonescu vine cinci ani mai tarziu si bate palma atat cu Dan Voiculescu, cat si cu Viorel Hrebenciuc. Daca Popescu-Tariceanu mima o vaga distanta fata de coalitia PSD-PC, dl. Antonescu n-o mai ascunde de nimeni, preferand negocierile deschise cu socialistii in locul unui dialog minimal cu reprezentantii celuilalt partid de centru-dreapta (PDL).

    Concluzii

    Pentru orice ins de convingere autentic liberala, metamorfoza PNL e naucitoare. A fost perfect normala distantarea de stilistica actualului sef de stat. Lansarea unui candidat propriu la prezidentiale se impunea aproape obligatoriu. Neguvernarea alaturi de PDL putea fi o optiune legitima, chiar daca stranie. Sugestiei „Klaus Johannis” nu i-a lipsit ingeniozitatea (desi altii au mirosit viclenia).

    In schimb, apriorismul basescofob, militant si totalitar, vireaza astazi intr-un extremism anti-liberal. Cum altfel sa califici respingerea de plano, intr-un moment decisiv pentru Romania, a dialogului cu un finantist de reputatie internationala (premierul desemnat Lucian Croitoru)? In ce termeni sa explici anularea dreptului la libertatea de constiinta care revine fiecarui parlamentar in parte, dar obligat in ultimele luni sa se supuna unei comenzi centraliste si santajelor ordinare? Dar absenta unei alternative reale pentru intervalul 2010-2014?

    Nu ne forteaza oare toate aceste regresii la citirea simbolismului crinului drept floare tombala? Si nu e oare trist ca, in istoria liberalismului romanesc, albeata ultimului „lilium candidum” rimeaza, totusi, cu „mortua est”?»

    *       *

    *

    Comentariul meu: Nu întâmplător PNL a ajuns în prezent, după aproape 3 ani de exacerbată luptă de emancipare prin guerila anti-Băsescu şi anti- PD-L la un penibil 15,4%-17% (cf. INSOMAR, respectiv CSOP), adică tot mai puţin chiar şi după procentul de 19,75% obţinut la parlamentare anul trecut. Aceasta – culmea absurdului, a neputinţei şi a disperării – în condiţiile în care, în ciuda crizei, a asumării guvernării, a tuturor scandalulrilor, calomniiiloir şi bârfelor orchestrate şi amplificate de mass media, PD-L continuă să-şi consolideze prima poziţie în toate sondajele şi, mai ales, în toate confruntările electorale.

    Eroarea politică majoră, de zilele acestea, de aliniere făţişă de-a dreapta tripletei decizionale Iliescu-Vanghelie-Voiculescu, după 10 luni de vehemente critici la adresa mezalianţei PD-L – PSD, va lăsa, probabil, PNL cu şi mai puţini fulgi.

    Crin Antonescu, declară, deja tot mai des, că nu şansele sale la prezidenţiale mai sunt importante, ci că numai căderea actualului preşedinte contează. Postura de „iepure” devine, aşadar, tot mai evidentă chiar şi pentru electoratul liberal dur pus, practic, să voteze un candidat al stângii neo-mafiote, fie că acesta se numeşte Geoană sau Oprescu.

    Avem, de fapt, un partid nou intitulat „PNL – Aripa Stângă”.


    ***

    © Alexandru Dan Mitache • 2009